REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EX CATHEDRASocietatea contemporană are nevoie de specialişticapabili să se orienteze rapid în ßuxul vertiginos deinformaţii, să prevadă tendinţele progresului tehnicoştiinţiÞc,să-şi îmbogăţească de sine stătător bagajul decunoştinţe, specialişti cu o gîndire critică, în stare să-şisusţină punctul de vedere, specialişti cu spirit creator.Creativitatea este un fenomen polivalent, cu multipleaspecte, faţete sau dimensiuni. Din aceste motive,deşi termenul a fost introdus pentru prima dată în vocabularulştiinţiÞc de G.W.Gordon Allport [8] în anul 1937,pînă în prezent nu există o deÞniţie unanim acceptată.Conceptul de creativitate este abordat diferit în lucrărileÞlozoÞce, psihopedagogice şi metodice. D.PatraşcudeÞneşte creativitatea ca activitate conjugată, procesprin care se focalizează, într-o sinergie de factori biologici,psihologici, sociali, întreaga personalitate aindividului, care se soldează cu producerea ideilor sau aproduselor noi, originale, cu sau fără utilitate şi valoaresocială [1].După M. Roco, creativitatea este, înainte de toate, oresursă socială permanent perfectabilă [2].În opinia lui A. Munteanu, cercetările de ultimă orădin domeniu marchează etapa de “maturizare” în deÞnireacreativităţii, întrucît spiritul speculativ de abordare afost detronat în favoarea celui experimental, mai realist.De aici s-a alimentat însă şi cea dintîi eroare teoreticăşi metodologică, care identiÞcă abuziv sau limitativcreativitatea cu inteligenţa [7].În accepţiunea cercetătorului A. Cosmovici, creativitateaeste o capacitate complexă, făcînd posibilă creareade produse reale ori pur mentale. Deşi componentaprincipală a acesteia o constituie imaginaţia, creaţiaca valoare reală reclamă şi o motivaţie, dorinţa de aproduce ceva nou, deosebit. Imaginaţia şi creativitateapresupun trei însuşiri:a) ßuiditatea;b) plasticitatea;c) originalitatea [3].După V. Bogoslavschi, creaţia este un procespsihologic complicat; nivelul superior al cunoaşterii.Ea nu se “exteriorizează“ fără acumularea prealabilă acunoştinţelor [4].În prezent, cercetătorii tratează creativitateatehnică deopotrivă ca ştiinţă şi artă, esenţa acesteiaÞind identiÞcată prin termenul inventică. V. Belousovconsideră inventica drept ştiinţă, în măsura în careprodusul creativ este obţinut printr-un efort mentalla nivel de conştient şi subconştient, prin alternareagîndirii convergente cu cea divergentă, a algoritmuluicu euristicul, a deducţiei cu inducţia, a analizei cusinteza, a tehnicilor şi metodelor logico-algoritmice cucele intuitive [6].Aşadar, sintetizînd studiile din domeniu, putemdeÞni creativitatea ca un complex proces, o complexăactivitate psihică ce se Þnalizează într-un anumit produs;este capacitatea individului de a realiza noul, sub diferiteforme: teoretică, ştiinţiÞcă, tehnică, socială etc.; de areleva aspecte deosebite, necunoscute ale realităţii, dea elabora căi de rezolvare a problemelor şi a le exprimaîntr-un mod personal, inedit.Caracteristicile de bază ale activităţii creatoare sînt:productivitatea, utilitatea şi eÞcienţa, noutatea şi originalitatea.Progresul omenirii nu este posibil fără activitateacreatoare, teoretică sau practică a oamenilor. Din acestmotiv este Þresc ca activitatea creatoare să Þe consideratăforma cea mai înaltă a activităţii omeneşti [9].S. Cristea menţionează: “Creativitatea pedagogicădeÞneşte modelul calităţilor necesare cadrului didacticpentru proiectarea şi realizarea unor activităţi eÞcienteprin valoriÞcarea capacităţilor sale de înnoire permanentăa acţiunilor speciÞce angajate la nivelul sistemului şiprocesului de învăţămînt” [5].Deşi este o necesitate pentru studenţi, mai ales încadrul orelor practice la disciplinele Studiul materialelor,Tehnologia materialelor, Broderia, Modelareaşi construirea hainelor, Decor şi confort vestimentar,dezvoltării creativităţii tehnice nu i se acordă atenţiacuvenită în pregătirea viitorilor profesori la specialitateaEducaţie tehnologică din cadrul colegiilor şi al altorinstituţii de învăţămînt cu caracter tehnico-tehnologic,inclusiv al Universităţii Pedagogice de Stat „A. Russo”din Bălţi.Instruind studenţii de la această specialitate, amobservat manifestări ale spiritului creativ atît în grupelede băieţi, cît şi în grupele de fete. Însă creativitatea esteinterpretată diferit: la realizarea unei confecţii din stofă,fetele iau în consideraţie aspectul exterior, modul decomportare a stofei, iar pentru băieţi, la executarea unuiarticol din lemn sau metal, importantă este dibăcia de amînui o unealtă în aşa fel încît să obţină ceva frumos,deosebit.Pentru a argumenta cele menţionate, am aplicat, pe uneşantion alcătuit din 100 de studenţi ai Facultăţii Tehnică,Fizică, Matematică şi Informatică, specialităţile Instruireîn inginerie şi Educaţie tehnologică, un chestionar careconţine cîteva întrebări:1. Ce înţelegeţi prin noţiunea de creativitate?2. Care este “ponderea“ creativităţii în executareaunui articol din lemn, metal, pînză sau stofă?3. Este necesară creativitatea în realizarea orelor deeducaţie tehnologică? Argumentaţi.4. Ce loc ocupă creativitatea în pregătirea voastrăprofesională?5. Numiţi obiectele de studiu care favorizeazăcreativitatea.6. Care dintre disciplinele din planul de învăţămînttrebuie să recurgă la creativitate şi în ce măsură?50CREATIVITATEA ŞI PREGĂTIREA VIITORILOR PROFESORI DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ