REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EX CATHEDRAoptimă a procesului instructiv-educativ este condiţionatăde o serie de factori, dintre care competenţa celuichemat să organizeze şi să dirijeze activitatea didacticăse impune ca importantă.Cunoştinţele cuprinse în manualele de educaţie tehnologicăsau celelalte surse bibliograÞce primesc forţăinstructiv-educativă numai prin prelucrarea şi transmiterealor de către pedagog, preocupat în permanenţă degăsirea celei mai eÞciente căi de organizare şi îndrumarea activităţii de învăţare a elevilor. Proiectarea şi realizareademersului didactic necesită anumite competenţe ştiinţiÞceşi psihopedagogice. Predarea oricărei disciplineîi cere abilităţi care să-i permită să acţioneze cu succesîn instruirea şi educarea elevilor. Competenţele pe caretrebuie să le demonstreze fiecare cadru didactic sîntprezentate de V. Marcu astfel: „Poate răspunde în modeÞcient acestor cerinţe numai acel dascăl care are o bunăpregătire profesională, stăpîneşte la un înalt nivel obiectulde studiu pe care îl predă, are capacitatea de a transmitecunoştinţe, poate să-l facă pe elev să înţeleagă, să asimilezeşi să aplice în mod eÞcient cele învăţate” [10, p.15].Nu e suÞcient să le vorbeşti elevilor, deoarece activitateadidactică, Þind una complexă, nu se poate limita doar lao simplă expunere, ci presupune utilizarea unor tehnicide muncă eÞcace.Metodologia educaţiei tehnologice orientează valoricraporturile pedagogice existente între cultura generalăculturade proÞl-cultura de specialitate/profesională.• Cultura generală asigură dezvoltarea normalăa personalităţii umane în cadrul învăţămîntuluigeneral obligatoriu. Ea susţine stabilizarea structuriiaptitudinal-atitudinale care promovează, dininterior, o linie ascendentă de orientare şcolară,profesională şi socială a personalităţii umane.• Cultura de proÞl prelungeşte cultura generalăpe domenii de studii/cunoaştere, determinatede evoluţia structurală a personalităţii umane,care poate Þ orientată aptitudinal şi atitudinalspre "ştiinţă" ("real") – "uman" – "tehnologie"– "economie" etc.• Cultura de specialitate/profesională lărgeşte şiaprofundează cultura de proÞl la nivelul unorstructuri proiectate şi realizate conform unorobiective specifice în învăţămîntul secundarprofesional şi în învăţămîntul superior [11].La orele de Educaţie tehnologică, sarcinile delucru au un caracter mai puţin structurat şi stereotip;de asemenea, sînt mai relevante, fiind direct legatede nevoile şi preocupările cotidiene ale elevilor, alefamiliilor acestora şi ale comunităţii locale. Totodată,interesul şi efortul elevilor cuprinde o perioadă de timpmai îndelungată decît o oră de clasă, multe dintre eledevenind obiect al preocupărilor extraşcolare sau de timpliber. Din acest motiv, progresul elevilor la disciplinarespectivă nu este sesizată imediat. Disciplina le pareineficientă pe termen scurt celor care nu înţeleg cărostul ei este de a forma capacităţi aplicabile într-o sferălargă de situaţii. Achiziţiile în plan acţional şi atitudinalse obţin nu prin „predare”, ci prin parcurgerea unorcontexte de învăţare captivante şi provocatoare, în careimplicarea personală, prezenţa celorlalţi şi continuitateapreocupărilor sînt deÞnitorii [1].Activitatea desfăşurată în astfel de condiţiirelativizează reprezentările elevilor despre pedagog.Dată fiind natura activităţii, la lecţia de Educaţietehnologică elevul nu “priveşte” numai spre pedagog,ci şi spre colegi, spre obiectele supuse analizei, sprematerialele şi sculele pe care le foloseşte, spre modelulşi instrucţiunile speciÞcate de Þşa tehnologică, spre ceeace au realizat colegii.Pe de altă parte, nici pedagogul nu stă numai înfaţa elevilor, ci şi lîngă ei, printre ei, împreună cu ei.Recunoaşte şi le demonstrează că nu este singura sursăde informare. Le solicită părerea, le pune la încercareisteţimea cerîndu-le să imagineze şi alte modalităţi delucru, de exprimare graÞcă, de soluţionare a unor problemetehnice de interes personal. Îi încurajează să deaobiectelor şi spaţiilor construite funcţionalităţi sporite, săconştientizeze riscul mişcărilor pripite şi al nerespectăriinormelor de protecţie a muncii; le cultivă mîndria lucruluibine făcut, a raportării responsabile la mediul natural şila comunitatea căreia îi aparţin. Şi, mai ales, le dezvoltăconvingerea că cel mai important lucru pentru om nueste să aibă şi să ştie a folosi cel mai performant produsal tehnologiei moderne, ci să se întrebe cînd şi dacă să-lfolosească. Este de învăţat nu doar modul de utilizare aunui obiect, ci şi sănătoasa şi adecvata utilizare a acestuia,cu luarea în considerare a impactului pe care decizia de acrea, de a produce, de a cumpăra sau de a utiliza un produstehnologic îl are asupra individului respectiv, asupracelorlalţi şi asupra mediului.* * *Dacă analizăm curricula la Educaţia tehnologicăpentru treapta primară, constatăm următoarele activităţide învăţare recomandate: discuţii dirijate; observaţiidirijate; exerciţii-joc; exerciţii de recunoaştere, identificare,grupare, proiectare, culegere de informaţii;activităţi practice individuale şi colective; experienţe.Acestea se repetă la toate modulele şi diferă doar prinspeciÞcul conţinuturilor de aplicare. Metodele didacticeprevăzute pentru etapa preşcolară sînt: explicaţia; joculdidactic; observarea dirijată; exerciţii de recunoaştere,identiÞcare, grupare, sortare, clasiÞcare; activităţi practiceindividuale şi colective; experienţe.Această primă confruntare relevă oportunităţi deoptimizare a racordării aspectelor metodologice de latreptele preşcolară-primară la cele generale ale educaţieitehnologice.48EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ LA TREPTELE PREŞCOLARĂ ŞI PRIMARĂ DE ÎNVĂŢĂMÎNT. PROBLEME DESCHISE