REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EX CATHEDRAde codiÞcare a comenzilor, a prospectelor oricăruitip de tehnologie, indiferent de provenienţă.Combaterea analfabetismului tehnologic funcţionalprin mijloace instructiv-educative adecvate vîrstei educaţiloreste un imperativ al zilelor noastre.• Cunoaşterea dezvoltării ştiintei şi tehnicii, istoriasumară a ingeniozităţii spiritului umanCunoaşterea legilor naturii ca macrosistem nu sepoate efectua decît printr-o abordare istorică a evoluţieiştiinţei, precum şi printr-o viziune interdisciplinară,care ar conduce la structurarea unor fundamente aleconcepţiei despre lume şi viaţă (de exemplu, înţelegereabipolarităţii în natură şi univers: plus-minus, masculinfeminin,nord-sud, bine-rău, materie-antimaterie etc.).Perceperea modului în care s-au realizat mariledescoperiri ale ştiinţei şi tehnicii (roata, scrierea, tiparul,penicilina, diverse tehnologii), precum şi a relaţiei dintreactivitatea practică, ştiinţă şi tehnologie constituie o altăsarcină educativă importantă.Studierea biograÞilor marilor inventatori ai lumii,dar şi ale savanţilor autohtoni, a contribuţiei acestorala progresul omenirii se integrează într-o strategieeducativă motivaţională pentru acţiuni viitoare şi,totodată, constituie sursa de modele şi idealuri de viaţă.Aceasta se poate corela şi cu relevarea contribuţiiloraduse de marile civilizaţii la progresul tehnologic.Prin întregul demers istoric se va urmări şi dezvoltareaunui mod de gîndire din perspectiva timpului şi avalorilor perene, precum şi a curiozităţii pentru domeniiîncă neexplorate. Facem cunoştinţă cu trecutul pentrua înţelege prezentul şi, mai ales, pentru a şti sensulviitorului. Iată de ce istoria sumară a tehnologiei, îndiverse epoci ale civilizaţiei umane, va Þ corelată cu oalta direcţie de educaţie tehnologică – educaţia pentruviitor, educaţia pentru schimbare, dezvoltînd aptitudinide proiectare a viitorului, de anticipare, conducînd eleviispre învăţarea modului de a face supoziţii ş.a.• Înţelegerea raportului dintre tehnologie şimediu, cultivarea unei atitudini şi a unuicomportament ecologicPrin realizarea acestui obiectiv se preconizeazăcunoaşterea legilor şi a relaţiilor ecologice, adezechilibrelor create de om prin civilizaţie şi tehnologie,a marilor conßicte dintre tehnologie, mediu şi societate.Familiarizarea cu legile ecosferei, formulate de B. Commoner,poate contribui la clariÞcarea raportului dintretehnologie şi mediu:– “Toate sînt legate de toate”, o viziune sistemicăşi cibernetică, include omul, societatea şi tehnologiaîn această reţea de legături complexe, deschimburi permanente de substanţă, informaţieşi energie.– “Totul trebuie să ducă undeva”, sau “în natură nuexistă deşeuri”, trebuie să constituie un deziderat,o normă, pentru a crea astfel de tehnologii în caretotul se reciclează (ambalajele biodegradabilesînt un exemplu în acest sens).– “Natura se pricepe cel mai bine”, avertizeazăasupra intervenţiilor nocive ale tehnologiei:detergenţi, insecticide, erbicide, canalizări,defrişări, experienţe nucleare etc.– “Nimic nu se capătă pe degeaba”, avertizeazăasupra pericolului exploatării iraţionale, fără orestituire corespunzătoare.Educaţia tehnologică are sarcina de a pregăti viitorulspecialist sub aspectul atitudinii, pentru a nu intra încontradicţie cu natura, pentru a şti că în ciberneticăfuncţionează şi legea acţiunii inverse, a interacţiuniinatură-om, că, de fapt, orice modificare produsă deactivitatea economică are repercusiuni asupra vieţiisociale.• Cunoaşterea familiilor profesionale cu speciÞctehnologic pentru o viitoare opţiune socioprofesionalăEducaţia tehnologică are menirea de a-i dezvoltaelevului capacitatea de a alege, şi nu de a Þ “selectat”pentru caliÞcarea sa ulterioară; de a alege în cunoştinţăde cauză, şi nu de a Þ “orientat”, “dirijat”.În contextul apariţiei de noi profesii – speranţe aleviitorului – datorate înaltelor tehnologii, informatizării,procesării şi automatizării, se cer a Þ cunoscute calităţile,aptitudinile generale şi speciale corespunzătoare respectivelorprofesii. Acest lucru implică o inventariere acalităţilor date şi adaptarea lor la standardele vocaţionalespeciÞce Þecărei profesii. Iniţierea în pregătirea tehnică,pe grupe largi de profesii, cît mai variate, poate oferiposibilitatea alegerii în cunoştinţă de cauză. Vizitareaunor întreprinderi, uzine şi unităţi economice, întîlnirilecu specialişti, vizionarea unor Þlme documentare, participareala activitatea unor cercuri şi cluburi cu proÞltehnico-aplicativ, dezvoltarea unor interese, a unor micipasiuni şi preocupări de timp liber sînt doar cîteva genuride activităţi care pot avea inßuenţă asupra structurăriiunor modele şi idealuri socio-profesionale cu valoaremotivaţională în opţiunea viitoare.SPECIFICUL METODOLOGIEI DISCIPLINEIEDUCAŢIE TEHNOLOGICĂRolul pedagogului la lecţiile de educaţie tehnologică,pentru realizarea scopului şi obiectivelor stipulate, esteunul esenţial. Cum să transmiţi un volum atît de mare decunoştinţe din domenii atît de diverse, astfel încît elevulsă Þe capabil astăzi, dar mai ales mîine, să le utilizeze înpractică? Este oare suÞcient ca pedagogul să dea dovadădoar de o bună pregătire de specialitate, aşa încît să poatărăspunde numeroaselor „de ce”-uri ale elevului curiossă descopere cît mai multe din lumea care îl înconjoară?Răspunsul este evident „nu”, deoarece desfăşurareaDidactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 2009EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ LA TREPTELE PREŞCOLARĂ ŞI PRIMARĂ DE ÎNVĂŢĂMÎNT. PROBLEME DESCHISE47