REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EX CATHEDRAurmăresc să-l facă pe om disponibil pentru noiacte de creaţie, evitînd stresul.Cultivarea umanismului tehnologic vizează şi realizareaunui echilibru între pregătirea şi formarea raţionaltehnică,formarea sensibilităţii prin artă şi cultură.Educarea unei noi motivaţii a muncii, cu accent pelatura expresivă a acesteia, pe aÞrmarea puternică aeu-lui, a personalităţii, precum şi a unei etici a muncii,cu accent pe înalta responsabilitate derivată din înaltatehnologie şi puternicele energii pe care omul esteşi trebuie să Þe stăpîn constituie alte sarcini şi căi derealizare a obiectivului vizat.• Dezvoltarea spiritului ştiinţiÞc de cercetare„Elevul viitorului va Þ un explorator”, susţine MarshallMcLuhan [5]. Pentru aceasta, el trebuie învăţat săcerceteze. Învăţarea prin cercetare, prin descoperiretrebuie să ducă la găsirea şi punerea problemei, la formulareaacesteia, la stăpînirea unor strategii pentrudeterminarea relaţiilor cauzale, interdependente dintrefenomene. În ultimă instanţă, atitudinea interogativă,capacitatea de a pune întrebări lumii înconjurătoarereprezintă calităţi ale adevăratului cercetător.Iniţierea în strategia elementară pentru determinarearelaţiilor fenomenelor Þzice – esenţiale în proceseletehnologice – va constitui o sarcină didactică cu valoareaplicativă concretă pentru profesorii de educaţietehnologică. În acest sens, elevii vor parcurge principaliipaşi ai respectivei strategii: definirea variabileidependente (lucrul pe care intenţionăm să-l schimbăm);speciÞcarea variabilelor independente (factorii ce arputea schimba lucrul pe care încercăm să-l schimbăm);modiÞcarea valorilor primei variabile independente,înregistrarea şi sintetizarea schimbărilor. În acest mod,prin experimente practice cu valoare aplicativă se vadezvolta aptitudinea de analiză a legităţilor mediuluiÞzic, tehnologic; capacitatea de a observa, clasiÞca,măsura, tabela şi face deducţii. De aici, treptat, se poatetrece la dezvoltarea capacităţii de a sesiza diverse defecteale unor produse tehnologice şi a abilităţii de a intervenipentru depanare (repararea aparaturii electrocasnice,depanări RTV etc.).• AmpliÞcarea capacităţilor creative, a disponibilităţilorpentru invenţie şi inovaţieDeşi teoria factorială a creativităţii, elaborată deGuilford, evidenţiază faptul că cea mai mare parte acomportamentului creativ ţine de ereditate, totuşi, multecapacităţi pot Þ exersate şi dezvoltate prin tehnici, metodeşi procedee adecvate. Astfel, gîndirea divergentă– capacitatea de a da mai multe soluţii aceleiaşi probleme– se poate dezvolta prin proceduri şi sarcini degenul: “daţi cît mai multe utilităţi unui obiect”; “arătaţiconsecinţele unui eveniment în timp şi spaţiu”; “aplicărineobişnuite” etc.Capacitatea de disociere poate Þ dezvoltată utilizînd:metode analogice, scheme ale identiÞcării corporale,metode aleatorii de combinare a unor fapte, obiecteîntîmplătoare; forme inductoare, prin sinectică, iniţiereîn bionică (cunoaşterea unor forme şi fenomene dinnatură, redescoperite de om, precum: aparatul fotograÞc– ochiul; calculatorul – creierul; forma aerodinamică– picătura de ploaie; avionul – pasărea; radiolocaţia– liliacul etc.).Capacitatea de relativizare a conduitelor umane poateÞ formată prin metode antitetice, prin concasaj, prinscenarii fanteziste. Emulaţia creativă se poate realizaprin metode de stimulare colectivă: brainstorming-ul,tehnica Delphi, reuniunea Panel sau ancheta iterativă,grupele “faţă-în-faţă”.Dezvoltarea fenomenelor dinamogene ale creaţiei(curiozitatea, interesul, curajul, dorinţa, pasiunea etc.)se poate produce prin autochestionare, eurograme aledemersurilor unor mari invenţii sau descoperiri, princunoaşterea particularităţilor rezolvării unor problemeconstructive sau a erorilor din munca unui inventator.• Iniţierea în pregătirea tehnico-practică vaurmări:– cunoaşterea materiilor prime şi a materialelorauxiliare, a proprietăţilor acestora, pentru a puteaÞ prelucrate;– dezvoltarea capacităţii de a citi un desen tehnicadecvat nivelului de pregătire, de a proiecta şirealiza schiţe şi desene tehnice;– cunoaşterea şi înţelegerea logicii tehnologice, aoperaţiilor de prelucrare a materialelor, în vederearealizării unor produse necesare omului;– iniţierea în utilizarea unor scule, maşini-unelte indispensabileprocesului tehnologic; cunoaştereaprincipiilor de funcţionare, a normelor de exploatare,a unor defecţiuni posibile şi a modului dedepanare;– iniţierea în probleme de igienă a muncii, de formarea unei discipline tehnologice; respectareanormelor de protecţie a muncii;– cunoaşterea modului de organizare a unor întreprinderi,ateliere, a proceselor de fabricaţie, aunor ßuxuri tehnologice (prin vizite, întîlniri cuingineri, expoziţii etc.);– iniţierea în probleme Þnanciar-economice, vizîndestimarea costurilor, cheltuielilor, preţurilor unorproduse.• Iniţiere în limbajele tehnologice speciÞceÎn societatea prezentă, dar mai ales viitoare, se impuna Þ cunoscute cel puţin patru limbaje:– limbajul computerelor, al informatizării;– limbajul matematic, ca limbaj universal;– limbajul desenelor tehnice şi cel speciÞc domeniuluitehnologic;– limba engleză – ca mijloc de informare tehnică,46EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ LA TREPTELE PREŞCOLARĂ ŞI PRIMARĂ DE ÎNVĂŢĂMÎNT. PROBLEME DESCHISE