REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EX CATHEDRAprezentarea soluţiei corectă în intervalul de timpacordat, elevul este lipsit de dreptul de a continuaexpunerea.• Dacă membrul juriului consideră soluţia corectă,nu recurge la întrebări suplimentare şi elevulpoate prezenta rezolvarea celorlalte problemeeliminatorii.• Dacă rezolvă toate problemele eliminatorii,elevul trece în cea de a doua fază.2. În faza olimpiadei propriu-zise, elevului i se distribuieo nouă listă cu probleme şi i se aduce la cunoştinţăintervalul de timp alocat rezolvării. Participantul aredreptul să răspundă în faţa altui membru al juriului.Modul de expunere a soluţiilor rămîne acelaşi.Numărul de probleme conţinute în Þecare set (cîteunul pentru Þecare fază) şi timpul alocat rezolvării esteanunţat de juriu la începutul olimpiadei.La notarea participanţilor şi desemnarea cîştigătorilorse iau în consideraţie numai problemele soluţionate.În cazul unei situaţii nereglementate prin regulile enunţate,juriul o va analiza şi va lua decizia potrivită.Olimpiada cu probe orale este, indiscutabil, cu multmai activă decît cea cu probe scrise, chiar şi pentruprofesori. Prezentîndu-se ca excepţie de la formele tradiţionale,aceasta este percepută, de regulă, ca o acţiunece exclude o apreciere obiectivă (din cauza absenţeilucrării) asupra performanţelor participantului sau acalităţii activităţii pedagogului. Argumente stereotipe degenul „incapacitatea de a convinge oponentul”, „incapacitateade a lega cîteva cuvinte” îi permit pedagogului săinterpreteze rezultatele concursului drept neconcludente.De aceea, ar Þ cazul ca profesorul să îşi schimbe opticaasupra olimpiadei cu probe orale, să-i încurajeze pe elevisă participe fără frică, din interes şi curiozitate, mai alescă respectivul mod de derulare a concursului nu necesităprezenţa lui personală.Olimpiada cu probe orale este atrăgătoare şi pentrumembrii juriului, un factor nu mai puţin important. Chiarşi la o simplă analiză, putem observa cît de variate potÞ acţiunile acestora:– ignorarea unor întrebări „provocatoare” ale participantului;– acordarea unui răspuns elementar, laconic, careînsă nu conţine informaţii relevante, „decisive”;– furnizarea cîtorva subpuncte ale planului argumentativ,în cazul punerii la îndoială de către eleva corectitudinii cerinţei problemei;– prezentarea unor detalii mai mult sau mai puţinimportante, indispensabile pentru înţelegereaenunţului problemei;– prezentarea succintă a soluţiei autorului problemei,pentru ca elevul să îşi formeze o păreredespre rezolvarea corectă a acesteia;– analiza detaliată, complexă a problemei (la solicitareapedagogului).Plasticitatea, neconvenţionalitatea acţiunilor, chiarpînă la inadecvare; avantajele comunicării orale, careconferă prezentării o amprentă personală, sînt factorimult mai atractivi pentru membrii juriului decît controlulde rutină al lucrărilor, uneori confuze şi agramate.Olimpiada cu probe orale este „superioară” celei cuprobe scrise, atît din punctul de vedere al accesibilităţii,cît şi din cel al cerinţelor complexe de jurizare. Olimpiadacu probe scrise nu exclude notarea subiectivă, limiteazăcapacitatea elevilor de a-şi promova punctul de vedere,iar aspectul neîngrijit al lucrării este un element carepoate determina depunctarea concurentului. Pe cîndcomunicarea juriului cu autorul rezolvării face posibilădiagnosticarea mai exactă a nivelului de intelectualitatea elevului, depistarea şabloanelor de gîndire şi astereotipurilor auditoriului, stabilirea eÞcienţei predăriimatematicii în şcoli şi a calităţii programelor şcolare.Astfel, chiar în cazul unui eşec, nici elevul, nicipedagogul, nici părinţii nu vor percepe acest rezultatdrept unul descurajant.PERCEPŢII DIFERITE FAŢĂ DE SOLUŢIONAREAPROBLEMELOR ÎN CADRUL OLIMPIADEISe deosebesc mai multe tipuri de percepţii faţă deacest gen de concurs, diferite viziuni asupra felului încare se soluţionează o problemă:a) percepţia elevilor;b) percepţia profesorilor;c) percepţia membrilor juriului.Elevul se concentrează asupra procesului derezolvare a problemei. Dacă se merge pe expunereaorală, atunci, pe parcurs, el îşi poate corecta uneleerori; dialogînd, el are posibilitatea să se autoevalueze,să ia o atitudine critică vizavi de performanţele proprii,să înţeleagă pe deplin criteriile de evaluare stabilitede membrii juriului. În acest sens, accentul nu sepune pe profunzimea rezolvării, ci pe felul în care serelaţionează, cum se stabileşte contactul cu auditoriul.Elevul poate interveni cu comentarii adiţionale, poatesă-şi pună în aplicare întreg arsenalul de argumentepentru a convinge auditoriul că are dreptate, că prezintăo rezolvare autentică, originală a problemei. Astfel, seevită comportamentul stereotip şi se manifestă din plincreativitatea elevului.Profesorii au un scop cu totul diferit. Spre deosebirede elev, care nu are experienţă, profesorul înţelege întregprocesul, cunoaşte în detaliu mersul olimpiadei. Elurmăreşte cu atenţie să se respecte regulile, să se creezeşanse egale pentru Þecare participant. Profesorii, deregulă, nu sînt interesaţi atît de rezultate, de menţiunileobţinute de elevi, cît de modul concret de soluţionare şiprezentare a problemelor de către elev.Didactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 2009OLIMPIADELE CU PROBE ORALE LA ŞTIINŢELE EXACTE39