REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EX CATHEDRAcazuri problematice, elevul caută mai multe variante desoluţionare a acestora. Astfel, ei învaţă cum să întreprindăo analiză, cum să găsească alternative de soluţionare, cumsă adopte decizii şi să le argumenteze. În această ipostază,studiul de caz se foloseşte nu pentru îmbogăţirea bagajuluide cunoştinţe, dar pentru valoriÞcarea creatoare a uneiexperienţe la noi condiţii şi în combinaţii noi, impuse denoua situaţie-problemă [1, p. 235].Studiul de caz familiarizează elevii cu o strategiede abordare a unui fapt real, cu implicarea anumitorstructuri mentale, care pot Þ transferate în analiza şiînţelegerea altor cazuri, în rezolvarea independentă aaltor situaţii-problemă. Însuşind o astfel de experienţă,ei vor putea efectua analogii între situaţii relativ apropiate.Privită din această perspectivă, putem conchidecă metoda dată are un pronunţat caracter activ, pentrucă solicită un intens demers de valoriÞcare a informaţiilor,de elaborare a deciziilor, de evaluare critică aalternativelor, de exprimare a opiniilor etc. Aplicareastudiului de caz favorizează dezvoltarea capacităţii dea anticipa, de a acţiona rapid şi corespunzător în situaţiiexcepţionale; a capacităţii de a aprecia valabilitateapractică a soluţiilor; a capacităţi de bun organizator şiconducător. De asemenea, dezbaterea în jurul cazuluiampliÞcă relaţiile intercolegiale şi cele profesor-elevi,sporeşte puterea de argumentare şi accentuează străduinţade a-şi susţine ideile.Alegerea cazului şi transpunerea lui în termenididactici trebuie făcută cu multă atenţie. Pornind dela necesitatea aplicării principiului legăturii teoriei cupractica, cazul selectat în baza unei cercetări temeinicela faţa locului trebuie să corespundă realităţilor şi condiţiilorexistente, să ajute elevii să-şi formeze o concepţiemodernă, să ofere posibilitatea unei priviri de ansambluasupra conţinutului problematic al acestuia.Cît priveşte prelucrarea exemplului de caz, aceastatrebuie focalizată pe obiective clare, să asigure cadrulconceptual corespunzător analizei de întreprins, să Þeîn concordanţă cu nivelul real de pregătire teoretică şipractică a elevilor. Prin felul cum este elaborată şi aplicată,analiza de caz trebuie să capete semniÞcaţia uneimetode euristice; să devină un exerciţiu al căutării şidescoperirii, al găsirii de răspunsuri; să pună în evidenţăreguli de rezolvare creatoare.Pentru a-i conferi utilitate acestei metode, Herreidpropune să se respecte următoarele principii: un cazbun este conceput ca avînd introducere, desfăşurare şiîncheiere; cazul trebuie să Þe interesant; cazul trebuievăzut ca o situaţie curentă (dacă este una clasică, eapoate Þ percepută ca nemotivantă); un caz bine construitdezvoltă empatie faţă de personajele centrale– în afară de o implicare mai profundă, atributelepersonale ale acestor caractere vor inßuenţa deciziaasupra soluţionării cazului; alegerea cazurilor trebuiefăcută în raport cu faptele cunoscute sau cu care seconfruntă elevul; cazul trebuie să Þe relevant pentruelevi, cazul trebuie să Þe provocator de controverseşi chiar de conßicte; un caz bine construit trebuie săforţeze decizia; cazul trebuie să posede generalitate,iar soluţiile identiÞcate să poată dovedi aplicabilitateextinsă; un caz trebuie să Þe scurt, deoarece eleviitrebuie să aibă o privire globală asupra fenomenului[Apud 5, p. 236].Pentru ca o situaţie să poată Þ considerată şi analizatădrept un „caz”, ea trebuie să îndeplinească anumitecondiţii:– să fie autentică şi semnificativă în raport cuobiectivele proiectate;– să aibă valoare instructivă în raport cu competenţeleprofesionale, ştiinţiÞce şi etice;– să aibă un caracter incitant, motivînd participanţiila soluţionarea lui;– să solicite participarea activă a tuturor elevilor[2, p. 220].Efectuarea unei analize de caz presupune cunoaştereademersului metodic, după care urmează ca elevii să-şidesfăşoare activitatea, adică etapele de parcurs careconduc la adoptarea hotărîrii optime.Etapa I: Prezentarea cadrului general în care s-aprodus evenimentul:– profesorul stabileşte „cazul” de cercetat şi obiectivele;– cazul este experimentat pe un grup restrîns şipropus spre analiză participanţilor;– prezentarea trebuie să Þe clară, precisă şi completă.Etapa a II-a: Sesizarea situaţiei şi conştientizareanecesităţii rezolvării acesteia:– se stabilesc aspectele neclare;– se pun întrebări de lămurire;– se solicită informaţii suplimentare (surse bibliograÞce)privitoare la modul de soluţionare acazului.36VALORIFICAREA PRINCIPIULUI ÎNVĂŢĂRII CONTEXTUALE PRIN METODA STUDIULUI DE CAZ