REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EX CATHEDRAcomparaţia limbilor ar putea Þ de folos didacticii limbilor,subliniind inßuenţa inevitabilă a deprinderilor structuraletipice limbilor însuşite anterior asupra procesului de învăţarea unei noi limbi.Trei ani mai tîrziu, L. Dabène publică un studiu carerelevă problemele speciÞce predării limbilor înrudite.Autoarea direcţionează cercetările sale spre transferurileoperabile în procesul însuşirii limbilor înrudite şi facilităţileincontestabile oferite de acestea. „Se pare că asistămla apariţia unui nou demers care implică fenomenede natură contrastivă. Astfel, este indispensabil de a seţine cont de cunoştinţele lingvistice anterioare oricăruialt proces de însuşire a unei limbi străine” [5, p. 17]. Bazîndu-sepe reßecţiile şi pe cercetările sale, L. Dabène aprezentat, în cadrul Centrului de didactică a limbilor dinGrenoble, primul proiect de elaborare a unei metodologiide intercomprehensiune a limbilor romanice. Programul,numit “Galatea”, avînd ca scop antrenarea în comprehensiuneascrisă şi orală a limbilor romanice, propuneun şir de analize strategice pentru înţelegerea limbilorînrudite. Ulterior, au fost concepute şi alte proiecte carevizau diverse grupuri de limbi: “Galanet”, “Eurom 4”,“Euromania”, “Adriana-Minerva Eu+1” etc.În urma studiilor realizate, Colzetti şi Venturi au demonstratcă, pentru a atinge un anumit nivel de înţelegerereciprocă, trebuie să se pornească de la conştientizareapropriilor strategii şi stiluri de învăţare, atitudini culturaleşi afective [3, p. 45]. În acest context, este oportunăreßecţia asupra proceselor de transfer, asupra relaţiilorcare există între limba maternă (LM) şi limba străină(LS), pornind de la percepţia mai puţin artiÞcială a caracteristicilorLM şi de la conştientizarea procedeelorde învăţare, a celor cognitive şi afective solicitate înprocesul învăţării unei limbi străine.A şti să explorezi, să compari şi să foloseşti caracteristicilelingvistice preluate de la alte limbi faciliteazăformularea generalizărilor şi relevarea similitudinilor.Există cuvinte, forme lingvistice şi sintactice asemănătoare,care pot Þ reutilizate ulterior. O abordare eÞcientăa intercomprehensiunii trebuie să treacă mai întîi prinperceperea proximităţii lingvistice între limba maternă şilimba străină studiată. Să nu uităm totuşi că proximitatealingvistică poate Þ sursa multor erori. În poÞda acestuifapt elevului/studentului urmează să i se explice că sepoate baza pe asemănări dacă ţine cont de multiplele lorfaţete. Principalele caracteristici tipologice, identiÞcărileinterlingvistice nu vor mai Þ apreciate ca necunoscute, deoarecetoate aspectele lingvistice tipice LS vor Þ comparatecu cele tipice LM. Informaţiile stocate în memorie vor Þactivate din momentul contactului cu limba străină.Tezaurul lingvistic va Þ valoriÞcat în scopul înţelegeriimesajului care va Þ comprehensibil graţie capacităţiielevului/studentului de a face deducţii, inferenţeşi previziuni. Reinvestindu-şi cunoştinţele anterioareprocesului de studiere a unei limbi, elevul/studentul vastabili asociaţii inter- şi intralingvistice, va explora pistece denotă asemănări interlingvistice, acordînd atenţie polisemieicuvintelor şi detaşîndu-se treptat de LM pentru ale atribui unităţilor lexicale funcţie sintactică. Cercetărilerecente au relevat faptul că atunci cînd între LM şi LSeste un grad înalt de asemănare, pentru a înţelege o limbăstrăină vor Þ suÞciente 50 de ore [4, p. 20].Reieşind din cele relatate mai sus, putem aÞrma cătermenul intercomprehensiune şi-a cîştigat teren în urmaanalizei mai multor idei printre care:• speciÞcitatea predării limbilor înrudite, mai ales dacăse ia în consideraţie decalajul considerabil dintre posibilităţilede comprehensiune şi cele de producere;• interesul intervenţiei contrastive pentru practicimetodologice relative predării respectivei limbi;• existenţa unui continuum lingvistic în cadrul familiilorde limbi înrudite, a unei proximităţi întreaceste limbi, fapt ce merită a Þ luat în vedere ladezvoltarea intercomprehensiunii;• necesitatea unei noi politici lingvistice în cadrulUniunii Europene.Ţinînd cont de transparenţa dintre limbile ce fac partedin aceeaşi familie, analiza contrastivă poate constituio pistă de acces la mai multe limbi înrudite. Astfel,învăţarea unei limbi, Þe materna sau străină, presupunecompetenţe transferabile în procesul studierii. Din punctde vedere pedagogic, o asemenea abordare are mai multeconsecinţe [1, p. 32]:• se reabilitează învăţarea limbilor noncurriculare,considerate purtătoare de savoir-faire (competenţe)transferabile în învăţarea altor limbi, a celorcurriculare;• se favorizează contactul dintre limbi, oricare arÞ statutul şi uzajul lor;Didactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 2009ABORDAREA ANALIZEI CONTRASTIVE CA PRINCIPIU DE BAZĂ AL INTERCOMPREHENSIUNII33