REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

EX CATHEDRAun ritm progresiv, nu numai în ceea ce priveşte îmbogăţireavocabularului cu noi elemente, ci şi perfecţionareamijloacelor sintetice. Or, anume la acest lucru ne-amreferit mai sus. După cum aÞrmă E. Coşeriu, acolo undee vorba de activitate şi deci de „organe” care acţioneazăşi „obiecte” folosite ca instrumente, esenţa acestor fapteşi obiecte se manifestă în ceea ce fac, adică „esenţa ciocanuluise manifestă în faptul de a ciocăni” [1, p. 44].Esenţa lexemului alolingv, în acest context, se manifestăîn a denumi altă limbă (găgăuza, rusa, bulgara, ucraineanaetc.), ca maternă, nu limba română. Prin urmare,acţiunea de cultivare a limbii şi a vocabularului nu trebuiesă se rezume la semnalarea unor presupuse „greşeli”,ci trebuie să aibă în vedere aspecte multiple, formareacuvintelor Þind un mijloc de îmbogăţire a vocabularuluilimbii, dar şi al Þecărui vorbitor, un mijloc de dezvoltarea capacităţii de exprimare a esenţei fenomenelor. Şcoalaeste direct interesată de acest lucru, pentru înţelegereaşi acceptarea unor formaţiuni neutilizate anterior. Înstudiul limbii române de către alolingvi, adică vorbitoriialtor limbi de pe teritoriul R. Moldova, trebuie să seconştientizeze mecanismul formării cuvintelor şi să sefaciliteze însuşirea vocabularului literar. În acest sens,lexemul alolingv este o acţiune de facilitare a înţelegeriiesenţei fenomenului de învăţare a limbii române de cătrevorbitorii altor limbi. Şi nu poate Þ „un nod de contradicţii”,el „prinde Þinţă”, se „reînÞinţează”, în expresialui C. Noica, producîndu-se o frumoasă interpătrunderea etimologiilor Þreşti ale limbii, din care a rezultat uncuvînt consistent, uşor manevrabil.REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:1. Coşeriu, E., Lecţii de lingvistică generală, Ch.,Ed. Arc, 2000.2. Dicţionar enciclopedic, Buc., Ed. Cartier,2001.3. Geraud, M.; Leservoasier, R., Noţiunile-cheieale etnologiei, Iaşi, Ed. Polirom, 2001.4. Graur, Al., Tendinţele actuale ale limbii române,Buc., Ed. ŞtiinţiÞcă, 1968.5. Graur, Al., Gramatica azi, Buc., Ed. Academiei,1973.6. Graur, Al., Capcanele limbii române, Buc., Ed.ŞtiinţiÞcă şi Enciclopedică, 1976.7. Mihăescu, N., Aspecte lexicale şi gramaticaleale limbii române literare, Buc., Ed. ŞtiinţiÞcăşi Enciclopedică, 1978.8. Noica, C., Cuvînt împreună despre rostirea românească,Buc., Ed. Eminescu, 1987.9. Studii de limbă şi stil, Timiş., Ed. Facla, 1973.10. Toma, I., Limba română. Compendiu de teorieşi aplicaţii practice, Buc., Ed. Niculescu, 1994.11. Vasiliu, Em., Fonologia limbii române, Buc., Ed.ŞtiinţiÞcă, 1965.Abordarea analizeicontrastive ca principiu debază al intercomprehensiuniiResumé: L’article ci-dessous reßète le problème del’utilisation de la stratégie contrastive comme principede base du développement de l’intercompréhension entreles langues apparentées et comme modalité d’accès auNatalia COCIERU plurilinguisme. Tenant compte du fait que les systèmeslinguistiques apparentés comportent des traits communsUPS “I. Creangă”, doctorandă tant au niveau lexical qu’au niveau structural, l’articlemet en évidence les effets positifs de la valoriÞcationde ses particularités dans le processus du développement des compétences plurilinguistiques.Cuvinte-cheie: intercomprehensiune, analiză contrastivă, transfer, competenţe transferabile, comprehensiune,interlingvistic, intralingvistic, proximitate lingvistică.Datorită noilor tendinţe ale lumii contemporane şia prevederilor stipulate în Cadrul European de referinţăpentru limbi, analiza contrastivă se prezintă ca unprincipiu de progresie de importanţă majoră în cadrulintercomprehensiunii.Intercomprehensiunea apare din necesitatea dezvoltăriiunor acţiuni şi strategii de promovare a plurilingvismului.„Nimic nu se creează, nimic nu dispare, totulse transformă”, susţinea chimistul Lavoisier. Şi analizacontrastivă serveşte transformărilor, deoarece intercomprehensiunease alimentează din ipotezele emise anterior[2, p. 395]. În 1971, Debyser a demonstrat în ce mod32ALOLINGV – LEXEM LUCRĂTOR ÎN ŞI PENTRU LIMBA ROMÂNĂ