REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

QUO VADIS?PROFESORUL ŞI NOUA ÎNŢELEGERE AMICROUNIVERSULUI ÎNVĂŢĂRIIDin cele prezentate, se presupune că profesorul însuşia trecut prin cele două momente fundamentale; el a trecutpragul şi se aßă în cea de-a doua etapă a învăţării. Prinurmare, dorinţa lui de învăţătură vine de la sine; între alteactivităţi, ea este prioritară, profesorul Þind fascinat deceea ce a descoperit şi absorbit de ceea ce ar mai puteadescoperi. Este încîntat de ceea ce îl aşteaptă şi simtecum timpul se scurge îngrijorător de repede. Mereu, darmereu, rămîne ceva de cercetat, de sintetizat, de elaborat.Curiozitatea lui se ampliÞcă, ştie tot mai bine cît de puţinştie. Vrea mereu mai mult. Există întotdeauna adevărurişi sensuri mai profunde. Se gîndeşte din ce în ce mai puţinla sine şi tot mai mult la împărtăşirea de sine. Simtetot mai puternic că iubeşte viaţa, oamenii, dar mai alestinerele generaţii. În afară de orice îndoială, profesorulîşi dă seama că învăţătura este însuşi temeiul existenţeisale. Totodată, mai este vorba şi despre reacţiile lui faţăde atitudinea elevului în perioada urcuşului. În aceastăetapă, profesorul are un rol fundamental. De răbdarea, tenacitateaşi tactul lui depinde în foarte mare măsură dacăelevul va persevera sau va renunţa, va atinge momentulbucuriei sau îl va rata. În esenţă, este vorba de forţa şiconvingerea profesorului de a-l aduce pe discipol pînăacolo încît să nu cedeze, să nu urască învăţătura, să nu seîndepărteze de cunoaştere şi de valori. El va avea aceaeleganţă profesională, acea discretă grijă ca elevul să nuse sperie, să nu fugă, să nu se dezamăgească.Uneori, se întîmplă ca educatorul să obosească, să Þetentat să renunţe tocmai atunci cînd discipolul său estefoarte aproape să atingă şi să depăşească pragul; sau seîntîmplă ca elevul însuşi (aßat faţă-n faţă cu propriile-ichinuri şi îngrijorătoarea-i ineÞcienţă, dominat de scepticism),în poÞda susţinerii şi încurajării maestrului, sănu mai vrea, să nu mai aibă dorinţa de a urma programulde pregătire aßat în derulare. În atare condiţii, se poateîntîmpla – aşadar – ca tocmai cînd era foarte aproapesă atingă graniţa suişului, elevul să-şi rateze minunata,dar nebănuita şansă. Poate să nu ajungă niciodată să-şirecunoască şi să-şi sărbătorească norocul.Pentru profesor, este foarte important să ştie că existăun prag în derularea învăţării, că urcuşul este (foarte)diÞcil, incomod (pentru mulţi elevi). Acest urcuş îi cereşi îi va cere mereu efort, implicare, dăruire, căldură,tenacitate, convingere. Cea mai adîncă şi mai stabilăconvingere a profesorului este şi va Þ aceea potrivit căreiaorice elev (Þe el copil, adolescent, tînăr sau adult) poatetrece – mai devreme sau mai tîrziu – pragul din microuniversulînvăţării; dincolo de el se aßă grădina raiuluiînţelepciunii, a împlinirii de sine, fascinaţia învăţăturii.Apoi, în următorul moment, este vorba despre demersulpsihologic (concret) al profesorului. Ca educatori, vom ştică întotdeauna ne aßăm în faţa raportului dintre exigenţeleactivităţii (de învăţare), pe de o parte, şi abilităţile,capacităţile, aptitudinile elevului, pe de altă parte 3 .Cunoaşterea şi corecta utilizare a acestui raport sîntextrem de importante pentru a şti cum să-i susţinem peelevi în perioada suişului învăţării, spre a trece – dupăaceea – în cea a învăţării autodirijate şi automotivate.Psihologul american M. Csikszentmihalyi a construiturmătoarea diagramă (2008, p. 107):Nivel ridicat ∞Nivel scăzut 0AnxietateA 3A 4A 1A 2Plictiseală0 Aptitudini/abilităţi ∞Nivel scăzut Nivel ridicatDiagramă privind corelaţia/raportul dintreexigenţele activităţii (de învăţare) şi abilităţile/aptitudinile elevului3 În ceea ce priveşte acest raport interesant, nucontează doar solicitările “reale” formulate şi impuse de profesor,dar şi cele de care este conştient elevul. În acest sens,M. Csikszentmihalyi scrie: “Nu abilităţile cu care ne-a dotatnatura determină modul în care interpretăm situaţia, ci şi celepe care credem că le avem” (2008, p. 109). Elevul este mereuliber să dea interpretări proprii situaţiilor de învăţare în care seaßă şi, în funcţie de ele, să perceapă gradul lor de diÞcultate.10ÎN MICROUNIVERSUL ÎNVĂŢĂRII