REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

DICŢIONARfundamentale şi instrumentale) angajată în proiectarea şirealizarea oricărui conţinut general ale educaţiei.Obiectivele pedagogice ale educaţiei intelectuale potÞ clasiÞcate după gradul lor de generalitate:a) obiectivul general: formarea-dezvoltarea conştiinţeiştiinţiÞce;b) obiectivele speciÞ ce: formarea-dezvoltarea conştiinţeiştiinţiÞce teoretice; formarea-dezvoltareaconştiinţei ştiinţiÞce practice;c) obiectivele concrete, rezultate din operaţionalizareaobiectivelor speciÞce, realizabile în cadrul unoractivităţi educative, didactice, extradidactice etc.Obiectivul pedagogic general al educaţiei intelectualeangajează procesul psihologic complex de formare-dezvoltarea conştiinţei ştiinţiÞce a personalităţii, în diferitecontexte formale şi nonformale, în mediul şcolar şi extraşcolar.Prin raportarea permanentă la obiectivul dat,educaţia intelectuală are un caracter complex şi dinamic,angajat dincolo de latura informativă a demersului speciÞcsau chiar de coordonatele activităţii de instruire, care poziţionează,de regulă, în mod pregnant şi prioritar, acţiunilesale realizabile în cadrul procesului de învăţămînt. Acestobiectiv reßectă interdependenţa dintre latura informativăşi cea formativă a cunoaşterii logice, bazată, pe de o parte,pe dobîndirea de concepte, judecăţi, raţionamente, principii,paradigme ştiinţiÞce, iar, pe de altă parte, pe dobîndireade deprinderi, strategii, atitudini ştiinţiÞce. Cele două laturisînt complementare la nivelul structurii de funcţionare aconştiinţei ştiinţiÞce formată şi dezvoltată continuu prinmijloace şi resurse pedagogice speciÞce.Obiectivele speciÞ ce educaţiei intelectuale reßectăstructura de funcţionare a obiectivului general, transpusăpedagogic la două niveluri de referinţă:a) la nivel teoretic, ele vizează dobîndirea: cunoştinţelorştiinţiÞce fundamentale, care constituie nucleulepistemic tare al Þecărei ştiinţe, trunchiul de bază al Þecăreidiscipline de învăţămînt; a capacităţilor intelectualecu valoare de aplicabilitate pedagogică şi socială ridicată:competenţă de cunoaştere, competenţă de comunicare,competenţă de creaţie; a capacităţilor cognitive de maximăeÞcienţă pedagogică şi socială: aptitudini cognitivegenerale şi speciÞce; atitudini cognitive cu o largă susţinereafectivă, motivaţională, caracterială; a capacităţilor creativeîn sens integrativ: epistemic (intra-, inter-, transdisciplinaritate);etic (deschiderea cunoştinţelor spre lume, încondiţii de schimbare socială rapidă; dobîndirea capacităţiide integrare a cunoştinţelor, deprinderilor, strategiilor şiatitudinilor intelectuale căpătate anterior (vezi şi obiectivelespeciÞce propuse la nivel practic) într-o concepţieştiinţiÞcă generală, deschisă în direcţia (auto)perfecţionăriiactivităţii umane;b) la nivel practic, ele vizează dobîndirea: deprinderilorşi a strategiilor intelectuale fundamentale, bazate pe:– tipuri de raţionament deductiv şi analogic;– tipuri de organizare a gîndirii în sens convergentşi divergent;– tipuri de instrumente ale gîndirii euristice şi algoritmice;a atitudinilor intelectuale superioare,care oferă căi de cunoaştere eÞcientă, respectivmodalităţi de perfecţionare continuă a cunoştinţelor,deprinderilor şi strategiilor intelectualeînvăţate; a atitudinilor intelectuale creative, aplicabileca strategii de învăţare eÞcientă în condiţiide adaptabilitate optimă la situaţii şi contexteaßate în continuă schimbare.Conţinutul şi metodologia educaţiei intelectualereßectă dimensiunea generală şi speciÞcă a obiectivelorasumate, care pot Þ operaţionalizate respectînd particularităţileÞecărui domeniu al cunoaşterii, Þecărei profesiişi situaţii sociale, Þecărei trepte şcolare, Þecărei etape devîrstă psihologică/şcolară.Conţinutul speciÞc educaţiei intelectuale este realizabil,îndeosebi, prin activităţile didactice organizatela nivelul procesului de învăţămînt, proiectate însă înperspectiva formării-dezvoltării permanente a personalităţii.Structura sa de bază susţine formarea şi valoriÞcareainteligenţei la un nivel care “îl învăţa pe elev să o dezvolteatîta timp cît este capabil de progres, chiar după încheiereavieţii şcolare” (8; 27).Educaţia intelectuală realizată, în mod special, prinactivitatea de instruire ridică problema epistemologică anaturii conţinuturilor preluate pedagogic de la nivelul celormai importante ştiinţe (abordate disciplinar, intradisciplinar,interdisciplinar, pluridisciplinar, transdisciplinar). Sîntangajate astfel numeroase resurse cognitive cu potenţialformativ extrem de complex şi de diversiÞcat, adaptabilela speciÞcul Þecărui nivel de învăţămînt.În mod gradual, rezultă o educaţie intelectuală:a) concretă (în învăţămîntul primar);b) abstractă (în învăţămîntul secundar superior);c) spiritualizată (în învăţămîntul superior).Cele trei niveluri ale educaţiei intelectuale – concretă,abstractă, spiritualizată, perfectibile în perspectivaeducaţiei permanente – reßectă dinamica modelului deelaborare a cunoaşterii în sens constructivist, propus deJ. Piaget (8; 28-39).Educaţia intelectuală concretă, proiectată la nivelulvîrstelor psihologice corespunzătoare învăţămîntului preşcolarşi primar, permite prelungirea acţiunilor senzoriomotoriila nivelul unor structuri de gîndire preoperatorii(3-6/7 ani) şi chiar operatorii (6/7-10/11 ani), limitate însădoar la obiecte concrete nu şi la ipoteze şi enunţuri verbale,al căror progres este posibil deocamdată “încă din aproapeîn aproape”. De aici rezultă importanţa alegerii unorconţinuturi ale educaţiei intelectuale cu o bază intuitivă,incluzînd deÞnirea şi analiza unor concepte concrete, carepot Þ reprezentate sau actualizate în plan concret, la nivelulexperienţei cognitive a elevului.Didactica Pro..., Nr.2-3(54-55) anul 2009EDUCAŢIA INTELECTUALĂ105