REVISTĂ DE TEORIE ŞI PRACTICĂ EDUCAŢIONALĂ - Pro Didactica

DICŢIONAREducaţia intelectualăSorin CRISTEAUniversitatea din BucureştiEducaţia intelectuală reprezintă un conţinut pedagogiccu caracter general implicat în orice activitate deformare-dezvoltare a personalităţii umane. În sens larg,aceasta poate Þ înţeleasă ca educaţie ştiinţiÞcă, realizatăîn mod special în cadrul procesului de învăţămînt. Esenţasa este concentrată la nivelul funcţiei şi structurii sale debază. Funcţia de bază a educaţiei intelectuale constă înformarea-dezvoltarea personalităţii la nivelul dimensiuniisale cognitive ştiinţiÞce. Structura de bază, care va Þreßectată la nivelul obiectivelor speciÞce, include componenteinformative (cunoştinţe ştiinţiÞce fundamentaleşi operaţionale, deprinderi şi strategii ştiinţiÞce) şi formative(capacităţi şi atitudini ştiinţiÞce). Calitatea educaţieiintelectuale depinde de gradul de corelaţie dintre componenteleinformative şi cele formative. Pe de altă parte,angajarea educaţiei intelectuale în realizarea obiectivelorcelorlalte conţinuturi generale ale educaţiei (morale, tehnologice,estetice, Þzice) condiţionează nivelul calitatival acestora. În sens restrîns, educaţia intelectuală poateÞ raportată doar la activităţile didactice speciÞce, carevizează realizarea unor obiective pedagogice de ordincognitiv. În această accepţie există tendinţa raportăriieducaţiei intelectuale doar la resursele existente în cadrulactivităţilor de instruire, în general, a celor de tip formal,în mod special. În mod analogic este întreţinută ideeareducerii educaţiei ştiinţiÞce doar la disciplinele integrateconvenţional în familia “ştiinţelor exacte”.Criteriile de deÞnire şi analiză sînt cele valabile şi încazul celorlalte conţinuturi generale ale educaţiei: valoareageneral-umană; obiectivele; conţinuturile particulare,metodologia, principiile.Valoarea general-umană aflată la baza educaţieiintelectuale este cea a adevărului ştiinţiÞc, care conţineresurse formative fundamentale: rigurozitate, esenţialitate,obiectivitate, legitate, stabilitate epistemică, deschideremetodologică etc. Toate acestea conferă conţinutuluigeneral proiectat, conţinuturilor speciÞce, dimensiuneaunei educaţii prin ştiinţă şi pentru ştiinţă.Abordarea educaţiei intelectuale ca educaţie ştiinţiÞcăpresupune depăşirea sensului restrictiv, persistent uneorichiar în literatura de specialitate. În esenţa sa, educaţiaintelectuală vizează toate domeniile ştiinţei (ştiinţelematematice, ştiinţele naturii, ştiinţele istorice, ştiinţelesocio-umane), legitimate prin existenţa unui obiect propriude cercetare, dar şi a unor metodologii şi legităţi speciÞce.În toate situaţiile, activitatea de formare-dezvoltare a personalităţiiumane angajează valorile intrinseci adevăruluiştiinţiÞc, exprimate pedagogic prin cunoştinţe, capacităţişi atitudini ştiinţiÞce, fundamentate raţional, dar avînd şi osusţinere afectivă, motivaţională, volitivă, caracterială.Adevărul ştiinţific, ca reper axiologic al educaţieiintelectuale, angajează un set de capacităţi cognitive superioare(gîndire, inteligenţă, limbaj, memorie, imaginaţie),care asigură premisa proiectării şi a dezvoltării calitativea tuturor conţinuturilor educaţiei. Aceasta nu trebuie săînsemne acordarea educaţiei intelectuale:a) a unui rol exclusiv la nivelul instruirii şcolare,tendinţă existentă în pedagogia tradiţională;b) a unei ponderi mai mari dimensiunii informativeîn defavoarea celei formative.Valoarea pedagogică superioară a adevărului ştiinţiÞceste susţinută în plan psihologic de corelaţia existentă lanivelul structurii gîndirii – resursă de bază a educaţieiintelectuale – între latura informativă (noţiuni, judecăţi,raţionamente) şi latura operaţională (operaţiile logice104