Re vist a Na Ţ io nală d e V ână t o are şi P escuit Spo r tiv - AGVPS

Revista NaŢională de Vânătoare şi Pescuit SportivVânătorul şi Pescarul RomânNr. 9/SEPTEMBRIE 2012www.agvps.ro

Asociaţia Generală a Vânătorilor şiPescarilor Sportivi din RomâniaSumarRevista NaŢională de Vânătoare şi Pescuit Sportivwww.agvps.roVânătorul şi Pescarul RomânNr. 9/SEPTEMBRIE 2012EditorialN.STORESCUGestiune Durabilă (I) ……......... 3CULTURĂ VÂNĂTOREASCĂN.ŞELARUMetode tradiționale de vânătoare (V). Concluzii ..…. 6Mitică GEORGESCUComportamentul marmotei …… 8Constantin RĂDANUn hobby care ne obligă ......... 12Maria SĂVULESCUOrnamente și obiecte vânătorești ….. 15CHINOLOGIE VÂNĂTOREASCĂAlexandru CODRINCorecții simple …….. 7Fondată în anul 1919Serie nouăAnul MMXII nr. 9 / 2012Redacţia şi administraţia:Bucureşti – Calea Moşilor 128Sector 2, Cod 020882,Tel : 021 313 33 63E mail: revistavpr@yahoo.comConsiliul ştiinţificAcad. dr. Dan MunteanuAcad. dr. Atilla KelemenDr. ing. Nicolae GoiceaDr. ing. Vladimir TalpeşColectivul de redacţieDr. ing. Neculai Şelaru - director generalProf. Bianca Botezat – redactor revistăArh. Mugurel Ionescu – redactorPictor Dragoş Botezat – machetare şiprelucrare fotoIng. Mariana Cristache– difuzareManuscrisele destinate tipăririi vor fi, depreferinţă, în format digital. Publicate sau nu,ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitateaautorilor lor şi nu reflectă în mod necesar opiniaredacţiei. Reproducerea oricărui material, fărăacordul redacţiei este interzisă.ISSN 1582 – 9650ÎNSEMNĂRI DE SEZONMACPrepelițele lui Gustar……. 4Bianca BOTEZATVremea cerbilor ……………10Petre CRISTESCUCondițiile necesare unui teren în vederea populării cu fazani…………… 20Fănică-Voinea ENELa rațe ................ 18Program provizoriu de desfășurare a manifestărilor halieutico - cinegeticeConstanța - Corbu 25-30.09.2012 ……. 26TIR ŞI BALISTICĂMatei TĂLPEANUPlumbul va fi exclus și din gloanțele de vânătoare ? (II) ………….. 16FILE DE ISTORIENic. STRĂVOIULa sitari cu Bicu ..................... 14Sorin GEACUDate asupra existenței cerbilor lopătari în estul judeţului Timiș……... 22PESCUIT SPORTIVDoru DINEACicada - năluca hibrid • "Asalturi" pe ape tulburi …………… 28, 29Valentin MALICIUCUnde pescuim ? ...... 30MACPescuit de păstrăv pe Bâsca Mare …… 31Titus PINTEAPeriplu maramureșean ………….32, 33Reţeta • Ce putem vâna • Rebus • Solunar …… 5, 19, 33, 34Foto coperta 1: Mugurel IonescuMembrii Consiliului AGVPS din România şi judeţele pe care le reprezintăPreşedinte : Mugur Constantin Isărescu , Director general: Neculai Şelaru, Vicepreşedinte: Vicepreşedinte Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița,Harghita, Mureş), Vicepreşedinte: Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi), Membri : Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Filip Georgescu (Argeş,Teleorman), Gabriel Surdu (Bacău, Iaşi, Vaslui), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoşani, Neamţ,Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galaţi, Vrancea), Ion Vasilescu (Bucureşti), Florică Stan (Buzău, Dâmboviţa, Prahova), Ilie Sârbu(Caraş Severin, Timiş), Valentin Jerca (Călăraşi, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duţă (Gorj, Mehedinţi), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița),Gheorghe Iaciu (Ilfov)

gestiune durabilĂ (I)|EditorialExpresia, din ce în ce mai desuzitată, pare să contureze oresponsabilitate pentru viitor,care ne obligă la o reflecţieatentă asupra unor probleme de noutate,pertinente dar controversate, ce se potsistematiza în trei categorii interconectate:• schimburi de percepţie şi mentalitate;• durabilitatea activităţii devânătoare;• supravieţuirea organizăriivânătoreşti.Cu certitudine că schimbările depercepţie şi mentalitate socială, pe careîncepem să le constatăm vis-a-vis devânătoare, sunt cele mai surprinzătoarepentru noi, dar explicabile.Astăzi, majoritatea populaţiei trăieşteîn mediul urban şi, din acest motiv,cei mai mulţi dintre concitadini s-auînstrăinat de natură. Nu mai crescanimale şi nu mai cultivă plante, deşiconsumă, fără reticenţe, şi din unele, şidin altele. În condiţiile în care viaţa lordepinde întru totul de natură, par să nuo mai înţeleagă realist şi să o respecteca resursă a vieţii.În acest context trebuie abordatăvânătoarea. Rezultatele unui sondaj deopinie efectuat în SUA, despre care ammai făcut vorbire, ne-au demonstrat că15% din populaţie este pro-vânătoare,15% se declară împotriva vânătorii,iar restul de 70% nu are nici o opinieîn această privinţă. Această parte sau omare parte dintre cei 70% din cetăţeniifără opinie în materie, pot fi uşorcâştigaţi de mişcarea anti-vânătoare,prin mesaje emoţionale, patetic transmisede oponenţii vânătorii. Acesta esteun risc potenţial pe care nu-l putem ignora.Degradarea ecosistemelor şi dezechilibrarearaportului între speciilesălbatice, precum şi dispariţia sauameninţarea unor specii până de curândvânate, pot fi invocate ca argumenteteribile împotriva vânătorii, chiar dacăvânătorii nu au nici o vină sub acest aspect.Chiar şi acolo unde vânătoarea seimpune nu doar în interesul valorificăriiunei resurse naturale regenerabile, ci şiîn scopul protecţiei şi conservării unorspecii sălbatice, precum şi al menţineriiunui echilibru natural sănătos între speciilesălbatice şi între acestea şi mediullor bulversat de viaţă. Bulversat dincauza activităţii necugetate a omuluinevânător ori a celui auto-declaratprotecţionist.Mai adăugăm o viziune nouă, diferită şidăunătoare, de gestionare a faunei sălbaticecu resurse financiare exagerate, ce tinde săînlocuiască concepţia de gestionare raţională,mai puţin costisitoare, a acestei faune.S-a renunţat, cu acceptul autorităţilorîn domeniu, la ideea ajutorării fauneisălbatice doar în momentele dificilepentru aceasta, ajungându-se, din interesulunor extrageri facile şi exagerate, la creareadependenţei acesteia faţă de OM. Un altargument credibil care se poate invocaîmpotriva vânătorilor şi vânătorii, poatefi acceptarea, fie şi tacită, a vânătorilortrucate şi a abatorizării vânatului captiv,ambele catastrofale pentru ideea devânătoare etică şi de gestiune raţionalăa faunei sălbatice.Din păcate, vânătorii zilelor noastre şifoarte mulţi dintre liderii lor actuali parsă nu fie convinşi de această situaţie cepoate bascula oricând în defavoarea lor.Ba mai mult, unii dintre ei s-au izolatîn asociaţii mai puţin controlabile şi numai doresc să conlucreze cu ceilalţi,în mod unitar, în interesul comun altuturor vânătorilor şi al durabilităţiivânătorii. La momentul actual, paredificil chiar şi de stabilit o colaboraredeschisă şi corectă, din punct de vedereprofesional şi moral, cu ecologii şi cufactorii, până la urmă politici, de decizieîn domeniul cinegetic.Acestora din urmă, cu preocupări multmai recente în materie de protecţie şiconservare a faunei sălbatice, le estejenant să accepte, deschis şi fără reţineri,întâietatea vânătorilor şi meritul lor denecontestat în exploatarea raţională, înfond durabilă, de până acum, a fauneide interes cinegetic.În condiţiile arătate, deşi au rezultatede necontestat, obţinute prin efortpropriu, vânătorii nu par să reuşeascăsă-şi demonstreze convingător, în faţasocietăţii, meritele anterioare şi bunaintenţie din prezent şi pentru viitor.Toate în scopul câştigării, de partea lor,Vânătorul și Pescarul RomânFoto:N.Șelarua minimum 35 % din masa nehotărâtă acelor 70% din populaţia fără opinie prosau contra vânătorii.Câştigul de încredere precizat ar trebuisă constituie, în prezent, unul dintreobiectivele cele mai importante alevânătorilor contemporani, pentru areuşi să demonstreze societăţii că suntconservatori activi şi eficienţi, precumşi parteneri serioşi de dialog, în relaţiilecu ecologii şi factorii instituţionali dedecizie cinegetică. Un obiectiv contracaratadeseori chiar din interior,de anumiţi vânători cu apucături şireputaţie rea pentru colegii de breaslă(vânători) şi de unii dintre liderii acestora,democratic aleşi să le reprezintelegal, statutar corect interesele, în celedin urmă interesele comune.În concluzie, vânătorii zilelor noastreau o problemă majoră de percepţie şicredibilitate în faţa societăţii, pe careo pot depăşi, în interesul lor comun şial societăţii în cele din urmă. Dar sesizând-ola timp şi reacţionând unitar,profesional şi convingător argumentat.Făcându-şi, în primul rând, ordine înrândurile şi comportamentul lor. De asemenea,prin iniţierea unei comunicărimai deschise şi a unei conlucrări mai directecu toţi ceilalţi factori de influenţăşi decizie în domeniul cinegetic şi cucei cu obiective similare de protecţie şiconservare a faunei şi a mediului acesteiade viaţă.În fond urmăresc acelaşi scop, iarîmpreună pot fi cu adevărat maieficienţi şi mai convingători în bunelelor intenţii.N.STORESCU3|

PREPELIŢELE LUIGUSTAR|MACFinalul lui august a mai domolit puţin atâtcăldurile aprige aduse peste noi de pe întinsuriledeşerturilor africane, dar şi febra deschiderii lapăsăret. Datorită secetei prelungite, o parte dinrecolte erau deja adunate. Altele rămăseseră sămai adune pentru un timp căldura soarelui, încă foarte darnic,alături de speranţa unor ploi de vară care să aducă unpic de umezeală în sol şi să învioreze uşor verdele pal alvegetaţiei. Căldurile persistente vor întârzia probabil plecareaprepeliţelor şi astfel poate că ne vom putea bucura de unsezon prelungit de pasaj.Ca de obicei, am ieşit din nou pe şesul din apropiereaPiteştiului, unde, la deschiderea sezonului, ascultasem cânteculpitpalacilor prin lanurile de cereale proaspăt secerate.Şirurile de porumb, intercalate printre parcelele mici de trifoişi lucernă, ofereau condiţii bune de hrană şi adăpost, iarloturile rămase necultivate, pârloagele, aduceau partea lorde contribuţie la crearea mozaicului de micro-habitate, atâtde prielnice prepeliţelor.Ne-am răspândit pe prima parcelă şi am înaintat în linie, la20-30 de metri unul de celălalt, ţinând permanent contactulvizual cu vânătorii pe ambele laturi. Aveam să parcurgemlot după lot, revenind înapoi în aceeaşi formaţie pe un culoaralăturat. Un câine dresat poate fi de mare ajutor pentrucă va scotoci terenul pe îndelete şi va ridica cu siguranţă maimulte păsări decât vom reuşi noi prin simpla deplasare. Laintrarea pe parcelă, de regulă, săltăm prepeliţe chiar în primiimetri de la margine, apoi urmează o perioadă de „tăcere”,când prepeliţele se deplasează probabil prin vegetaţiamăruntă, pe picioare. Te pot lua însă în orice moment peneaşteptate, iar dacă a zburat una, de cele mai multe ori vormai fi şi altele care se vor ridica din imediata apropiere.Atenţia trebuie sporită când ne apropiem de capătul parcelei.Aici se concentrează prepeliţele care s-au mişcatprintre ierburi. Când linia vânătorilor se apropie, se vor ridicatoate deodată. Asta, mai ales, dacă parcela respectivă estemărginită de teren golaş, lipsit de o vegetaţie care să ofereadăpost. De data aceasta înaintam prin mirişte şi aveampârloagă de o parte, o parcelă cu porumb de cealaltă parte şiteren secerat la capăt. Era un loc promiţător. Faptul avea săse adeverească destul de repede, iar focurile de armă aveausă întrerupă pentru un timp liniştea locurilor. Profitând deadăpostul şi hrana rămasă pe parcela cu mirişte, prepeliţelese concentraseră aici. Adesea nu a fost tocmai uşor să găsimprepeliţele, chiar dacă acestea căzuseră vizibil în foc. Aici,ajutorul câinelui de vânătoare este de mare preţ, iar şansarecuperării păsărilor împuşcate creşte considerabil. Dupăcâteva minute de căutări, am recuperat piesele căzute şi amparcurs mai departe lotul până la capăt.„Mărginaşii” au, de regulă, şansa să tragă mai multe focuri,deoarece păsările tind să zboare spre laturi, dar la parcelaurmătoare posturile se schimbă, aşa că toţi vânătorii vor|4 Vânătorul și Pescarul Român

distanţa relativ mică la care tragem, am preferat totdeaunacartuşe „moi”, de 30 de grame, care protejează cât de câtumărul. Alicele nu vor fi mai mari de 1,6 - 1,8 mm, numărul10 - 11 la cartuşele italiene.Echipamentul trebuie să fie uşor şi confortabil, adecvattemperaturilor ridicate de sezon. Dimineaţa prefer cizmelepână când roua se evaporă de pe vegetaţie, după care trecla o pereche de ghete înalte, care protejează glezna şi oferăun suport bun piciorului, indiferent de natura terenului. Opălărie cu boruri largi sau o şapcă ne va proteja de soare,iar o bandă portocalie la cozoroc sau la mânecă, poate chiarla gât în loc de eşarfă, va fi punctul vizibil de neconfundat,pentru avertizare şi protecţie. Să nu uităm, vara pe teren,căldura poate juca feste vederii, aşa că o măsură de siguranţăîn plus va fi întotdeauna binevenită!Ilustrația autoruluiPREPELIŢE LA FOC DE LEMNE,CU BROCOLI ŞI PORUMB COPTDin timpuri străvechi prepeliţele au fost considerate drept bucate alese oferitede gazde distinşilor oaspeţi. Şi astăzi prepeliţele pregătite şi servite la ocazii potface deliciul meselor cu preparate din carne de vânat, stârnind mereu apreciereaşi laudele aleşilor invitaţi.trece prin poziţiile aşa-zis „avantajoase”. Nu este neapărat oregulă, dar rotirea locurilor în linia de vânătoare este o ideebună, oferind fiecăruia şansa de a avea în cătare mai multepăsări.Pentru tir am optat pentru cilindrul simplu, în cazul semiautomatelor,iar în cazul puştilor cu două ţevi prefer uncilindru simplu pentru primul foc şi un cilindru îmbunătăţitpentru al doilea. Prepeliţele sar relativ aproape, iar distanţala care tragem nu va depăşi 20-25 de metri. Folosirea cilindruluisimplu sporeşte şansele primului cartuş, iar cilindrulîmbunătăţit ne permite să ne întindem cu al doilea foc, unpic mai departe, ambele şocuri micşorând riscul de a rănipăsările. Având în vedere configuraţia terenului, prepeliţelealicite, dacă nici nu avem câine, sunt practic pierdute. Ţinândcont de numărul ridicat de focuri ce se trag la prepeliţe şiIngrediente necesare pentru4 porţii: 8 prepeliţe curăţatebine de pene şi pârlite la flacără mică,8 felii de prosciutto crudo, condimente,sare, piper.Pentru marinarea cărnii: 4linguri de ulei de măsline, un pahar devin roşu, o lingură de oţet balsamic, cimbru,piper negru boabe, sare. După cescoatem carnea, dăm amestecul marinatla foc mic până scade la jumătate.Preparare: amestecăm ingredientele pentru marinată într-un vas şipunem prepeliţele curăţate la marinat timp de cel puţin patru ore, în vasulacoperit, la frigider.După marinare, scoatem prepeliţele şi le rulăm pe fiecare în câte o felie deprosciutto crudo, după care le tragem pe câte o frigare şi le dăm la foc delemne având grijă să le rotim permanent până ce jambonul a lăsat grăsimeaşi începe să se strângă. Derulăm jambonul de pe prepeliţe şi le dăm din nou lafoc până ce se rumenesc bine pe toate părţile având grijă să le ungem permanentcu sosul marinat, scăzut la jumătate.Se servesc câte două prepeliţe la o porţie cu garnitură de brocoli, uşor dat laaburi, şi porumb copt. Un pahar de vin roşu, shiraz sau cabernet sauvignon vada un plus de savoare bucatelor.Poftă buna!Nana NINAVânătorul și Pescarul Român5|

METODE TRADIȚIONALE DE VÂNĂTOARE (V)Foto: N.ȘelaruCONCLUZIIVânătoarea cu capcane,cu arcul, cu păsări depradă şi chiar cu ogariconstituie modalităţi devânătoare mai puţin eficientedecât vânătoarea cu arme de focşi, din acest punct de vedere, maisportive şi protecţioniste. Practicatedupă reguli tradiţionale, acestea potfi, totodată, mai apropiate de naturăşi mai interesante pentru vânătoriicare caută un plus de rafinamentîn acest hobby.Cele patru modalităţi tradiţionalede vânătoare, care fac parte dincultura noastră cinegetică pânăla urmă, necesită însă cunoştinţemult mai subtile despre ecoetologiaspeciilor de interesvânătoresc şi despre capcane, arcuri,păsări de pradă sau ogari. Mainecesită o dorinţă consecventă deautodepăşire şi un mod mai etic dea gândi şi vâna, precum şi un comportamentmai elevat în natură şiîn societate.Toate cele de mai sus pledeazăpentru reînnodarea firului întreruptal istoriei noastre cinegetice, prin încurajareamodalităţilor de vânătoareprezentate. Ne încurcă însă prevederilelegii actuale în domeniulcinegetic, care limitează practicavânătorii doar la arme de foc şicapcane autorizate, ultimele încănereglementate în România.Mijloacele de vânătoare admise deLegea 407/2006, actualizată, sunt,prin urmare, armele de vânătoare şicapcanele autorizate. Alte mijloacede vânătoare nu pot fi deţinute şi utilizatede vânători, singurii în drept săpractice vânătoarea în România.Cu capcane neautorizate, arcuri,ogari şi chiar păsări de pradăse practică în schimb braconajul,dar de către nevânători, carenu au nici un fel de reţineri înlegătură cu speciile, sezoanele devânătoare, cotele de recoltă, eticavânătorească etc.Cu totul altfel s-ar pune problemavânătorii şi braconajului dacă,printr-o modificare a legii actuale,vânătoarea ar fi permisă cu arme devânătoare, arcuri, capcane, păsăride pradă şi ogari, ca mijloace admisede practicare a vânătorii, iaracestea ar putea fi deţinute şi utilizate,ca şi armele de vânătoare,exclusiv de către vânători, careau o pregătire corespunzătoare îndomeniul cinegetic şi posedă permisepermanente de vânătoare şicarnete de membru la o asociaţiegestionară de fonduri cinegetice.În astfel de condiţii s-ar puteainterzice, tot prin lege, procurarea,deţinerea şi folosirea acestormijloace de vânătoare (capcane,arcuri, ogari şi păsări de pradă)de către nevânători şi s-ar puteasancţiona, mai uşor şi mai aspru,deţinerea ilegală şi utilizarea lor lavânătoare în afara cadrului legal.Decât lipsă totală de reglementăriîn materie, ar fi de preferat o legeşi instrucţiuni subsecvente ei, caresă stabilească o anumită ordine dedrept în practicarea vânătorii cucapcane, arcuri, păsări de pradă şiogari, favorabilă vânătorii corecteşi descurajante pentru braconierişi braconaj.Ori o asemenea reglementarenu este foarte dificil de conceput,promovat şi adoptat. Deexemplu, ar fi mult mai uşor demodificat şi completat Legea407/2006, actualizată, în acestsens, decât să fie modificată Legeaprotecţiei animalelor nr.215/2004, actualizată, în ceeace priveşte deţinerea ogarilor.Nu este cazul să continui şi cualte exemplificări.Este un punct de vedere fărăprejudecăţi, în acord cu ceea ce sepetrece actualmente în Europa. Unpunct de vedere favorabil vânătoriicu adevărat sportive şi protecţieieficiente a vânatului din România,care dacă va fi convingătorargumentat şi suficient susţinut vaavea sorţi de izbândă. Oricum maimari decât eventuala modificare şicompletare a Legii protecţiei animalelor.În fond, ne dorim cu toţiio vânătoare cât mai clarreglementată, mai elevată,sportivă şi etică, mai puţin vânatrănit rămas în teren şi descurajareabraconierilor şi braconajului.Toate aceste deziderate pot fi, aşadupă cum am arătat, realizate.Depinde doar de perceperea şi deputerea noastră de convingereasupra factorilor decizionali în domeniullegislativ.N.Şelaru|6 Vânătorul și Pescarul Român

| Chinologie vânătoreascăCORECŢII SIMPLEDe câte ori nu am auzit parteneriide vânătoare spunând desprecâinele lor că adesea nu îi maiascultă sau că, după ce ies cu elîn teren, se schimbă dintr-odatăşi nu mai răspunde la comenzi. Nu este o situaţie deexcepţie, ci mai degrabă una ce se poate întâmplaoricui şi care poate fi corectată.Cauzele pot fi diverse şi pot să ţină fie de lipsaunui dresaj consistent, completat pe o perioadăsuficientă de timp, fie că pe parcursul timpuluicâinele nu a mai primit constant comenzile învăţateşi, firesc, şi-a pierdut antrenamentul şi obişnuinţade a răspunde acestora. Acesta este, de regulă,cazul când ieşirile la vânătoare sunt foarte rare, iarstăpânul, deşi nu recunoaşte, nu are şi nu petrecetimp suficient alături de partenerul său patrupedpentru a menţine o legătură constantă, mereu deactualitate, cu acesta.Fie că este vorba despre un căţel tânăr, fie de unulce are deja câţiva ani, fenomenul se poate regla,iar “tratamentul” presupune reluarea cu răbdare aabc-ului în cea ce priveşte comenzile de bază, cucorecţiile necesare atunci când este cazul. Nu toţisunt însă de acord cu acest procedeu şi preferă sălase o aşa-zisă „libertate de alegere” câinelui, fărăcontrol şi constrângeri, o „independenţă” înţeleasădrept o „modă" şi tot mai des întâlnită în teren.Nimic nu ar fi greşit cu acesta dacă „libertatea”arfi supusă totuşi unor reguli, măcar câteva, care săpermită câinelui să participe ordonat la vânătorilecu mai mulţi participanţi şi să nu devină un elementde dezechilibru în desfăşurarea partidei şi motiv denemulţumire pentru ceilalţi.În plus, cu cât vom omite mai mult practicareapermanentă a disciplinei vis-a-vis de câinele nostrude vânătoare, cu atât mai mult acesta va uita şi seva dezobişnui de a asculta comenzile noastre, iarefortul pentru a-l reinstrui va fi mai mare şi de mailungă durată.Ilustrația autoruluiPractic, va trebui doar să reluăm antrenamentulpentru comenzile de bază, cum sunt spre exemplu„şezi”, „înapoi” sau „vino aici”, „la pas” sau „cuminte”.De la etapa din curte sau grădină, la ieşirile pe terencu lesă lungă şi apoi, eventual cu zgardă electronică,paşii de re-educare pot fi parcurşi cu atât mai repedecu cât vom dedica mai mult timp dresajului,asigurându-ne că fiecare pas este bine înţeles, acceptatşi va fi pus în practică atunci când partenerulnostru va recăpăta din nou libertatea deplină înteren. Dacă vom reuşi să readucem în actualitateaceste comenzi de bază, restul lucrului în teren vafi cu mult mai uşor, mai ales în cazul în care instinctelemoştenite şi pasiunea pentru vânătoare, cucare a fost înzestrat, se vor suprapune peste lecţiileînvăţate. Este drept, poate fi un efort deosebit, dar,cu siguranţă, vom avea din nou un partener fidel lavânătoare şi ne vom bucura de toată aprecierea colegilorcu care vom ieşi în teren!Alexandru CodrinVânătorul și Pescarul Român7|

| Etologie VânătoreascăDupă dispariţia marmotei din munţii noştri,către începutul celei de a doua jumătăţi asecolului al XIX-lea, părea că lanţul carpaticsuferea o pierdere faunistică definitivă.Cauza dispariţiei a fost atribuită mai puţin acvilelorşi vulturilor, trăitori în munţi, – care aveau sădispară şi ei, mult mai târziu – cât vânătorii abuziveşi braconajului, la care marmota a fost supusă de-alungul timpului. Dar, iată că, la puţin peste un secolde la dispariţia sa, un grup de biologi şi silvicultoricolaborând cu Comisia pentru Ocrotirea MonumentelorNaturii din cadrul Academiei Române, animaţide încredere în viitorul speciei în Munţii Carpaţi, auprocedat la elaborarea unui studiu preliminar privindcondiţiile de viaţă şi cerinţele speciei, finalizatcu reintroducerea acesteia în patru zone carpatine.Astfel, începând cu anul 1973, a fost lansat un primlot (21 de exemplare provenite din Alpii francezi)pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş (ValeaCOMPORTAMENTULMARMOTEI|M. GeorgescuArpăşel), urmat de un al doilea lot (de 20 exemplareprovenite din Alpii austrieci) lansat în MasivulRetezat. Adăugând Masivul Parâng şi MunţiiRodnei, marmota a ocupat patru zone „strategice”din lanţul carpatic, de unde se spera să porneascăla recucerirea vechilor sale teritorii. Legitimatăştiinţific de Linné, 1758, avea să fie reconfirmatăîn anul 1779, de către Blumenbach, şi încadratăprintre rozătoare în Ord. Rodentia, Fam. Sciuridae,alături de veveriţă, cu denumirea Marmota marmota,Linné, 1758.Anii scurşi de la revenirea marmotei, în care a fostobservată şi studiată evoluţia sa, îndreptăţescîncrederea manifestată la elaborarea studiului şi aprogramului reintroducerii sale, în teritoriul pe carel-a ocupat dintotdeauna. Să încercăm să pătrundemîn tainele vieţii sale, taine pe care omul pretinde preadeseori că le cunoaşte, dar care oferă mai mereu surprizaunor noi dezvăluiri.Biotopul din trecut, biotopul dinprezentAnimal adaptat perfect la condiţiile de viaţă duredin mediul alpin, marmota a ocupat zona alpină aCarpaţilor noştri, oricum între 1500 şi 2500 m altitudine.Provenind din zone similare, fie din Alpiifrancezi, fie din cei austrieci, cu aceleaşi condiţii climaticeşi de hrănire, marmota nu a avut problemede readaptare în noile teritorii din munţii noştri. Fărăa face o speculaţie de paleo-zoologie, putem presupunecă, în trecutul foarte îndepărtat, marmotaar fi trăit, ca şi capra neagră, în zona de şes, pentruca de-a lungul mileniilor să se fi retras în munte, caşi actuala sa vecină. Cauza acestei restrângeri geograficenu poate fi alta decât extinderea societăţiiumane, în dezacord total cu cerinţele unor specii,printre care şi cele menţionate mai înainte.O primă şi importantă constatare este că marmotaa trecut rapid – dacă nu în totalitate – peste creasta|8 Vânătorul și Pescarul Român

Munţilor Făgăraş, alegând versantul sudic, însorit,cel din judeţul Argeş, extinzându-se apoi spre vest,până în Căldările Negoiului.Comportament socialDin acest punct de vedere, marmota poate ficonsiderată un exemplu. Are o viaţă de cuplu, decio viaţă familială, în care intră şi descendenţii a douătreigeneraţii. În cadrul unei familii, cuplul dominant„anulează” de fapt posibilitatea de reproducere aindivizilor subordonaţi şi menţine obiceiul creşterii şi„educării” în comun a puilor dintr-o nouă generaţie.Întreaga activitate a unei familii se desfăşoară încolectiv, adică hrănirea, odihna, creşterea puilor,delimitarea şi apărarea teritoriului (familial şial coloniei), supravegherea acestuia, alarmareaîn caz de pericol şi hibernarea.În cadrul comportamentului social, intră şi comunicareaintra specifică, iar din acest punct de vedere,insistăm asupra următoarelor aspecte. Există ocomunicare sonoră între indivizii aceleiaşi familiisau colonii de marmote, care se realizează în cazulsemnalării unui pericol reprezentat de un potenţialduşman şi care constă în emiterea unui fel de şuieratde alarmă într-o tonalitate anume, receptat imediatde toţi membrii familiei sau coloniei, la auzul căruiatoţi se precipită instantaneu spre cea mai apropiatăintrare în vizuină. Cercetătorii au stabilit că acestsemnal de alarmă este diferit, în funcţie de pericolulpotenţial identificat. Astfel, are o anumită tonalitatecând ameninţarea vine „pe calea aerului” (de pildă oacvilă), atunci când şuieratul ascuţit este unul singurşi prelungit. Când pericolul este identificat venind„pe cale terestră” (vulpe, câine, om) şi nu chiar imediat,şuieratul este scurt şi repetat de câteva ori. Dar,într-o măsură încă insuficient explicată, şuieratulmarmotei constituie şi un mijloc de comunicaresonoră între congeneri, cu altă semnificaţie decâtde semnalarea unui pericol. Un alt mijloc de comunicareintra specifică, cel olfactiv, se realizează prinsecreţiile odorante ale unor glande externe, situatela comisura buzelor şi în zona a ceea ce am numi„obraz”, datorită căruia membrii colectivităţii seidentifică şi se recunosc între ei. Evident, acest miroseste specific fiecărei colectivităţi.În cadrul acestui capitol, se remarcă şi o altă activitate,cea a puilor, care, după ce au depăşit vârsta decâteva săptămâni, pot ieşi din vizuină. Aceştia, ca şialţii ai altor sălbăticiuni, au un comportament pecare îl putem numi jucăuş. Astfel, în „formaţie” decâte doi, se postează faţă în faţă, şezând pe membreleposterioare vânturându-şi pe cele anterioare,ca într-un meci de box. Se prind „în braţe” se rostogolesc,ori se hârjonesc pe distanţe scurte.Comportament teritorialŞi marmota posedă un instinct de teritorialism,datorită căruia îşi delimitează o suprafaţă de terenvariabilă, în funcţie de componenţa coloniei, acoperindde la câteva sute de metri pătraţi până la unhectar. Acest teritoriu este delimitat împreună demembrii colectivităţii, prin secreţiile celor trei glandeperianale. Dar, se prea poate ca printr-un anumitfel de şuierat, marmota să-şi avertizeze congeneriinedoriţi că este acolo, ca stăpână a teritoriului său.În interiorul acestuia, se află vizuinile de iarnă,refugiile ocazionale de vară şi punctele de odihnăşi observaţii din timpul zilei. De la o mică platformădin faţa vizuinii, aşa, ca o verandă, pornesc potecilefolosite zilnic de toţi membrii familiei, fie sprelocurile în care se găseşte hrană, fie spre punctelede „siestă” şi observaţii. Toate aceste poteci şipuncte folosite zilnic sunt cunoscute de toţimembrii colectivităţii, fiind marcate cu mirosullor specific, miros care de altfel se regăseşte şila intrarea în vizuină. Niciodată, însă, marmota nuse depărtează într-o activitate zilnică, la mai multde cca. 100 m de vizuina principală, distanţă caremarchează astfel limita unui teritoriu. Acest spaţiuvital, delimitat, este apărat cu îndârjire împotrivacongenerilor intruşi, la nevoie au loc chiar înfruntărifizice violente, cu muşcături puternice şi uneoriletale, cauzate de incisivii puternici şi în continuăcreştere ai animalului. Manifestă fidelitate maximăfaţă de teritoriu, pe care îl părăsesc doar indiviziiajunşi la maturitate sexuală, care sunt determinaţisă-şi dobândească un nou teritoriu.Vânătorul și Pescarul RomânBioritm circadian.Comportament de hrãnire.DietaÎn decursul unui ciclu de 24 de ore, activitatea marmoteieste foarte riguros desfăşurată. Fiind un animalexclusiv diurn (din nou, lucru rar la sălbăticiuni)„se trezeşte” devreme, ieşind din galeriile vizuiniiînainte de răsărit şi începe activitatea zilnică dehrănire. Cam la jumătatea intervalului de timp dintreieşirea din vizuină şi orele amiezii – în funcţie şide starea timpului – se retrage în puncte apropiatede intrarea în galerii, în care fiecare îşi face siestapost prandială. În zilele foarte călduroase, se retragela răcoarea adăpostului subteran, până cătreorele după amiezii. Urmează apoi a doua repriză dehrănire, după care se retrage în vizuină pentru înnoptare,înainte de lăsarea întunericului.Trei sferturi din timpul petrecut în afara vizuinii estealocat activităţii de hrănire.S-a apreciat că în perioada de timp în care marmotase află în desfăşurarea bioritmurilor zilnice,consumă cca. 100 kg de iarbă din păşunile alpine şifructele speciilor din zonă (afine, merişor etc.), bulbi,rădăcini, tulpini fragede, uneori scoarţă.Dar, în dieta sa intră ocazional şi hrană animală –larve ale diferitelor insecte, chiar insecte şi râme. Maimult chiar, observaţiile din alte ţări atestă şi faptulcă, în primăverile întârziate, marmota poate consumaşi din eventualele cadavre găsite, fără ca acestfapt să constituie o caracteristică a speciei. Este deciun mamifer omnivor, cu preponderenţă vegetarian.Deseori, adoptă o poziţie caracteristică, aşezându-seîn şezut pe membrele posterioare, ţinând între celeanterioare hrana – bulb, smoc de iarbă – deoarece,neavând la acestea degete opozabile, hrana trebuieţinută între cele două labe. Subliniez faptul că marmotanu îşi face provizii pentru iarnă.Bioritm sezonier. Vizuina æigaleriileÎn ciclul sezonier al activităţii marmotei, există clardelimitate două perioade, cea cuprinsă între lunamai şi luna octombrie, în care animalul îşi desfăşoarăbioritmurile zilnice, şi perioada dintre luna octombrieşi luna mai a anului următor, când activităţilezilnice sunt suspendate şi marmota intră în hibernarepropriu-zisă. Este unul din puţinele specii deanimale tipic hibernante din fauna noastră. Printroperfectă adaptare la această stare, funcţiile salefiziologice sunt reduse până la nivelul care să-iasigure supravieţuirea. Astfel, temperatura corpuluiscade de la 37° C. la cca. 4° C, ritmul respiratorde la 20 – 22/min. la 1- 2/min., iar ritmul cardiacde la 80 – 100 pulsaţii/min. la 3 – 4 /min. devineun factor care favorizează reglarea temperaturiicorpului. Astfel, în condiţiile vieţii în hibernare,fără contact cu atmosfera de afară, devine posibilăşi reducerea cantităţii de oxigen consumat, pânăla a 40-a parte din consumul normal. În timpulhibernării, funcţiile vitale ale organismului suntsusţinute prin consumul rezervelor energeticeacumulate sub formă de grăsimi. Până la ieşireadin hibernare, marmota pierde cam jumătate dingreutatea iniţială. În cele şase luni de şedere înaceastă stare, singura activitate cu deplasare, estedestinată eliberării urinei produse, dar care se faceîn subteran, în încăperi speciale. În timpul scurt aldeplasării spre aceste latrine şi al micţiunii, temperaturacorpului revine la valoarea normală, iar laintrarea din nou în hibernare, se reinstalează aceatemperatură de cca. +4° C. Folosirea unei latrineatestă curăţenia pe care marmota o păstrează, inclusivîn timpul hibernării.(continuare în pagina 11)9|

Vremea cerbilorToate metodele de vânătoare sunt frumoase, prin fascinaţiaaparte pe care fiecare pradă o emană, însă una dintre ele esteextrem de spectaculoasă și emoţionantă: vânătoarea la cerbcu chemătoare, în timpul boncănitului. În plus, ambientul,alcătuit din luminile argintii şi culorile mângâietoare ale toamnei,mirosul puternic de mosc pe care cerbul în lasă în urma trecerii sale,mugetele care umplu văile cu ecouri prelungi, transformă toate momenteleacestei vânători în clipe eterne, care nu pot fi uitate.An de an, perioada optimă a boncănitului durează cam 10 zile (acesteafiind cuprinse într-un arc de timp mai vast), în funcţie de loc, demersul vremii, de bioritmul individual al cerbilor – în general din 20septembrie până în primele zile ale lui octombrie.În această perioadă nu toate zilele sunt egale ca intensitate: existăzile (mai bine zis nopţi) de boncănit intens şi zile de calm, când abiase aud vocalizele scurte ale cerbilor. În general, dacă există linişteşi ciutele sunt mai rare, boncănitul este mai sonor, iar ecourile luirăsună pretutindeni. Starea vremii îşi pune și ea amprenta asupraboncănitului: vremea constantă, cu temperatură rece, anunţă unînceput şi o continuitate regulate; o creştere uşoară a temperaturiiva însemna însă contrariul. Ceaţa sau norii nu aduc variaţii importante:ploaia uşoară nu influenţează deloc cerbii, însă ceaputernică şi prelungită va atenua simțitor tonurile coardelor vocaleale acestora. Vântul puternic este și el dăunător: animaleledevin nervoase, se simt mai puţin sigure, se mişcă într-un modneobişnuit, iar masculii mugesc puţin.Pe lângă factorii climatici, mai există și alte elemente specifice cerbilor,elemente care vor influenţa boncănitul. În această categorie intrăvârsta cerbului, poziţia sa socială, numărul ciutelor pe care le are înharem etc. Spre exemplu, un cerb tânăr mugeşte strident, cu tonuriînalte, şi frecvent, în timp ce un cerb mediu are vocea puternică şiprofundă, mugind un timp mai lung şi cu o frecvență mai redusă. Uncerb bătrân boncăne puţin, cu voce joasă; doar din când în când scoateun muget complet, puternic şi lung, compus din tonuri joase şi sacadate.De altfel, cerbii bătrâni sunt cei care se fac auziţi primii (chiarcu o săptămână înaintea celorlalți) şi tot primii vor tăcea. De obicei,boncănitul are următoarea evoluţie: mai întâi încep cerbii bătrâni săse audă sporadic, semn că nu au ajuns încă în arene, dar sunt pe calesă o facă. Tot ei dau tonul spectacolului adevărat. Se poate verificafaptul că timp de 1-2 zile se simte o oarecare stagnare (însă doaracustică, activitatea de mişcare şi de hârjoneală continuând în totacest timp), pentru ca apoi boncănitul să explodeze, odată cu intrareaîn arenă şi a cerbilor tineri. După alte 1-2 zile cerbii bătrânii tac, dupăcâteva zile ei fiind urmaţi de cei medii, auzindu-se în final cei tineri.Este normal ca acolo unde vânătoarea cu chemătoare reprezintă otradiţie, sau mai bine spus o religie, să există mulţi specialişti careştiu să interpreteze glasul cerbului, excelenți cunoscători ai comportamentuluiacestuia, care înţeleg imediat dacă este vorba despreun exemplar tânăr şi singursau de unul puternic, singur sauînsoțit de ciute. Aceşti maeştriştiu să imite perfect boncănitul,folosind instrumente specifice, celmai uzual dintre ele fiind scoica, ocochilie mare din genul Charonie- provenită din Marea Mediterană-, folosită ca instrument muzicalîncă din paleolitic. Sunt mulţivânători care folosesc sticla dela o lampă veche cu petrol, sau,ultima apariţie, tubul de plastic.Din când în când, cerbii răspundprovocărilor pretinșilor rivali. Esteînsă nevoie de o atenţie maximăîn această îndeletnicire: nu esuficientă imitarea perfectă, trebuiesă existe o adevărată ştiinţăa dialogării.Referindu-se la această activitate,contele slovac Paul Palffy, în carteasa Jumătate de secol de vânătoaremărturiseşte: „Boncănitul cerbuluipoate fi auzit de pe cele maiîndepărtate culmi şi din văile celemai ascunse; ecoul acestei muzici,atât de minunate pentru vânător,răsună chiar şi deasupra golurilorcele mai ample. Adesea mi-a reuşitsă chem cu scoica cerbi cu atâta succesîncât aceştia se apropiau până lacâţiva paşi chiar de la distanţe notabile.De două ori în timp ce mă aflamîn adăpost am fost literalmente asaltatde cerbi în fugă şi doar în ultimulmoment am reuşit să mă sustrag,evitând să fiu copleşit. Desigur, săimiți glasul cerbului nu este un lucruuşor. Trebuie mai întâi să fi dotat cuun auz extrem de fin, să-ţi aminteştitonul şi modulaţiile pentru a reproducecu un timbru potrivit, şi mai alessă exerciţi încă de tânăr. A avea o vocecu tonalitate joasă este de asemeneapremiza esenţială. Mai e nevoie printrealtele să fi capabil să te interpuiîn reacţiile senzitive ale cerbului sprecare se îndreaptă chemarea, pentrua simţi un mascul în perioadaîmperecherii, pentru că cine nu reproducecu fidelitate diferitele modulăripoate strica boncănitul: cerbii, dupăce aud o muzică atât de stranie, seînchid într-o linişte absolută. Dar şicând ai multă abilitate, e de preferatsă faci uz limitat de această artă,|10 Vânătorul și Pescarul Român

pentru că cea mai mică greşeală aduce cea maimare pedeapsă”.Tactica vânătorii nu este întotdeaunaaceeaşi: de multe ori constituie un avantajca vânătorul să rămână lângă însoţitorul careimită cerbul; uneori e mai bine să rămână peloc, camuflat, în dosul unui arbore sau al uneitufe, şi să-l lase pe celălalt să se îndepărtezechemând, alteori este indicat să cheme în doi.În primul caz se încearcă chemarea unui cerbfără femele, pentru a-l determina să avansezepână la locul pe care îl crede locul de boncănit;în al doilea caz adversarul crede că cerbul pecare îl are în faţă este inferior ca forţă şi rangşi că încearcă să se îndepărteze speriat.În ce privește armele și muniția, vânătorultrebuie să țină cont că are pe cătare un vânat foarterezistent, care devine incredibil de „dur” din cauzadozei de adrenalină care-i circulă prin sângeîn această perioadă. În acelaşi timp, cerbuleste şi un animal greoi (un mascul cântărind180-280 kg!). Prin urmare este nevoie de calibreputernice, din clasa 8 mm, și de un glonțcu manta dură şi expansiune controlată, caresă pătrundă în profunzime în corpul animalului,evitând dezintegrarea la primul impact desuprafaţă.Etica vânătorească sugerează să nu se tragăla distanțe imposibile, de peste 300 de metri,iar după slobozirea glonțului, dacă cerbulnu a căzut în foc, să se întreprindă ocăutare corectă, cu ajutorul unui limier.Nu este permis să fie lăsat rănit în teren unvânat atât de nobil, lucru valabil de altfelpentru orice exemplar din fauna sălbatică.Waidmansheil !Ilustrația autoareiBianca BotezaTComportameNtulmarmotei(urmare din pagina 9)Despre adăposturile sale subterane, putem precizaurmătoarele. Îşi sapă o galerie de intrare,în lungime de câţiva metri, cu intrarea situatăde obicei sub o stâncă sau un bloc de piatră, lacapătul căreia se află o încăpere principală cu unvolum de cca. un mc., în care membrii familieise reunesc pentru lunga hibernare, strânşi unullângă altul, fiecare stând ghemuit, cu botul întremembrele posterioare. Încă de la începutul toamnei,componenţii familiei adună şi depozitează înaceastă încăpere a vizuinii de iarnă, ierburi uscate,aşternute în culcuş. Lateral faţă de încăpereaprincipală se află o alta, de mici dimensiuni, servindde latrină. Dar, marmota îşi sapă încă douăfeluri de vizuini. Unul, este cel de vizuină folosităîn timpul verii, de dimensiuni mai mici, situatăaltitudinal ceva mai sus de cea destinată iernăriişi nu este căptuşită cu fân. Un alt fel este destinatrefugiilor de urgenţă, în caz de alarmă şi pericol,de dimensiuni şi mai reduse, în care se staţioneazăfoarte puţin, până trece ameninţarea. Acesterefugii sunt relativ numeroase şi acoperă teritoriulfamilial. Marmota are membrele prevăzute cu unghiiputernice şi lungi, cu care sapă, iar pământuleste înlăturat lateral corpului, fiind apoi preluatde membrele posterioare şi împins afară.Deci înaintează săpând şi se deplasează în„marşarier” evacuând pământul dislocat.Prezenţa unei vizuini se recunoaşte uşor, dupămuşuroiul de pământ evacuat. După instalareaîn vizuină pentru iarnă, intrarea vizuinii şi obună porţiune din galeria de acces sunt astupatecu vălătuci de iarbă uscată, asigurând o izolaretermică pentru întreaga şi lunga perioadă de hibernare.Lungimea totală a unei reţele de galerii,dintr-o colonie alcătuită din mai multe formaţiunifamiliale, poate atinge 50 – 60 m.Simåuri. Împerechere.Creæterea puilorAnimal care trăieşte în vaste spaţii descoperite,marmota a căpătat prin evoluţie un excelentsimţ al văzului, capabil să distingă o mişcaresau o siluetă la distanţe mari. Poziţia şi mărimeaochilor au determinat existenţa unui câmp vizualapreciat la cca. 300°. Dar, structura ochiului nueste adaptată la vederea în condiţii de vizibilitateredusă, urmare a activităţii exclusiv diurne amarmotei. Cu toate că pavilionul urechii este mic,în comparaţie cu dimensiunile capului, simţulauditiv este deosebit de dezvoltat, capabil sărecepteze zgomote la distanţe mari. Simţul mirosuluieste de asemeni evoluat, însă în mai micămăsură decât celelalte. În timpul deplasării îngalerii, marmota se foloseşte de simţul tactil, prinintermediul vibrizelor.Ating maturitatea sexuală la vârsta de trei ani,când pretendenţii la viaţă independentă şi laîmperechere părăsesc vizuina familială şi îşicaută perechea şi „un rost în viaţă”. Căutările şiîmperecherile au loc primăvara, în luna mai, cândindivizii se identifică, recunoscându-şi reciprocolfactiv starea de disponibilitate sexuală, urmatăde un „recital” de comportament prenupţial. Îndecursul căruia cei doi parteneri, înălţaţi pe membreleposterioare, se tatonează „bot la bot“, se lovescuşor cu labele anterioare şi se rostogolesc înVânătorul și Pescarul Românjoacă. Masculul provoacă o astfel de întâlnire şi unastfel de joc nupţial, într-o porţiune din pajişteaalpină mai bogată în vegetaţia de primăvară, caun „argument” care să tenteze femela în perspectivaacceptării de a se stabili în zonă, acceptândîmperecherea. După acuplare, femela fecundatăse retrage în adăpostul subteran, aşteptânddesfăşurarea gestaţiei. După cca. 5 săptămâni,aduce pe lume 2 – 4 pui, lipsiţi de vedere timp de 3săptămâni, pe care îi alăptează până la vârsta de 6săptămâni. În general, puii au o creştere corporalăînceată. După prima ieşire din vizuină, ei fac ceeace ştiu ei mai bine, adică să se joace. Dar, în acelaşitimp, tot sub supravegherea celorlalţi componenţiai familiei – adulţii-părinţişi „fraţii mai în vârstă” – puii beneficiază de eventualelesemnale de alarmă emise de aceştia şiînvaţă să identifice şi să anunţe un pericol şi, maiales, unde şi când să se refugieze. Totodată, învaţăsă caute şi să aleagă cea mai potrivită hrană.Interesant de semnalat este faptul că, deşi marmotaeste considerată un animal monogam,masculul poate ca uneori să caute şi să fecundezeîncă două – trei alte femele. În febra epocii de împerechere,pot apare confruntări fizice între masculul„titular” şi un altul din cei care „îşi încearcănorocul”.Mod de deplasarePrin exerciţiul zilnic al frecventării spaţiului teritorialdelimitat, încet-încet se pot distinge potecuţe„bătătorite” prin vegetaţia de pajişte alpină, careleagă mica platformă de dinaintea intrării în vizuini,de locurile unde se găseşte hrana, de puncteleîn care marmota îşi face siesta postprandialăobligatorie şi de punctele în care se află acelerefugii în caz de pericol. Pe toate aceste poteci,marmota se deplasează în paşi mici, de parcă arpluti, cu dese şi scurte opriri. La nevoie, poate acceleramersul în mici salturi, într-un fel de galop, încare membrele anterioare sunt depărtate, iar celeposterioare alăturate, încât o astfel de urmă – tiparar arăta exact invers faţă de binecunoscuta urmă aiepurelui în fugă.Deocamdată, cam atât despre viaţa ascunsă amarmotei. Dar ea mai are multe taine de oferitspre cunoaştere. În alte ţări, există cluburi şiasociaţii care îi poartă numele, cu numeroşimembri de toate vârstele, care prin excursiitematice sunt fericiţi să-i poată surprindă cudiscreţie crâmpeie din viaţa zilnică.Dacă vânătorii, turiştii, ori cei care folosescspaţiul pastoral alpin, vor şti să respecte cerinţeleaproape inexistente ale acestei noi podoabe aCarpaţilor, se cheamă că revenirea sa în faunanoastră a fost bine primită. Şi, la urma urmei,splendidul simbol alpin nu are nevoie din parteanoastră decât de înţelegere. Şi de linişte.... Iarmirificul spaţiu carpatin ar căpăta o plăcutăsonorizare, alăturând ciripitului fâsei alpine şişuieratului caprei negre şi pe cel al marmotei,semn că viaţa pulsează şi acolo. Iar dacă la acesteas-ar adăuga şi cel al ţipătului acvilei, principalulrăpitor al marmotei, cu atât mai bine.După cum spuneam la început, marmota nu adispărut de la noi din pricina acvilei, că doar auconvieţuit un timp necuprins. Aşa că revenireaacesteia din urmă ar fi încă un prilej de bucurie,iar peisajul carpatin, complet.11|

| ÎnsemnăriUN HOBBY CARE NE OBLIGĂ !Cred că satisfacţia este de partea oricui atunci cândse constată că printre mai cunoscuţii vânători, cumulţi ani de experienţă în urmă, apar noi iubitori aiacestui hobby cu arma de vânătoare, care, potrivittradiţiilor, intră în tagma obştii doar după cunoscutul „botez”.Dar până a ajunge aici, este mult drum, care trebuie parcursde tinerii cutezători, nu înainte, însă, de a-şi dovedi strădaniacu care au acumulat, pas cu pas, din tainele multisecularei şinobilei preocupări, atât de mult cântată la petreceri, redată înpicturile marilor maeştrii, povestită în neobositoare scrieri şinemuritoare prin esenţa scopului său.Pun rămăşag totuşi că pe ici pe colo, în punctele esenţiale,ipocrizia îşi face loc cu nebănuit tupeu, presărând exemplecare vă sunt cunoscute multora.Având convingerea că am reuşit să vă stârnesc curiozitateaîn a parcurge cu răbdare rândurile ce urmează, arunc mănuşaprovocării tuturor celor care pot dezvolta tema tratată, venindîn numerele viitoare ale Revistei VPR cu exemple şi mai pertinente.Nu însă pentru concurenţa conţinutului, ci în scopultransmiterii de învăţăminte care să constituie pilde pentruaceastă categorie la care mă voi referi.Eu, ca de altfel şi alţii ca mine cu vârste ce au depăşit venerabileleşase sau şapte decenii de existenţă, dintre care cel puţin3-4 decenii le subliniem cu mândrie pentru fidelitatea faţă deasociaţia în care am fost promovaţi şi pentru grupa cu distinşitovarăşi de vânătoare din care facem parte - loc de întâlnirerecreativă în mijlocul naturii şi mai ales tonic prilej dătătorde viaţă lungă, antidot reuşit în lupta cu păienjenişul stresantal vieţii cotidiene - ne punem fireşti întrebări despre cât deserioase sau exigente sunt primirile de noi membri vânători.Desigur că multele incidente legate de braconaj şi accidenteleinacceptabil de desede vânătoare, precum şisuperficialitatea cu care secomportă unii dintre mainoii vânători şi, de ce sănu evidenţiem, chiar slabulbagaj de cunoştinţe în domeniu,fac loc la serioasesemne de întrebare.Tema propusă începe dela o firească constatare, nulipsită de o scuzabilă ironie,cu privire la faptul că încăn-am auzit printre doritoriideveniţi “împătimiţi”aiacestui sport, ca oarecaredintre ei să se plângă, cucredibilitate însă, de câtde extinsă este pregătireaşi cât de complex a fostexamenul parcurs, desigurîn prezenţa unei profesionalecomisii, alcătuite dinreprezentanţi prevăzuţide lege, nicidecum dealţii, moment în carefiecare candidat este laceas de bilanţ al celordouăsprezece luni de ucenicieparcurse. Am spunechiar de posibile chinuitoarecăutări prin ale plăcutei culturi vânătoreşti, dacă nereferim la înscrisuri, acestea fiind multe şi bine documentate,descoperind medii în care evoluează vânatul, deprinzândtehnica armelor şi muniţiilor şi, nu în ultimul rând, tehnicilede vânătoare, în pădure, la câmpie, la munte sau în locuri cuumiditate accentuată.În decursul timpului, observând fenomenul, am ajuns la concluziacă nu toţi cei în cauză intră în posesia unui permis devânătoare sau a unui permis de port armă dintr-o convingerepersonală, legată de iubirea de natură în principal şi în secundarde necesitatea de a-şi consuma excesul de adrenalină,studiind fauna fondului cinegetic (prin ieşiri legale în teren şicu intenţii nebănuitoare).Tematica actuală pentru pregătirea candidaţilor, impusă de uncolectiv al autorităţii de stat în domeniu, ar trebui categoric săfie revizuită, pentru o mai bună arondare la specificul acestuihobby plăcut, dar şi periculos!Nu ar fi lipsit de interes dacă cineva, care a făcut parte dincomisiile de examinare, ar putea să completeze opiniile,pe care le exprim în material, evidenţiind cât de inspirateau fost întrebările care au solicitat bagajul de cunoştinţe alparticipanţilor şi cât de imparţiale au fost considerentelelegate de poziţia în societate a unor candidaţi.Poate că tocmai de aici încep să curgă unele rele întâmplatepe la diverse partide de vânătoare, cauza şi efectul fiind lesnede dedus.Dacă ne referim la orizontul de pregătire al candidatului,mărturisesc că am avut situaţii în care, fără voite intenţii, amfost mai de grabă martorul unor prezentări de aleasă modă,mai potrivită pentru filmele cu cowboy, decât pentru o decentăcostumaţie de vânătoare, iar când paznicul de vânătoare a utilizattermeni ca : tufăriş, parcelă, turbărie, canton, a fost ne-|Constantin RĂDAN|12 Vânătorul și Pescarul Român

voie de “translator“ pentru a se face înţeles. Ba, unii confundătrestia cu papura, iar rogozului numai iarbă de mlaştină bunăde hrană şi loc de cuibărit pentru păsările de apă nu le trec prinminte a fi. Domeniul este vast şi plin de trebuincioase sfaturimenite formării tânărului vânător.Ei, când vine vorba de faună, câţi dintre vânători nu au văzutşi recunoscut un cerb?Penibilă întrebare, nu? Şi totuşi am avut şi aici surpriza săconstat, ca vânător, faptul că din această familie a cervideloreste exclus căpriorul. Cât priveşte cunoaşterea urmelor devânat, aproximarea momentului când acesta s-a aflat în loculrespectiv, modul de deplasare şi multe alte amănunte, lipsescdin bagajul minim de cunoştinţe pe care ar trebui să le posedeproaspătul vânător.Exemplele nu se opresc la doar cele câteva relatări făcute,esenţial este ca atât candidatul, cât şi membrii comisiei sărăspundă cu seriozitate momentului care se doreşte a nu fi unfel de festivism, ci un apel la actul de răspundere pe care şi-lasumă cel care doreşte să spună mai târziu, cu mândrie, că estevânător. Hobby-ul ales ne obligă!Excluzând superficialitatea, întărind exigenţa, cântărind binegesturile apropiatului aflat în postura de tovarăş de vânătoaresau candidat la examenul amintit, nu riscăm de a fi cotaţi dreptcârcotaşi, ci, din contră, mărim rândurile acelora care nu trebuiesă se complacă cu rutina. Calitatea trebuie să primeze!Calitatea de a fi OM, calitatea de a fi UTIL, calitatea de amenţine blazonul acestui nobil sport la rang de REGEASCĂpasiune pentru că este UN HOBBY CARE NE OBLIGĂ !Ilustrația autoruluiVânătorul și Pescarul Român13|

La sitaricu Bicu|Nic. STRĂVOIUadică lăstari de înălţimea omului, excelente pentruciocoşi, care în sezoanele de pasaj de primăvară şitoamnă „cădeau” în număr însemnat, aici în pădureaBăneasa – Tunari. În situaţia dată, am vânat cu maresucces atât cu prepelicari la picior, cât şi la pânda deseară. În momentele în care Bicu, din cauze obiective,nu dispunea de câini prepelicari, folosea câiniimei preferaţi din canisa AGVPS, spaniel cockerulPirat, care era un scotocitor de mare clasă, şi bracasârmoasă Elfe, o aportoare deosebită, despre caream mai scris în materialele publicate, asigurându-nesatisfacţiile aşteptate.În decursul anilor în care am „sitărit” împreună cuBicu, ani care sunt de ordinul mai multor zeci, potsă mă fălesc că am bătut în bună parte terenurilecare „ţin” sitari din jurul capitalei, şi nu numai, înformaţia care se vede în foto nr. 1. Dar nu o dată amprimit şi invitaţia camaradului Mihai Bocănescu înminunatele terenuri de deal din Prahova.Oricum, la cele mai multe partide ne-am bucuratde trăiri vânătoreşti de neuitat, cu respect vă rog săurmăriţi fotografiile nr.2, 3 şi 4.Musai să mai precizez faptul că, aşa cum bine seştie, din treapta superioară a vânătorilor fac parte„sitărarii”, unde se încadrează şi Bicu şi un numărrestrâns de vânători, bine cunoscuţi şi apreciaţiîntre ei. Şi, aşa cum în viaţă toate au un început şiun final, din păcate, datorită vârstei şi condiţiilorfizice pe care le avem fiecare dintre noi, ne-am cam„dezvânătorit”, nemaiputând practica îndrăgitulsport, vânătoarea, aşa încât la rarele noastre întrevederinu ne rămâne decât să depănăm cu nostalgiedin amintirile trecute. M-aş bucura nespus să-iprezint lui Bicu articolul de faţă, ticluit de mine cutoată dragostea, publicat în paginile revistei noastre.Ilustrația autoruluiFoto nr.2Pe prietenul meu de suflet şi camarad înale Dianei preocupări, Bicu, pe numele luiŞtefan Ionescu Călineşti, l-am cunoscut cumulţi ani în urmă pe cărările poligonuluiTunari din pădurea Băneasa, unde îşipetrecea multe ore de antrenament şi concursuride tir, naţionale şi internaţionale. Bicu, în aceifrumoşi ani pe care încerc să-i evoc, era în lotul detir al României, sub coordonarea făcută cu mare pricepereşi dăruire de Gh. Pasat care, pe lângă faptulcă era trăgător consacrat, îndeplinea şi funcţia dearbitru internaţional de tir. Bietul nea Georgică, cumi se zicea, care nu le prea avea cu limbile străine, ca săfie în ton cu restul arbitrilor, parcă îl aud cum spuneala talerele aruncate din şanţ: la cel lovit „asta bun”, lacel nelovit „asta nu bun”, dar era un personaj extremde simpatic. Din acelaşi lot de tir în plină formaremai făceau parte mulţi şi cunoscuţitrăgători de valoare, printre careCornel Mareş, Victor Harmening,Ştefan Bodnărescu, Nic. Cristoveanu,Ion Lovinescu, Marin Butuculescu, Em.Popescu şi alţii.Datorită faptului că în anii respectivilocuiam la părinţii mei, la canisaAGVPS, aflată la colţul poligonuluiTunari, de regulă participam la evenimenteledesfăşurate pe poligon.Cu camaradul şi prietenul Bicuam început vânătorile la sitariîn parcelele de pădure din jurulpoligonului, care pe atunci, maiprecis în urmă cu 40-50 de ani,erau formate din arborete tinere,Foto nr.1Foto nr.3Foto nr.4|14 Vânătorul și Pescarul Român

Ornamenteşi obiectevânătoreştiAflându-şi rădăcinile în zileleepocii primitive, vânătoarea,născută din manifestarea puternicelorinstincte de supravieţuire aleomului, l-a însoţit pe acesta de-a lungultimpului devenind sursa deinspiraţie şi motivaţia munciiatâtor bresle: a armurierilor,a blănarilor şi pielarilor,a crescătorilor de câini, abucătarilor şi măcelarilor, atâmplarilor, a sculptorilor, ascriitorilor şi pictorilor, a artizanilorşi bijutierilor. Începutădin necesitate, era practicatăcu mijloace rudimentare iviteîn cale (pietre, lemne). Încetulcu încetul a evoluat, devenindo obligaţie, un privilegiu, unmijloc de distracţie, un sportrecreativ. Iubită de pasionaţişi cunoscători în ale vânătorii,hulită de cei ce văd în ea doarun sport sângeros, ajutatăîn imagine şi evoluţie de ceipasionaţi, iubitori ai vânatuluişi naturii şi îngropată decei pentru care doar numărulpieselor doborâte contează,vânătoarea ne însoţeşte petoţi într-un fel sau altul. Înegală măsură, străinul, novicele şiiniţiatul în arta vânătorii privesc cuinteres şi admiraţie la instantaneeprecum atacul lupilor, lupta cerbilorsau ridicarea fazanului de cătrecâinele scotocitor, surprinse de pictoriîn pânzele lor. Toţi urmărim cubucurie salturile vesele ale câinilor, nebucurăm de straiele specifice împodobitecu accesorii vânătoreşti, ascultămcântul suflătorilor în corn, preţuimo puşcă de colecţie bogată în ani şimartoră la înfiriparea poveştilor istorisitela final de vânătoare. Toţi cei ceştiu să aprecieze valoarea şi bunul gustnu au cum să nu se bucure de toateobiectele şi produsele de artizanat, decorşi mobilier de inspiraţie cinegeticăsau realizate în stil vânătoresc.Pentru mulţi trofee sunt doar coarnele,colţii sau blănurile ce pot obţine unpunctaj corespunzător unei medalieri.În realitate, pentru fiecare vânător estefoarte posibil ca valoarea sentimentalăa unui trofeu să o depăşească pe ceaobţinutâ în urma evaluării. De multeori, obiectele de decor şi folosinţăvânătorească, poate realizate chiarde sine, sunt cele mai admirate şiobservate de privitor. Din coarnelelepădate, fără valoare trofeistică,găsite pe teren, se pot confecţionainteresante obiecte de mobilier. Cear putea fi mai plăcut decât să-ţisavurezi cafeaua de după-amiazăîntr-un mic salonaş mobilat cu o micăsofa de două locuri , o măsuţă cochetăşi două fotolii cu grijă meşteşugitedin coarne de cerb, iar lumina caldădin încăpere să fie răspândită deaplicele realizate din corn de lopătar.Medalioanele sculptate sau pirogravateîn corn de cerb, inelele ce strângbaticul la gâtul purtătorului, realizatedin rozetele coarnelor de căprior, miculcuţit şi bastonul cu mânere din corn,acele de cravată, de pălărie, brăţărileşi cerceii realizate din colţii de cerb,cămaşa albă apretată închisă în nasturiidin corn – toate aceste podoabeşi accesorii dau un farmec aparte şifac întâlnirile la care sunt purtatemai speciale. Bineînţeles că pentrurealizarea obiectelor mai sus amintiteeste importantă calitatea coarnelor.Aceasta depinde de duritatea lor,mărimea şi densitateaperlajului, mărimea,forma şi culoarea rozetei.Proporţia dintre parteaosoasă exterioară şi parteaporoasă interioară a cornuluiprezintă importanţăpentru prelucrareaulterioară. Lungimea şiluciul ramurilor indicămeşterului întrebuinţareapotrivită. Utilizând colţiide cerb (caninii din maxilarulsuperior păstraţipereche) prin monturi serealizează ace de cravată,de pălărie, brăţări şi cercei.Pămătufurile şi pampoanelerealizate devânător şi prinse la pălărieconstituie unele dintrecele mai admirate podoabe.Fie că sunt realizatedin păr sau pene, acesteaccesorii sunt mândriavânătorului, mai ales dacăacesta din urmă şi le-a confecţionatsingur. Părul de capră neagră provenitdin coamă şi barbă, părul de la gâtulcerbului, părul din coama vieruluiîmpodobeşte pălăria vânătorului. Untrofeu mai rar şi valoros îl constituiepărul de mustaţă de vulpe sau iepure.Ţinând cont de faptul că un exemplarare doar în jur de 12 fire de mustaţăşi un astfel de accesoriu necesită circa300 de fire, este evident că vânătoruluiîi trebuie un timp îndelungat pentrua-l realiza. Penele de la diverse speciisunt şi ele colecţionate sau montatedrept ornament la pălărie. Astfel,sunt folosite peniţele de la cotul aripiisitarului, peniţele din aripa fazanului,cârligele răţoilor sălbatici, peneleiernucii, potârnichii şi cocoşarilor,recoltate de pe piept şi abdomen,peniţele din aripa gaiţei (oglinda).Fie că sunt realizate de meşteripricepuţi sau manufacturate devânător, toate obiectele de inspiraţiecinegetică au un farmec aparte, fiindapreciate şi dorite de toţi ceice sunt iubitori de frumos. Acesteadau farmec şi culoare întâlnirilor şipetrecerilor, ieşirilor la vănătoareşi concursurilor, stil şi eleganţăîncăperilor, încântând privirea şi stârnindcuriozitatea celor ce le admiră.Maria SăvulescuIlustrația autoareiVânătorul și Pescarul Român15|

| Tir și BalisticăPLUMBUL VA FI EXCLUS ŞI DINGLOANŢELE DE VÂNĂTOARE ? (II)| Matei TĂLPEANUPrima parte a materialului a cuprins, după o prezentaregenerală a problemei, gloanţele netoxice produse demarile firme americane Barnes (modelele XLC, TSX,TTSX, MRX), Nosler (E-TIP), Winchester (PowerCore 95), Hornady (GMX) şi Remington (Copper Solid).Firma finlandeză Lapua a început să fabrice modelul Naturalisîn anul 2005, utilizând un aliaj în care cuprul reprezintă 99%,fiind apoi întărit la suprafaţă prin tehnici speciale, pentru a nudepune resturi în ţeavă. În treimea anterioară este străbătut de uncanal larg, închis la capătul de sus cu o coafă rotundă (Fig.1),care declanşează o expandare rapidă, dând naştere "ciupercii"Fig 1clasice. Astfel poate fi tras la diferitedistanţe. Neavând centuri de contactcu ghinturile, este uşor subcalibrat. Areun bun efect în adâncime, ca atareeste produs pentru multe calibre şi îndiferite greutăţi.RWS a început să producă la rândul săugloanţe netoxice, primul fiind numitBionic, cu două forme: Bionic Yelloweste un glonţ cu fragmentare parţială, cuşoc tare iniţial, potrivit pentru vânatuluşor până la mediu, în timp ce BionicBlack este cu deformare lentă, fiinddestinat vânatului greu. Ambele suntdin alamă, dar cel cu vârful negru arecupru mai mult (cupru 70%, zinc 30%)şi se deformează lent, cel cu vârf galben este mai casant (cupru61%, zinc 39%). Ambele sunt puţin subcalibrate, centurile luîndcontact cu ghinturile, iar baza lor este uşor tronconică. Un nouglonţ netoxic, numit Evolution green a fost prezentat de RWSla IWA 2012, acesta nefiind un glonţ omogen, ci unul în careplumbul este înlocuit cu zinc. Coafa ascuţită, forma ogivală şibaza tronconică trebuie să-i asigure o traiectorie alungită, compensânddiferenţa de masă între zinc şi plumb. Nucleul din zincare lângă canal 7 găuri care vor declanşa fragmentarea jumătăţiianterioare a glonţului, restul dă orificiu de ieşire. În Fig.2 vedem(de la st. la dr.):Bionic Black, Bionic Yellow în secţiune şi întreg,Evolution Green întreg şi în secţiune.Norma a lansat anul trecut noul glonţ netoxic omogen din cuprunumit Kalahari (Fig.3), acoperit cu un lubrifiant solid şiobţinut prin presare. Canalul central pornit din vârful cu orificiuare 6 crestături şi ajunge până la 1/3 din lungimea glonţului,determinând o expandare lentă a 6 secţiuni cu margini tăioase,care în final devin schije, dar 2/3 din corp continuă adâncireaFig 2|16 Vânătorul și Pescarul Româncanalului rănii. Forma ogivală alungită, 2Fig 3centuri late de contact şi baza tronconicăasigură o traiectorie balistică favorabilă.Brenneke a pornit de câţiva ani pe undrum propriu, după ce a câştigat disputajuridică cu RUAG (prin care RWS numai are dreptul să producă gloanţele TIGşi TUG însoţite de logo-ul Original Brenneke).Curând a lansat gloanţele TOG (cuplumb) şi TAG (din cupru electrolitic).În Fig.4 vedem glonţul TAG întreg şi însecţiune, cu o coafă din aluminiu care vasepara în 3 schije mari partea anterioarăa proiectilului, restul corpului continuândsă formeze canalul rănii. Trei centuri îlconduc prin ţeavă, baza este tronconică iar marginea anterioarăeste tăioasă, ca la vechile TIG şi TUG.Fig 4 Efectul este excelent la vânătorilecu gonaci. Tot la asemeneadistanţe, până la cel mult 150m,au eficacitate TIG Natureşi TUG Nature, la care zincula înlocuit plumbul în miezulgloanţelor. Vârful glonţului estelucios la cele cu zinc, dar mat lacele cu plumb.Sellier&Bellot a folosit câţivaani gloanţele Barnes XLC, apoiTSX, de curând însă a început săproducă glonţul propriu Exergy(Fig.5), la care canalul central areorificiul astupat cu o coafă platădin aluminiu. Este un glonţ cudeformare destul de lentă. Trasîn bloc de gelatină la distanţa de 50 m,un calibru mediu nu expandează total,Fig 5mărind diametrul iniţial numai de 1,6 ori,restul proiectilului păstrează masa iniţială.Wolfgang Romey, un expert în muniţii,produce de mulţi ani modele de gloanţeîn serii mici, recent a obţinut dreptul dea produce vechi gloanţe DWM. În seriade gloanţe DWM el strunjeşte automatglonţul KSD (Fig.6) un glonţ din cupru(care aminteşte mult de vechiul SFS produscândva de firma MEN). Vârful conic,nichelat, cu 4 adâncituri oblice şi cu orificiuliber, continuat cu un canal central,declanşează deformarea. Corpul binenichelat la exterior are 3 centuri de conducere şi nu depune cu-Fig 6pru în şanţurile ghinturilor, iar în bloculde gelatină păstrează nichelarea. Are omare stabilitate a direcţiei în adâncimeşi o excelentă precizie intrinsecă.Firma Sax din Stolberg a început săproducă glonţul KJG (Kupfer Jagd Geschoss)la strunguri automate. Este unglonţ masiv din aliaj de cupru, conceputde Lutz Möller, cu o coafă rotunjită lacapăt din material sintetic, înfiptă înorificiul din vârf şi canalul central ce-lcontinuă până aproape de mijloculproiectilului (Fig.7). Câteva centuriînguste îl conduc prin ghinturi. Partea

anterioară a glonţului se fragmentează în 4 până la6 schije mari, restul corpului înaintează şi dă orificiurelativ mic de ieşire. Foarte precis.Labor fur Ballistik Jaguar produce un glonţ netoxicdintr-un aliaj relativ dur de cupru, cu douăcenturi late de conducere prin ţeavă şi bazatronconică. Partea anterioară este foarte alungită(producătorul o numeşte Tri-Ogiv-Ring), atât pentruo bună balistică a traiectoriei cât şi pentru oredusă înfierbântare a ţevii. Orificiul din vârf, liber,se continuă cu un canal îngust dar adânc (Fig.8),care declanşează fragmentarea în schije mărunte,ce transmit multă energie. Precizia excelentă permitelovituri la mare distanţă, cu un calibru performant(cum este .338 Lapua Magnum).Fig 8vânatul.Mai există câteva modele degloanţe netoxice în Germania(HDB, Aero, Kieferle RS), pecare le-am prezentat la vremealor, dar nu au găsit unfabricant să le preia.O concluzie, ca răspunsla semnul întrebării din titlu:nu credem că plumbulva fi exclus din gloanţele devânătoare, decât în anumiterezervaţii sau ţări. Cupruleste prea rar şi scump, numaiamericanii, care le producîn mari cantităţi, pot coborîpreţul la 2,10 euro bucata(GMX). Va mai trece multăapă pe Dunăre până atunci....Fig 7Firma sud-africană Impala - cu o filială înAustria - produce un model de glonţ netoxicmonolitic, din alamă, anterior conic pentru tirla mare distanţă, sau cilindric cu cap rotunjitpentru distanţe mai mici, la vânătoare cugonaci (Fig.9). Nu se deformează şi nici nuse fragmentează, deci are efectul unui glonţcu mantaua închisă, neavând orificiu în vârf,nici canal central ! Centurile nu ar trebui numaisă uşureze trecerea prin ţeavă, ci şi săprovoace valuri de şocuri în carnea vânatului.Este lucrat de strunguri CNC (cu program).Prin blocul de gelatină trece drept, cel multschimbă direcţia în jos, iar dacă se pune şi unos de vită, trece prin acesta fără probleme.Un trăgător foarte bun îl poate aprecia, unulmediu nu are ce face cu el, răneşte degeabaFig 9REGIA NAȚIONALĂA PĂDURILOR -ROMSILVAvindefazani viide foarte bună calitate pentru :• vânătoare• repopularea terenurilor de vânătoare• reproducere sau• abatorizare şi industria alimentarăRelaţii suplimentare se pot obţine apelând următoarelecontacte:1. REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA, cusediul în orașul București – telefon: 021. 317.1005,fax: 021.312.0587;2. DirecȚia Silvică Giurgiu, cu sediul în orașulGiurgiu –telefon: 0246.218.238. / fax.: 0246.218.292(fazanii fiind produși la Fazaneria Ghimpaţi);3. DirecȚia Silvică Timiş, cu sediul în orașulTimișoara – telefon: 0256.294.255. /fax.: 0256.294.265 (fazanii fiind produși la FazaneriaPischia);4. DirecȚia Silvică Prahova, cu sediul în orașulPloiești – telefon: 0244.594.706 / 0372.702.286 /fax.: 0244.595.836 (fazanii fiind produși la FazaneriaGherghiţa).Foto: F.AndronacheVânătorul și Pescarul Român17|

Condiţiile necesare unui terenîn vedereapopulării cu fazani|Dr. Petre CristescuPentru sporirea efectivelor de fazani esteesențială îmbunătăţirea mediului deviaţă, prin oferirea unui adăpost adecvat,liniştii şi hranei necesare.Sporirea efectivelor de fazani trebuie realizată nunumai prin popularea terenurilor de vânătoare,ci şi prin acordarea unei atenţii deosebiteînmulţirii pe cale naturală, din populaţiaexistentă, asigurând hrana complementară,interzicerea păşunatului, reducerea număruluide răpitoare, paza contra braconajului etc.Atunci când lipsesc condiţiile de bază caredetermină emigrarea fazanului, se procedeazăla popularea terenurilor de vânătoare, în vedereasporirii stocului de fazani.Pentru a evita unele greşeli privind populările,se vor efectua studii asupra condiţiilor de mediupentru a se stabili dacă şi în ce măsură terenulcorespunde cerinţelor ecologice ale speciei ce seintroduce.Pentru reuşita populării terenul împădurit trebuiesă fie de suprafaţă mică – 200-400 ha, înconjuratde terenuri agricole şi cât mai departe de aşezăriomeneşti. Dacă în pădure se găsesc poieni, carese pot transforma în ogoare de hrană, situaţiaeste şi mai favorabilă.Pentru ca suprafaţa împădurită să fie bunăpentru fazani, aceasta trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii:1. Să fie deasă, mărăcinoasă şi să aibăarbuşti producători de fructe şi pomifructiferi sălbatici. Pădurea în careurmează să fie eliberaţi puii de fazanitrebuie aleasă cel puţin cu un an înainteamomentului populării.2. Să ofere iarna, când cad frunzele, unacoperiş suficient pentru a adăpostifazanii, apărându-i de răpitoare. Înaceastă privinţă stejarul (tufă roşie),care păstrează frunza îngălbenită toatăiarna, oferă foarte bune condiţii.3. Să aibă linii parcelare largi, care să sepoată cultiva cu plante furajere, agreatede fazani.4. Să aibă apă în tot timpul verii, bălţi,izvoare sau ape curgătoare; ele atrag fazanii,mai ales prin hrana animală (melci,scoici, gândaci, râme, insecte etc.)5. Boschetele de mărăcini, aflate înpădure sau pe liziera pădurii, suntfoarte bune pentru că oferă unadăpost excelent contra răpitoarelorşi hrană pe timpul iernii.6. Pădurile bătrâne şi fără subarboretnu sunt favorabile fazanului. Pentrupopulări este absolut necesară existenţaparcelelor de lăstari, dacă se poate devârste diferite.7. Pădurile din luncile râurilor, neinundabile,sunt foarte bune dacă au boschetebogate în mărăcini şi dacă nu se ţinlanţ de-a lungul apelor curgătoare.8. Pădurea să nu se afle în regiuni expusevânturilor sau viscolelor de iarnă; dacăeste situată într-o regiune de colnic, săaibă în majoritatea ei o expunere cătresud, sud-est sau sud-vest.9. Terenul de cultură înconjurător păduriitrebuie să fie teren agricol cu culturivariate de cereale şi oleaginoase. Lucernaşi trifoiul sunt şi ele foarte bune, au însă şiun dezavantaj : cositul lor are loc tocmaiîn timpul ouatului şi clocitului fazanilor.Amenajarea terenului devânătoareÎn afara condiţiilor naturale pe care trebuie săle îndeplinească un fond de vânătoare prielnicpentru creşterea fazanului, pentru ca înmulţirealui să se facă în cele mai bune condiţii, trebuie săintervină şi mâna omului.Linii de vânătoare. Pădurea trebuie să fieîmpărţită în parcele regulate. Împărţirea înparcele este necesară atât pentru exercitareavânătorii, cât şi pentru ocrotirea (pază, combaterearăpitoarelor şi a braconajului, hranăetc.). Este nevoie de linii largi, de 20-25 m, carepot fi arate şi transformate în ogoare de hranăpentru fazani şi celălalt vânat din pădure (iepuri,căpriori).Ogoare de hrană. Tot pentru fixarea fazanilor înteren şi pentru a li se asigura hrana, toate poienileaflate în pădure se vor ara şi semăna cu plantefurajere plăcute fazanilor.Este bine ca pe liniile parcelare din pădure să sesemene şi grâu, deoarece în verile secetoase nu semai găseşte altă sămânţă care să servească drepthrană fazanilor, fapt care îi face să plece în câmp.Ogoarele de hrană constituie baza menţinerii fazanilorîn teren.Adăposturi – hrănitori pe timp de iarnă.Fazanul are nevoie să fie ajutat prin asigura-|18 Vânătorul și Pescarul Român

ea hranei în perioada de toamnă târzie, iarna şiprimăvara, până la dezvoltarea semănăturilor dinterenul înconjurător pădurii şi apariţia insectelor.Cele mai recomandate hrănitori pentru fazanişi potârnichi sunt hrănitorile cu acoperiş într-oparte şi hrănitoarea cu acoperiş în două ape.Combaterea răpitoarelorÎntr-un fond de vânătoare se pot coloniza fazanicu şansă de reuşită numai dacă înainte de a seface colonizarea răpitoarele au fost combătute.Este absolut necesar să se ducă în permanenţă ocampanie de reducere a numărului de răpitoare.Se recomandă cu insistenţă a nu se lăsa în terende la an la an grămezi de crengi şi mărăcini, caresunt adevărate focare de înmulţire a nevăstuicilorşi a dihorilor. Toate vizuinile de vulpi şi bursucivor fi cercetate spre a se constata dacă suntumblate, luându-se măsuri pentru combaterearăpitoarelor pe care le adăpostesc, fie cu arma, fiecu câini de vizuină.Combaterea nevăstuicilor este ignorată adesea şichiar neglijată, dar în realitate prezenţa acestorrăpitoare într-un teren de vânătoare constituie oadevărată „plagă a fazanului”.În ceea ce priveşte răpitoarele cu pene, o atenţiedeosebită se va acorda combaterii ciorilor grive şia coţofenelor, care dau atacuri sistematice puilorde fazan, deoarece şi ele au pui în acelaşi timp şiau nevoie de hrană pentru ei.Nu se poate vorbi şi concepe o eficienţă apopulărilor de fazani dacă nu se efectuează combaterearăpitoarelor, deoarece nu se cunoaşte o„simbioză între vânatul util şi răpitoare”.Lansarea în teren a puilor defazanA lansa în teren pui de fazani proveniţi dincrescătorii, fără o acomodare prealabilă în noulmediu de viaţă înseamnă o mare greşeală. Pentruevitarea acestor greşeli se impun o serie demăsuri, care trebuie să fie respectate în vedereaobţinerii unor rezultate pozitive privind eficienţapopulării.În cuprinsul pădurii se va alege un punct potrivitpentru amenajarea unui loc de acomodare, timpde 30 de zile, a puilor aduşi de la o fazaneriepentru lansarea în teren. Acest loc trebuie să fieuscat, să includă o porţiune de pădure tânără sauun arboret mai în vârstă, dar cu subarboret şi săfie prevăzut cu o suprafaţă de teren agricol.Suprafaţa respectivă va fi împrejmuită cu plasăde sârmă pe o înălţime de 3,0-3,5 m, iar înpământ se va îngropa la o adâncime de 40-50 cm,unde se va introduce o plasă de sârmă cu ochiurimai mici, de 2,0-2,5 cm, pentru a împiedicapătrunderea în teren a dăunătorilor mici.Ţarcul nu va fi acoperit, lăsând astfel posibilitateafazanilor de a zbura afară din ţarc şi dea se întoarce. Pentru puii de fazan care zboarăafară din ţarc şi nu mai pot intra se instaleazăhrănitori şi adăposturi suficiente în jurul ţarculuişi pe tot cuprinsul terenului.Suprafaţa împrejmuită va oferi câte 3-4 mp pentrufiecare pui de fazan. Ca mărime e potrivităo suprafaţă de 3000-4000 mp, suficientă pentru1000 pui de fazan.Vârsta puilor aduşi din crescătorie şi introduşi înţarc se recomandă a fi de 45-50 de zile, iar peparcursul celor 30 de zile de acomodare din ţarcîngrijitorul trebuie să fie în permanenţă lângăei, zi şi noapte, pentru a-i feri de duşmani şi a leasigura hrană şi apă.Transportul puilor de la fazanerie la ţarcul deacomodare este indicat să se facă pe răcoare, depreferinţă dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui.Trecerea de la regimul de hrană din fazanerie lacel din terenul liber trebuie să se facă treptat.Ce putem vânaRaţia zilnică a unui pui de fazan este de 40-50 g.Grija faţă de soarta puilor nu trebuie să încetezenici după eliberarea lor din ţarcul de acomodare.Popularea unui teren cu pui de fazan este o lucrarecomplexă, care trebuie executată cu spiritde răspundere şi competenţă profesională.SEPTEMBRIEMamifere: bizam, capră neagră (exemplar de selecţie), căprior (mascul şi femelă), cerbcomun (mascul de selecţie, femelă şi viţel), cerb lopătar (mascul de selecţie, femelă şi viţel),mistreţ, şacal, viezure, vulpe, de la 10.09 - cerb comun (mascul de trofeu); de la 15.09 -câine enot, dihor comun, hermelină, jder, marmotă, muflon, nevăstuică.Păsări: becaţinăcomună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de-semănătură, cioarăneagră, cocoşar, coţofană, gaiţă, găinuşă-de-baltă, gâscă de-vară, gâscă-de-semănătură,gârliţă mare, graur, graur dobrogean,guguștiuc,lișiță, porumbel-de-scorbură, porumbelgulerat, prepeliţă, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă-cu-cap-castaniu, raţă moţată,raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare, raţă-cu-cap-negru,sitar-de-pădure, stăncuţă,sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; de la 15.09.- ciocârlie-de-câmp,ieruncă, potârniche.OCTOMBRIEMamifere: bizam, capră neagră (exemplar de selecţie), căprior (femelă), cerb comun(mascul de trofeu, mascul de selecţie, femelă şi viţel), cerb lopătar (mascul de selecţie,femelă şi viţel), câine enot, dihor comun, hermelină, jder, marmotă, mistreţ, muflon,nevăstuică, şacal, viezure, vulpe; de la 10.10 – cerb lopătar (mascul de trofeu); de la 15.10– capră neagră (exemplar de trofeu); până la 15.10 – căprior (mascul). Păsări: becaţinăcomună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară-de-semănătură, cioarăneagră, ciocârlie–de-câmp, cocoşar, coţofană, fazan, gaiţă, găinuşă-de-baltă, gâscă-devară,gâscă-de-semănătură, gârliţă mare, graur, graur dobrogean, guguştiuc, ieruncă, lişiţă,porumbel-de-scorbură, porumbel gulerat, potârniche, prepeliţă, raţă mare, raţă mică, raţăfluierătoare, raţă-cu-cap-castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar,raţă suliţar, raţă cârâitoare, raţă-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuţă, sturz-de-vâsc,sturz cântător, sturzul-viilor, turturică.Vânătorul și Pescarul Român19|

LA RATE ,|Fănica-voinea eneDeși gustar coborâse din calendare,Delta Dunării nu-și schimbaseîncă haina verde. Doar plopiiprinseseră, ca totdeauna devreme,culoarea bronzului; ba parcă și sălciile îșiauriseră ici-acolo pletele de fecioare cochete.Vremea adumbririlor de chihlimbarvenea totuși în împărăția apelor dobrogene,cu întregul ei alai de nostalgicemetamorfoze. Dinspre miazănoapteadia un vânticel răcoros, alintând stufurileși păpurișurile încă încinse de văpăiși zăpușeli; pe aripile lui pluteau lin funigeice păreau prefirări de aur și purpură înlumina de miere și ceară topită a zilei.Fluturi mici, de culoarea frunzelor ruginii,poposeau melancolici pe florile târziiale plaurilor și grindurilor; cu toatecă erau mesageri ai anotimpului elegiilorcalme, zborurile lor gingașe și plinede prospețime păreau venite dintr-o altălume, a renașterilor firii și nu a deplinei eimaturități. De pretutindeni răzbăteau glasuriletânguite ale nenumăratelor neamuride călătoare aflate în forfota unui popascătre zările lui miazăzi; dar cu toate ecourilegrave ale acestor jeluiri, peste tot șitoate plutea o tihnă fără liman.Soarele tocmai scăpăta spreapus, când barca în care mă aflam,împreună cu amicul și coechipierul meude vânătoare Neculai Pupăză și cu GigiBăcescu la rame, intra pe mișcătoarea calede apă a Canalului Dunavăț. Pe fundulambarcației se aflau ca întotdeauna cândieșeam la vânătoare acvatică ranițele, îndreptul fiecăruia, ghionderul, cu vârful înspate pentru a nu fi agățat de stuf, și unminciog pentru scos victimele noastredin apă. În stânga și-n dreapta, oștiri destuf ne dădeau onorul cu săbiile la chipiu,iar dedesubt apa limpede a canaluluistrălucea în unduiri de argint viu în razelepiezișe ale apropiatului asfințit; din cândîn când, prin văzduhul de cobalt planaca un uriaș fulg de zăpadă câte o egretăalbă. N-aveam însă simțuri pentru asemeneafrumuseți; ni le absorbise misiuneanoastră cinegetică din acea după amiază– vânătoarea de rațe. La prora, Neculai pepost de cercetaș iscodea cu priviri de argusstufărișul din față; în spate, la pupa, euinvestigam atent lateralele, iar la mijloc,Gigi, ornitolog cu renume, deși vâslea cutărie, era și el atent mai ales la freamătulsecret a tot ce ne înconjura. Zadarnic. Niciaripă de rață. Întâlneam doar escadrile negrede lișițe ce-și luau zborul din câte unochi de apă străjuit de suliți de stuf; nu eravînatul căutat de noi, așa că puștile tăceau.Speranța la rațe nu venea însă de pe canal,ci de la un lăculeț aflat undeva în dreaptaspre care, de altfel, ne îndreptam.– Eram de mult la destinație,dacă mă lăsați să pun motorul la barcă, arupt tăcerea oarecum supărat ornitologul.– Mă Gigi, l-a apostrofat cu glasdomol Neculai fără să se-ntoarcă. Nu semerge cu surle și trâmbițe la vânătoareade rațe.– Rațele de aici sunt obișnuite cuhuruitul motorului, i-a replicat barcagiul.Că nu mai merge nimeni azi în Deltă culotca cu babaici.Și parcă spre a-i confirmaspusele, o barcă cu motor cu doi vânătoriîn ea a trecut în trombă pe lângă noi, stropindu-neși făcând valuri mari, mai să nerăstoarne.– Poftim, a comentat Gigi, dupăce i-a gratulat pe zornicii noștri colegi debreaslă cu o cumplită înjurătură. Și ei totla vânătoare merg.– Dacă se duc pe lăculeț, s-a ziscu vânătoarea noastră, mi-am exprimateu temerea.– Nici o grijă, a încercat Gigisă mă liniștească. Îi cunosc; ei merg deobicei pe Dranov. Iar dacă se opresc pelăculeț, găsim altul.A avut dreptate. Curând am intratpe ochiul nostru de apă, și nici țipenieaici. Doar un vînticel ce dădea cu praștiape luciul său metalic.– Hai să facem roată pe margini,a propus Neculai. Că rața nu-i proastă săstea la vedere.– Are dreptate, l-a acompaniatornitologul și a cârmit barca spre stuf.Dar abia a lipăit de câteva oridin vâsle, că din pâlcul de stufăriș dinfața noastră s-a și înălțat un stol de rațeîn zbateri și fâlfâituri speriate. Era rasa derațe mari, cele căutate de noi. Prea departeînsă, ca să putem epola cu folos. Dupăvreo bătaie de pușcă de vâslit în surdină,alt stol s-a ridicat ceva mai aproape. Și euși Neculai am epolat cam în același timp,dar cu întârziere; nu ne încălziserăm încă;firește nici rezultatul n-a fost cel așteptat;n-am doborât nici una.|20 Vânătorul și Pescarul Român

– Nu ne lasă să ne apropiem, amormăit coechipierul meu dezamăgit.N-avem altă soluție, decît să tragem barcala adăpost și să așteptăm pasajul.– Da’ înainte de asta, să punematrapele pe apă, i-am propus eu. Scote-le.– Am înțeles, a aprobat Neculaimilitărește și a început să caute în raniță.Dar după ce a puricat binebagajele, a dat din umeri a pagubă,privindu-mă vinovat. Le uitase acasă.– Lasă-le în plata Domnului,mi-am schimbat eu atitudinea, după ceam chibziut un pic. În fond nu-i chiar așarău, că le-ai uitat. Procedeul nu-i deloccinstit pentru niște vânători adevărați canoi.– Crezi sincer în asta, sau aispus-o ca să mă scoți pe mine din butoiulcu… melancolie. Era să zic… rahat.– De ce te-aș minți?!– Atunci, felicitări! Ești tot omulsensibil pe care-l știu dintotdeauna.– Lasă... Între noi, ca prietenivechi, n-au rost asemenea amabilătăți.– Parcă plănuisem o cină cu rațela cuptor, a intervenit Gigi, uitându-se lamine nu prea încântat. Nu cred că cinsteape care o invoci le-ar putea înlocui.– N-o fi dracu’ atît de negru cunoi, să nu-mpușcăm nimic fără atrape,am încercat eu să-l îmbunez. Da’ să numai lungim vorba, că ne prinde pasaju’descoperiți. Hai să trecem la adăpostire.– Ei, acu’ să te văd nea Fănică,s-a arătat Gigi curios după ce a făcut untur de orizont cu privirea. Cum o s-o faci,că nu-i nici o salcie prin preajmă sub caresă ne ascundem?Era într-adevăr dificil, dar nude nerezolvat. Regula camuflajului înasemenea situații spune că trebuie să taistuf cu cuțitul și să acoperi barca cu el; iarpentru mascarea ta să legi un snop de stufla vârf, să-l răsfiri și să te bagi în el. Euo mai făcusem de multe ori. Coechipieriimei nu. Nu li s-a părut comod, însă m-auacompaniat.Când am fost gata, luminosulcoborâse deja după zidul de stufăriș. Înurma lui s-a așternut pe cer o rumenealăroșie ca dogoarea unui foc ascuns, apoiamurgul a descălecat într-o țesătură deumbre sinilii. Din codrul de stuf se înălțamolatic un murmur straniu, de neînțeles.Era respirația misterioasă a Deltei sau,cine știe, poate Știma Apelor care ieșeasă vegheze tainele înfricoșătoare aleîntunecimilor bălților. Pe urmă liniște.O liniște ca de început de lume. Doarun măcăit de rățoi, undeva aproape, înpădurea de stuf ce se întindea nesfîrșităcătre răsărit ne-a făcut să tresărim și săridicăm puștile. Dar nu s-a înălțat nimicdin locul cu pricina. În schimb, am auzitînfundat focuri de pușcă undeva spre sud,semn că a început pasajul.– Sunt cei care ne-au depășit, apresupus ornitologul.Nici n-a dispărut bine din urechizgomotul împușcăturilor că am auzitfâlfâit de rațe venind dinspre LaculDranov. Mai mult ca sigur erau celesperiate de colegii noștri de breaslă. Săfi fost vreo douăzeci de surate, toate rațemari. Și eu și Neculai am tras la scurt timpunul de altul; fiecare câte două cartușe;am fi dorit să tragem mai multe, că aveamtimp, dar atît era încărcătura fiecăreia dinarmele noastre cu două țevi lise. Îndatătrei umbre întunecoase s-au desprins dinstol și în contorsiuni tragice au căzut cubufnituri înfundate în apa lăculețului. Bucuriemare în sufletele noastre.– Bravo! a exclamat Gigi, la felde satisfăcut ca și noi, cu ochii țintă pevictime, pentru a ști de unde să le culeagăla sfîrșitul vânătorii.În timpul acesta, speriat dedetunăturile armelor noastre, un stol derațe, tot din cele mari, a țâșnit cu măcăituriși fîlfâituri precipitate din locul în careauzisem mai înainte monologul rățoiului.Dar ne-a surprins cu armele descărcate,așa că n-am avut altceva de făcut, decât săle urmărim înciudați cu privirea. Zburauspre Lacul Dranov, de unde după puțintimp am auzit împușcături.– E unu’ la unu’, a comentat Neculai.Suntem chit. Ei ne-au trimis unul șinoi unul.Apoi din nou liniște. Am avuttimp să vedem cerul posomorându-se.– Adu Doamne o ploaie! a invocatamicul meu. Că umplem barca curațe.– Am auzit și eu că pe ploaie sauceață e sodom la păsăret de baltă, și-a datcu părerea și Gigi; că zboară jos și cad cughiotura-n pușcă.Dar detunăturile colaboratorilornoștri involuntari ne-au întrerupt discuțiameteo-cinegetică. După aceea, iarși unstol sosit dinspre ei, firește altul decât celtrimis de noi. Am epolat amândoi fărăîntîrziere; ne intrasem în mână. De dataaceasta recolta a fost de patru jertfe. Șitot așa, într-un dialog mut cu dranoviștii,ne-am trimis unii altora stoluri de rațepână cînd întunericul ne-a învăluit ca întrunlințoliu de smoală și n-am mai văzutsă ochim. Ploaia n-a venit până la urmă,însă izbânda a fost ca și cum ar fi venit.Foto: F.AndronacheVânătorul și Pescarul Român21|

Foto: M. ManfrediDATE ASUPRA EXISTENŢEI CERBILOR LOPĂTARI ÎNESTUL JUDEŢULUI TIMIŞ|SORIN GEACUAceastă specie a existat şi în regiunea dealurilor Lugojului şi Lăpugiului, pe teritoriilelocalităţilor Lugoj, Bârna, Criciova şi Coşteiu. S-au adus în trei locuri, exemplarelefiind capturate în parcul Şarlota aflat tot în judeţul Timiş, fiindastfel exemple de colonizări intrajudeţene.1. Arealul Margina-CoȘavaS-a introdus în bazinul pârâului Năndreasca (9 km lungime, afluent pe dreapta al Begăi),la nord-est de satul Coşava. În cuprinsul fondului de vânătoare Margina altitudinilevariază între 200-210 în sud-vest şi peste 300 m (304 m în dealul Gurguleu în vest şi 318m în dealul Coşava din est). Bazinul este bine împădurit (1300 ha), dar are şi suprafeţepoienite.În 1973 s-au adus în lăzi – transportate cu camionul 155 km -, 22 de exemplare care s-aulăsat direct în libertate în parcelele 1-17 ale pădurii Năndreasca. În anii 1974-1975 s-auobservat 19 exemplare - 8 masculi şi 11 ciute (tab. 1).Tabelul 1Numărul cerbilor lopătari (exemplare)An 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1981 1982Ex. 22 19 19 15 18 17 18 20 18În iarna 1975-1976 lupii au determinat diminuarea efectivului, găsindu-se pe teren resturilea 6 exemplare mâncate de aceştia, astfel că în luna martie 1976 mai erau 6 masculişi 9 ciute. Acesta se reface uşor astfel că în 1981 s-au constatat 10 perechi (numărul celmai mare după colonizare), iar în anul următor erau 9.Valorile indicelui sex-ratio au fost corespunzătoare (tab. 2), cu excepţia anului 1977 cânderau mai mulţi masculi (10) şi doar 8 femele.Tabelul 2Valorile indicelui sex-ratioAn 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1981 1982Ex. 1/1,3 1/1,3 1/1,5 1,2/1 1/1,8 1/2 1/1 1/1În anul 1980, din cele 18 exemplare rămase, unele au început să se deplaseze şi sprenord-vest. Apoi câţiva ani au mai fost observaţi în zonă, însă datorită braconajului(erau foarte blânzi), atacurilor de lupi (câte un lup s-a împuşcat în anii 1980, 1981,1982) şi migraţiei nu au mai fost observaţi, nucleul fiind considerat extinct în 1985.2. Arealul Tapia-Drinova-Valea LungãPădurile de la est şi sud-est de Lugoj (circa 7000 ha) sunt dominate de cvercinee (gorun,cer, gârniţă, ş.a.), alături de care mai apar fag, carpen, tei, ş.a.S-au adus 20 de exemplare (7 masculi şi 13 femele) în 1976 pe fondul de vânătoareTapia (satul Tapia aparţine de Lugoj). Au fost lăsate direct libere.La 20 km est de Lugoj a fost construit în octombrie 1977 un ţarc de 5,6 ha pentrucervide (70% împădurit cu cvercinee – gorun, cer, gârniţă) pe platou şi versant cuexpoziţie nord-estică. Împrejmuirea era din plasă de sârmă înaltă de 2,5 m şi cu 4rânduri de sârmă ghimpată deasupra, întinsă pe stâlpi se stejar amplasaţi la 2 m unulde altul. Ţarcul numit « Săraz » era pe valea pârâului omonim (afluent al Begăi) înpădurile de la sud de satul Drinova, la 215 m altitudine. În interior avea 2 hrănitori şi 3sărării, apa fiind asigurată de pârâu. Din parcul Şarlota s-au adus în acest ţarc 29 cerbilopătari (11 tauri şi 18 ciute) în 1977. Aceştia s-au transportat 100 km cu camioane.S-au eliberat în 1978 doi (în vârstă de 3 ani), iar în 1980 restul. Ţarcul s-a desfiinţat în1981.Cerbii lopătari aduşi în cele două locuri s-au răspândit apoi pe trei fonduri de vânătoare:Tapia (fost Tapia-Cireşu), Drinova şi Valea Lungă (fost Valea Lungă-Sărăzani), pe unareal cuprins între localităţile Drinova şi Cireşu în sud-est şi Valea Lungă Română înnord-vest. Variaţiile efectivelor sunt date de mişcarea în teritoriu a indivizilor.a). pe fondul Tapia în 1977 mai rămăseseră 7 - 2 masculi şi 5 femele (tab. 3), reducerea|22 Vânătorul și Pescarul Român

de peste două ori datorându-se migraţiei pe terenurile vecine, îndeosebi spre nord (cătreValea Lungă).Tabelul 3Dinamica efectivului la Tapia (exemplare)An 1976 1977 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985Ex. 20 7 12 15 17 18 19 21 20Efectivul se reface greu datorită prezenţei lupilor în ecosistem (în deceniul 1976-1985s-au împuşcat 8). Astfel, în 1978 erau 3 masculi şi 6 femele, în anul următor 4 masculişi 8 femele, în 1981 6 masculi şi 11 femele, iar în 1983 erau 9 masculi şi 10 femele,maximul înregistrându-se în anul 1984. În anul următor s-au observat 10 perechi.Indicele sex-ratio a fost în general corespunzător (tab. 3), numai în 1984 fiind maimulţi masculi decât femele (11 şi respectiv 10).Tabelul 4Valorile indicelui sex-ratio la TapiaAn 1976 1977 1978 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985Ex. 1/1,8 1/2,5 1/2 1/2 1/2 1/1,8 1/1,2 1/1,1 1,1/1 1/1b). la Valea Lungă primele exemplare stabile (6 masculi şi 10 ciute) s-au observat înprimăvara anului 1977 (tab. 4). În intervalul 1977-1984, efectivul creşte uşor: 7 masculişi 13 ciute în 1979, apoi 8 masculi şi 15 ciute în anul următor, 13 perechi în 1983. Cel maimare (13 masculi şi 15 femele) a fost în 1985.Tabelul 5Dinamica efectivului la Valea Lungă (exemplare)An 1977 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1991Ex. 16 20 23 26 24 26 27 28 151993 1994 199517 19 11Comparativ cu 1985, în anul 1991 numărul cerbilor lopătari se redusese lajumătate (8 masculi şi 7 ciute). În 1994 s-au observat 9 masculi şi 10 femele, iaranul următor s-au observat 6 exemplare în pădurea de lângă satul Valea LungăRomână, iar alte 5 s-au văzut pe câmpul aflat la nord de acest sat (către Nevrincea).La reducerea efectivului au contribuit şi lupii (8 împuşcaţi în perioada 1978-1984).Valorile indicelui sex-ratio al efectivului a fost corespunzător (tab. 5).Tabelul 6Valorile indicelui sex-ratio la Valea LungăAn 1977 1978 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985Ex. 1/1,6 1/2 1/1,8 1/1,8 1/1,6 1/1 1/1 1/1 1/1,11991 1993 19941,1/1 1/1,4 1/1,1c). pe fondul Drinova primele exemplare observate (2 masculi şi 3 femele) au fostîn 1976 fiind venite dinspre Tapia (tab. 6).Tabelul 7Numărul de cerbi lopătari observaţi la Drinova (exemplare)An 1976 1977 1978 1979 1991 1994Ex. 5 29 9 10 9 8După eliberarea exemplarelor din ţarcul Săraz, unele au rămas în pădurile de lasud de satul Drinova, iar altele au migrat spre nord-vest pe fondul Tapia.În 1979 s-au numărat 6 masculi şi 4 femele. În primăvara anului 1991 erau 4masculi şi 5 femele, iar în luna martie 1994 s-au observat ultimele exemplare.Au fost şi ani în care au predominat masculii (câte 6 în 1978 şi 1979). Prezenţalupilor (câte 2-5 observaţi anual în anii `70-`80) a determinat diminuarea efectivului.Menţionăm faptul că în anul 1978 s-a înregistrat maximul populaţional: 61 deexemplare, din care 52 (21 masculi şi 31 femele) pe fondurile Tapia şi Valea Lungăşi 9 (6 masculi şi 3 femele) la Drinova.Specia nu a mai fost observată din 1996, cauzele extincţiei fiind: braconajul dinanii `90 şi prezenţa lupilor.Bibliografie* * * (1970-1995), Arhiva Direcţiei Silvice Timiş, Timişoara.Ofertăvalabilă până la30 septembrie 2012Dulapuri „Diana”pentru păstrat armeCORESPUNDE PREVEDERILOR DEPOZITÃRIIARMELORo compartiment separat pentru muniţii, cu sistem de închidereindividualo prevăzut cu uşa întărită şi pereţi dublio broască pentru obiecte preţioase, de clasa „A”, conform standarduluiEN 1300o mecanismul se închide în 3 părţi şi 5 puncte cu O 22 mm ace dinoţelo uşa este protejată contra deschiderii prin forţareo pentru fixarea dulapului, găsiţi în partea din spate 2 găuriPentru broască electronică solicitaţi informaţii colegilor noştri !Dimensiuni (mm): Diana Standard 7 – 1600 x 550 x 400 mmDiana Standard 10 – 1600 x 750 x 400 mmDenumireaDianaStandard 7cu broascămecanicăDianaStandard 10cu broascămecanicăPreţ de listăfără TVAPreţpromoţionalfără TVAPreţpromoţionalcu TVA1914 RON 1350 RON 1674 RON2500 RON 1750 RON 2170 RONPreluare comandă:safety@trezor.huTel.: +40-737-242-870; +36-30-9658-324VÂNĂTOAREA ESTE O PASIUNE, PORTUL DE ARMĂO RESPONSABILITATE !Vânătorul și Pescarul Român23|

| Chinologie vânătoreascăCăpuşele – un pericolBoala Lyme|24 Vânătorul și Pescarul RomânPrintre principalele boli transmise de căpuşăse numără şi boala Lyme sau boreliozacanină. Există o serie de păreri controversateîn ceea ce priveşte răspândirea acestei boli:conform unor specialişti din Franţa, borelioza caninăeste foarte difuzată în Europa, în timp ce pentru alţicercetători italieni, boala ar fi limitată la anumitezone şi ar avea o relevanţă numerică nesemnificativă.Este o boală relativ recentă, apariţia ei în teren fiindlegată de prezenţa căpuşelor. Cum vom vedea în continuare,boala Lyme nu se manifestă prin simptomespecifice sau caracteristice şi răspunde bine la administrareade antibiotice.Numele bolii provine de la cel al unui oraş din SUAunde, în 1976, a fost înregistrată o serie de cazuri deartrite reumatoide în rândul populaţiei umane. În anul1982 echipa lui W. Borgdorfer reuşeşte să izoleze, lacăpuşe, o bacterie considerată responsabilă de boalaLyme, pe care o numește „Borrelia burgdorferi”.Aceeaşi bacterie este găsită şi în Europa, tot la omşi mai apoi la câine, cal şi pisică, iar, în 1986, şi lamicile rozătoare. Studii aprofundate asupra borelieiau condus la identificarea altor specii răspândite întoată lumea, fiecare dotată cu propria patogenitate.Pentru a le găsi un grad de rudenie, boreliozele suntclasificate ca spirochete, generatoare ale leptospirozeişi treponemei (sifilisul uman). Ciclul biological boreliei are nevoie de un artropod drept vector(unul dintre aceştia fiind o specie de căpuşă din genul Ixodesricinus), care joacă un rol fundamental în transmiterea acesteiboli. Când o larvă sau o nimfă ingerează borelia, hrănindu-sede pe un animal infectat, spirochetele se dezvoltă în intestin.O dată infectată, căpuşa se fixează pe o nouă gazdă, spirocheteleîncep să se multiplice şi din intestin ajung în glandelesalivare unde sunt inoculate noii gazde. Acest pasaj intestin-glandesalivare se produce în circa 3 zile şi, din aceastăcauză, în primele 48 de ore riscul de transmitere al boliieste aproape nul. Acest lucru este important de ştiut pentrucă două zile sunt suficiente pentru a lua măsuri de prevenirenecesare care constau în: dezlipirea şi îndepărtarea căpuşelor,alocarea timpului necesar insecticidelor să acţioneze şi săomoare căpuşele. Transmiterea directă de la mamă la feţi afost demonstrată la câine, om şi cal. Transmiterea pe calealimentară a fost demonstrată, deocamdată, doar la pisică,prin ingerarea laptelui infestat. În Europa rezervorul cel maimare al acestor spirochete îl reprezintă micile rozătoare, înspecial ariciul. Rolul zburătoarelor, în special mierle şi fazani,este studiat în prezent, cele două specii fiind suspectatede răspândirea bolii. Până acum nu i s-a atribuit câinelui niciun rol în transmiterea bolii la om.Este bine de ştiut că toţi câinii, indiferent de sex, vârstă şi rasă,pot fi loviţi de această boală, fără deosebire; determinantă fiinddoar zona unde boala este endemică şi cu o prezenţă acăpuşelor ridicată.La câine boala se manifestă după circa cinci luni de lamuşcătura infecţioasă a căpuşei. Spre deosebire de ceea cese întâmplă omului, la care boala debutează cu un eritem„migrator”ce pleacă de la punctul de fixare al căpuşei,primul şi cel mai evident simptom care apare la câine esteşchiopătatul. Este vorba de o poliartrită slab vizibilă radiologiccare afectează oasele carpului, tarsului, ale falangelor, alearticulaţiilor spatelui şi încheieturii. Articulaţiile afectate suntcalde, dureroase, mărite în volum. Adesea artrita evolueazărapid, simptomele regresează cu 4-5 zile înainte de a apărea,după alte luni, în alte articulaţii. După multe recidive de acestfel se poate dezvolta o poliartrită cronică, ireversibilă, care valăsa câinele şchiop pentru toată viaţa.Tulburări cardiace, hepatice şi renale, spre deosebire de ceeace se întâmplă la om, sunt greu de depistat la câine în timpce, în procente mici, pot apărea o serie de simptome nervoaseprecum: agresivitatea, epilepsia, paralizia şi chiar paraliziaunilaterală a nervului facial.Diagnosticul se bazează în principal pe istoricul evoluţiei bolii.Principalul semn al bolii este şchiopătatul sau tulburări demişcare asociate în faza iniţială cu febră şi apatie.Aceasta este singura simptomatologie şi doar ea ar trebui săconducă veterinarul spre suspiciunea de borelioză. Concomitentcu această bănuială, trebuie apelat la examenul de laboratorpentru confirmarea bolii (prin găsirea anticorpilor specificiboreliei).Odată confirmat diagnosticul, terapia constă în administrareade antibiotice din genul tetraciclină, precum doxicilina şiamoxicilina. În majoritatea cazurilor, un tratament intens şiprelungit, de cel puţin 30 de zile, conduce la vindecarea bolii.Mai greu este atunci când borelia este prezentă în organism decâteva luni, permiţând microorganismelor să se refugieze şi săse adăpostească în ţesuturile în care acţiunea antibioticelor estefoarte scăzută sau nulă.Concluzia este că boala Lyme este vindecabilă mai ales dacăeste depistată în fază iniţială; din contră, o diagnosticaretardivă poate compromite eficienţa acţiunii terapeutice.(Traducere şi adaptare din Revista Diana-Caccia e Natura)A. Vlad

Maidanezi şinu numaiTema prezentă a consumat multetomuri de hârtie, iar problemadulăilor fără stăpân se pare cănu-şi află o rezolvare definitivă, deşimarele public detestă haitele careumblă prin oraşe sau parcuri şi care,mai recent, mănâncă cangurii dingrădinile zoologice. Deci este evidentnumărul impresionant de câinivagabonzi existenţi. Câteva zeci depersoane se adună, cheamă câte unreporter de la televiziune, probabilunica lor şansă de a se vedea pe ecrane,în schimb nu-şi dau seama cum suntmanipulaţi de câteva asociaţii protectoarede câini comunitari, careprimesc sume importante de bani,din care o bună parte intră în propriilebuzunare. Aş veni cu un exempluconcret. Consiliul local al MunicipiuluiOradea a adoptat o hotărâre deeutanasiere a comunitarilor, desigururmată de vehemente proteste dirijatedin umbră, ba mai mult 5600 de persoanedin cei 200 de mii de locuitoriai urbei au semnat o petiţie în acestsens. Cred că era mai eficient dacăaceia care s-au străduit zile în şir,oprind oamenii pe stradă să semneze,s-ar fi apucat să adune excrementeleiubiţilor maidanezi de pe trotuare şidin parcuri. Discutând cu una dintreorganizatoarele campaniei de strângerea semnăturilor, i-am propus capentru iubiţii lor maidanezi fiecaresemnatar să contribuie cu minim 100de lei pentru noi adăposturi. Distinsaiubitoare de dulăi mi-a răspunscă nu trebuie să mă distrez pe baniilor, deşi i-am demonstrat că suma de560.000 lei ar ajuta la construirea decoteţe şi pentru hrană. Iată că atuncicând aceşti voluntari sunt puşi în faţaunor contribuţii reale, căci cel maiuşor este să protestezi şi să nu facinimic, se pare ca sensul problemeirevine ca un bumerang. Dar pentru ademonstra că în afara comunitarilorexistă un însemnat număr de hoinari,aduc un exemplu concret. Anul trecut,la terminarea unei vânători cugrupa, am observat pe o mirişte doidulăi puternici ce umblau cu botul înpământ, căutând desigur vreun iepureori alt vânat. I-am înconjurat şi, conformlegii, i-am împuşcat. Mirareanu a fost mică, unul din dulăi aveao zgardă roşie la gât, deci era fugardintr-un adăpost, ori poate intenţionateliberat, să mai scape de ei. Aş mai daun exemplu mai recent. Acum câtevazile, am ieşit în lunca Crişului dupănişte mentă şi plante medicinale, ocazieîn care port cu mine un baston cu osecurice din lemn de stejar, care prinpărţile noastre se vinde prin pieţe şise numeşte focoasă, bună la drumeţiişi autoapărare, la nevoie. Trecând pelângă o viroagă, m-am trezit atacat dedoi câini, care sfâşiau o găină, luatăcine ştie de unde. Noroc cu bâta, careşi-a făcut efectul. Nu ştiu ce s-ar fiîntâmplat dacă în locul meu era vreuncopil, fără apărare. Ar fi putut sfârşi cacel din Moldova de anul trecut, ucisde hoinari în capăt de comună. Unuldintre cei doi dulăi avea zgarda roşiela gât, dar a fugit scheunând prelung.TITUS PINTEALA VÂNĂTOAREDE PREPELIŢE PETIMP DE SECETĂEXTREMĂDupă o lungă aşteptare a venit în sfârşit şi multaşteptata deschidere a sezonului de vânătoarede la mijlocul lunii lui gustar. Plin de elan şinerăbdare, am plecat însoţit de un coleg din grupade vânătoare, de cu noaptea în cap, în direcţianesfârşitei câmpii a Bărăganului, pentru întâlnireacu frumoasele şi gingaşele prepeliţe. Ajunşiîn fondul de vânătoare, exact când se lumina, amrămas amândoi surprinşi de liniştea totală dinteren, adică absenţa chemărilor binecunoscute aleprepeliţelor. După vreo două ore de căutări neîncetatepe o mulţime de mirişti, cu rezultate extremde modeste, am oprit vânătoarea şi am luat drumulcătre casă. Discutând cu prietenul de vânătoaredespre situaţia dată din ziua aceea, am concluzionatamândoi că, în mod cert, lipsa prepeliţelordin acel teren, care an de an ne-a oferit partideexcepţionale la acest gen de vânătoare, are legăturăcu seceta extremă din vara acestui an. Şi cred căaşa şi este deoarece am vorbit, ulterior, şi cu alţiconfraţi de vânătoare care şi ei, la rândul lor, nu aureuşit să vâneze în aceeaşi perioadă decât câtevaprepeliţe, pe nişte fonduri de vânătoare extrem deproductive în trecut. Dacă, pe lângă secetă, maiFoto: A.Manuadăugăm şi distrugerea totală a sistemului naţional deirigaţii, care prin canalele pline cu apă, în tot cursul anului,reprezenta în trecut o adevărată mană cerească pentruvânat, indiferent că vorbim despre vânat sedentar sau migrator,viitorii ani - care se anunţă şi ei secetoşi - cred căne vor rezerva, din nefericire, aceleaşi rezultate modeste.Personal, consider că şi seceta aceasta reprezintă unuldintre numeroasele aspecte ale mult discutatei încălziriglobale, creată de calicia omului, prin modul distructivde a interveni asupra naturii în ansamblul ei.CLAUDIU OPRESCUVânătorul și Pescarul Român25|

PROGRAM PROVIZORIUDE DESFĂŞURARE A MANIFESTĂRILOR HALIEUTICO–CINEGETICE CONSTANŢA – CORBU25-30.09.2012Ziua Data Ora Activitatea Responsabil LocaţieI25.09.2012Marţi8 00 – 18 00 Montarea Expoziţiei de Vânătoare Dr. ing. N. Şelaru12 00 –Sosirea participanţilor şi acreditarea delegaţiilor naţiunilorparticipante la CMPCEc. T. BentuEc. D. VoiculescuComplex ExpoziţionalConstanţaHotel Central – Mamaia9 00 – 13 30 Şedinţa tehnică de tir vânătoresc şi antrenament Ing. E. Martiniuc Poligon Cumpăna14 30 – 18 00 Manşa I a finalei de tir vânătoresc Ing. E. Martiniuc Poligon Cumpăna20 00 – 22 00 Seară festivă de întâmpinare a oaspeţilor şi concurenţilor Ing. Fl. CârstoceaCamping Holiday –MamaiaZiua Data Ora Activitatea Responsabil LocaţieII26.09.2012Miercuri8 00 – 18 00 A doua şi a treia manşă a finalei de tir vânătoresc Ing. E. Martiniuc Poligon Cumpăna10 00 – 11 00 Defilarea echipelor şi deschiderea oficială a CMPCEc. T. BentuIng. Fl. Cârstocea10 00 Deschiderea Expoziției de Vânătoare Dr. ing. N. Şelaru10 00 Deschiderea Târgului de Vânătoare şi Pescuit Ec. D. Voiculescu12 00 – 14 00 Organizarea unui prânz comun cu oficialii şi invitaţii deseamă din ţară şi străinătate14 00 – 19 00 Finala la apă cu câinii de aretIng. Fl. CârstoceaDr. A. DuţăDr. ing.V. TalpeşComplex ExpoziţionalConstanţaComplex ExpoziţionalConstanţaComplex ExpoziţionalConstanţaTeren Năvodari14 00 – 19 00 Finala hărţuitorilor de vizuină Ec. ing. D. Calciu Mangalia16 00 – 19 00CMPC – Şedinţa tehnică cu managerii echipelor participanteTragerea la sorţi a dispunerii pe sectoare a echipelor titulareEc. T. BentuIng. Fl. CârstoceaSala acoperită „BALON”– Corbu19 00 Banchetul de deschidere a CMPC Ing. Fl. CârstoceaRestaurant Melody -Mamaia|26 Vânătorul și Pescarul Român

Ziua Data Ora Activitatea Responsabil LocaţieIII27.09.2012Joi8 00 CMPC – Şedinţă tehnică Tragerea la sorţi a grilelor de concurs– repartizarea echipelor în standuri pe sectoare şi distribuireapieptarelorEc. T. BentuIng. Fl. CârstoceaSala acoperită „BALON”– Corbu8 00 – 11 30 Cea de-a patra manşă a finalei de tir vânătoresc Ing. E. Martiniuc Poligonul Cumpăna8 00 – 14 00 Finala de lucru pe uscat cu câinii de aret Dr. A. Duţă Teren Năvodari8 00 – 14 00 Finala câinilor hărţuitori de mistreţ Ec. ing. D. Calciu Mangalia9 00 – Deschiderea zilei vânătorilor din România T. Oprea10 00 CMPC – Primul semnal – intrarea concurenţilor în standuri –începerea perioadei de pregătireArbitru şefCamping Holiday -Mamaia11 00 – 14 00 Desfăşurarea Congresului AGVPS din România Acad. M.C. Isărescu Complex Expo Constanţa12 00 CMPC – Al doilea semnal –Începerea competiţiei14 30 Primirea membrilor Congresului AGVPS la sărbătoarea ZileiVânătorilor din România16 00 – 16 20 Premierea finaliştilor de la Campionatele naţionale de tirvânătoresc şi de chinologie vânătorească16 30 – 18 30Masa oficială cu oaspeţii şi invitaţii de seamă din ţară şistrăinătateArbitru şefIng. T. OpreaAcad. M.C. IsărescuDr. ing. N. ŞelaruIng. E. MartiniucDr. A. DuţăEc. ing. D. CalciuIng. Fl. CârstoceaCorbuCorbuCamping Holiday -MamaiaCamping Holiday -MamaiaCamping Holiday -MamaiaZiua Data Ora Activitatea Responsabil LocaţieIVV28.09.2012VineriA doua zi de desfăşurare a CMPC Arbitru şef Corbu6 30 – 10 30 Vânătoare la prepeliţe cu oaspeţii vânători străini Dr. ing. N. Şelaru Teren Năvodari29.09.2012Sâmbătă A treia zi de desfăşurare a CMPC Arbitru şef CorbuVI30.09.2012Duminică14 00 CMPC – Publicarea clasamentului oficial Arbitru şef19 00 Ceremonia de premiere şi banchetul de închidere a CMPCEc. T. BentuIng. Fl. CârstoceaSala acoperită „BALON”CorbuClub Fratelli – MamaiaVânătorul și Pescarul Român27|

|Tehnica pescuituluiCicada - năluca hibridCatalogată uneori în categoriavoblerelor, alteori în categorianălucilor, speciale sau pur şisimplu având o rubrică aparte,conform denumirii, cicada e ca un compromisce poate aduce şansa de reuşităpescarului de spinning. O născocire cudestulă vechime pe buletinul de identitate,dar care a apărut mai mult pe piaţade la noi doar de câţiva ani, însă care aredin ce în ce mai mulţi adepţi.Confecţionată din metal, caoscilantele, rotativele sau pilker-ele, şiavând o înfăţişare realistă a peştişorilorpradă, aproape ca cea a voblerelor, cicadaare o evoluţie aparte la acţionareaprin apă, ce îmbină din caracteristicilemai multor tipuri de năluci. De asemenea,pe spatele acestor năluci se aflădouă-trei sau chiar mai multe găuri deprindere, în funcţie de lungimea nălucii.La prima gaură de fixare, adică la cea delângă cap, evoluţia cicadei în apă esteaproape liniară, respectiv cu vibraţiilecele mai slabe, iar apoi, pe măsură ce nedeplasăm cu fixarea pe firul de linie încelelalte găuri, vom obţine vibraţii dince în ce mai accentuate. În felul acestavom reuşi să stabilim dinainte vibraţianălucii în funcţie de peştele căutat, dar şide turbiditatea apei. Pentru avat, vibraţiimai mici, mai discrete, combinate cu oviteză de recuperare crescută, iar pentrucelelalte specii de peşti, vibraţii mai accentuate.De asemenea, pe o apă mai tulbure,vom alege fixarea pe găurile maidepărtate de cap, pentru ca năluca săaibă o vibraţie mai amplă, iar răpitorulsă o poată percepe cu linia laterală.Ilustrația autoruluiUn alt mare avantaj al acesteinăluci este că poate să coboare pe albiaapelor adânci, într-un timp relativscurt. Astfel, putem să tatonam, cu ajutorulcicadei, toată coloana de apa şi înlarg, dar şi pe lângă maluri, atunci cândapa are o adâncime bună. Se comportăbine atât pe apă stătătoare, cât şi pe apăcurgătoare, având o bună stabilitate încurenţi şi anafoare. Deoarece e o nălucăce coboară până pe albia apelor, pentru aevita cât mai mult agăţările în obstacole,în locul celor două ancore triple, cu careeste dotată, putem să le montăm cu douăcârlige duble (ancore duble), care se potintroduce direct în găurile de fixare ainelelor despicate ce susţineau ancoreletriple. Cârligele duble le vom introduceîn aceste găuri, astfel încât să fie orientatecu vârfurile în sus. Cu toate că înacest mod sunt ceva mai multe rateuri,când peştele răpitor atacă nălucă, avemavantajul că există un risc mai mic de a oagăţa în obstacole.Nu trebuie să uităm faptul că,în funcţie de turbiditatea apei, trebuiesă ne alegem şi coloritul cicadei cu carepescuim. Oricum, lucirile metalice, cecaracterizează această nălucă, reprezintăun atu în plus în atracţia răpitorului.Dacă la multe alte tipuri denăluci se ivesc reale probleme în a reuşisă le lansăm la distanţă, în special pe celede dimensiuni mici, la acest tip de nălucăacest neajuns aproape nu mai exista.Uneori peştii răpitori atacă în larg, departede mal, iar cicadele le putem lansala distanţe apreciabile, chiar şi pe cele dedimensiuni mici. De asemenea, aceastănălucă se poate lansa foarte bine şi pevânt.La cicadele de dimensiuni micide 3,5- 4 cm se prind bine clenii şi bibanii,iar la cele mai mari, de la 4,5 cm însus, toate celelalte specii de peşti răpitoride dimensiuni mari.Acest tip de nălucă are un preţrezonabil şi tocmai de aceea trebuie săne achiziţionăm cicade de calitate, dacădorim să avem rezultate bune la pescuit.Vă spun din experienţa proprie că suntpe piaţă unele cicade aproape duble capreţ faţă de multe altele, dar care merităfiecare bănuţ, deoarece calitatea designului,dar şi a evoluţiei în apă, din punctulmeu de vedere, sunt superioare. Cumenţiunea că pot fi şi partide de pescuitcând peştii sunt exagerat de mofturoşi şiprecauţi, este bine ca oricare pescar despinning să aibă în trusă şi câteva cicade.Fir întins!|Doru DINEA|28 Vânătorul și Pescarul Român

|Pescuit de sezonCăldura s-a maiostoit în ultimavreme, iar soarelea coborât ştachetaîn termometre la cote mairezonabile, fapt ce nu aputut decât să mă bucure.În această situaţie, puteamsă pescuiesc şi în zoneledeschise, adică fără umbră,şi să nu risc să fiu “bătut”în cap de soare, iar apoisă mă sting cu zile, ca unromân de rând, în aceastăperioadă, de tranziţie care,de aproape un sfert de secol,nu se mai termină.Ajuns pe malul Jiului, constatcu stupoare că apa edestul de opacă şi n-ar aveamotive să fie aşa, pentrucă a plouat cu o săptămânăîn urmă, iar atunci a fostmai mult de-o stropeală.Râul e de o culoare verdeintens, iar vizibilitatea ecam la o lăţime de palmăsub luciul apei. O situaţie“Asalturi” pe ape opacedestul de neplăcută, ca sănu zic enervantă, cu toatecă după primele lansări îmimai revin puţin, deoarecepe fir nu se agaţă resturi deplante subacvatice sau altemizerii, semn că aceastăculoare e dată numai desuspensiile fine.Încerc cu câteva năluci,la vărsarea râului Amaradiaîn Jiu, dar constat cuamărăciune că adâncimilesunt mici şi nu mai suntzone cu praguri, ca în trecut.Întind pasul în amontepână ajung în spatelecombinatului. În dreaptamea, observ pe luciul deapă, pe o zonă întinsă omulţime de cercuri. Iniţialcred că sunt pescăruşiisau micuţele egrete albe,ce mai săgetează uneorioglinda apei în atingeridelicate, dar când iauseama mai bine, observ căsunt atacurile unor peşti.Vânătorul și Pescarul Român|D.D.Pentru că apa e destul deopacă, montez în capătulliniei o rotativa nr. 2, cupaletă tip “unghie”, şi încercsă ademenesc peştiice au o activitate frenetică.Plimb năluca, şi la adâncimeşi spre suprafaţă, darnu am nici un atac, timpîndelungat. Cu toate că nuobserv ce specie de peştiatacă la suprafaţă, îi vădcă nu sunt de talie mareşi, de aceea, schimb rotativacu altele nr.1, şi apoinr. 0, tot argintate dar, dinpăcate, tot fără rezultate.Montez, pe firul de linie,şi câteva cicade argintatede 3,5 şi 4 cm, apoi câtevavoblere tip “fat”, de 3,5 si4 cm, dar tot fără rezultate.Nu am nici un atac,cu toate că apa aproape cafierbe. După încă câtevaîncercări, montez pe firun vobler “minnow” cubile, ce are adâncimea deevoluţie între 0,2 şi 0,4 m,într-un superb colorit holograficauriu cu roşu. Dela primele lansări am şiprimele atacuri, după careurmează şi capturile decleni. Nu sunt exemplaremari, au între 100 şi 200g bucata şi, foarte rar, maipică şi câte un avăţel pânăîn jumătate de kilogram.Ca mod de evoluţie anălucii, observ că atuncicând o recuperez liniar nuprea e atacată, dar am rezultatefoarte bune când, culanseta orientată înainte şicu vârful aproape de luciulapei, execut recuperarea,când cu vitezămică, cândm e d i e ,mişcând vârfullanseteistânga-dreapta,dând astfelnăluciimişcări de slalom,de evitarea peştilorrăpitori; cutoate că apae încărcatăcu suspensii,acesta e modul cel maiprinzător de evoluţie anălucii.Prind, în câteva ore, pesteo sută de cleni, bineînţelestoţi eliberaţi. Cu toate că dimensiuneaexemplarelor afost mică, au compensat pedeplin cu numărul năucitor.Ca o concluzie este faptulcă în pescuit nu existăreguli stricte şi spun aceastadeoarece clenii atacă nălucile,de obicei, pe ape limpezisau cu o turbiditate foartemică, în schimb, la aceastăpartidă, cu toate că apa aavut o turbiditate crescută,au fost neaşteptat de activişi au organizat adevărateasalturi la suprafaţa apeiasupra peştişorilor pradă,dar şi a unui anumit tipde nălucă pe care am avutnorocul să o încerc.Ilustrația autorului29|

|Tehnica pescuituluiUndepescuim ?|Valentin Maliciuc- Cel mai bine este să pescuieşti lângă mal ! acolose hrănesc în mod natural peştii! vor spune undiţarii.- Ba cel mai avantajos este să pescuieşti cât maideparte de mal, în larg, acolo poţi găsi peştii mari! vor spunelansetiştii.Pescarii pasionaţi, care pescuiesc atât cu undiţele cât şi culansetele, vor veni cu argumente că peştii se hrănesc lângămal, dar şi în larg, preferând gropanele, pragurile, locurilecu substrat din pământ negru tare şi curat, fără mâl.Peştii „colindă” sub şi printre rădăcinile sălciilor bătrânepletoase care ating luciul apei cu ramurile de pe care cadinsecte.Din cele scrise reiese că peştii îşi caută hrana pretutindeniîn baltă, dar pescarii îi pot chema „la masă” prinnădire acolo unde doresc, undiţarii lângă mal, lansetiştii înlarg, nădind cu bărcuţe teleghidate, semnalizând locul năditcu balize, plasând momeli departe de mal şi revenind cufirele lansetelor.În judeţul Călăraşi sunt două bălţi vecine. Într-ovreme, peştii din balta mai mică erau furajaţi cu spărtură deboabe de porumb, ştroturi de floarea soarelui, tărâţe de grâuşi orz, crapii ajungând la greutăţi şi dimensiuni mari.Paznicul bălţii pleca în fiecare zi, în zori, pe firulapei cu barca încărcată cu furaje şi, din loc în loc, descărcacu lopata, iar peştii îl urmăreau arătându-şi coamele. Cândpaznicul ajungea la digul care desparte cele două bălţi surori,încarcă o lopată cu furaje şi o arunca în balta mare, la numaiun metru de mal, sub o salcie, unde apa era adâncă şi apoi îşivedea de ale lui. Nu l-am văzut niciodată pescuind. Probabilo făcea după ce plecau toţi pescarii sau înainte de a veni şitare eram curios să ştiu ce efect are asupra peştilor aceastănădire ciudată. Şi iată că, într-o zi din luna lui Gustar, l-amîntâmpinat pe cel ce-mi stârnise curiozitatea şi l-am rugatsă-mi dezvăluie marele lui secret.Paznic corect, drept, cinstit şi altruist, m-a invitatla o partidă de pescuit unică în felul ei, după ce toţi pescariiplecaseră acasă.Soarele începusesă coboare întredealurile ce se vedeaudeparte, valurile”meşterite” de brizaînserării scânteiau pentruultima dată în ziua aceea, iar “amfitrionul” nu venise subsalcie, la locul întâlnirii.Dar iată! a apărut ca o umbră, s-a aşezat pe malulapei, mi-a făcut semn să mă aşez şi eu, să nu vorbesc şi să numă mişc, după care a scos din buzunar o rolă cu nylon grosde care agăţase un cârlig cu două boabe de porumb în lapteşi o bucăţică mică de plumb şi numai după cinci minutel-am văzut “luptându-se” cu un crap uriaş care trăgea firul.Pescarul îl stăpânea sau îl lăsa să obosească, lăsându-l liber,făcându-mi semn să nu vorbesc şi să nu mă mişc, iar pesteun sfert de oră era stăpânul unui crap de peste 10 kilograme,spre marea mea uimire.Atunci am învăţat că peştii se hrănesc acolo unde îicheamă pescarul, la micul dejun sau la cină. Acolo am prinscel mai mare peşte din viaţa mea de pescar de până atunci,un crap de 14 kg. Mi-am dat seama că paznicul a influenţatcu nădirea lui ciudată, la un metru de mal, succesele mele lapescuit. Peştii aşteptau hrana oferită şi găseau şi momelileagăţate de firele lansetelor mele. Dimineaţa am fost pe baltă.Peste puţin timp, când soarele a răsărit semănând pulbere deaur peste luciul apei, au început să poposească autoturisme dincare au coborât pescari gălăgioşi, alergând apoi să-şi ocupelocurile preferate şi, nu peste mult timp, mijlocul bălții aînceput să fie “bombardat” cu năditoarele lansetelor.Am privit spre locul în care pescuisem…iar acolo era linişteşi pace!..Ilustrația M. Ionescu|30 Vânătorul și Pescarul Român

PĂSTRĂVI LA POALELE PENTELEULUIPescuit la pãstrãv peBâsca Mare|MACProbail nedescoperită încă şi, în acelaşitimp, insuficient cunoscută, Bâsca Mare,oferă condiţii excelente de pescuit lapăstrăv pasionaţilor pescari la muscăartificială sau la rotative minuscule.De îndată ce se aşterne pe plaiurile Buzăului, înpunctul Paltinu Unguresc, Bîsca Mare îşi poartăapele pe parcursul a 27 de km, până la confluenţacu Bâsca Mică, la Varlaam. Afluenţii pricipali, Tisa,Tămăşoiu, Patacu şi Bâsculiţa, aduc un plus de apecursului principal, asigurând un debit suficient pentrudezvoltarea şi menţinerea populaţiei piscicole,alcătuită în principal din păstrăv indigen şi lipan.Zona păstrăvului indigen începe imediat în amontede Varlaam şi continuă până la cantonul Bâsculiţa,pe o porţiune de circa 15 km. Graţie condiţiilorde configuraţie, adâncime şi pantă a albiei, zonalipanului este intercalată în zona păstrăvului,începând din dreptul cantonului silvic Bâsculiţaşi mergînd spre amonte, până mai sus de cabanasilvică Coceanu, pe o porţiune de circa 2 km. Amontede cabana Coceanu şi până la Paltinu Unguresc,alţi circa 3 km, păstrăvul indigen este în drepturidepline, profitând de condiţiile excelente de habitatoferite de valea Bâştei Mari. În această porţiune,valea coboară mult faţă de nivelul drumuluiforestier, fiind mai greu accesibilă. Liniştea locurilor,favorizată de accesul dificil la apă, promitecapturi ce vor stârni admiraţia şi chiar invidia colegilorde breaslă. Această zonă oferă o invitaţie pentrumuscarii ce caută locuri mai izolate, care necesitămai mult efort pentru a le explora, dar oferă şisatisfacţii pe măsură, o adevărată provocare pentrucei ce caută cu adevărat pistruiaţii ascunşi în unde.Bâsca Mare abundă în locuri de pescuit cu bolovanice stau cu îndrăzneală în calea undelor, alternândcu porţiuni cu bulboane adânci urmate de întinsuriprovocatoare. Aici fauna de nevertebrate acvaticeeste variată, oferind un meniu bogat păstrăvilorce se remarcă prin coloritul nuanţat al corpuluişi strălucirea “pistruilor”. Se poate pescui atât lamuscă artificială, cât şi la rotative, în funcţie deconfiguraţia albiei şi locurile specifice pe care leîntâlnim de-a lungul firului apei. Experienţa şiîndemânarea personală pot face diferenţa în ademenireapistruiaţilor, iar cutiuţele cu muşte, nimfe,streamere şi rotative nu pot face altceva decât săîncline, odată în plus, sorţii spre o reuşită deplină apartidei de pescuit. Bâsca Mare ar pute fi provocareapentru închiderea sezonului la păstrăv din acest ansau punctul de pornire pentru sezonul anului viitor.Pentru cazare putem găsi în zonă condiţii agreabilede confort şi odihnă. Cabanele silvice Vadu Oii şiCoceanu, alături de pensiunile Montana şi Varlaamsunt doar câteva dintre variantele pentru careputem opta. Informaţii suplimentare puteţi găsi laOcolul silvic Gura Teghii din localitatea cu acelaşinume. Fir întins şi muşte săltăreţe!Vânătorul și Pescarul RomânIlustrația autorului31|

|Pagina muscaruluiPeriplumaramureşan|Titus pinteaProvidenţa mi-a mai dat o şansă,pentru mine un dar deosebit dea-mi purta varga de muscă peapele bătrânei Marmaţii, meleaguridragi ale prunciei. În noaptea dinainteaplecării, ceasul parcă stătea pe locşi, la prima geană de lumină, umpleammaşina cu cele de trebuinţă pentru vreotrei săptămâni. Zorii lui cuptor prevesteauo zi toridă, aerul cald, nemişcat de vreopală de vânt, era parcă îmbâcsit de prafulurbei. Dau bice cailor mecanici şi măntindla drum prin larga câmpie a văiiIerului apoi, după vreo două ceasuri dedrum, vad cursul molcom al Someşului depe înaltul pod de la intrarea în Satmar. Nuzăbovesc şi-n alte două ceasuri urc serpentineleadânci ale Gutâiului. Dinpădurea de brazi, pâcle de aburi, albe şizdrenţuite, purtate de vânt, se ridică înalte.Fac un popas scurt şi respir cu nesaţ aerulîmbibat cu iz de răşină. În faţa mea, unizvoraş clădit de harnice mâini susuraîncet, îmbiind drumeţul la o gură de apă.Umplu paharul cu seva vieţii şi sticla seabureşte în răcoarea dimineţii. În stângamea văd falnica Creastă a Cocoşului de peMunţii Gutâiului, ce-au fost casă şi masăpentru haiducii care luptau pentru libertate.Încep coborârea de cealaltă parte amuntelui şi-n dreapta mea sticlesc apeleargintii ale Marei, râu de legendă şi istorie.Apoi, în scurta vreme, ajung în OcnaŞugatăgului, venit să-mi tratez rugina dinoase, adunată de decenii de prin văile şipâraiele munţilor. După vreo trei zile, chematde tainice îndemnuri, îmi plănuiesc oieşire cu varga de muscă sus, spre apele desus ale Cosăului, de la Budeşti în amonte.Râul vijelios, dar scăzut în ape, îmi oferădoar câteva locuri ce ţin păstrăvi. Măîntâlnesc cu o veche cunoştinţă, ce-miproorocise anul trecut, cu glas molcom,„Că-i reveni iar, că te-a trage inima.” Măopresc lângă un şugag de apă, cu spinăriiuţi, şi pun musca de culoarea aramei şiperucă ciocolatie, o port uşor pe luciupână sub malurile rupte de viitură, dinprimăvară, şi-n clipa când mă gândeam săplec devale, un păstrăv frumos sarefulgerător şi-mi întinde şnurul, apoi vine,în câteva volte, la minciog. Îl iau uşor şi-lpun pe iarba îngreunată de mărgelele derouă. Stă cuminte, pompând din opercule,apoi îl aşez într-o trocuţă de apă, dintre doibolovani, de unde dispare cu o zvâcnire decoadă, înghiţit de şuvoiul rece. Cobor sprevalea de jos a râului până spre Corneşti şi,mai devale, spre Fereşti, dar râul n-aredecât cleni ageri şi lunguieţi ce sar nebunila potârnichea deschisă şi la musca cizmarului,schuster, cum se mai numeşte în Ardeal,corp roşu, aripi negre şi câteva barbuleîn perucă tot neagră. Soarele, ridicatbinişor, mă-nţeapă cu suliţe fierbinţi şimă-ndeamnă spre casă, unde un simpaticmedic balneolog, hiperpoderal, măsfătuieşte să mă feresc de ... mediul umed.Îmi dau seama că am în faţă un semen carenu ştie ce-i sănătatea, dar simt că, după ceicâţiva kilometri calcaţi în cizme - şoldprintre bolovanii albiei, am primit un masajnatural binefăcător. Râul mi-a oferitcleni aprigi, lunguieţi, cu aripioare parcămai roşii, trimişi în undele Marei să maicrească. Fac două zile de repaus, cuplimbări prin pădurea Crăiasca-rezervaţieprotejată, căutând, după ploaia de deunăzi,hribi ori gălbiori, ce-mi oferă o masădelicioasă. Apoi plec spre tainele de susale Marei. Râul, cu debit bunicel şi apelimpezi, cu volburi ori troci mai liniştite,cu spinări de şuvoaie numai bune de lipani,undele vijelioase îmi dau puteri şisperanţe. Îmi fac varga şi-ncep pescuitul,spre amonte de la podul din Hărniceşti,lansând la „scurt” şi controlând musca dinvârful vergii. Am un baxman la săltătoareşi o furnică de brad la capătul forfacului,de 0,12, suficient pentru talia peştilor dinrâu. Dar cum vorba că „socoteala de-acasănu se potriveşte cu cea din târg”, dintr-ospinare de apă, un cavaler cu flamura lată,deschisă în undele iuţi, îmi pleacă cu muscade la săltătoare legată în grabă ...Deemoţii mai scot un baxman, mâna îmitremură şi nu prea nimeresc ochetul cufirul de 0,12, dar mă aşez pe un bolovan şileg sigur musca. Deşi e luna lui cuptor, înzori sunt doar 12 grade Celsius şi-mi vădaburii respiraţiei. Apa se frânge uşor, dupărăpăiala din noapte, căzută sus, în munte,dar îi numai bună pentru muştele umede.Schimb oferta şi pun o muscă de arin lacapăt şi o potârniche deschisă la săltătoare.Umblu atent printre bolovanii enormi, daralunecoşi, albia ascunzând printre aceştiacapcane periculoase, în care o căzătură setermină la chirurgie, mă sprijin de-o bâtăgroasă, aflată pe mal şi, uşor, trec valeaspre malul cu apă de peste un metru. Lansezsub umbra unei sălcii şi, dintre crengileaduse de apă, fixate de mal, îmi sare unpăstrăv frumos, apoi, mai puţin devale, peun şuvoi întins, mai adun doi pistruiaţi,toţi retrimişi în unde. De pe malul opus măpriveşte un cocon de maramureşan, deFoto:T. Pintea|32 Vânătorul și Pescarul Român

vreo zece ani, ce pescuia cu o vargă de alun, prăjită tradiţional,semn că-n familie mai are înaintaşi. Prietenia se leagă repede.„Cum iţi zice ficior ?” „Pătru”, zice scurt şi grav. Merge de vale şiobserv că pescuieşte exact unde-s păstrăvii şi lipanii. Măimpresionează gestul său de a retrimite pe cei mărunţei, cum zicea,să mai crească, şi-mi aduc aminte că am cunoscut un pescarde muscă ce purta la brâu o trăistuţă, în care punea păstrăvii legali,şi-n spate, sub vestă, altă traistă pentru cei mărunţi ... Pătruprimeşte de la mine două muşte bune, alese de el din cutie, şipleacă de vale, demn, aşa cum cred că-i firea lui de maramureşancinstit. Petrec o zi de repaus şi-mi programez o partidă de clenimari, mai jos de Berbeşti, dar aflu zone întinse de râu, măcelărit deexcavatoare ce sapă, fără nici un drept, în cursul apei, distrugândtot ce natura a aşezat de veacuri. Se pare că primăriile locale n-auaflat încă de autorizaţii ori de Garda de Mediu. Poate află şi unii şialţii. În final, aflu o zonă cu cleni, toţi ascunşi sub maluri spălate,pline de rădăcini. Schimb varga şi montez una de clasa 5-6, de 280cm, un şnur Rio Gold, ce zboară uşor la peste douăzeci de metri,dar nu-i trebuinţă. Aşez muştele umede pe sub sălcii şi am un atacfoarte dur. Scot un clean aproape de kil, care, obosit de drillullung, se lasă moale în paletă. Petrec alte două zile de odihnă, peuna prin muzeul Maramureşului, alta pe la prietenii din Sighetulcopilăriei mele, trec pe lângă liceul, unde câţiva ani am lustruitbăncile bătrâne, apoi mă duc spre malul Izei, sub muntele Solovanului.Un telefon mă invită spre valea Săpânţei şi accept, fărăsă mai stau pe gânduri. Dimineaţa trec iute pe lângă cimitirul veselşi aflu cu stupefacţie că este administrat de un străin. Oare nu-i unpatrimoniu naţional?Răspunsul trebuie sa vină ferm de la Guvernulromân. Urc, amărât de vestea aflată, spre izvorul Borcuţului,cândva bine amenajat şi cu păstrăvărie. Aproape de camping, depe un pod de lemn, scot doi curcubei mari, hapsâni, aproape de 30cm, la furnica roşie. Mă duc până-n cascada cea mare din care îmisare un indigen junior. Din munţi coboară şiruri de peridocuri,încărcate cu buşteni enormi de fag, şi nimeni nu-i întreabă de acteori de lege, marile transporturi făcându-se sâmbăta ori duminicăseara. Nu-i treaba mea dar.... Închei partida pe Săpânţa seara, la unfoc mărunt, frigând cei doi curcubei, unica specie de salmonide pecare nu o eliberez. Înveliţi în folie, încărcaţi cu muguri de brad,sare, puţină margarină şi cimbrişor, cei doi iridei mi-au răsplătit,oarecum, necazurile zilei. Sincer, preferam doi indigeni mari, darliberi. Mai petrec două zile de odihnă şi plec la drum mai lung,până pe Vişeu şi Vaser, unde aflu că-s şi zone prohibite, dar nici otablă avertizoare, aşa cum s-ar cuveni. Apa-i oricum sărăcită faţăde ce-a fost cândva, pescuiesc aşteptând vreun controlor, dar pace.Am numai un lipănaş, retrimis rapid, şi văd şi aici instalatăcivilizaţia... peturilor. Mai insist, doar de dragul viespei tradiţionalede Vaser, care-mi aduce un indigen, luat din mijlocul râului, multmai sus de Vişeu, unde am mers perpedes vreun ceas bun. Revin,mulţumit că n-am bătut drum degeaba, dar am avut bucuria revederiilocurilor vechi. Aflu că pe Ruscova nu-i de mers, aşa că-miplănuiesc o partidă la vărsarea Izei, în Tisa, de vale de Sighet. Punmuşte mari şi umede, una făcută din păr de căprioară, modelirezistibil, lestată pe tijă cu aţa de plumb, muscă ce-mi aduce înstrună cleni mari din ape adânci de peste doi metri, pe care-i scot,spre stupefacţia a doi amici scobărari ce sufereau vizibil privinduşijuvelnicele goale. Dar ăsta-i pescuitul. Speram vreo lostriţă, aşaca-n amintirile de licean când, fără să vreau, am prins una de pestetrei kile, în anii '50, la o lingură de tablă. Alte ape erau pe vremurilevechi! Mai am două zile de sejur şi tratamente şi vreau să încheicu-n alt pescuit de seară, pe Mara, partidă ce-a fost plăcută cusurprizele-i oferite de râul milenar. Am mai luat câţiva pistruiaţijuniori şi-un lipan la 30 cm, toţi retrimişi pentru revederea de laanul, de-o fi să fie. Sejurul se termină şi-un scurt popas la HanulHaiducului, apoi plec, parcă mâhnit, ori de câte ori părăsescMarmaţia, coborând spre ţara de jos a Crişanei.ZIUA123456789101112131415161718192021222324252627282930sdlmmjvsdlmmjvsdlmmjvsdlmmjvsdZIUA12345678910111213141516171819202122232425262728293031lmmjvsdlmmjvsdlmmjvsdlmmjvsdlmmSEPTEMBRIE 2012ÎNCEPUTUL PERIOADEIFAVORABILE PESCUITULUI6.210.291.182.052.473.264.084.575.390.191.072.012.503.464.375.296.250.361.242.112.573.444.360.090.542.013.054.075.066.0912.036.127.017.478.299.089.4910.2711.117.037.528.419.3710.2611.1912.0012.496.177.047.518.369.2410.166.317.398.449.5110.4911.3712.2817.4912.5613.4514.3115.0915.4816.3117.0917.5112.4113.2914.2315.1916.1117.0217.5118.4913.0213.4714.3515.2116.1117.0312.1613.2114.2915.3416.3917.3118.27-18.4119.2720.1920.5721.4622.2723.25-19.2120.1320.4721.3622.1122.4923.31-18.4619.2920.1621.0422.19-19.0120.0820.5121.4622.0922.5423.37FAZALUNIIU.P.L.N.P.P.L.P.R6.476.567.037.12Atenție la ora de varăoctoMBRIE 2012ÎNCEPUTUL PERIOADEIFAVORABILE PESCUITULUI6.510.571.392.182.513.274.074.525.390.351.292.243.294.155.056.080.591.442.313.184.095.056.130.020.491.181.561.342.163.140.0813.016.387.167.548.319.119.4710.3111.297.198.159.0710.0510.5611.4912.356.427.248.108.589.5410.4911.525.015.476.216.596.367.158.195.5219.0513.2113.5814.3715.1215.4916.2717.1517.5613.0213.5414.4915.4716.4217.3118.2513.2114.0914.5615.4316.3617.3618.2911.4712.2513.0113.5413.3414.5615.4212.24-19.0119.4920.2120.5421.2922.1122.56-19.4420.1821.0521.5322.4723.39-19.0519.5420.3521.2922.1723.18-17.2718.0418.4219.1619.2120.43-18.08FAZALUNIIU.P.L.N.P.P.L.P.SOAREA19.3919.2419.1318.58SOARER A7.227.317.406.4918.4318.3118.19(se schimbă ora)17.10Vânătorul și Pescarul Român33|

112345678910Vânat...oare ?234ORIZONTAL: 1) Unii care stârnesc numai râsul. 2) A pune sub semnul lui oare – Opusul nasului!3) Scoase din bait! – Cap de jder! – Cap sec! 4) Cruda la vânatoare. 5) 2,3 potârnichi! – Atacatde haita. 6) O vorba, ca de la vânator la vânator – Luate din grup! 7) 37 vânatori! – Vânatorînaripat cu sageti divine. 8) Atinsa de buzele alesului. 9) Negru ...de foc – Talent (fig.). 10)Însumi – ...Alt vânator înaripat.56789VERTICAL: 1) Bat la timp, cu precizie. 2) Înca un vânator înaripat – Spus la durere. 3) Cura deradacini! – 2, 3 pusti! 4) Votanta. 5) Vorbareti – Nemaivazut. 6) Primele din haita! – Superioritateavânatorului. 7) Pantalon strâns pe picior. 8) Masa ...vânatoreascã – Mester în executie.9) Baza de calarie – Trasurica pe douã roti. 10) Scoaterea din rând.Ion MIHAIUDezlegare VPR August: APARATA-LS-NAS-GRADAT-AT-ARA-STA-GRAVATA-RT-RAR-MATCA-ATASATA-TD-M-TAT-CL-R-AMARAT-AVA-ATA-APRIG-AGATA-AGII10CANISA CERNICAPune la dispoziţia vânătorilor următoarele categorii de căţei :SC SURAKI SRL, producător autorizat conform legislațieieuropene în prelucrarea cărnii de vânat, este interesatăîn achiziționarea vânatului mare în carcasă, destinatproducției de mezeluri, comercializate sub marca “TOLBAVÂNĂTORULUI”. Oferim posibilitatea încheierii de contractepe termen lung.Detalii la numerele de telefon0752 525 142 sau 021 411 62 30E-mail: florin.blidarescu@suraki.ro sausuraki@suraki.rowww.suraki.ro• o femelă din rasa copoi slovac, în vârstă de 5 luni, la preţulde 750 lei;• 2 femele şi 3 masculi din rasa brac german cu păr scurt, învârstă de 7 săptămâni, la preţul de 500 lei.Preţurile includ TVA.Juvenila este dehelmintizată şi vaccinată de două ori, iar căţeiidehelmintizaţi şi vaccinaţi doar împotriva parvovirozei. Căţeiiprovin din părinţi selecţionaţi, folosiţi cu rezultate bune lavânătoare.Dintre reproducători este scoasă la vânzare:• o femelă de limier hanoveran, folosită în teren, în vârstăde 7 ani.Doritorii se pot adresa pentru achiziţii sau eventuale prenotări,precum şi pentru alte informaţii, d-lui Dumitru Teodor, la tel.021.270.80.60 sau 0767.817.908.Mica publicitateRedactez studii de specialitate privind gestionarea durabilă avânatului. Tel. 0770455079|34 Vânătorul și Pescarul Român