Capitolul I - AGVPS

promovau discipolii doar atunci când apreciau că aceştia şi-au însuşit un minimumde cunoştinţe necesare şi nu-i puteau face de ruşine prin comportamentul lorulterior.De pregătirea viitorilor vânători şi de examinarea acestora s-au preocupatprin urmare, dar numai până în anul 1996, exclusiv vânătorii cu experienţă şiasociaţiile vânătoreşti care urmau să-i accepte în propriile colectivităţi.Din anul 1996, de pregătirea candidaţilor, care a fost legiferată la minimumun an de stagiatură, s-au preocupat tot asociaţiile vânătoreşti, însă examinareaacestora a fost trecută în responsabilitatea unei comisii mixte, formată dinreprezentanţi ai Autorităţii publice centrale în domeniul cinegetic (2), ai A.G.V.P.S.din România (2) şi ai învăţământului superior de specialitate (1). Acum lucrurile s-au simplificat, din comisia mixtă făcând parte doi reprezentanţi ai autorităţiipublice care răspunde de silvicultură şi doi reprezentanţi ai A.G.V.P.S. dinRomânia.În concluzie, pregătirea viitorilor vânători şi examenul de vânător au fostorganizate în România similar experienţei din multe ţări europene, în ultimaperioadă având la bază un manual special editat şi teste teoretice concepute înacest scop.De la intrarea României în U.E., i se impune însă o altă modalitate deabordare a examenului de vânător, ca urmare a prevederilor Recomandării nr. R(85)17 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre din Consiliul Europei, carecondiţionează, pe viitor, elaborarea permiselor de vânătoare de promovarea unuiexamen similar în toate ţările Uniunii, examenele „trebuie să cuprindă o probăteoretică şi una practică, ambele preorientate de sugestiile care figurează în anexa larecomandare”.Iată de ce a fost necesară restructurarea cunoştinţelor din vechiul „Manualpentru examenul de vânător”, adăugarea unor subcapitole noi şi reformulareatextelor, aşa încât noul „Chestionar pentru evaluarea cunoştinţelor teoretice laexamenul de vânător” să fie adaptat întru-totul recomandării şi sugestiilororganismului U.E. menţionat.În acest scop au fost modificate vechile „Teste pentru examenul devânător” şi se impune a fi regândit modul de examinare, care pe lângă probateoretică trebuie să cuprinsă şi o probă practică privind: recunoaşterea speciilor devânat şi a urmelor acestora, mânuirea armelor de vânătoare, comportamentul cuarma în teren, reflexele şi rezultatele tragerii în poligon etc.A sosit deci momentul ca Recomandarea nr. R (85)17 a Consiliului UniuniiEuropene, adoptată încă din 23 septembrie 1985, să fie luată în consideraţie, mai© Toate drepturile rezervate autorului236