Capitolul I - AGVPS

CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânător, tradiţional deja în marea majoritate a ţărilor din Europa şiîn multe ţări de pe alte continente, diferă totuşi de la un loc la altul, în funcţie deinteresul cetăţenilor pentru vânătoare, managementul vânatului, obiceiurile locale şi, maiales, în funcţie de sistemul de pregătire şi de promovare a candidaţilor.În unele ţări, candidaţii se pregătesc în şcoli speciale de vânătoare, caz încare examenul se susţine în faţa reprezentanţilor statului în domeniu iarabsolvenţii primesc o licenţă sau un permis de vânătoare. În altele pregătireacandidaţilor cade în sarcina asociaţiilor vânătoreşti, caz în care acesteaorganizează examinarea lor iar absolvenţii primesc un carnet de membru careechivalează cu un permis de vânătoare. Sunt însă şi ţări, cele mai multe de altfel, încare pregătirea candidaţilor şi instruirea în continuare a vânătorilor este lăsată înresponsabilitatea asociaţiilor vânătoreşti, interesate direct de calitatea viitorilorsau propriilor membri, dar examinarea se face de o comisie mixtă pentru ca atâtasociaţiile vânătoreşti cât şi statul să aibă garanţia unei pregătiri temeinice înmaterie.Această grijă aparte pentru pregătirea şi promovarea viitorilor vânători sejustifică prin particularităţile activităţii cinegetice, care se desfăşoară cu arme defoc şi incumbă responsabilităţi în legătură cu: folosirea armelor de vânătoare, aşa încât să fie evitate pericolele deaccidente şi rănirea păgubitoare a vânatului; cunoaşterea legii şi reglementărilor în materie, pentru a se evita comitereade contravenţii sau infracţiuni din culpă; recunoaşterea speciilor de interes vânătoresc, singurele care pot fi, limitatîn timp şi spaţiu, vânate; necesitatea ocrotirii şi îngrijirii vânatului, precum şi conştientizareanecesităţii exploatării durabile a acestuia; grija faţă de mediul de viaţă al vânatului şi al omului.Aşadar, examenul de vânător a fost impus, în majoritatea ţărilor europeneşi în multe alte ţări din lume, pentru a obliga vânătorii să cunoască, mai înainte dea putea dobândi şi folosi arme de vânătoare, unde, când şi cum să facă uz deacestea, legal, etic şi fără riscuri pentru vânat, pentru ei, pentru camarazii lor şipentru ceilalţi membri ai societăţii.În România, examenul de vânător are o vechime de peste 50 de ani. Maiînainte de organizarea acestuia de către asociaţiile de vânători, pregătireacandidaţilor cădea în responsabilitatea unor vânători cu experienţă, care-şi© Toate drepturile rezervate autorului235