Aici - Oglinda literara

Şerpoaica(urmare din numărul anterior)Şerpii vin în biserică doar în timpul slujbei numai în perioadadintre Schimbarea la Faţă şi Adormirea Maicii Domnului, după carese fac nevăzuţi. Aceia nu sunt şerpi obişnuiţi, ci rezultatul unui miracol.În 1705, când piraţii lui Barbarossa au atacat insula, maicile s-aurugat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să le transforme în şerpipentru a nu fi capturate şi a apăra mânăstirea. Rugăciunea le-a fostascultată, iar piraţii au fugit îngroziţi de şerpii care ieşeau din podele,de lângă icoane. De-atunci şi până azi stau în subsolurile mânăstiriişi prin diverse cotloane ale ei şi nu se arată oamenilor decât în PostulFecioarei Maria. Sunt două feluri de şerpi: unii cu cruce pe cap şi alţiifără, cei cu cruce fiind măicuţele care au fost tunse în monahism, iarcei fără cruce fiind surorile şi rudele măicuţelor care s-au nimerit să fieîn biserică în momentul schimbării lor la faţă. Pe vremuri erau şerpimari, înspăimântători la vedere, dar au slăbit în trei secole atât de multîncât au ajuns subţiri cât un deget şi mai mici de un metru. Îşi reiauchipul uman doar în posturile mari, câteva ore pe zi. De un sfert desecol vin aici de patru ori pe an să spovedesc câteva şerpoaice deorigine moldavă, ca şi noi.Lui Cezar i-a plăcut povestea părintelui Petroniu, dar mintealui refuza să creadă o asemenea întâmplare. Îl privea pe călugăr cumultă neîncredere şi se întreba în sinea lui cum de-a ajuns să creadăastfel de poveşti. Ca să înlăture stânjeneala, a schimbat subiectuldiscuţiei, vorbind despre cei de-acasă, spunându-i toate problemeleridicate de fărcăşeni. Tot drumul până la insula Kefalonia au vorbitdespre rude, cunoscuţi şi consăteni, Cezar fiind uimit cât de multelucruri ştia părintele despre fiecare din ei.Ajunşi în portul Poros, au luat omaşină spre satul Markopoulo, în sudulinsulei, mergând vreo 10-12 km pe oşosea străjuită pe stânga de munţi, iar pedreapta de mare. Biserica Maicii DomnuluiLagouvarda era într-o stare accentuată dedegradare: pictura era căzută şi în multelocuri ştearsă, iar crăpăturile din ziduri erauatât de numeroase, încât Cezar se gândeacum de mai rezistă în picioare.- Acesta este rezultatul politiciisocialiştilor aflaţi la putere în Grecia – i-aspus părintele Petroniu. Cetăţenii care daubani sau bunuri la biserici sunt consideraţibogaţi şi statul le taie subvenţiile latransportul naval, le pune taxă deşcolarizare pentru copii, iar primarii careajută renovarea bisericilor nu mai primesc bani pentru drumuri, pentrualte utilităţi şi sunt apoi hărţuiţi şi şicanaţi. Oricine sprijină bisericile învreun fel este ridiculizat în mod public ca un om care stă în patru labeşi linge icoanele şi îşi pierde şansele să mai ocupe vreo funcţie publicăimportantă. Uniunea Sovietică a băgat mai mulţi bani în Grecia decâtîn România pentru susţinerea ateismului, dar lucrurile se vor schimbarepede, căci în popor e mare credinţa în Dumnezeu şi ea va învingeaceastă minoritate zgomotoasă aflată la putere.În biserică era puţină lume – vreo 15-16 localnici şi 4 maicicare aranjau lucrurile pentru începerea slujbei. Dar nici un şarpe.Părintele Petroniu s-a îndreptat spre icoana Maicii Domnului, iarCezar l-a urmat. Era o icoană pictată în stil realist, ferecată în argint.Nu prea îi venea să sărute o icoană pe care se suiau şerpii, dar s-aliniştit văzând cu câtă evlavie s-a închinat călugărul. Când slujba aînceput, câţiva zeci de şerpi au împânzit biserica. Erau ca nişte viperemai mici. Se suiau pe icoane, pe toiagul preotului, pe scaune şi pealte obiecte de cult din biserică. Stăteau în bănci alături de oamenişi păreau că ascultă slujba, iar când preotul rostea cuvântul ”Amin”şerpii scoteau limba şi sâsâiau uşor. Aveau limba în formă de cruce.Oamenii îi luau în palme, îi puneau pe cap, în jurul gâtului şi îi atingeaucu multă gingăşie. Cezar se gândea că le-a dat drumul o măicuţă,pentru a satisface nevoia de miracole a credincioşilor. A mângâiat şiel un şerpişor care părea prietenos, mirându-se că era cald, când ştiacă şerpii sunt reptile reci.Într-un colţ al bisericii a văzut cum un şarpe se îndrepta sprepărintele Petroniu. El a întins patrafirul peste el şi a început săoficieze spovedania. Dintr-o dată, patrafirul s-a înălţat şi de sub el s-aivit corpul unei măicuţe, nu al unui şarpe. După ce părintele i-a datîmpărtăşania, măicuţa s-a transformat la loc în şarpe şi s-a retras îngrupul celorlalţi şerpi. Lui Cezar nu-i venea să creadă ceea ce văzuseşi îl privea nemişcat pe călugăr. Spre el s-a îndreptat alt şarpe fărăcruce pe cap. A văzut cum s-a transformat sub patrafir într-o femeietânără. După ce a primit binecuvântarea şi împărtăşania, ea s-a retrasprintre credincioşii din biserică, rămânând cu chip uman.Cezar s-a apropiat de ea şi a început să-i vorbească. Pentruwww.oglindaliterara.roPROZAa nu-i stingheri pe credincioşi s-auretras în curtea bisericii, continuândsă vorbească chiar şi după ce slujbas-a terminat şi ceilalţi şerpi s-au retrasîn cotloanele ascunse ale clădirii.Părintele Petroniu i-a văzut râzând şi aprivit retras cum Cezar o lua de mână,o strângea de mijloc şi o săruta. Cânds-a apropiat de ei, fata s-a îmbujorat şia dat să se retragă, dar Cezar i-a spus:- Rămâi cu mine, vreau să fimîmpreună toată viaţa.Petroniu Tănase s-a întorssingur pe Muntele Athos, iar Cezar apornit spre România cu şarpele în jurulgâtului. S-a dus direct în Fărcaşa la Bruno Ştefancasa mamei lui. Vestea sosirii înaintede termen s-a răspândit imediat în sat.Oamenii s-au adunat în curtea bisericii să asculte ce i-a spus Petroniucel Smerit. Le-a relatat toată discuţia purtată pe feribot, dar consăteniivoiau să afle minunea şarpelui, aşa că unii s-au dus la casa mamei luişi au luat-o pe sus pe fată şi au adus-o să le vorbească.Le-a spus că o cheamă Elisabeta, că e din familia Dabija,rudă apropiată a domnitorului Constantin Duca, cel care a ridicatmulţimea împotriva lui în 1703 pentru că a pus birul pe văcărit,luând 10% din bovinele oamenilor, obligând toate femeile din neamsă se refugieze la mânăstirea Agapia, unde unele au fost tunse înmonahism de însuşi Patriarhul Ierusalimului Dositei Notara, prietenal domnitorului, dar ea n-a mai apucat căci logofătul Ioan Buhuş l-aînlăturat pe Duca din tron şi a început prigoana împotriva familiei, iarfemeile au fugit în Muntenia la ruda lor Constantin Brâncoveanu, darPatriarhul Dositei le-a spus să meargă înGrecia la neamurile mai avute să cauteajutor financiar să-şi poată răscumpărabărbaţii căzuţi în mâinile noului domnMihai Racoviţă şi ele s-au retras peinsula Kefalonia, cea mai mare insulă dinMarea Ionică, în care locuiau multe rudeînstărite din neamul lor şi au început săstrângă bogăţii să plătească la Istanbuldările pentru recâştigarea domniei, daracest lucru a atras atenţia piraţilor, careau atacat mânăstirea în prima zi a anului1705 şi atunci toate s-au rugat MaiciiDomnului să le ajute să păzească lăcaşulşi comorile din el şi s-au rugat cu lacrimifierbinţi şi cu atâta patos încât Prea SfântaNăscătoare de Dumnezeu FecioaraMaria s-a milostivit de ele şi, în clipa cândpiraţii lui Barbarossa au spart poarta şi au intrat în biserică, ele au fosttransformate pe loc în şerpi, iar piraţii au fugit văzând venind spre ei dintoate părţile o mulţime de reptile fioroase, abandonându-şi planurilede îmbogăţire şi de siluire a măicuţelor şi ele au rămas pe mai departecu chip de şarpe întărind oamenilor din jur credinţa în puterea MaiciiDomnului, revenind la forma umană abia mai târziu, în marile posturidin an, pentru câteva ore până la apusul soarelui, stând în restultimpului ascunse în subsolul bisericii, într-o rugăciune neîncetatăcătre Domnul Isus Hristos, ieşind printre localnici la botezul copiilor lor,aducându-le daruri din comorile adunate, aşa încât aceştia au ajunssă croiască destinul copiilor lor în funcţie de bunurile primite la botez,astfel că dacă un copil primea un ban de aur părinţii erau convinşică va fi un negustor când se va face mare, iar dacă primeau o cartede rugăciuni se grăbeau să-l introducă în rândul clerului, speriindu-sedacă vreun şarpe nu apărea la botezul copiilor lor măcar cu o unealtăde pescuit sau cu un ciocan, venerându-le ca tămăduitoare de bolişi ajutându-le să călătorească atunci când ele ieşeau din mânăstirecăci erau convinşi că se duc să împlinească poruncile tainice aleMaicii Domnului, deşi ele veneau des în Moldova natală, mai întâisă-şi salveze rudele încarcerate de domnitorii potrivnici, speriindu-i petemniceri în acelaşi mod în care i-au speriat pe piraţii lui Barbarossa şiapoi ajutându-le să se aşeze în locuri mai liniştite, aducându-le bunuride preţ şi cerându-le şerpilor de-aici să le păzească avuturile şi viaţalor şi a copiilor lor, apoi şi a copiilor copiilor lor, dând naştere unei modenemaiîntâlnite altundeva căci ţăranii, văzând că boierii aveau un şarpeal casei pe care-l respectau şi nu-l alungau, au căutat şi ei să aibă unşarpe care să fie protectorul bordeielor lor şi moda asta s-a extins latot poporul, dispărând doar după ce comuniştii i-au băgat pe săraciîn blocuri şi pe boieri în închisori, introducând necredinţa în rânduloamenilor până-ntr-acolo încât i-a atins şi pe stră-stră-strănepoţii eicare cred că transformarea ei în şarpe este un truc învăţat la circ şicredinţa în Dumnezeu e doar o manipulare menită să-i prosteascăpe oameni, îndepărtându-se de duhovnic şi apropiindu-se de slujitoriiSatanei.Dumnezeu e văzut ca Zeu al Progresului, lăsându-şi caseleî7599