Aici - Oglinda literara

Menachem M. Falek,vicepreşedintele „Asociaţiei Scriitorilorîn Limba Ebraică din Israel”Haosiada: romanpentru tineret sauaspiraţie filozofică spreo lume ideală?(urmare din numărul anterior)Roboţii au fost construiţi acolo, înainte cu mii de ani, deoameni, ca experiment, şi după aceea au fost părăsiţi pe planetă.Interesant este faptul că roboţii îşi amintesc legende în care sepovesteşte că oamenii i-au creat şi de aceea ei practică un cult deînchinare omului, cu diferite ceremonii în amintirea creatorului lor(ceremonii care ne amintesc de religiile din viaţa cititorilor).Trebuie de menţionat încă o dată, în paranteză, că toatenumele au semnificaţie semantică şi o parte din ele au legăturicu creştinismul. De exemplu, numele: Maria, Iisus, Nostradam,Monalisii, Mona şi Lisa, şi în sfârşit, Arabela. Toponimia, de cares-a ocupat scriitorul la universitate, lasă amprente nu numai lamulte invenţii de nume şi abrevieri, dar şi la explicaţiile obsesive,ca cititorul să le ţină minte şi să le înţeleagă, dar şi la numeleeroilor.Încă un punct important la înţelegerea romanului complicat,cu o structură specială şi unică la care imaginaţia nu are graniţe,este în greşeala omenească ce crede că moartea corpului biologice sfârşitul vieţii, moartea totală. Din cauza asta oamenilor leeste frică de moarte. Dar după ce citim acest roman, înţelegemcă moartea corpului biologic e naşterea sufletului, eliberareasufletului, deci viaţa eternă, fără lipsa de perfecţie biologică.În carte există multe lumi locuite, şi când e nevoie se potterraforma lumi noi, ceea ce înseamnă că nu există problemaexploziei de populaţie. În developarea romanului este şi o referinţă(la convorbirea între Nostradam cu Iisus) despre Diavol şi concluziae că numai omul a putut inventa, sau a putut fi, Diavol, ca să poatăînvinovăţi pe cineva de greşelile lui proprii.În ultimul capitol Nostradam şi Arabela hotărăsc să revină lacorpuri biologice (care au fost îngheţate), şi să trăiască pe planetacare o primesc cadou, începând o nouă generaţie, o nouă viaţă peo planetă virgină. În majoritatea cărţii personajele sunt descrise casuflete. Corpul lui Arabela a fost îngheţat la vârsta de 25 de ani, şila acest corp şi această vârstă va reveni când va dori. Nostradama pierdut corpul, care a fost ars după atacurile kamikaze a„Laboratorului European pentru Fizica Particulelor”, de grupareateroristă „Calendarul Maya”, care propovăduia sfârşitul lumii pedata de 12.12.2012. Din noroc, s-a păstrat depozitul lui de celule.Prin o hotărâre comună a lui şi Arabela, corpul ei se decongeleazăşi clonul lui creşte în corpul iubitei lui. Ea creşte dragostea în sine,clonul iubitului ei creşte în ea: „Dragostea mea, eu vreau să tecresc în mine, să simt cum te mişti sub inima mea, cum mă alinţidin interior...” (pg. 114) Descripţia în acest capitol e foarte sensibilăşi frumoasă, şi cuprinde printre altele legătura specială între mamăşi făt, transmisiuni telepatice de mesaje. O dată cu naştere, corpulArabelei e îngheţat din nou ca să fie decongelat peste 17 ani,când corpul nou a lui Nostradam va fi mai aproape de vârsta eibiologică. Atunci, cele două personaje vor ajunge la planeta lor, casă înceapă o nouă generaţie de oameni, un început nou de viaţă.Plotul cărţii e foarte complicat, cu multă imaginaţie, aproapela graniţa fanteziei (chiar atât, încât trebuie folosite drumuriscurtate de rezolvări în stilul „deux ex machine”, de exemplu înultimul capitol, foarte asemănător cu multe alte romane fantastice).Cu toate astea, descrierile şi talentul cu care e scrisă cartea,răsplăteşte efortul citirii ei. Merită încă de menţionat că modulLECTORîn care se ocupă de întrebărifilozofice, de Dumnezeu, religii,Iisus, utopie, sexualitate şinaştere (incluzând senzualitateafeminină de la vârsta de fetiţă,prin trecerea la experienţalesbiană şi transformarea înfemeie totală, sentimentelemamelor în timpul ce se simtînsărcinate, bucuriile şi fricile),viaţă şi moarte, eternitate,şi căutarea răspunsului laîntrebarea dacă viitorul poate fioptimist, ocupaţia intelectualădespre creare şi suflet, toateacestea sunt tratate adânc,sensibil şi inteligent.Către sfârşit vreau să citezcâteva propoziţii, fragmentemetaforice, interesante, dindiferite locuri în carte, caredovedeşte adâncimea gândirii şi calitatea talentului cu caree scrisă cartea, de exemplu, la pagina 40: „Lumea Nouă noi otransformăm în Lume Veche, pentru ca urmaşii noştri să aibă unmotiv pentru căutarea altei lumi noi.”Sau, când urcă în taxi pe una dintre prostituate, el îşi spuneîn cap: „mintea noastră doarme strâns în pantaloni şi viseazăfuste”. Şi în continuare, prostituatele sunt numite „zeiţele asfaltului”(pg 44); După câteva pagini (49) el o descrie pe Lisa, prostituatădrogată pe care a salvat-o: „Femeia şi-a pierdut cunoştinţaîn poziţie de crucifix. O blondă cu piept perfect şi piciore lungi,asemănătoare acelor ceasornicului care s-au oprit la jumătate denoapte. Îi goală şi albă ca varul, parcă a mâncat praf de cretă.Pe ambele braţe se văd urme de seringi, nu-i o fărâmă de pieleteafără, toată îi spartă. Parcă a cusut Diavolul prin corpul ei cu fireinvizibile”.Şi încă: „…dar scriitorul seamănă şi cu Diavolul, pentru căadună suflete în carte” (pg 116) şi: „Evitaţi excesul de sare, zahărşi grăsimi! Citiţi cărţi! Cititul nu dăunează sănătăţii!” (pg. 117).Le fel este aliniatul la pagina 118: „Am citit ploaia de pe cer– nu erau lacrimi; Am citit ceaţa dimineţii – nu era fum; Am cititSoarele – nu era conectat la o sursă electrică; Am citit pasărea– era mai complicată decât un avion; Am citit un fluture – era maifrumos decât în tablouri; Am citit visele – aveau un scenariu maiinteresant decât filmele… Cine a spus că Dumnezeu îi analfabet?”.Punctul slab al acestui roman, la fel ca la toate romanelefantastice, şi e clar că şi la scrisurile filozofice, e felul în caresunt descrişi eroii. Personajele cărţilor de acest fel sunt flat-eşi nu adânci. Dulceaţa dragostei dintre Nostradam şi Arabela,descrierea neconcretizată, precum tehnica Sfumato în pictură,a legăturilor romantice, e proeminent lângă descrierea dragosteifizice şi sexului cu celelalte femei. E clar că concentrarea într-unplot filozofico-fantastic, şi angajamentul la întrebări despre lumeşi funcţionarea ei, sunt mult mai importante decât adâncimeacaracterelor eroilor.Dacă vrem să rezumăm, din punctul de vedere al unui cititorde romane fantastico-filozofice, putem spune că romanul acesta einteresant şi scris cu talent. Cine nu e obişnuit cu acest fel de scris,nu e sigur că va citi până la sfârşit, şi atunci va pierde ocazia dea întâlni un studiu şi o convorbire cu întrebări filozofice, întrebăriprovocative şi interesante. În cazul acesta el va pierde ocazia săînoate în marea îndrăznirii, curiozităţii, întâlnirii cu alte conceptedespre religie învelită într-o broderie de gânduri şi analize filozoficestrânse cu o curea de umor.Nu se poate termina această referinţă la recrearea filozoficăa vieţii, aşa cum e descrisă în cartea aceasta, fără să ne reamintimcă scriitorul, Anatol Viere, şi-a schibat numele în „Viere”, ceea ceînseamnă „înviere”, adică a da o viaţă nouă – ceea ce el oferăcititorului acestei cărţi.Bibliografie: Haosiada: roman-taximetrist/ Anatol Viere. –Cernăuţi: Editura „Misto”, 2011 – 160 [p].ISBN 978-966-2951-95-0De parca salvatoare de idei.…Ard luminari de Paste pe sihastreMorminte unde Nistru curge-atent,Unde e floarea natiunii noastreTrimisa-n lupta fara armament.Trimisi intr-un razboi de mintuiala,Ce n-avu sens sa fie declansat,Singele nevarsat in capitalaLa margine de Nistru s-a varsat.Frate Grigore, mi se face paraIn suflet si ma ia un foc buiac,Pe cind mureau baietii pentru tara,Tarii trageau la vodca si coniac.Si mai rideau, si mai faceau si bancuri,Avind de garda cite-un ienicer,Cind oase de copii trosneau sub tancuri,Cind singele striga pina la cer!Mi s-a scirbit de-aceasta lume, frate,www.oglindaliterara.roDesi de sus e-al apararii cerc,Unii se lupta pentru libertate,Iar altii pentru-un ieftin feerverc.E pastele Blajinilor, Grigore,Si moarte n-am, si viata tot nu am –Si nu traim pe zile, ci pe oreDestinul iubitorilor de neam.7597