Aici - Oglinda literara

ANATOLIE TIHAI, UNMISIONAR BASARABEANÎN JAPONIAîn Japonia era cale lungă, mai ales în sec.al XIX-lea. Pentru un misionar basarabeanlimba niponă şi traducea texte ortodoxe înlimba samurailor. Este vorba de Anatolie Tihai,originar din ţinutul Hotinului.(urmare din numărul anterior)Mulţi dintre locuitorii Ceylonului mărturisesc creştinismul:unii sunt catolici, alţii – protestanţi. Printre ceylonezi sunt şi mulţimahomedani, dar cea mai mare parte a locuitorilor mărturiseştebudismul. Cei doi condrumeţi ai mei, Sebastian şi Silvia, suntcatolici. Pe insulă şi în oraşul Point de Galle este o misiunecatolică şi alta protestantă, dar timpul nu mi-a îngăduit să potavea vreo întrevedere cu cineva dintre misionari.Flora din insula Ceylon este una dintre cele mai bogatepe globul pământesc şi cuprinde 3000 de plante fanerogame,toate varietăţile, mărul, arborele de muştar pomenit în SfântaScriptură, mangotierul, aşa-numitul arbore de mătase, stejarul deCeylon, tamarinul, abanosul uriaş, secvoia şi încă multe altele.Jumătatea stângă a oraşului Point de Galle este locuită deeuropeni, iar cea dreaptă de băştinaşi. În prima jumătate suntcâteva hoteluri şi magazine cu opere europene şi opere de artălocală. În jumătatea oraşului locuită de băştinaşi este un marebazar, unde aproape tot ce se vinde este lucrat în partea loculuiaduse din Anglia. Tot aici poţi vedea o mulţime de nuci de cocos,lămâi (destul de nearătoase şi de negustoase) şi ananaşi. Doiun şiling şi, cu toate acestea, mi s-a spus că am cumpărat preascump. În acest bazar mişună oameni de fel de fel de neamuri şipopoare, aici putând să vezi o privelişte pestriţă a tuturor straielormalaiezi, chinezi, perşi, kafri, preoţi budişti şi căpetenii aletriburilor aborigene purtând tot felul de semne distinctive aledregătoriei lor.VII. Din insula Ceylon până în JaponiaDin portul Point de Galle din insula Ceylon până înSingapore sunt 1500 de mile pe care le-am parcurs în şase zile.Apropiindu-ne de Singapore, am trecut pe lângă unele grupuride insuliţe acoperite cu verdeaţă mai mult sau mai puţin bogată.Oraşul Singapore ca atare este situat pe o insulă. Acesta esteun port liber şi le aparţine englezilor. Vapoarele nu acosteazăaici nicidecum pe ţărm, cum se întâmplă la Odesa, în rada zisă aCarantinei. Din rada portului până în oraş este o oră de mers pejos. Despre oraş în sine aproape că nu ai ce spune. Pe străzi tecopleşeşte mirosul de ulei de cocos şi de tot felul de mirodenii.Oraşul nici pe departe nu străluceşte prin curăţenie, prea poatepentru că cei mai mulţi dintre negustori sunt chinezi. Altminteri, omică parte a oraşului, cea din dreapta, dinspre miază-zi şi răsărit,biserica anglicană şi un hotel, toate acestea având frumuseţeaavând o largă deschidere. De fapt, Singapore nu are nici unnu te mai copleşeşte la fel. Am părăsit Singapore fără nici opărere de rău. Spaniolii au rămas acolo în aşteptarea vaporuluicu care trebuiau să ajungă la Manila, pe insulele Filipine.Călătorii din Singapore spre China şi Japonia iau caleaapei direct către Hong-Kong. Cum însă călătoream pe un vaporfrancez, trebuia ca mai întâi să trecem pe la Saigon, oraş care sePână la Saigon trebuie să mergi cu vaporul pe râul Donai, unîngust, dar destul de adânc ca vapoare mari să poată naviga pe el.www.oglindaliterara.roOraşul Saigon este capitala uneiprovincii franceze învecinate cuCambodgia. Aici este crescutmai cu seamă orezul, careeste încărcat pe corăbiile şivapoarele care merg spre Chinaşi Japonia. Saigonul este cudeosebire un oraş comercial.Aici negustorii europeni suntpuţini, magazinele aparţinândulecelor chinezi. Se pot vedea şidouă biserici, una catolică şi altaprotestantă.Cele 950 de mile dintreSaigon şi Hong-Kong le-amstrăbătut în aproape şasetimpul în faţă. Rada portuluiînchisă din aproape toate părţileşi amintind de cea din Pointde Galle. Oraşul ca atare este aşezat la poalele unei înălţimi,nu este deloc bogată, oraşul însă arată foarte frumos. Locuitoriisunt în cea mai mare parte chinezi, chiar dacă oraşul le aparţineenglezilor şi este locul cel mai important pentru depozitareamărfurilor pe calea dinspre America spre Europa.La Hong-Kong am avut o satisfacţie deosebită, întrucât amgăsit acolo o frizerie rusească, „Izumrud”. Trecuseră mai binede două luni de zile de când nu mai văzusem nimic rusesc şide când nu mai pronunţasem nici un cuvânt rusesc, de aceeaeste de înţeles bucuria unui om care, din întâmplare, s-a întâlnitaceeaşi patrie, numai că destul de miniaturală, ai descoperit-oîntre atâtea elemente străine. Alor noştri le mulţumesc, căci m-auprimit ca pe un apropiat. Cele câteva ore destul de plăcute pecare le-am petrecut printre ei mi le voi păstra întotdeauna înm-am scuturat de praful străinătăţii adunat pe mine.Din Hong-Kong am călătorit spre Shanghai. Până a ajungeînsă la Shanghai a trebuit să mai trecem prin albia unui râu.Vaporul nostru trebuia să ancoreze în apropiere de gura râuluicum apele râului nu sunt destul de adânci încât să poată navigaoricând un vas mare. Intrând puţin în gura râului Yang-Tzi-Kiang,la o latitudine de 31 ½ de grade se situează Shanghaiul, cu faimasa de oraş comercial. Întrucât pentru comerţ nu am nici cea maimică pricepere, nu pot spune prea multe lucruri despre Shanghai.Oraşul este destul de mare şi cuprinde o largă întindere pe malulstâng al râului. Oraşul este împărţit în câteva cartiere: francez,englez, american şi chinez, iar multe dintre case sunt foartefrumoase şi bogate. Fiecare dintre aceste cartiere are legile şipoliţia lui. Părţile locuite de străini sunt separate de poduri.are curse rapide regulate din Shanghai până în porturilejaponeze. Costul unei călătorii de la Shanghai la Nagasaki estedestul de mare: 35 de dolari. Mi-am luat un bilet şi, îmbarcat pe„Solden Age”, m-am îndreptat către Japonia, destinaţia mea.VIII. Calea către JaponiaMERIDIANEVlad CubreacovTrecerea din ţările tropicale în cele mai reci se face simţitămai ales toamna şi iarna. Din Suez şi până la Hong-Kong, iarna,aproape că nu veţi simţi nevoia de haine călduroase şi vă veţisimţi însă nevoia să vă îmbrăcaţi mai călduros. Shanghaiul estechiar mai aspru în această privinţă decât Nagasaki, cu toate căam stat patru zile într-un hotel friguros din cartierul american alShanghaiului, am fost bucuros că pot pleca din acel hotel, ca, dealtfel, şi din Shanghaiul care nu m-a interesat prin nimic deosebit.În afară de cimitirul englezesc al celor căzuţi în timpul ultimeicu bunele şi bogatele ei instituţii, după cum am auzit, dar pentruasta nu mi-a mai ajuns timp. Cursele săptămânale rapide dintreShanghai şi porturile japoneze sunt ale companiei americanecompanii ţi se aruncă în ochi din cauza construcţiei lor deosebite.Mai sus de puntea acestor vapoare veţi observa alte douăniveluri.(continuare în nr. viitor)7591