Aici - Oglinda literara

REMEMBERComemorare Ion RotaruE uluitor cât de repede trec anii.Parcă ieri eram împreună la întâlnireacu liceenii buhuşeni şi iată că s-a scursdeja primul lustru de când iubitul critic şiistoric literar nu mai e printre noi. Spreaducere aminte, m-am gândit să văreîmprospătez memoria cu câteva datedespre viaţa şi opera sa.Născut pe 11 septembrie 1924,în satul Valea lui Ion, comuna Blăgeşti,judeţul Bacău, fiul Aristiţei (n. Ababei)şi al lui Ioardache Rotaru, ţăraniCornel Galben destoinici, şi-a început studiile primareîn localitatea de baştină, continuândulela Şcoala Normală de Băieţi dinBacău (1936-1944) şi, concomitent, la Liceul „Ferdinand I”, undea urmat cursul superior şi şi-a susţinut bacalaureatul în 1947.Profesorul Dumitru Alistar i-a deschis apetitul pentru literatură,dar primele tentative de admitere la facultate le are în domeniuldreptului şi al matematicii, în acelaşi an urmând cursul deAxiomatică al profesorului Dan Barbilian (Ion Barbu). Deşi îliubea pe poetul-matematician, neînţelegând nimic din pledoariilelui se reorientează spre Facultatea de Filologie a Universităţiidin Bucureşti (1947-1952), unde, la secţia de limba şi literaturaromână, îi are ca profesori, între alţii, pereputaţii critici şi istorici literari G. Călinescuşi Tudor Vianu, ale căror cursuri vor devenidecisive pentru preocupările sale ulterioare.În timpul studenţiei a activat în loturilede box şi de atletism ale Clubul Sportiv“Dinamo”, prin 1951 fiind pe punctul de aajunge ofiţer de miliţie. După absolvire erepartizat ca profesor într-un sat de care nuauzise până atunci, însă şansa i-a surâs,întrucât a ocupat unul din cele două locuriscoase la concurs pentru aspirantură,aşa că, începând din 1952, e profesorsuplinitor la Şcoala Nr. 3 bis din Capitală şicercetător extern la Institutul de Lingvisticăal Academiei RPR. Debutează în acelaşian ca lingvist, în revista Cum vorbim, cuun studiu consacrat depalatizării labialelor în graiul de pe ValeaBistriţei. În paralel cu activitatea didactică şi de cercetare îşipregăteşte teza de doctorat, având ca temă Eminescu şi poeziapopulară, pe care o va susţine cu brio în 1964 şi o va publica,un an mai târziu, la Editura pentru Literatură. În 1953 e cooptatla Catedra de literatură română a Facultăţii de Filologie dincadrul Universităţii bucureştene, construind cu migală o carierăuniversitară model, pe parcursul căreia a obţinut toate gradeledidactice, ieşind la pensie, în 2001, ca profesor.Absorbit de studiu şi de redactarea lucrărilor care l-auconsacrat, nu a avut o prezenţă agresivă în presa literară,dar numele său poate fi reperat în paginile unor publicaţiiprestigioase, precum Ateneu, Limba şi literatura română,Limbă şi literatură, Luceafărul, România literară, Viaţaromânească sau, după 1989, în Sinteze, Oglinda literară, ProSaeculum ş.a. Editorial debutează în 1959, cu Ion Creangă.Bibliografie comentată (Editura Monitorul Oficial, Bucureşti),urmată în 1965 de teza de doctorat şi, peste doi ani, de Analizeliterare şi stilistice, scrisă împreună cu Sorin Alexandrescu,volumul cu cele mai multe reeditări şi lucrarea cea mai citată şiparca detasata de violenta lumii, conducand catre meditatie sicontemplare. Este o atmosfera interioara in acest tablou ce parcate indeamna sa meditezi asupra trecerilor, asupra apropierii deliniste, ca intr-un poem filozofic.Viorica Colpacci expune o sculptura luminoasa,monumentala intitulata „Steaua” care reprezinta o schimbarede directie in creatiea sa. Artista foloseste lumina ca parteintegranta si element compositional pentru a transmitesemnificatii metaforice si metafizice. Ea manuieste simboluriuniversale din traditia culturala iudeo-crestina cum ar fi punctul,cercul, crucea si simboluri numerice, inspirandu-se din filozofiasi mistica medievala si cosmologia moderna. Scopul autoareicăutată în mediul şcolar.Cartea sa de căpătâi va rămâne însă O istorie a literaturiiromâne, a cărei primă ediţie a văzut lumina tiparului începânddin 1971, când Editura Minerva a oferit cititorilor primul volum, Dela origini până la 1900, urmat în 1972 de cel de-al doilea - Dela 1900 până la cel de-al doilea război mondial - şi, în 1987,de cel de-al treilea, 1944-1984. Începută la Sorbona, unde erala un lectorat în anii ’70, ca un mic tratat despre istoria literaturiiromâne, această nouă tentativă de abordare a evoluţiei acesteiade-a lungul vremii a fost viu comentată, autorul revenind asupraei şi completând-o cu analize şi comentarii legate de creaţiascriitorilor din ţinuturile româneşti de peste graniţă şi diasporade pretutindeni, fapt ce a impus o nouă ediţie şi alte polemicilegate de modalităţile de abordare şi de opiniile critice tranşanteale acribiosului istoric literar. Responsabilităţile editoriale au fostpreluate de Editura Porto Franco din Galaţi, cea care în 1994a publicat volumele I-II, în 1996, volumul III, în 1997, volumulIV (Epoca dintre cele două războaie mondiale), de EdituraNiculescu (volumul V, Poezia românească de la al doilearăzboi mondial până în anul 2000) şi de Editura Dacia (volumulVI). Cel de-al VII-lea volum, dedicat istoriografiei, eseisticii şicriticii literare a fost înglobat într-o ediţie definitivă - într-un singurşi masiv tom - apărută cu puţin timp înainte de dispariţia sa, subauspiciile Editurii Daco-Romane.Indispensabile studiului sunt, de asemenea, volumeleValori expresive în literatura română veche (Editura Minerva,vol. I - 1976, vol. II - 1983), Forme ale clasicismului înpoezia românească până la Vasile Alecsandri (idem, 1979),Literatura română veche (Editura Didactică şi Pedagogică,1981), Vasile Voiculescu comentat de…(Editura Recif, 1993), Comentarii şi analizeliterare (Editura Prometeu, 1994), ABCulBAC-ului pentru limba şi literaturaromână odată cu un Vademecum pentrucandidaţii la examenul de admitereîn facultăţi cu profil filologic (EditurileLarry Cart şi Tempus, 1994) ori dicţionarulPrezenţe militare în ştiinţa şi culturaromânească (Editura Militară, 1982, scrisîmpreună cu Gheorghe Florian şi MihaiPopescu).Acestora li se adaugă un numărimpresionant de ediţii, antologii, studiiintroductive, prefeţe şi postfeţe consacratelui Alexandru Vlahuţă, Constantin Stamati,Dimitrie Bolintineanu, Al.O. Teodoreanu,Costache Negruzzi, Ion Neculce, GeorgeCoşbuc, Mihail Sadoveanu, Nicolae Filimon, Nicolae Iorga, MihaiEminescu, Adrian Păunescu, Dimitrie Cantemir, ConstantinNoica, Emil Cioran, Tudor Vianu, Paul Zarifopol, Mircea Eliade,Vasile Voiculescu, Ioan Slavici, I.L. Caragiale, Ion Creangă ş.a.,precum şi sutele de citate inserate în tot felul de volume.Din păcate, memoriile pe care începuse să le scrie şi să lepublice în Oglinda literară nu au mai putut fi duse la capăt, pe18 decembrie 2006 inima sa, puternică până atunci, încetând sămai bată. I-au rămas însă vii opera şi amintirea, fiind de datoriaurmaşilor să revizuiască ediţia grăbită a Istoriei sale şi să valorificemanuscrisele la care a trudit până în ultima clipă. Până atunci,buhuşenii, care prin consilierii lor l-au declarat Cetăţean de Onoareal oraşului, au la îndemână aproape 500 de volume din imensa luibibliotecă, donate Centrului de Documentare şi Informare “MarcelProust” al Colegiului “Ion Borcea”, iar foştii săi studenţi şi nu numaipot admira, în faţa Şcolii “Ion Rotaru” din Valea lui Ion, bustul făcutde sculptorul Pierre Georgesco-Dedy, dezvelit pe 17 mai 2008,în cadrul festivităţii prilejuite de atribuirea numelui criticului şiistoricului literar instituţiei al cărei elev merituos a fost.este ca prin folosirea tehnicii asamblajului formata din obiecte„ready made”, lumina fluorescenta si LED in combinatie cutehnica otelul sudat, sa exprime, prin mijloacele de limbaj alartei contemporane, adevaruri biblice. Lucrarile sale recente dincare face parte si aceasta, au diferite straturi de semnificatii sinecesita o hermeneutica interdisciplinara.Dedicata lui Mihai Eminescu, expozitia in ansamblul, princaracterul ei patriotic, liric si crestin ar putea cu siguranta ilustraun volum de versuri al marelui poet. Simpozionul Mihai Eminescudin acest an este fara indoiala o reusita a institutului, aducand ocontributie importanta la cultura romaneasca.7582 www.oglindaliterara.ro