Aici - Oglinda literara

NOTESDin literatura chiliană contemporanăGheorghe AndreiNeaguUn ciudat intelectualsud american a sosit pemeleagurile noastre laînceputul anilor şaptezeci.Nu era singur. Căzuse unregim de stânga şi seinstaurase un regim alcoloneilor. În asemeneacondiţii, un scriitorde valoarea lui MarioCastro Navarrete numai putea rămâne în ţaracotropită de dictatură.Iată de ce şi revistaOglinda Literară şi-adeschis larg porţile,publicându-i o serie detraduceri.Acum autorul vine să ne aducă crâmpeie„din literatura chiliană contemporană”. Volumulcuprinde, pe lângă poemele lui Pablo Neruda,Nicanor Parra, Roberto Bolaño, Vicente Huidobro,Gonzalo Rojas, Carmen Berenguer, GuillermoTeiller şi poeţii deosebiţi din străvechea culturăaraucană sau mapuche.Cum românii nu prea au citit despre asemeneamodalităţi de exprimare sau despre mesajul poeticspecific zonelor de cultură din Chile, cred căvolumul ar duce un suflu nou şi proaspăt în peisajulliteraturii contemporane.Este suficient să ne oprim numai asupra ideiiprin care Pablo Neruda aduce în „oda mării” unimn peştelui „născut pentru săracele bucătării alepământului” sau să vedem ruga aceluiaşi mare poetasupra mării şi oceanelor lumii, menite să „termineîntr-o zi sărăcia pământului”.Fiorul poetic este răscolitor şi la NicanorParra, care în „Scrisoare către o necunoscută” îşiimaginează „când vor trece anii, când vor trece/Anii şi aerul tău să fi făcut ogroapă/ Între sufletul meuşi al tău”, ca fiind o fiică asărutărilor.Nu pot să nu fii alături depoetul încercat de spaima că„Poezia a terminat cu mine”sau „Ultimul toast”, undespiritul ludic se aprinde chiarşi atunci când există doar unjoc de cărţi în doi.Interesantă este şi un felde dare de seamă a poezieiAmericii Latine, semnată deRoberto Bolaño, de undeaflăm decăderea poezieichiliene şi chiar dispariţia celeiaraucane.M-a surprins VincenteHuidobro, cu avangardismulsău. Este clar că viaţa dusă laParis de acest aristocrat chilianşi întâlnirile cu Apollinaire,Breton şi Cocteau au fostdecisive în special pentru:„Arta poetică”, Clopotniţa”, de unde aflăm că „lafiecare sunet al clopotniţei/ O pasăre zbura; /Păsări cu aripi inverse / Ce mor printre ţigle, …”.Poemele curg şi la Gonzalo Rojas premiat deregele Spaniei, dar necunoscut în Chile, care paresă fie un punct de plecare şi pentru Cărtărescu alnostru, cel puţin în poezia „Ce iubim când iubim”.Sic!La Carmen Berenguer întâlnim voceapoetică feminină , pliată pe formule poetice pansexualiste,vrând să dea cu tifla masculinităţii . Darexperimentele textualiste ale poetesei nu se ridicăla experimentul poeţilor mapuches, unde grupurileetnice precolumbiene: Aimara, Diaguita, Chango,Quechua şi Rapa Nui sau Onaşi, constituie totatâtea noutăţi culturale pentru un cititor european.Interesant esteatitudinea lui MarioCastro Navarrete faţăde aceste străvechiculturi, redate nouăprintr-o traducerecum rar se întâlneştedin araucană înspaniolă şi apoi înlimba română.Aşa a procedatcu poetul ElicuraChihuaillaf, care„galopând, galopând…printre cărările cerului… vin şi mă salută/stelele”.Practic, poezia Mario Castro Navarretedin Chile îşi are dreptluceafăr, cruceasudului şi toată bolta cerească a emisferei sudicea planetei noastre. De aici, te-ai fi aşteptat săfim diferiţi. Aşa este! Suntem diferiţi, doar, înmijloacele, în reperele poeticedar nu şi în simţirea şi vibraţiasufletească, pentru că poeziaadusă în faţa noastră de Mario,nu este altceva decât stareade incandescenţă a spirituluiuman dăruită pentru a neînvolbura simţirile, pentru a necutremura în faţa frumosuluisau urâtului, descris cumăiestria harului ce dăinuie însufletul oricărui poet. Aşa esteşi poetul Rayen Kvyeh, carevede o eclipsă ca pe un sărutal soarelui cu luna în spatelemunţilor, unde cărările trupului„pe un întuneric argintiu –aurit / cobor pe râuri … „Mărturisesc cu sinceritatecă acest poet chilian a făcutpentru cultura română unserviciu imens, aducându-nespre cunoaştere o parte dinsensibilitatea lumii de dincolode ecuator.7574 www.oglindaliterara.ro