Aici - Oglinda literara

GHEORGHESUCHOVERSCHIPOEZIEALINA-DORATOMAMarina RalucaBaciuCÂND SCRIUCU LACRIMA PENOAPTE- Poemul de luminăGolul se rostogoleaîndelungpeste multiple treptede luminăce coborau şerpuitorîn propria-mi fiinţă,până atunci conectatăla oratoriul unui vis ...Erai deja în trenulcare duce spre tăceri,o pagină întoarsă spre trecut,în ochi mai multsau mai puţin străini ...Doar înlăuntru-mi continuaiaceeaşi tresărire de clopot,în vechiul turn al unicului templuîn formă de inimă ...oricât de iute trecea clipa !Şi astăzi mai trezesc,din când în când, o lacrimăpe-altarul dintre două gene ...şi scriu cu ea pe-o filă de-ntuneric,sau direct pe noapte,poemul de luminăcu literele-i albece nu se vor topi decâtpe zâmbetul unui pianla care vom cânta,înveşmântaţi în zoriisupremei regăsiri.INSOMNIISurâsul tău,singurul piandeschis în noapte,cu clapele care aşteaptăatingerea stelelor,doar el şi cerul ...îl ninge mereucu fulgi de sunet,troienindu-l suavîn simfonia sărutului !Numai noi doi ...stăpâni pe nesomn,cu paşii privirilorspre graniţa undese sărută noaptea cu zorii,plătim cu inimile aşezatepe două palme de întuneric,pulsând în cadenţaunui menuet de dorinţi ...vămile îndrăgostirii.stratagemede înşelatanotimpurilee mai rece astăzisărutul tăuo schimbareaproapeimperceptibilăn-ar fi trebuit s-osimtă termometrulcangrenatîntre carne şi epidermădupă ce l-am dresat atâţia ani săocolească radiaţiile sentimentalecu potenţial distructivca şi cum n-ar fi fost de ajunsvara ni se stinge în braţe fără motiveconcretegăsim o cale provizorie şi fragilă dearmistiţiu pentru că moarteae un malaxor de smerenienumai privirile noastre se hăituiescreciprocoraşul din spatele zidului loveşte dejaîn ferestre cu jerbe frumoasede toamnă putredăvorbim din ce în ce mai puţindar nici tăcerea nu mai poate camuflaînfrângerea iminentăîn faţa unei camere de filmarecostumul tău declară existenţaneîndoielnicăa unei fericiri de rezervănoapte de noapte îi descoscăptuşealacăutând miraculoasa reţetă careaduce liniştea sufletelor îmbătrânitepărului albînsă şi el e la fel de singur ca mineimprovizează sporadic stratageme deînşelat anotimpurileîşi mută nasturii să ne cuprindă peamândoi asigurându-se că încă maidefilămpe bulevardele anonimeîn pas egal şi cu aceleaşi grimaseinsuportabileşi ignoră în naivitatea lui genuină cănu mai râdem împreunăde multşi că brumele au căzut în dizgraţieîncât nu le mai putem rezerva nicimăcaro promisiune de urăPrivire (de osecundă)De aş şti că-mifolosesc şi ultimadorinţăsă-ţi văd încă odată zâmbetul ostil,neştiutor de moarte,aş vreasă ştiu privi ochii ce seînchid şi se deschidiarăspre un amurg ivit din curcubeulce-şi frânge-albastrulîn faţa meaoviaţă vreau să-mi iaplăcerea bucurieide-albastrul ochilor tăi.AmurgNu pot să îmi închid ochii.Şi simt cum focul cel căpruiîmi invadează minţile.Amurgul de afarăpică în reluareşi creşte din nouîn măduva ceruluice se desprinde din ochii mei.Amurgul de afarăpică în reluareîntr-un amarnic pleonasm.În seara asta,Luna îşi sărută mirelepe care pare că şi-l schimbă în fiecarenoaptecu-o altă stea.Infidelă lună... şi somnul mi l-a furat...l-a părăsit......mi l-a redat!Cântecul mireseiMireasa mării îşi ia adio de la uscat,aruncându-se în braţele mirelui său.Un vals de nuntă ce se pierde în zareşi se acompaniază singurprin tuneteşi fulgere.Ritmul valurilor stinseşi luminile cerului-Valsul parcă nu se opreşte,Pe-un dulce ritm.Se par’că valurile stinse se împiedică,iar discul se-nvârte şi azişi rochia miresei se pierde printre valuri...7572 www.oglindaliterara.ro