Aici - Oglinda literara

REPORTAJVedere dinLedraNu departe de România,doar la două ore şi ceva dezbor cu orice cursă, se aflăCipru. Nu am avut timp,curiozitate şi dispoziţie pânăacum nici măcar să vizitezaceste locuri, dar un programeuropean – Grundtvig,Învăţare de-a lungul întregiivieţi, Elderly Memories –câştigat împreună cu alţişapte parteneri din tot atâteaţări mi-a dat posibilitatea săajung la Nicosia şi Larnaca. Osurpriză de proporţii pe carevreau să v-o împărtăşesc şidumneavoastră.Georgeta Adam O seară de noiembrie peaeroportul Larnaca. Suntemaşteptaţi de o tânără doamnă, Ştefania, taximetristă,şi pornim spre hotelul Flamingo din apropiere. Esteromâncă din Iaşi şi s-a stabilit aici de 13 ani prin căsătorie.La recepţia hotelului, o altă româncă, Andreea, estepregătită să ne întâmpine cu sfaturi şi o vorbă bună.Vom afla apoi că şi Adrian, tânărul de la bar este român,şi Roxana, colega lui, şi şeful noului aeroport dinLarnaca şi mulţi alţii... O ţară ospitalieră care le oferălocuri de muncă multor tineri din Galaţi, Deva, Iaşi şi deprin alte oraşe care au găsit aici posibilitatea de a a-şicâştiga existenţa – sigur, nu e un Paradis pentru toţi...În avionul de întoarcere m-am învecinat cu o tânărăromâncă care are un copil acasă şi se întorcea să-l vadă.Îl cresc părinţii, pentru că mariajul ei n-a reuşit, este aicio dramă ascunsă bine prin multe brăţări ieftine pe mâini,inele, pantaloni moderni cât mai sofisticaţi... Doar vineînapoi în ţară din străinătate, nu trebuie lumea să ştie căpoate îi este greu pe acolo...Cipru, o ţară europeană conştientă că trebuie sămeargă înainte, că turismul este poate unica avere pecare o mai are. Nicosia este singurul oraş din Europaîmpărţit în două – jumătate e sub stăpânire turceascăşi cealaltă independentă, acum integrată în UniuneaEuropeană, după ce în 2004 ciprioţii au ratat şansa de a seunifica prin referendum ONU. Din turnul Muzeului Ledravedem oraşul despărţit de linia verde care păstreazăîn el taine străvechi şi drame contemporane. Cum ar ficea a bisericilor creştine distruse de turci despre carene vorbesc mereu partenerii noştri ciprioţi din AsociaţiaEuroculture. Dar ei ne mai spun şi despre schimbărileclimaterice ireparabile din insulă începute încă de pevremea romanilor, când aceştia au tăiat pădurile verzipentru corăbii; păduri care niciodată nu s-au mai pututreface, iar clima s-a schimbat, fiind puternic legatăde acest circuit al naturii şi al atmosferei... De aicis-a extras cupru încă din antichitate, iar cuptoarelepentru decantarea acestuia erau încălzite tot cu lemnulpădurilor... Cipru nu mai are azi păduri nici cât pentruuna mai mică, să spunem cea din faţa casei noastredin Ciolpani... Un avertisment pentru căpcăunii de la noicare pregătesc României un destin similar.Ospitalitatea cipriotă binecunoscută nu mai esteastăzi la modă – scrie Robert Bulmer în ghidul săuturistic. El a trăit destui ani în această insulă ca englezşi a scris mai multe cărţi despre experienţa sa. Insulaîn care s-a născut Afrodita, în care a fost înmormântatLazăr, ucenicul lui Iisus – în monumentala Biserică AgiosLazaros din Larnaca – trăieşte o palpitantă modernizare,7570 www.oglindaliterara.rodespre care ne convingem parcurgând una dintre celeşase autostrăzi ale insulei şi plimbându-ne pe străzileNicosiei plină de blocuri construite în ultimele zeci deani, după războaie care au ras tot ce era vechi, ca într-oluptă împotriva memoriei materiale... Vizităm şi un centrude artizanat construit cu finanţare ONU, probabil unuldin multele, pentru că Cipru oferă la tot pasul produse„tradiţionale” confecţionate industrial... Restaurantelesunt pregătite permanent de fiesta, aşa că în primaseară, apoi încă o dată, participăm şi noi la asemeneafestinuri cu momente de muzică şi dans! Aşa am înţelesmai bine sintagma din anunţurile-capcană „angajezdansatoare în Cipru”! Pentru că Elena, dansatoarea dinRomânia (evident mai dezbrăcată şi fără mari talente, cuforme mai degrabă de bucătărească decât de balerină)a prestat un număr la „Flamingo”, apoi, după şoaptela urechile patronului gras cât două butoaie, şi-a luatrecuzita în două sacoşe şi a plecat la altă seară festivă,tradiţională, la un alt restaurant de pe malul mării dinLarnaca...În ultimele săptămâni am călătorit, datorităprogramelor europene în care sunt antrenată prinAsociaţia Jurnalistelor din România, în Franţa, Portugaliaşi Cipru. Ce mi-a plăcut mai mult şi mai mult? „Vorbadulce românească”, bunul nume al tinerilor româniplecaţi de acasă în căutarea unui loc de muncădescoperiţi la Larnaca. Adrian, barmanul, se pricepe şi laaerul condiţionat din camere, şi la încălzitul piscinei şi laaranjatul meselor. Face de toate şi este prietenos, nu arenici un fel de ţâfnă supărătoare ca la mulţi conaţionali deainoştri. Într-un magazin din Lisabona o doamnă întredouă vârste mi-a spus, auzindu-mă vorbind româneşte:„Ce dulce e vorba românească de acasă, Doamne, ce dormi-e de casă...” Se ducea spre serviciu şi tocmai ne-aîntâlnit pe noi cu bucurie şi oarecare nostalgie...Îmi consult impresiile notate în zilele petrecute înCipru: în timp ce Europa se perpeleşte în tigaia soluţiilorpentru vecina Grecia, aici e un sentiment de vacanţă trăitdin plin. Majoritatea celor angajaţi sunt români (barmani,cameriste, ospătăriţe, recepţionere, dansatoare, şoferi).Ciprioţii par programaţi pe distracţie şi se fixeazădeparte de problemele lumii dezlănţuite; distrugereabisericilor este o problemă traumatizantă, mereu adusăîn discuţie în toate zilele petrecute aici de către KleanthisSymionides, partenerul la invitaţia căruia am venit aici,în Cipru. Programul nostru este tratat cu seriozitate,diseminat, bine mediatizat; deşi oraşul Nicosia nu esteprea mare, şi drumurile sunt bune (exceptând cele dinvechile cartiere), traficul este turbat, sufocant; în fiecarezi sunt blocaje, astfel că 1 km este parcurs şi în douăore; se caută soluţii pentru a se evita acest stres zilnic.Cine sunt turiştii întâlniţi aici, la Larnaca? Români veniţiprin programe ieftine, oferte turistice de sezon (chiar eumi-am întâlnit aici o colegă din Radio...)Iată o şansă a acestui program european de formaremulticulturală de-a lungul întregii vieţi: am văzut Cipruacasă la el, într-un anotimp încă deschis turismului. Oţară care numără cam 895.000 de locuitori şi are osingură bogăţie în exploatare: 340 km de ţărm de mareşi 3.350 de ore de soare pe an, astfel că aici vin anual2,75 milioane de turişti. Sunt sigură că veţi gândi că nucunosc altă mare bogăţie a acestei ţări: sistemul bancar!De la televizor aflu că aici sunt diverse paradisuri fiscale,printre care acele off shore care permit multora să sesustragă rigorilor fiscale româneşti, de pildă. Partenerulnostru este funcţionar într-o bancă, are cinci copii, osoţie profesoară de liceu şi este un om care luptă pentruvalorile culturale distruse în ţara lui. Este drept că mulţiromâni lucrează şi în băncile cipriote, am aflat asta de latatăl unei specialiste care a fost recrutată imediat dupăabsolvire din România cea darnică cu resursele ei umanebine pregătite. Promit că într-un viitor apropiat să aflumai multe amănunte despre ce înseamnă „Paradis fiscal”.Deocamdată această vedere are probabil şi necunoscute.Luaţi-o aşa cum este şi puneţi în ea sentimente şièexperienţe, noi date care s-o personalizeze!9 noiembrie 2011