TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

faptul că Judecătorul european preia în termeni imperativi, posibilitatea prevăzută de art. 5§3. Cât priveşte garanţia, Curtea a considerat că importanţa acesteia trebuie să fie apreciată,,în principal în raport cu cel interesat, cu resursele sale, cu legăturile sale, cu persoanelechemate să prezinte garanţii şi cu încrederea că perspectiva pierderii cauţiunii sauexecutarea acesteia în caz de neprezentare la audieri, va constitui asupra lui o frânăsuficientă pentru a înlătura orice veleitate de fugă.” 1Relativ la activitatea instanţelor naţionale, considerăm că în ceea ce priveştedecizia 5367 din 22 septembrie 2005 a Secţiei Penale a ICCJ prin care s-a dispus punereaîn libertate sub control judiciar avem de-a face cu o soluţionare corectă, intervenită tardiv.Prin această decizie a fost declarată nerezonabilă o perioadă de arest de 4 ani şi 6 luni,pentru o presupusă infracţiune de înşelăciune. Făcând trimitere la cele afirmate mai susprecum şi la argumentele arătate atunci când am analizat condiţiile de determinare acaracterului rezonabil, considerăm că punerea în libertate sub control judiciar a fostdispusă mult prea târziu, drepturile celui deţinut fiind încălcate în sensul art.5 §3 dinConvenţie. 24.2. Liberarea provizorie pe cauţiune. Recurgerea la un sistem de eliberare pecauţiune, sau de garantare, este un mijloc suplimentar dar necesar pentru jurisdicţiilenaţionale, atunci când se pune problema limitării arestării preventive. 3 Curtea a constatatîncălcarea art. 5 §3 atunci când sistemul naţional nu permitea eliberarea pe cauţiune a unorcategorii de inculpaţi. 4Totodată şi refuzul automat al eliberării pe cauţiune este incompatibil cu textulConvenţiei. 5 Doctrina 6 a sustras din jurisprudenţa Curţii, patru motive principale pentrucare se poate refuza liberarea pe cauţiune în condiţiile art.5 §3 din Convenţie. Acestea sunturmătoarele: riscul ca persoana acuzată să nu se prezinte la proces (Stögmüller c. Austria,§15); riscul ca acuzatul, în cazul eliberării, să comită fapte care aduc atingere buneiadministrări a justiţiei(Wemhoff c. Germania, §14); prevenirea săvârşirii unor noi1 Neumeister c. Austria, cit. supra, §14.2 Dorel George Matei, op.cit. p. 123-125.3 Picard et Patrick Titiun sous direction L. E. PETITTI, op.cit., p. 226.4 S.B.C. c. Regatul Unit, 19 iunie 2001.5 Cabalero c. Regatul Unit, 8 februarie 2000, §18-21.6 E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, P. Van Dijik, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights, 4 th Edition, Intersentia, Antwerpen-Oxford, 2006, p. 497 apud M. Udroiu, O. Predescu, op.cit., p. 510; D. Bogdan, op.cit., p. 139.69