TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

De asemenea şi atitudinea procesuală a reclamantului constituie un astfel deelement. 1 În doctrină, s-a remarcat că reclamanţii nu trebuie să aibă o atitudine decooperare cu autorităţile judiciare, neputând fi acuzaţi că abuzează de legislaţiile naţionaleîn scopul apărării propriilor drepturi. Este adevărat că avem de-a face cu o diferenţă finăîntre această situaţie şi comportamentul procesual ce depăşeşte această limită, anumeobstrucţionarea actului de justiţie, ce conduce la întârzierea procedurilor. 2În hotărârea Naudo şi Maloum c. Franţa, din 29 octombrie 2009, cei doiresortisanţi francezi au fost acuzaţi că ar fi participat la spargerea unui autovehicul blindat,într-o regiune pariziană, în cursul căreia au dispărut aproximativ 6,3 milioane de euro. Înurma indicaţiilor date de un martor, cei doi au fost localizaţi iar în urma percheziţieidesfăşurate, s-au găsit importante stocuri de arme şi explozibil, precum şi sume mari debani lichizi. Ei au fost ţinuţi în arest preventiv din data de 27 decembrie 2000 până în datade 22 decembrie 2006. Curtea a arătat în motivarea deciziei că o detenţie de 6 ani trebuiejustificată prin motive foarte puternice. În contextul luptei împotriva crimei organizate lanivel internaţional, Instanţa europeană a apreciat că motivele invocate de instanţele interneau fost pertinente şi suficiente (§41). Cu toate acestea, în analiza diligenţei speciale depusede autorităţi, Curtea a constatat că din data de 1 aprilie 2005 până în data de 16 noiembrie2006, instanţele interne s-au tot desesizat una în favoarea alteia. Datorită acestui fapt,Instanţa europeană a arătat pe de-o parte că statele au obligaţia de a crea un cadruinstituţional care să fie în concordanţă cu exigenţele cuprinse în art. 5, iar pe de altă parte,instanţele interne nu au actionat cu promptitudinea necesară în desfăşurarea procedurilor,prin urmare art. 5 §3 a fost încălcat (§46-47).În hotărârea Hajol c. Polonia din 2 martie 2010, Curtea, a constatat că detenţiareclamantului, care a durat mai bine de 1 an şi 2 luni, a fost prelungită de către instanţainternă prin invocarea unor motive ,,pertinente şi suficiente”( §85). Dat fiind acest fapt,Curtea a analizat în continuare diligenţa depusă de autorităţile naţionale în desfăşurareaprocedurilor, constatând că pertineţa motivelor a fost analizată în mod regulat de cătreinstanţele interne, acestea având de fiecare dată în vedere posibilitatea de a-l pune înlibertate (§86). 31 Gultyayeva c. Rusia, 1 aprilie 2010; Kalashnikov c. Rusia, 18 septembrie 2001, §75.2 K. Reid, A Practitioner’s Guide to the European Convention on Human Rights, 2 nd Edition, Ed. Thomson,Sweet & Maxwell, 2004, p. 425 apud M. Udroiu, O. Predescu, op.cit.,p. 498.3 Tot la fel s-a decis şi în cauzele: Pantano c. Italia, 6 noiembrie 2003, § 60-75. În speţă, Curtea a avut învedere fenomenul criminalităţii organizate, de tip mafiot. Contrada c. Italia, 24 august 1998, §55-68. Aicireclamantul a fost deţinut o perioadă de 40 de luni, insă parchetul a avut de efectuat o anchetă extrem de64