TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

preventive, au fost respinse cereri de liberare provizorie sub control judiciar atât de cătreprimul judecător cât şi de instanţa de recurs. Prin încheierea din data de 19 noiembrie2009, Tribunalul Cluj a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ainculpatului Ş.E.P.B., motivându-şi decizia în felul următor: ,,din dosarul cauzei rezultă călăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordiea publică. Acestanu rezultă doar din pericolul social abstract al infracţiunii de trafic de droguri şi din celconcret al acesteia (...) iar dacă inculpatul a ajuns să fie învinuit de acelaşi comportamentinfracţional, înseamnă că acesta şi-a asumat toate consecinţele faptelor sale (...)”.După părerea noastră, în această cauză este evident faptul că instanţa de judecatăface referire în mod abstract la oprobiul social care există faţă de infracţiunea de trafic dedroguri în general, neavând însă nici un temei concret prin care să dovedească pericolulreal care există pentru tulburarea ordinii publice. Acest fapt contravine în mod flagrantprincipiilor impuse de Judecătorul european. 1 Mai mult, instanţa naţională nu ţine seamade natura măsurii arestării preventive, care fiind o ,,excepţie excepţională” nu poate fimenţinută pe motivări care conţin formulări de genul că ,,a stat în arest doar 2 luni”. Deaici rezultă cel mai bine concepţia instanţei în ceea ce priveşte măsura arestării preventive,care în acest caz pare mai degrabă o măsură represivă decât o măsură punitivă. S-ar puteaspune că în cazul unei detenţii de numai două luni nu se poate vorbi de o duratănerezonabilă. În opinia noastră, având în vedere hotărârile Curţii date în cauzeleCalmanovici şi Mihuţă c. România prin care durate scurte de timp au fost consideratecontrare art 5 §3 din Convenţie, chiar şi o astfel de durată poate fi consideratănerezonabilă. Curtea în hotărârea Calmanovici a subliniat incoerenţa instanţelor naţionaleîn aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, după care a arătat că instanţeleinterne nu au arătat motive din care să reiasă pericolul pentru ordinea publică, iar simplareferire în abstract la temeiul legal şi la buna desfăşurare a procedurii nu este suficientpentru a susţine o detenţie provizorie(§97). Acest raţionament se mulează perfect pe speţanoastră, în care motivarea conform căreia ,,pericolul concret pentru ordinea publicăsubzistă,dată fiind natura infracţiunilor comise şi rezonanţa pe care o are fenomenulinfracţional de trafic de droguri”, este una abstractă. 21 Letellier c. Franţa, cit. supra, §51; Jiga c. România, cit. supra, §73-74; Calmanovici c. România, cit. supra,§90-94.2Tot în acest sens a se vedea CORAŞ Leontin, Arestarea Preventivă. Termenul Rezonabil al MăsuriiArestării Preventive a Inculpatului, Dreptul, nr. 9, 2005. În acest articol autorul analizează o Decizie penală,nr. 25 din 24 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Alba Iulia, prin raportare la Jurisprudenţa Curţii.60