TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

În linii mari, în ceea ce priveşte durata arestării preventive, două sunt consecinţelecare decurg din faptul că noţinea de ,,rezonabil” este una juridică. Mai întâi trebuie săremarcăm faptul că o astfel de interpretare permite efectuarea unui control judiciar alrespectării caracterului rezonabil al duratei arestării preventive, orice altă interpretarenefăcând altceva decât să golească de conţinut prevederile art.5 §3, judecătorul europeanneputând verifica liber dacă prelungirea detenţiei este rezonabilă în sensul art. 5 §3 1 . În aldoilea rând, atunci când se constată o violare a prevederilor acestui alineat, judecătorul vaputea să aplice toate consecinţele juridice care se impun. 2 La rândul său, statul condamnatva trebui, pe de-o parte să plătească reparaţii acelor persoane ale căror drepturi au fostîncălcate, iar pe de altă parte va fi necesar să modifice şi să adapteze legislaţia naţională.În opinia noastră, din cele de mai sus reiese în mod evident faptul că avem de-aface cu o noţiune fundamentală de drept, astfel putând fi sancţionate comportamente caredepăşesc graniţele a ceea ce ar fi „socialmente acceptabil”.1.2. Efectivitatea noţiunii de termen rezonabil. La ce bun faptul că justiţiabilulare dreptul la un tribunal independent şi imparţial, în faţa căruia va putea beneficia deanumite principii procesuale cum ar fi cel al contradictorialităţii ori cel al egalităţiiarmelor, dacă judecătorul naţional nu respectă garanţii procesuale, cum ar fi cea a durateirezonabile a arestării preventive? Analizând sistemele judiciare din statele membre aleConsiliului Europei, prin prisma jurisprudenţei Curţii, apare ca evident faptul că una dintrecele mai stringente probleme cu care statele europene se confruntă este legată de duratadesfăşurării procedurilor judiciare, eficientizarea actului de justiţie constituind o realăprioritate din perspectiva instanţei europene atât în materia art. 5 §3 cât şi în sensul art. 6§1. 3 Iată contextul în care se dezvoltă şi capătă efectivitate noţiunea de termen rezonabil.Subliniind în repetate rânduri obligaţia statelor semnatare de a asigura faptul cădrepturile garantate de către aceasta sunt concrete si efective, iar nu teoretice si iluzorii 4 ,Lombardo c. Italie, din 29 octombrie 1992, §34; Dobbertin c. France, 25 februarie 1993, §39;s.a. apud O.Cornet, op.cit., p.7.1 Afacera Stögmüller din 10 noiembrie 1969.2 În ceea ce priveşte efectele directe şi forţa obligatorie a unei hotărâri date de CEDO, a se vedea RaduCHIRIŢĂ, Convenţia Europeană a drepturilor omului –Comentarii şi Explicaţii-, Ediţia 2, Ed. C.H.Beck,Bucureşti, 2008, p.25-26; Jacques VELU, Rusen ERGEC, La Convention européenne des droits de l’homme,Ed Bruylant, Bruxelles, 1990, p. 1065.3 În acest sens a se vedea discursul Preşedintelui Curţii Europene a Drepturilor Omului, Luzius Wildhaber,http://www.ena.lu/.4 Airey c. Irlanda, 9 octombrie 1979.6