TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

materialele dosarului care ar fi justificat detenţia (s.n.) 1 . Mai mult, nu este clar de ceinstanţele naţionale au decis detenţia lui V.Ţ., pe motiv că ar putea influenţa martorii, cândcâteva zile mai târziu el a fost eliberat fără ca aceşti martori să fie audiaţi, aparent, fără aexista un pericol ca ei să fie influenţaţi. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 5§3 din Convenţie, prin detenţia reclamanţilor fără motive suficiente şi relevante. 2Într-o altă hotărâre 3 , în care reclamantul a fost arestat preventiv pentru o perioadăde 2 ani şi 6 luni, fiind suspectat de uciderea unui martor care refuzase să depună mărturiepentru el într-un alt proces, instanţele naţionale au invocat riscul de a obstrucţionadesfăşurarea procesului, dată fiind infracţiunea de care era suspectat precum şi faptul căinfluenţase un martor într-un alt dosar. Pe lângă aceste motive instanţele naţionale au maiindicat şi altele cum ar fi: gravitatea acuzaţiilor, recidiva, atitudinea agresivă areclamantului în timpul şedinţelor de judecată, complexitatea cauzei dată fiind naturaacuzaţiilor aduse şi numărul semnificativ de martori audiaţi în cursul urmăririi penale.Date fiind aceste circumstanţe şi ţinând seama de faptul că instanţele naţionale au analizatde fiecare dată nevoia de a menţine inculpatul în arest preventiv prin raportare nu numai lamotivele iniţiale, Curtea a conchis că nu există o violare a art. 5 §3.Şi în această chestiune, practica instanţelor române este una neunitară. De pildăprin încheierea nr. 7din 6 februarie 2009 Tribunalul Teleorman 4 a constatat legală şitemeinică masura arestării preventive a inculpatului S.F., a menţinut arestarea preventivă ainculpatului S.F. şi a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestăriipreventive a inculpatului. Tribunalul Teleorman a apreciat că, din perspectiva orientăriijurisprudenţei CEDO, cu toate ca inculpatul este arestat din luna august 2008, totuşi avîndîn vedere gravitatea cazului, durata detenţiei provizorii nu s-a prelungit dincolo de limiterezonabile, iar pe de altă parte necesitatea împiedicării denaturării adevarului judiciar prininfluentarea poziţiei procesuale a victimei sau martorilor constituie un interes superior1 După părerea noastră este îngrijorător faptul că şi în ţara noastră în anul de graţie 2009 încă se mai judecăprelungiri de arestării preventive şi procese pe fond fără ca măcar dosarul cauzei să se găsească la îndemânajudecătorului. Vom exemplifica prin cazul binecunoscutului Floricel VITAN, care dealtfel a mai câştigat ocauză la CEDO în 25 martie 2008. Acesta a fost arestat de DNA Cluj pe data de 3 martie 2009 sub acuzaţiade trafic de influenţă. La termenul din 14 iulie 2009, judecătorul E.J. de la Tribunalul Cluj a refuzat săamâne judecarea cauzei al cărei dosar era trimis la Curtea Constituţională pentru soluţionarea unor excepţiide neconstituţionalitate, decizând fără a avea une temei legal, judecarea cauzei.2 Curtea s-a declarat frapată de motivele invocate pentru prelungirea arestului lui D.Ţ. începând cu 8noiembrie 2005, şi anume: refuzul lui D.Ţ. de a divulga procurorului numele martorilor care ar puteademonstra nevinovăţia sa în instanţa de judecată. Curtea consideră că aceasta nu numai că nu poate constituitemei pentru detenţia unei persoane, dar contravine şi dreptului învinuitului de a păstra tăcerea, după cumacest drept este garantat de art. 6 CEDO. Această hotărâre face parte dintr-un calup de hotărâri dateîmpotriva Republicii Moldova pe data de 23 octombrie 2007.3 Buta c. Polonia, 28 noiembrie 2006.4 http://jurisprudenta.com.55