TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

Considerăm că dată fiind complexitatea cauzei o detenţie de 3 luni nu este contrarăprevederilor Convenţiei în sensul art.5 §3. 14.2. Riscul de presiune asupra martorilor. Este motivul cel mai des invocatatunci când se urmăreşte evitarea influenţării procesului penal, de către inculpat. Înhotărârea Lettelier c. Franţa, atunci când s-a pus problema exercitării de către inculpat aunor presiuni asupra martorilor, Judecătorul european a subliniat că acest risc poate ficonsiderat ca fiind real la începutul anchetei, însă el se diminuează odată cu audiereamartorilor, putând chiar să dispară. 2În cauza Debboub alias Husseini Ali c. Franţa, Curtea a decis că o detenţie de 4ani, 2 luni şi 10 zile, contravine art. 5 §3 din Convenţie. În speţă, instanţele interne auprelungit arestul preventiv pe seama inculpatului, iar raportându-se la natura infracţiunii decare era acuzat inculpatul - apartenenţă la organizaţii de tip mafiot – şi la relaţiilepersonale ale acestuia cu mai mulţi martori, au tras concluzia că există un pericol real caodată eliberat, acesta să exercite presiuni asupra martorilor. Instanţa europeană a arătat căaceste aspecte au constituit motive pertinente şi suficiente pentru privarea iniţială delibertate însă, cu toate acestea, cu trecerea timpului acest caracter s-a pierdut, în mareparte. Mai mult, s-a arătat că instanţele franceze nu au motivat de o manieră precisă,pericolul pe care l-ar putea constitui eliberarea inculpatului, pentru temerile invocate odatăcu trecerea timpului. 3În cauza Ţurcan şi Ţurcan c. Moldova, Instanţa europeană a notat că instanţelenaţionale s-au limitat la citarea temeiurilor pentru arest prevăzute de Codul de procedurăpenală, fără a arăta în ce mod acestea se aplică speţei. În cazul lui V.Ţ., instanţelenaţionale au motivat detenţia prin faptul că el era preşedintele băncii şi putea influenţamartorii care îi erau subordonaţi şi putea ajunge la o înţelegere cu D.Ţ. privind o poziţie deapărare comună. Totuşi, Curtea notează că la 22 octombrie 2005, când V.Ţ. a fost eliberat,procurorul a invocat necesitatea audierii unor martori, ca temei pentru prelungirea detenţieilui D.Ţ., martori care nu au fost însă niciodată identificaţi, dar care se prezumă că puteauda declaraţii inconvenabile pentru ambii învinuiţi. De asemenea s-a arătat că, în pofidainsuficienţei motivelor iniţiale pentru detenţie şi lipsei altor motive noi, arestul lui D.Ţ. afost prelungit de câteva ori, uneori chiar atunci când instanţa nu avea la dispoziţie1 Dorel George Matei, op.cit., p. 69-73.2 Pierre CHAMBON et Christian GUÉRY, op.cit., 2007, p. 523.3 Idem, p. 521; Debboub alias Husseini Ali c. Franţa, 9 noiembrie 1999 .54