TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

dispune arestarea preventivă, dar nu poate să justifice o perioadă lungă de detenţie, ori înspeţă reclamantul a fost deţinut în arest, o perioadă de 4 ani de zile. 1În hotărârea Shabani c. Elveţia din 5 noiembrie 2009, Curtea a decis că art. 5 §3 nua fost violat. Această cauză este inedită din punctul nostru de vedere, deoarece s-a acceptatca rezonabilă o durată relativ mare, de 5 ani, a detenţiei provizorii justificată de naturainfracţiunii cercetate şi de complexitatea deosebită a dosarului, ce a presupus efectuareamai multor comisii rogatorii, după ce, anterior, durate similare au fost apreciate caîncălcând art. 5 §3. Cu toate că de cele mai multe ori motivul invocat de autorităţilenaţionale a fost riscul de influenţare a anchetei, totuşi instanţele naţionale au analizat defiecare dată în concret posibilitatea de a-l menţine pe inculpat în arest, făcând trimitere şila alte motive cum ar fi: indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă ca ar fi comisinfracţiunile de care era banuit, natura gravă a acestor infractiuni, riscul de sustragere,precum şi durata mare de timp necesară finalizării cercetărilor. Curtea europeană a retinutcă aceste temeiuri au fost pertinente şi suficiente, iar măsurile alternative au fost examinateconvingător şi detaliat atunci când s-a decis menţinerea stării de arest.În hotărârea Hajol c. Polonia, din 2 martie 2010, autorităţile naţionale au ţinutreclamantul în detenţie preventivă pe o perioadă de 14 luni, invocând elementele din dosarpentru a-şi susţine bănuiala că el este autorul infracţiunii. Mai mult s-a făcut referire launele incidente din care a rezultat că inculpatul caută să se întâlnească cu complicii săi,fapt ce ar conduce la influenţarea procedurilor, prin înţelegerile ce ar putea interveni întrecoacuzaţi, în situaţia în care aceştia s-ar întâlni(§84). Curtea a ţinut seama de pertinenţamotivelor invocate de autorităţile naţionale şi de faptul că acestea din urmă au analizat înmod regulat actualitatea temeiurilor invocate, depunând toate diligenţele necesare. Prinurmare, art. 5 §3 nu a fost violat.Jurisprudenţa instanţelor naţionale face referire la acest motiv de prelungire sau demenţinere a arestării preventive. De pildă prin încheierea din 20 octombrie 2004, Curtea deApel Ploieşti a dispus menţinerea arestării preventive a inculpaţilor. Aceştia au fost arestaţide aceeaşi instanţă în luna iunie 2004. Au fost acuzaţi de săvârşirea unui număr mare deinfracţiuni (furt, înşelăciune, fals, us de fals, etc.), iar instanţa în motivare a relevat căinculpaţii au încercat să se pună de acord în ceea ce priveşte declaraţiile pe care urmeazăsă le dea-înţelegere între coacuzaţi- şi s-a mai avut în vedere zădărnicirea aflării adevăruluiprin încercarea de alterare a unor probe şi prin riscul de presiune asupra martorilor.1 Kozlowski c. Polonia, 13 noiembrie 2005; Tot în acest sens: Krawczak c. Polonia, 4 octombrie 2005 apudD. Bogdan, op.cit., p.135.53