TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

Date fiind cele arătate mai sus, considerăm că de la un moment dat, încheierile deprelungire a arestării preventive a inculpaţilor din dosarul 788/A/2004, pronunţate detribunalul Galaţi, au devenit contrare art.5 §3 din CEDO, deoarece acuzaţii au fost ţinuţi înarest preventiv pentru o perioadă de aproape un an, iar instanţa internă a avut în vederedoar pericolul social concret care rezulta din riscul de săvârşire a unei noi infracţiuni. 2 Deasemenea prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene expusă mai sus, considerăm căeste încălcat caracterul rezonabil al detenţiei prin prelungirea unei arestări preventive pe odurată de mai bine 9 luni, care dealtfel a fost declarată rezonabilă de ICCJ prin decizia nr.6455 din 2 decembrie 2004. Instanţa internă a decis prelungirea arestării, fără a ţine seamacă unul dintre motivele de arestare a dispărut, respectiv temeiul prevăzut de art. 148 lit. c),iar celălalt motiv indicat la momentul arestării – riscul de săvârşire a unei noi infracţiuninua fost analizat în concret, prin raportare la situaţia actuală a inculpatului. 34. PERICOLUL DE INFLUENŢARE A ANCHETEI PENALECu toate că în jurisprudenţa Curţii cel mai adesea întâlnim riscul de presiune asupramartorilor, ca motiv folosit de instanţele naţionale pentru justificarea unei detenţiiprelungite, totuşi am ales această formulă - pericolul de influenţare a anchetei penale -datorită faptului că este utilizată şi în proiectul Noului Cod de Procedură Penală. Dacătextul Codului va intra în vigoare în forma actuală, potrivit expunerii de motive acestmotiv va fi recunoscut ca şi caz general în care se poate dispune privarea de libertatealături de situaţiile în care există pericol de sustragere de la anchetă şi pericol de comiterea unei alte infracţiuni.4.1.Necesităţile anchetei şi riscul unei înţelegeri secrete între coacuzaţi. Dupăcum am văzut şi atunci când am vorbit despre complexitatea cauzei, Judecătorul europeanacceptă în unele cauze, menţinerea de către autorităţi a unui suspect în detenţie, cel puţin laînceputul anchetei, tocmai pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă avem de-aface cu o cauză complexă, ce necesită cercetări delicate şi multiple. După o perioadănecesitatea bunei desfăşurări a anchetei, fără a fi coroborată cu alte motive, nu mai estesuficientă pentru a justifica prelungirea arestării deoarece, în mod normal, pericolele1 Toth c. Austria, 12 decembrie 1991.2 Dorel George Matei, op.cit., p. 86-86.3 Idem, p. 106-107.51