TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

noi impus de Curte. 1 În doctrină s-a remarcat utilizarea timpului prezent în formulareacondiţiei prevăzute la lit. c) în art. 148, fapt care ,, pune accent în mod firesc pe persistenţaacestui temei la momentul luării măsurii dar şi la momentele uterioare, ceea ce determinăinstanţa să aprecieze la orice moment riscul invocat” 2 . Această formulare este preluată şi înProiectul Noului Cod de Procedură penală, în a cărui expunere de motive se precizează că,,se instituie, după modelul german, o nouă trăsătură legală a acestuia, respectiv caracterulactual(s.n.), ceea ce presupune dovedirea sa la momentul când se dispune asupra privăriide libertate”.În hotărârea Paradysz c. Franţa din 29 octombrie 2009, Curtea a sugerat că lerevine autorităţilor naţionale obligaţia de a depune toate diligenţele legale şi judiciarepentru a face ca o detenţie preventivă să se încadreze în limite rezonabile (§65). Mai apoi,Instanţa europeană a relevat că instanţele naţionale au prelungit detenţia provizorie areclamantului spre limitele maxime permise de art 145-2 din Codul francez de Proc. Pen.,invocând în motivările lor în mod constant ,,insuficienţa controlului judiciar ţinând cont deriscul de reiterare a infracţiunii”( §68). Tot în această speţă, Curtea a arătat că gravitateafaptelor şi a sancţiunii pe care o riscă inculpatul, poate să conducă autorităţile judiciare lamenţinerea suspectului în stare de arest pentru a evita tentativele de comitere a unor noiinfracţiuni.În alte hotărâri s-a precizat că instanţa naţională poate lua în considerare gravitateainfracţiunilor cercetate pentru a aprecia pericolul repetării acestora, însă acest elementtrebuie coroborat cu alte considerente cu ar fi circumstanţele cauzei, perioada lungă detimp pe parcursul căreia au fost săvârşite infracţiunile, prejudiciul mare suferit de victime,antecedentele şi personalitatea celui în cauză, 3 natura infracţiunilor săvârşiteanterior şi pedepsele corespunzătoare acestora. 11 De pildă, în mod abuziv după părerea noastră, Judecătoria Sectorului 1 prin încheierea din26 octombrie2005, a menţinut starea de arest a inculpatului, constatând legalitatea şi temeinicitatea acesteia printr-omotivare care face referire exclusiv la subzistenţa temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive.Menţionăm faptul că înculpatul era acuzat de infracţiunea de înşelăciune care nu este de o gravitatedeosebită, nu are antecedente penale, iar prericolul social nu rezultă din nicio probă aflată la dosar. DorelGeorge MATEI, Măsuri Preventive.Practică Judiciară, Ed. Hamangiu, 2006, p. 50-51..2 Gheorghiţă MATEUŢ, Modificările aduse Părţii Generale a Codului de procedură penală prin Legea nr.356/2006 şi OG nr 60/2006. Virtuale elemente progresiste sau o veritabilă întoarcere spre trecut?, RevistaCaiete de Drept Penal, nr. 3/2006, p. 138.3 Paradysz c. Franţa, cit. supra; Hesse c. Austria, 25 ianuarie 2007. În această cauză, justificarea riscului de acomite noi infracţiuni a avut la bază, bănuiala că reclamantul comisese mai multe infracţiuni de trafic dedroguri în mod repetat şi fusese ajutat în activitatea sa de o organizaţie criminală internaţională, precum şisituaţia sa financiară precară. Tot în acest sens a se vedea şi Richet c. Franţa, 13 februarie 2001, în care s-aarătat că în ceea ce priveşte teama de recidivă, referirea la antecedente nu poate fi suficientă pentru a sejustifica refuzul de punere în libertate. Mutatis mutandis şi Clooth c. Belgia, 12 noiembrie 1991; Matznetterc. Austria, cit. supra.50