TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

pedepei. 1 În acest context, s-a arătat că în statele care nu cunosc posibilitatea judecăţii înlipsă, va fi suficient să se constate prezenţa primului pericol, pentru a se putea dispunearestarea preventivă. Per a contrario, în statele în care condamnarea în lipsă este admisă,riscul de a nu compărea la audiere, singur, nu poate fi avut în vedere ca motiv ce poatejustifica detenţia preventivă a unei persoane. În acest din urmă caz, este permisă o singurăderogare, în cazul în care judecătorul este competent să ordone prezenţa inculpatului şidacă există motive de a crede că judecătorul va uzita de această competenţă. Deci, într-unasemenea stat, singurul pericol ca persoana în cauză să se sustragă de la executareapedepsei, ar putea fi suficient pentru a se justifica detenţia preventivă. 2Pericolul de sustragere de la anchetă trebuie analizat, în general, prin raportare lacelelalte motive invocate de autorităţi, dar în special prin referire la gravitatea pedepsei,analizată mai sus. Curtea a statuat că ,,gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aşteptaîn cazul unei potenţiale condamnări, poate fi considerată în mod legitim, ca fiind de naturăa-l incita să fugă. Cu toate acestea, pe măsură ce arestarea preventivă a fost prelungită demai multe ori, pericolul de sustragere de la proces se diminuează, mai ales datoritădiminuării pedepsei pe care cel acuzat va trebui să o execute”. 3 De asemenea, tot prinraportare la gravitatea pedepsei, s-a arătat într-o altă hotărâre că atunci când se poateanticipa o pedeapsă de o gravitate redusă, ar trebui să se ţină seama de faptul că, pentru celîn cauză nu există o tentaţie mare să se sustragă de la proces. 4Chiar dacă adeseori evaluarea riscului de sustragere se face avându-se în vederegravitatea faptei şi a pedepsei pe care inculpatul riscă să o primească, totuşi există cazuri încare nu este suficientă raportarea la gravitatea faptei. Deci, în unele cauze, este necesar săse ia în considerare, o serie de alţi factori relevanţi, care fie confirmă existenţa acestuipericol, fie îl diminuează, astfel încât să nu poată justifica menţinerea în stare de arestpreventiv. 5 Astfel, gravitatea pedepsei la care inculpatul se putea aştepta în caz decondamnare, poate să susţină la început în mod legitim arestarea preventivă, însă risculsustragerii descreşte proporţional cu prelungirea detenţiei, iar de la un moment dat estenevoie de elemente suplimentare pentru a se dispune prelungirea arestării preventive.1 C. Frowein, W. Penkert, Europaische Menschenrechts Konvention, EMRK. NP Engel Verlog, Kehl,Strasbourg, Arlington, 1996, p. 107 apud Gh. Mateuţ, Tratat...op.cit., p. 185.2 Ibidem.3 Debboud alias Husseini Ali c. Franţa, 9 moiembrie 1999; ; Wemhoff c. Germania, cit supra, § 14; Kudla c.Polonia, 26 octombrie 2000.4 Vrencev c. Serbia, 23 septembrie 2008.5 Matskus c. Rusia, 21 februarie 2008, §61; Belevski c. Rusia, 1 martie 2007, § 101; Ilijkov c. Bulgaria, 26iunie 2001, § 81Jecius c. Lituania, 31 iulie 2000, § 94.45