TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

arestării preventive, invocând în mod abstract gravitatea faptelor săvârşite de cel bănuit. Însusţinerea acestor afirmaţii vom face referire la o cauză relativ recentă ce se afla în anul2009 pe rolul instanţelor interne. Prin încheierea din 22 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj,Secţia penală şi de minori ca instanţă de apel, învestită cu soluţionarea apelurilor declaratede inculpaţi în baza art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. a menţinut starea de arest ainculpaţilor P.V. şi C.A.. În fapt, cei doi inculpaţi au fost arestaţi preventiv în baza art. 143raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., reţinând că sunt indicii temeinice din carerezultă că aceştia, în noaptea de 30 decembrie 2000, în jurul orelor 4:30, s-au deplasat laCasa de schimb valutar aparţinând societăţii comerciale P., unde inculpatul C.A. a trasdouă focuri de armă asupra părţii vătămate K.I., casieră, cauzându-i leziuni care aunecesitat peste 60 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi care i-au pus în primejdieviaţa, după care inculpatul P.V. a pătruns în interiorul casei de schimb valutar de unde asustras diferite sume de bani în lei şi valută. Cât priveşte temeiul arestării preventive,acesta a fost dedus de instanţă din gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpaţilor(s.n.L.C.), modul şi împrejurările de comitere a acestora, care le conferă făptuitorilor unridicat grad de periculozitate. Cu toate că cei doi inculpaţi, arestaţi preventiv din data de25 decembrie 2004, au fost ţinuţi în arest preventiv mai bine de 4 ani şi 6 luni, instanţainternă a arătat că, ,,caracterul rezonabil al duratei măsurii nu este încălcat, fiind apreciat,conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi în raport cu gravitateainfracţiunilor, indiciile cu privire la vinovăţie şi alte criterii, cum ar fi pericolul pe careinculpaţii l-ar prezenta, sustrăgându-se procedurilor judiciare sau riscul de a comite alteinfracţiuni.”Dacă vom face aplicarea principiilor fundamentale reţinute de către CEDO, înaceastă speţă vom constata fără mari dificultăţi faptul ca art. 5 §3 a fost violat, dinurmătoarele motive. În ceea ce priveşte momentul final al arestării, indiferent de opinia cear putea fi împărtăşită de către Curte, acesta va conduce la constatarea unei detenţiipreventive ce depăşeşte 4 ani. Pentru a putea ţine în arest o persoană atâta timp, ar trebuisă se constate o persistenţă a motivelor menţinerii în stare de arest, ca şi condiţie sine quanon de respectare a prevederilor art. 5§ 3 din Convenţie 1 . Relativ la gravitatea faptei,considerăm că aceasta a putut să constituie motiv de arestare, însă pe parcurs, considerămcă aceasta nu a mai putut constitui un motiv de prelungire după o anumită durată de timp. 21 Imre c. Ungaria, 2 decembrie 2003 apud R. Chiriţă, Culegere...2003, p. 45.2 În acest sens a se vedea hotărârile Letellier c Franţa, cit supra şi I.A. c. Franţa, 23 septembrie 1998. Înaceastă cauză, Curtea a decis cu unanimitate de voturi că o detenţie de 5 ani este contrară art.5 §3, cu toate că43