TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

Curtea a mai făcut unele precizări relativ la acest criteriu de menţinere a arestăriipreventive în hotărârea Paradysz c. Franţa din 29 octombrie 2009. Reclamantul, Antoine-Joseph Paradysz, este un resortisant francez, ce a fost ţinut în arest preventiv o perioadă de4 ani, trei luni şi 28 de zile, în închisoarea Metz din Franţa. În speţă, Instanţa europeană aarătat că în pofida faptului că motivele invocate de instanţele naţionale pentru menţinereainculpatului în stare de arest sunt pertinente şi suficiente, 1 totuşi s-a constatat o lungăperioadă de inactivitate a autorităţilor naţionale pe de-o parte deoarece între luna martie2003 şi martie 2004, nu s-a îndeplinit nicio activitate de instrucţie dat fiind faptul căexpertul psihiatru nu a depus raportul de expertiză, iar pe de altă parte între finalizareaactelor de instrucţie şi înfăţişarea pentru prima dată în faţa unei instanţe de fond a trecut operioadă de mai bine de un an, februarie 2005-martie 2006(§ 74).Din jurisprudenţa Curţii reiese că Judecătorul european examinează în primul rândcomportamentul autorităţilor judiciare, fără a neglija însă atitudinea celorlalte autorităţi,cum ar fi cea legislativă sau cea executivă, în virtutea principiului statului unitar şi aîndatoririi de executare a obligaţiilor internaţionale. 2 Astfel, în situaţia în care am avea deaface cu o nefuncţionalitate pasageră a sistemului, responsabilitatea statului în cauză nu vafi angajată dacă autorităţile competente, au adoptat cu promptitudine măsurile necesaredepăşirii unei situaţii excepţionale. În jurisprudenţa elveţiană regăsim afacereaScatareggia, din care putem înţelege dificultatea de mânuire a unui astfel de principiu,atunci când avem de-a face cu un blocaj brusc şi imprevizibil. Tribunalul federal elveţian,în acord cu organele de la Strasbourg, a admis că ,,autorităţile nu trebuie să aştepte odiminuare a numărului de cauze ce trebuie soluţionate, ci trebuie să dispună întotdeauna deo organizare suficient de bună, care să le permită să facă faţă tuturor cauzelor deduseînaintea lor”. 3 În alte hotărâri Curtea nu a ezitat să angajeze responsabilitatea Statului,atunci când s-a întâmplat ca întârzierea procesului să fie datorată unei autorităţi, alta decâtcea judecătorească. 4 Bunăoară, s-a angajat responsabilitatea statului, în situaţia în careParlamentul a întârziat în procesul de ridicare a imunităţii parlamentare unui membru de-alsău, sau atunci când legea nu îi oferea judecătorului aproape niciun mijloc de a obliga un1 S-a invocat gravitatea infracţiunii, riscul de a săvârşi noi infracţiuni, starea de recidivă legală în care segăsea inculpatul care mai fusese condamnat anterior la 13 ani de inchisoare, violenţa acestuia, etc.2 Rusen ERGEC et Jacques VELU, La notion de ,,délai raisonnable’’...op.cit., p. 157.3 Arrêt Scatareggia; die Praxis des Bundesgerichts, 1978, p. 379 apud Carlo LOMBARDINI, La Notion deDélai Raisonnable et la Jurisprudence Suisse, Revue Trimestrielle des Droits de l’Homme, Numéro spécialdélairaisonnable, Nr. 5, Editions Nemesis, 1991, p. 128 şi urm.4 Sa nu uităm faptul că printre efectele indirecte pe care le produce jurisprudenţa CEDO în dreptul intern aunui stat, se regăseşte şi acela conform căruia există o autoritate preventivă sau corectivă a deciziilor Curţii,care se adresează în special autorităţilor legiuitoare. Pentru detalii : R. Chiriţă, op.cit., p. 30-31.37