TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

mare, cu atât aprecierea caracterului rezonabil al termenelor va fi mai strictă. 1 De pildă, s-aarătat că, în cazul în care persoana ce se află în detenţie are o speranţă de viaţă limitată, sejustifică o ,,celeritate particulară” a procedurilor. 2 De asemenea, Judecătorul european aarăta că miza poate să fie chiar şi una economică. 33.2. Activităţile Autorităţilor NaţionaleŞi în acest caz avem de-a face cu un criteriu determinant în aprecierea caracteruluirezonabil al termenelor prevăzute de art. 5 §3 şi 6§1. Prin analogie cu art. 6§1, considerămcă şi în cazul art. 5 §3, Curtea poate să admită o prelungire a detenţiei provizorii datoratăcomplexităţii cauzei, însă poate refuza să accepte perioade semnificative de inactivitate dinpartea autorităţilor naţionale. 4 Hotărârea Tomasi este un bun exemplu de afacere în careautorităţile naţionale n-au acţionat cu promptitudinea necesară. 5 Curtea a conchis că,,durata detenţiei preventive nu poate fi atribuită nici complexităţii cazului şi nicicomportamentului reclamantului,” deoarece, analizând modul în care s-au desfăşuratprocedurile judiciare, autorităţile franceze nu au acţionat cu promptitudinea necesară. Deasemenea, Curtea a arătat în continuare faptul că ancheta ar fi putut fi scurtată în modconsiderabil, dacă erau evitate acele întârzieri nejustificate din noiembrie 1983 şi ianuarie1985, mai 1986 şi aprilie 1988. 6 În hotărârea Toth contra Austria în care s-a constatatdeopotrivă încălcarea art. 5 §3, s-a precizat acelaşi lucru, subliniindu-se faptul că faza deinstrucţie se derulează cu o lentoare excesivă, nu numai datorită recursurilor înaintate dedomnul TOTH ci şi datorită ,,intervenţiilor nejustificate ale judecătorilor fazei de instrucţieşi ale reprezentanţilor Ministerului Public, care au tendinţa de a vedea prelungitădetenţia”. 7admisibilitate a unei cereri în faţa Curţii, prin posibilitatea conferită acesteia din urmă de a putea respinge oplângere în care reclamantul nu a suferit un prejudiciu important.1 Rusen ERGEC et Jacques VELU, La notion de ,,délai raisonnable’’...op.cit., p. 157.2 Alexis Mihman, Contribution a l’Etude du Temps… op.cit.,2007, p.454.3 Intiba c. Turcia, 24 mai 2005, § 98.4 Antoine Valéry, op.cit., p.98 ; R. Chiriţă, op. cit., p.321.5 Tomasi c. Franţa, 27 august 1992, § 80-102. În cauza Tomasi, reclamantul a fost arestat cinci ani şi şapteluni între 23 martie 1983 şi 22 octombrie 1988, fiind acuzat de săvârşirea infracţiunilor de omor, tentativă deomor, deţinere ilegală de arme şi muniţii. Acesta a fost acuzat că ar fi participat la atacul impotriva centruluiLegiunii Străine de la Sorbo- Acagnano, care s-a soldat cu moartea unei persoane şi rănirea gravă a alteia. La22 octombrie 1988, Curtea de Apel din Bordeaux a dispus achitarea acestuia şi punerea sa de îndată înlibertate.6 În acest sens a se vedea şi J. PRADEL, op.cit., p. 365; Gh. MATEUŢ, Tratat...op.cit., p. 198.7 Toth c. Austria, 12 decembrie 1991, §77. A se vedea şi Michèle Picard et Patrick Titiun sous direction L. E.PETITTI, op.cit., p.225.36