TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

şi în materie penală, termenul care trebuie apreciat acoperă ansamblul procedurilor,expertizele şi căile de atac incluse. 12. APRECIEREA IN CONCRETO A DURATEI REZONABILEAtât în jurisprudenţa Curţii cât şi în jurisprudenţa instanţelor naţionale, esteîndeobşte admis faptul că durata rezonabilă a arestării preventive nu trebuie să fieapreciată în abstract ci trebuie apreciată în concret, în lumina datelor şi circumstanţelor dinfiecare cauză în parte 2 . De fiecare dată când s-a pus această problemă, Curtea a arătat cătrebuie examinate mai întâi faptele specifice din speţa analizată, abia apoi putându-seconstata dacă există sau nu o violare a textelor Convenţiei. Această poziţie de principiu seexplică ţinând cont, pe de-o parte, de varietatea situaţiilor ce se pot ivi, iar pe de altă parte,de diversitatea legislaţiilor aplicabile. În doctrină se mai arată că ,,însăşi conceptul deceleritate suscită o mare doză de variabilitate” 3 .În jurisprudenţa noastră, cu toate că avem încă hotărâri de prelungire a arestăriipreventive, în motivarea cărora nu se ţine seama de starea de fapt, ci se invocă motivestereotipe pentru a ţine o persoană în arest preventiv 4 , totuşi, unele instanţe au început săfacă trimitere la jurisprudenţa CEDO atunci când trebuie să justifice menţinerea acesteimăsuri excepţionale. De exemplu, Curtea de Apel Bucureşti în motivarea unui recursîndreptat împotriva unei încheieri de prelungire a arestării preventive, a arătat că„aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se poate face luându-se înconsiderare si circumstantele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce masură"există indicii cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţieide nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare delibertate" (Labita contra Italiei, Neumister contra Austriei) 5 .1 G. Cohen-Jonathan, Convention Européene des Droits de l’Homme, Droit à un procès équitable, J.-Cl.precit. nr.145. Idem pentru procedura în faţa unei Curţi Constituţionale dacă are consecinţe asuprarezultatului litigiului Bock c. Germania, 29 martie 1989, § 37; Ruiz Mateos c. Spania, 23 iunie 1993, §35apud J. F. Renucci, op.cit. traducere,p. 464 .2 Wemhoff c. Germania, cit. supra; Rusen ERGEC et Jacques VELU, La notion de ,,délai raisonnable’’...op.cit., p.141.3 Jean-Yves Lassalle, op.cit., p. 278.4 În acest sens avem nenumărate exemple. Aici vom face trimitere la recursul îndreptat împotriva încheieriinr. 343/R din 12 iulie 2005, a Tribunalului Bucureşti, judecat de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-aPenală, publicat în Dan LUPAŞCU, Culegere de practică judiciară în materie penală pe 2005, Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p.95-97.5Curtea de Apel Bucureşti - Sectia I-a Penală Dosar penal nr. 374/2/2007 - decizia penalănr.128/31.01.2008. Această decizie este dată în recursul îndreptat împotriva încheierii din 9.01.2008 aTribunalului Bucureşti, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. În speţă este vorba31