TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

aplice dispoziţiile art. 5§1 lit.c) şi §3, aceasta nu face altceva decât să limiteze drepturilecelui deţinut. De aceea în baza art. 53 din Convenţie, interpretarea ce ar trebui datădispoziţiilor art.5, depinde de statutul pe care o persoană condamnată în primă instanţă îlare în dreptul intern. 1În opinia noastră, dacă pornim de la premisa conform căreia noţiunea de ,,termenrezonabil” în sensul art. 5 §3 este una imprecisă şi prin urmare controversată 2 , şi având învedere imposibilitatea stabilirii unor termene precise şi cuantificate deoarece nicio cauzănu seamănă cu cealaltă, aprecierea generală a Curţii în analizarea momentului final aldetenţiei este una nerealistă. În primul rând Curtea dă o interpretare general-valabilă,neţinând seama de specificitatea fiecărui sistem de drept şi de faptul că există discrepanţeîntre legislaţiile celor 47 de state semnatare. Astfel nu face distincţia, în opinia noastrăextrem de importantă, între statele care conferă caracter executoriu şi cele care nu conferăacest caracter, hotărârilor date în primă instanţă. Or în sistemul nostru de drept este denotorietate faptul că o hotărâre de condamnare dată în primul grad de jurisdicţie nu arecaracter executoriu, deoarece există posibilitatea modificării acesteia. Mentorii Codului deProc. Pen., având în vedere toate garanţiile instituite de lege, au preluat concepţia potrivitcăreia o hotărâre judecătorească este susceptibilă de a cuprinde erori de fapt şi de drept,ceea ce constituie o ,,prezumţie de greşeală” din partea instanţei care a pronunţat hotărâreaatacată. Iar prin posibilitatea instituirii unui nou cadru de judecată, se presupune că erorilevor fi înlăturare ceea ce constituie o ,,prezumţie de îndreptare”. 3 Doar o hotărâre definitivăare caracter executoriu şi se bucură de autoritate de lucru judecat astfel încât se considerăcă stabileşte adevărul, res iudicata pro veritate habetur.Având în vedere argumentele exprimate, ne raliem opiniei exprimate atât în dreptulaustriac cât şi în dreptul român, conform căreia trebuie să se ţină seama de caracterulexecutoriu al hotărârii date în prima instanţă şi de particularităţile fiecărui sistem în parte.Totodată considerăm că de ferenda se impune ca Instanţa europeană să pronunţe unreviriment în acest sens.1 R. Chiriţă, op.cit., p. 179.2 B. Bouloc, op.cit, p. 69 ; Jean-Yves LASSALLE, Les Délais de la Convention Européene des Droits deL’Homme et le Droit Pénal Français, op.cit., 1993, p. 264.3 Traian Pop, Drept Procesual Penal, Vol. IV, Cluj, 1948, p. 339 apud Grigore Theodoru, op.cit. p. 747Astfel sentinţa penală a primei instanţe rămâne definitivă doar în situaţia în care nu este supusă apelului saurecursului, dacă a expirat termenul de apel sau de recurs, sau dacă apelul sau recursul declarat a fost retrassau respins.27