TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

Astfel limita iniţială a detenţiei provizorii, o constituie momentul în care persoanasuspectată de săvârşirea unei fapte penale, este arestată sau reţinută. 1Există însă câteva excepţii de la această regulă. În primul rând amintim situaţia încare statul pârât a ratificat Convenţia în timp ce reclamantul era deţinut. În acest caz,organele Convenţiei nu au competenţa de a analiza perioada anterioară ratificării. 2 În aldoilea rând, menţionăm ipoteza în care reclamantul a mai fost lipsit de libertate pentru altemotive, cum ar fi bunăoară arestarea în alt stat în vederea extrădării, această perioadă fiindeventual imputabilă acestui din urmă stat în baza art. 5 § 1 lit. f). 3 În fine, fosta Comisie afăcut precizarea că, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursulprocedurii, nu poate fi invocat de cel care, chiar dacă ar face obiectul unei ordonanţe dedetenţie preventivă, execută în acelaşi timp o pedeapsă privativă de libertate la care a fostcondamnat, pentru că el se află în situaţia reglementată de art. 5 § 1 lit. a) din Convenţie. 4Cu toate acestea, în marea majoritate a cazurilor, astfel cum rezultă din jurisprudenţaCurţii, punctul de plecare al detenţiei avute în vedere, coincide cu momentul arestăriiefective a persoanei bănuite. 52.2. Dies ad quem. Chestiunea de a şti când ia sfârşit perioada de arestare este maicomplicată şi în acelaşi timp mult mai delicată. Şi această problemă a fost pusă pentruprima dată, tot în afacera Wemhoff c. Germania. Pe de-o parte, Comisia a susţinut înRaportul său, alături de Guvernul german, că momentul final al detenţiei preventive avutîn vedere de art. 5 parag. 3 este acela în care acuzatul este adus în faţa instanţei dejudecată. 6 Pe de altă parte s-a afirmat teza conform căreia termenul final al detenţieiprovizorii este dat de ziua în care a devenit definitivă hotărârea judecătorească. 7 Curtea a1 Idem. p. 219 ;Jean-François RENUCCI, Traité de Droit Européene des Droits De L’Homme, L.G.D.J.,Paris, 2008, p.322; J..Pradel, Geert Corstens, Gert Vermeulen, op.cit, p.361; G. Mateuţ, op.cit.,p. 196.2 R. Chiriţă, Convenţia…op.cit., p.176 De pildă, în hotărârea Prencipe c. Monaco din 16 octombrie 2009,deşi inculpatul a fost ţinut în arest o perioadă de aproape 4 ani, din ianuarie 2004 până în decembrie 2007,Curtea s-a declarat competentă rationae temporis doar pentru perioada ce a urmat datei de 20 noiembrie2005, moment la care a intrat în vigoare Convenţia, în Monaco (§72).3 S. Trechsel, Liberty and Security of Person, în R.St. J. Macdonald, F. Matscher, H. Petzold, The EuropeanSystem for the protection of human rights, Ed. Martinus Nijhoff Publishers, Dordrecht (Olanda), 1993, p.338apud R. Chiriţă, op.cit., p.176.4 Comis. EDO, X. c. Germania, DR nr. 25, 12 martie 1981, p.218 apud C. Bârsan, op. cit. p.358. Tot în acestsens a se vedea şi Herczegfalvy c. Autriche, din 24 sepembrie 1992, Rapport de la Commission, paragr. 225apud J. Murdoch, op.cit., p. 78.5 Scundeanu c. România, 2 februarie 2010, §78; Belov c. Rusia, hot. finală în 3 octombrie 2008, §42.6 Wemhoff c. Germania, cit. supra, §6.7 A se vedea: J..Pradel, Geert Corstens, Gert Vermeulen, op.cit, p.361; G. Mateuţ, op.cit.,p. 196.21