TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

II. TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRIIPREVENTIVE. GARANŢIE SPECIALĂ.Necesitatea şi în acelaşi timp dezideratul creării unei societăţi democratice,guvernate de principiul preeminenţei dreptului, poat fi atinse nu doar prin prevenireaîncălcării drepturilor omului şi prin asigurarea sancţionării acestor încălcări, dar şi princrearea unui complex de garanţii şi instrumente care să asigure că funcţii ale justiţieiprecum cea reparatorie sau cea sancţionatorie, sunt exercitate într-un cadru de legalitate şioperativitate, înlăturându-se astfel posibilitatea producerii de noi vătămări în însuşidemersul de a înfăptui actul de justiţie.Pentru a atinge aceste deziderate, art.5 §3 reglementează două drepturi procesualecare se concretizează în garanţii speciale, ce pun în valoare în faţa instanţelor judiciaredrepturile recunoscute individului. Garanţiile au ca obiect să permită fiecărei persoane săse apere împotriva unei arestări sau detenţii nejustificate, pentru a-şi recăpătalibertatea. 1 Aşadar, în cele ce urmează vom încerca o analiză a celei de-a doua garanţiispeciale cuprinse în art. 5 §3, respectiv a duratei rezonabile a arestării preventive.1. DOMENIUL DE APLICARE AL GARANŢIEITextul Convenţiei prevede în art.5 §3 că orice persoană arestată sau deţinută, încondiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c)(...) are dreptul de a fi judecată într-un termenrezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Din acest paragraf reiese clar faptul căexigenţa duratei rezonabile a arestării preventive se aplică doar arestărilor efectuate înconformitate cu art.5 §1 lit.c). La rândul său, Curtea a subliniat această chestiune înjurisprudenţa sa, precizând că dispoziţiile art. 5 §3 se referă numai la paragraful 1 lit. c)din acelaşi articol, iar nu şi la ipoteza reglementată de art.5 §1 lit. a), cu care formează untot unitar în privinţa situaţiei celui arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilorjudiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârşit o1 Frédéric SUDRE ,Droit européen et international des droits de l’homme, 9 éme édition revue etaugmentée, Presses Universitaires de France, 2008, p. 343.17