TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

3.2. Situaţia dinaintea modificării Constituţiei. Până la momentul în care auintervenit aceste modificări legislative, nici Constituţia României şi nici Codul deprocedură penală nu reglementau instituţia termenului rezonabil al arestării preventive. 1Cu toate că legislaţia internă nu făcea referire directă la durata rezonabilă a arestării,considerăm că această exigenţă putea fi invocată în faţa judecătorului român, în temeiulConvenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii, din cel puţinurmătoarele considerente.După cum am vazut mai sus, România a ratificat Convenţia încă din anul 1994.Într-o ţară cu un sistem juridic monist, cum este România potrivit art. 11 al.2 dinConstituţie, o Convenţie internaţională devine parte a legislaţiei interne în momentulratificării, iar prevederile sale pot fi aplicate în mod direct. 2 Cu alte cuvinte, justiţiabilulpoate invoca în mod direct prevederile art.5 §3, în faţa instanţei naţionale. Mai mult,potrivit art. 20 din Constituţie, tratatele internaţionale ratificate în domeniul drepturilor şilibertăţilor fundamentale se aplică cu prioritate faţă de legea internă.În ceea ce priveşte jurisprudenţa Curţii, doctrina de specialitate susţine la unison căaceasta trebuie să inspire în mod firesc instanţele naţionale, având un caracterobligatoriu, fapt ce rezultă, din interpretarea art. 20 din Constituţie, şi a art. 19 şi 46 dinConvenţie. 3 Cu toate că jurisprudenţa Curţii trebuia cunoscută şi utilizată în motivareahotărârilor judecătoreşti, cel puţin în ceea ce priveşte exigenţa duratei rezonabile a arestăriipreventive, până la momentul 2003 aceasta a fost aproape inexistentă. Din vara anului2003, unele instanţe au început să facă referire la dispoziţiile art.5 §3, atunci când au avutde apreciat caracterul rezonabil al duratei arestării preventive. 4 Cu toate că au trecutaproape şapte ani de la modificările din 2003, încă unele instanţe române manifestăreticenţă în ceea ce priveşte utilizarea criteriilor stabilite de Curte prin jurisprudenţa ei, învederea determinării caracterului rezonabil al duratei arestării.1 Mihail UDROIU, Termenul rezonabil al arestării preventive, în rev. Dreptul, nr.3/2007, p.139.2 Institutul Român pentru Drepturile Omului, Protectia Drepturilor Fundamentale ale omului în proceselepenale-Raport General-, Bucureşti, 2009, p.16. Mai precizăm că într-o ţară dualistă, tratatul trebuieimplementat mai întâi prin reglementări naţionale, până să poată avea efecte.3 R. Chiriţă, op.cit.,p. 36 şi urm.; Gh. Mateuţ, op.cit.,p.52; C. Bârsan, op.cit., Vol.II, 2006, p.608 şi urm.4 A se vedea C.Apel Bucureşti, S. I pen., dec. nr. 1464/2003, publicată în Curtea de Apel Bucureşti.Practicăjudiciară penală 2003-2004, ed. Brilliance, 2006, p.223 şi urm.. Instanţa a apreciat că lipsa de operativitateexistentă în cauză nu poate fi imputată inculpaţilor, care au recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii,depăşindu-se limitele rezonabile ale detenţiei impuse de art.5 §3 din Convenţie (s.n.L.C.), întrucât cauza nueste complexă şi, în condiţiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, instanţa putea să sepronunţe într-un termen rezonabil, inculpaţii fiind arestaţi preventiv de un an de zile. apud M. Udroiu,op.cit., p. 152.13