partea a doua, care la rândul ei, după cum vom vedea este mai strictă decât cea din art 6§1. Mutatis mutandis, chiar dacă celeritatea se apreciază prin analizarea in concreto afiecărei cauze, importanţa acordată circumstanţelor concrete nu poate aduce atingeresubstanţei dreptului protejat de art 5 §3. Aceasta înseamnă că statele nu pot fi dispensatede obligaţia prezentării cu rapiditate a persoanei arestate în faţa unei autorităţi judiciare. 1De asemenea, din această prevedere rezultă o obligaţie pozitivă în sarcina statelor,aceea de a face posibil controlul judiciar, nu numai rapid ci şi în mod automat şinecondiţionat. Aceasta înseamnă că persoana privată de libertate nu trebuie să formuleze ocerere în acest sens. 2 Acest lucru este subliniat în mai multe hotărâri date împotrivaRomâniei. 33. <strong>TERMENUL</strong> <strong>REZONABIL</strong> <strong>AL</strong> <strong>ARESTĂRII</strong> <strong>PREVENTIVE</strong> ÎNDREPTUL ROMÂNESC3.1. Generalităţi. Din anul 1990 încoace, odată cu descătuşarea de regimul politictotalitar, legiuitorul român a început un demers anevoios de aliniere a legislaţiei naţionalela exigenţele cerute de societatea internaţională. Pe de altă parte, în anul 1994 România asemnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. 4 În condiţiile instalării unui regimdemocratic şi pe fondul aderării ţării noastre la acest remarcabil instrument de protecţie adrepturilor omului, legiuitorul intern a ezitat mai bine de 13 ani, să pună în acord legislaţiaprocesuală din materia arestării preventive cu exigenţele cerute de dreptul procesualeuropean.Cea mai profundă transformare a normelor procesual penale în material arestăriipreventive, s-a produs abia în anul 2003, prin revizuirea Constituţiei şi prin adoptareaLegii nr. 281/2003 5 .1 Dominique <strong>AL</strong>LIX, Les droits fundamentaux dans le procès pénal, Ediţia a 2-a, Ed. Montchrestien, 2002,p. 51.2 J. Pradel, Geert Corstens, Gert Vermeulen, op.cit.,p.357.3 Toma c. România, 24 mai 2009, § 65; Lăpuşan c. România, 3 iunie 2008, §30; Pantea c. România, 3 iunie2003, §239.4 Convenţia a intrat în vigoare la 21 mai 1994, dată la care s-a publicat în Monitorul Oficial al României, caefect al ratificării prin legea nr.30/1994. Raporturile interstatale, faţă de dispoziţiile art. 66 pct.3 alConvenţiei, au intrat în vigoare la 20 iunie 1994, dată la care România a depus instrumentele de ratificare laSecretariatul General al Consiliului Europei.5 Publicată în ,,Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr.468 din 1 iulie 2003.12
3.2. Situaţia dinaintea modificării Constituţiei. Până la momentul în care auintervenit aceste modificări legislative, nici Constituţia României şi nici Codul deprocedură penală nu reglementau instituţia termenului rezonabil al arestării preventive. 1Cu toate că legislaţia internă nu făcea referire directă la durata rezonabilă a arestării,considerăm că această exigenţă putea fi invocată în faţa judecătorului român, în temeiulConvenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii, din cel puţinurmătoarele considerente.După cum am vazut mai sus, România a ratificat Convenţia încă din anul 1994.Într-o ţară cu un sistem juridic monist, cum este România potrivit art. 11 al.2 dinConstituţie, o Convenţie internaţională devine parte a legislaţiei interne în momentulratificării, iar prevederile sale pot fi aplicate în mod direct. 2 Cu alte cuvinte, justiţiabilulpoate invoca în mod direct prevederile art.5 §3, în faţa instanţei naţionale. Mai mult,potrivit art. 20 din Constituţie, tratatele internaţionale ratificate în domeniul drepturilor şilibertăţilor fundamentale se aplică cu prioritate faţă de legea internă.În ceea ce priveşte jurisprudenţa Curţii, doctrina de specialitate susţine la unison căaceasta trebuie să inspire în mod firesc instanţele naţionale, având un caracterobligatoriu, fapt ce rezultă, din interpretarea art. 20 din Constituţie, şi a art. 19 şi 46 dinConvenţie. 3 Cu toate că jurisprudenţa Curţii trebuia cunoscută şi utilizată în motivareahotărârilor judecătoreşti, cel puţin în ceea ce priveşte exigenţa duratei rezonabile a arestăriipreventive, până la momentul 2003 aceasta a fost aproape inexistentă. Din vara anului2003, unele instanţe au început să facă referire la dispoziţiile art.5 §3, atunci când au avutde apreciat caracterul rezonabil al duratei arestării preventive. 4 Cu toate că au trecutaproape şapte ani de la modificările din 2003, încă unele instanţe române manifestăreticenţă în ceea ce priveşte utilizarea criteriilor stabilite de Curte prin jurisprudenţa ei, învederea determinării caracterului rezonabil al duratei arestării.1 Mihail UDROIU, Termenul rezonabil al arestării preventive, în rev. Dreptul, nr.3/2007, p.139.2 Institutul Român pentru Drepturile Omului, Protectia Drepturilor Fundamentale ale omului în proceselepenale-Raport General-, Bucureşti, 2009, p.16. Mai precizăm că într-o ţară dualistă, tratatul trebuieimplementat mai întâi prin reglementări naţionale, până să poată avea efecte.3 R. Chiriţă, op.cit.,p. 36 şi urm.; Gh. Mateuţ, op.cit.,p.52; C. Bârsan, op.cit., Vol.II, 2006, p.608 şi urm.4 A se vedea C.Apel Bucureşti, S. I pen., dec. nr. 1464/2003, publicată în Curtea de Apel Bucureşti.Practicăjudiciară penală 2003-2004, ed. Brilliance, 2006, p.223 şi urm.. Instanţa a apreciat că lipsa de operativitateexistentă în cauză nu poate fi imputată inculpaţilor, care au recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii,depăşindu-se limitele rezonabile ale detenţiei impuse de art.5 §3 din Convenţie (s.n.L.C.), întrucât cauza nueste complexă şi, în condiţiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, instanţa putea să sepronunţe într-un termen rezonabil, inculpaţii fiind arestaţi preventiv de un an de zile. apud M. Udroiu,op.cit., p. 152.13
- Page 1: UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” C
- Page 4 and 5: I. CAPITOL PRELIMINAR1. NOŢIUNEA D
- Page 6 and 7: În linii mari, în ceea ce priveş
- Page 8 and 9: 2. TERMENUL REZONABIL ÎN CONTEXTUL
- Page 10 and 11: aplică tuturor categoriilor prevă
- Page 14 and 15: 3.3.Modificarea Constituţiei. Prin
- Page 16 and 17: cauzei 1 . Pentru a exista o garan
- Page 18 and 19: infracţiune sau când există moti
- Page 20 and 21: persoane prezumată ca fiind nevino
- Page 22 and 23: dat în cele din urmă o soluţie i
- Page 24 and 25: instanţă. 5 Mai precizăm că în
- Page 26 and 27: judecată instanţa este obligată,
- Page 28 and 29: III. APRECIEREA CARACTERULUI REZONA
- Page 30 and 31: acuzat. 4 Atât în art. 5 cât şi
- Page 32 and 33: În jurisprudenţa Curţii Europene
- Page 34 and 35: anumită jurisdicţie a unei probe
- Page 36 and 37: mare, cu atât aprecierea caracteru
- Page 38 and 39: expert să-şi depună raportul la
- Page 40 and 41: nefondate, a refuzat să se supună
- Page 42 and 43: Într-o hotărâre recentă dată
- Page 44 and 45: Din motivarea instanţei interne, c
- Page 46 and 47: Jurisprudenţa Curţii ne relevă a
- Page 48 and 49: încercarea de a se sustrage urmăr
- Page 50 and 51: noi impus de Curte. 1 În doctrină
- Page 52 and 53: espective se diminuează cu timpul,
- Page 54 and 55: Considerăm că dată fiind complex
- Page 56 and 57: egulii generale a judecării în st
- Page 58 and 59: libertate. 1 În cele ce urmează,
- Page 60 and 61: preventive, au fost respinse cereri
- Page 62 and 63:
Caracterul justificat al arestării
- Page 64 and 65:
De asemenea şi atitudinea procesua
- Page 66 and 67:
’90, după ce au început să con
- Page 68 and 69:
de circumstanţele speţei, asemene
- Page 70 and 71:
infracţiuni (Matznetter c. Austria
- Page 72 and 73:
instanţelor naţionale, diligenţe
- Page 74 and 75:
BIBLIOGRAFIE Tratate, Cursuri, Cule
- Page 76 and 77:
30. KÖVESI, Laura Codruţa, TIŢIA
- Page 78 and 79:
Revue Trimestrielle des Droits de l
- Page 80 and 81:
Lista Hotărârilor Citate înOrdin
- Page 82 and 83:
97. Moisejevs c. Letonia, 15 iunie
- Page 84 and 85:
CUPRINSCuvânt-înainte ...........