TERMENUL REZONABIL AL ARESTĂRII PREVENTIVE

atribuţii jurisdicţionale, are obligaţia sa-l ,,asculte” pe cel acuzat, care trebuie adus în faţaautorităţilor jurisdicţionale, iar pe de altă parte, autoritatea judiciară este obligată ca ,,dinoficiu” să examineze toate problemele referitoare la deţinere, luând în final o hotărâredefinitivă în legătură cu aceasta. 1Se impune aici să facem câteva precizări cu privire la celeritatea 2 şi automaticitateaprezentării în faţa unui magistrat, deoarece pe de-o parte, mometul de început al arestăriipreventive din această fază, este acelaşi cu cel luat în calcul în determinarea durateirezonabile a detenţiei, iar pe de altă parte, o analogie între cele două termene este relevantăpentru demersul nostru.Textul francez al Convenţiei prin folosirea adverbului ,,aussitôt”, evocă ideea deiminenţă, confirmând faptul că gradul de supleţe legat de noţiunea de,,promptitudine”(promptness), este limitat. 3 Scopul acestei exigenţe este de a reduce laminim riscul arbitrariului, subliniindu-se astfel importanţa dreptului la libertate. 4 În 1988,Curtea a dat o hotărâre de principiu în acest sens 5 , prin care a interpretat clauza ,,deîndată”, hotărând că o reţinere de 4 zile şi 6 ore, fără prezentarea la un judecător, depăşeştelimitele stricte ale duratei permise de noţiunea de promptitudine. Acest principiu estereluat în mai multe hotărâri de către Curte. De exemplu, într-o hotărâre recentă,Medvedyev şi alţii c. Franţa, Curtea a amintit că în ceea ce priveşte interpretarea art. 5 §3,trei mari principii izvorăsc din jurisprudenţa sa: interpretarea strică a excepţiilor,regularitatea detenţiei şi rapiditatea controlului jurisdicţional. 6Comparând termenul ,,de îndată” utilizat în prima parte a art.5 §3, cu exigenţaduratei rezonabile a măsurii arestării preventive, din cea de-a doua parte a articolului, vomconstata că există o distincţie netă între cele două. Cele două exigenţe se deosebescdatorită faptului că noţiunea din prima parte a paragrafului 3 este mai strictă decât cea din1 Rupa c. România, Nr.1, 16 martie 2009, §208; Gh. Mateuţ, op.cit.,p. 187-188.2 Relativ la noţiunea de ,,celeritate” a se vedea supra pg. 5.3 Koster c. Olanda, 28 noiembrie 1991, apud R. Chiriţă, op.cit.,p.174; Aquilina c. Malta, 29 aprilie 1999.4 Egbert Myger, The plain meaning of the word "promptly" in: Paul Mahoney e.a. (éd.), Protection desdroits de l'homme : la perspective européenne, Mélanges Ryssdal, Carl Heymanns Verlag, Kô1n-Berlin-Bonn-Mùnchen, p.975-992 apud Jean PRADEL, Geert CORSTENS, Gert VERMEULEN, Droit PénalEuropeén,3 édition, Dalloz, 2009, p.359.5 Brogan şi alţii c. Marea Britanie, 29 noiembrie 1988.6 Medvedyev c. Franţa, 29 martie 2010. Considerăm că această hotărâre este una interesantă. În speţă estevorba despre membrii unui echipaj marin, înmatriculat în Cambogia, care au fost reţinuţi în zonainsulelor,,Capul Verde”. Ei s-au plâns de faptul că au trecut 13 zile până să fie prezenţaţi unui ,,judecător”.Având în vede pe de-o parte distanţa mare dintre locul în care au fost reţinuţi şi porturile franceze, iar pe dealtă parte ţinând cont de condiţiile meteo nefavorabile, Curtea a decis, cu un vot foarte strâns (9 voturiimpotrivă; 8 pentru),că date fiind ,,circumstanţele excepţionale” în care au fost reţinuţi reclamanţii, art.5 §3nu a fost violat. Prin urmare, termenul de 4 zile stabilit în hotărârea Brogan, nu se aplică atunci când avemde-a face cu situaţii excepţionale.11