în Cumpãnã

ION MURGEANUEthicaCe minþi perfide înnodarã Þara,Ce suflete miloage, ce arginþi,De la vânzarea Ta, Iisuse Doamne,Iisuse-al celor blânzi ºi chinuiþi!Încât mã scol ºi te privesc în faþãCu milã tragicã, o, Þara mea!Am dus-o noi aºa tot într-o silã,Însã nici sila nu mai poate îndura!E ca ºi când primeºti perechi de palmePeste obrazul dimineþii, la ciºmea;În loc sã-þi dea bineþe, -þi spun sudalme,ªi de un timp o duci numai aºa!Luãm direct din buzunarul pâinii,Sã-þi mai cârpim eternitatea ruptã,Pe filã, la picioarele ruºinii,Tratatelor de zloatã ºi de iurtã!Dar întrebarea picã ºi mai rea!Dacã mai este timp de vorbe, Þara mea!Sau dacã bolovanul, care-ºi umple golul,Nu te striveºte, gol, de-a rostogolul!respice, adspice, prospice!VARA 2010zodii• Serie nouã • Anul IV (XVII) • Numãrul 2 (63) / 2010 • 40 pagini •în cumpãnã• Publicaþie trimestrialã de culturã editatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor •1

MARIANA CRISTESCUIarãsi despre Unire,Vã amintiþi? În cuvântarea sa dinfebruarie 1991, rostitã sub cupola Parlamentuluidin Dealul Mitropoliei, MirceaSnegur, preºedintele de atunci al RepubliciiMoldova, vorbea despre identitatea noastrãcomunã, referindu-se la “românii de peambele pãrþi ale Prutului” ºi la “teritoriileromâneºti sacre, ocupate de sovietici”. În1991, româna a devenit limba oficialã aRepublicii Moldova, iar Tricolorul românesc,cu o stemã moldoveneascã, a fostadoptat ca steag naþional. În plus, “Deºteaptã-te,române!”, Imnul naþional alRomâniei, a devenit ºi Imnul RepubliciiMoldova. Era aºteptatã unirea grabnicã acelor doua þãri. Era un moment solar, eraMomentul! Din pãcate, ratat. Din cauzaconsiderentelor geopolitice (România intraîn sfera de influenþã a Uniunii Europene, întimp ce Republica Moldova, membra aC.S.I, se situeazã în sfera de influenþã aRusiei, care ocupa Transnistria ºi Tighina),acest entuziasm iniþial se va ofili precumflorile podurilor arcuite peste Prutul despãrþitorde fraþi. Începând cu 1993, RepublicaMoldova ºi Romania au început sã se distanþeze.Preºedintele Ion Iliescu declaracã România “nu poate absorbi un milionde ruºi cu forþa”, în timp ce preºedinteleMircea Snegur elaboreazã doctrina: “unpopor, douã state”. În anul urmãtor,distanþierea creºte: Constituþia Moldovei,adoptatã în 1994, reia termenul de “limbamoldoveneascã” în loc de “românã”, deviza“Virtus romana rediviva” este înlocuita prin“Virtus Moldaviae rediviva”, iar Imnul basarabeana devenit “Limba noastrã”. Încercarea,din 1996, a lui Snegur, de a reveni ladenumirea limbii oficiale - “româna” - a fostrespinsã de Parlamentul de la Chiºinãu, fiindconsideratã o “promovare a expansionismuluiromânesc”. Pe parcurs, ideeaunirii României cu Moldova s-a diluat, ajungânda fi consideratã improbabila, inclusivdin alte motive economice (deºi majoritateapartidelor politice româneºti au sprijinit conceptul,cel puþin teoretic, unirea ar reprezentacel mai probabil o povarã, deoareceMoldova este în prezent cea mai sãracã þarãdin Europa). În iulie 2006, preºedinteleRomâniei, Traian Bãsescu, i-a propus luiVladimir Voronin, preºedinte în exerciþiu alMoldovei, aderarea simultanã a celor douãþãri la Uniunea Europeanã. Oferta a fost refuzatã!Existã, desigur, ºi raþiuni politice: oeventualã unificare nu ar cuprinde decâtacea parte a Moldovei aflatã la vest de râulNistru, deoarece Transnistria, aflatã de cealaltãparte a fluviului, refuzã sã facã partedin statul român. Oficialii transnistreniadmit cauza unirii Moldovei cu România,atâta timp cât Transnistria nu e inclusã. Înplus, în urma declarãrii independenþei regiuniiseparatiste Kosovo, ziarul moscovit“Pravda” afirma: “Astãzi, pentru Moscovaeste mai importantã o altã problemã:sã nu admitã anexarea fostei Basarabiide cãtre România”. Evident, declaraþia seîncadreazã în ansamblul manifestarilor politice,diplomatice ºi militare ale luptei deinfluenþã, în jurul Mãrii Negre. Miºcareapentru reunificarea României cu Moldovase situeazã, geopolitic, în rândul fenomenelorpe care strategii OTAN le definescca un containment (“îngrãdire”) al influenþeiRusiei, în timp ce politica Transnistriei ºi aforþelor care, în Republica Moldova, seopun reunificãrii, se situeazã în rândul fenomenelorcare manifestã ºi susþin influenþarusã, pe care se ºi bazeazã. Aºa se explicãºi faptul cã, trezindu-se vorbind singur2Zodii în cumpãnã, vara 2010precum cei cu cerebelul conservat în spirtºi confirmând zicala popularã potrivit cãreia“Câinele moare de drum lung, iar prostul -de grija altuia!?!”, autoproclamatul preºedinteal autoproclamatei republici nistrene,Igor Smirnov, a declarat, la Moscova, caTransnistria este dispusã sã gãzduiascã peteritoriul sau elemente ale sistemului deapãrare antirachetã rus, dacã Rusia va cereacest lucru. (...)“Am declarat, de mai multãvreme, cã suntem pregãtiþi, am cerut menþinereapentru totdeauna a prezenþei militareruse pe teritoriul nostru”. Mai poþi sã ziciceva?“O eventualã unire a României cuMoldova ar destabiliza Europa de Est” -titreaza cotidianul rus “Nezavisimaia gazeta”,considerând primi paºi în direcþia aceasta,ajutorul de 100 de milioane de euro oferitde statul român Chiºinãului (primele 25 demilioane urmând a fi primite - în pofida crizeigeneralizate - încã din anul acesta!), acordulprivind micul trafic la frontierã, dar ºi deschiderea,dincolo de Prut, a postului “PublikaTV”, de cãtre controversatul multimiliardarSorin Ovidiu Vântu (de la care,între altele fie spus, am putea învãþa cumse pot scoate bani ºi din piatrã seacã)! Larândul lor, autoritãþile moldovene au datordin sã fie desfiinþat gardul de sârmãghimpatã, de 360 de kilometri, de la graniþamoldo-românã, din 31 martie 2010 intrândîn vigoare acordul dintre cele douã þãriprivind micul trafic de frontierã. În sfârºit,ºi locuitorii din satele apropiate pot sã vizitezenestingherit România (cetãþenii românitreceau, demult, fãrã vize, graniþa moldoveanã!).Înainte, fostul preºedinte al RepubliciiMoldova, Vladimir Voronin, respingeao asemenea unire, afirmând cã realizareaproiectului unionist va afecta suveranitateaºi integritatea Republicii - aminteºte ziarulrus. Potrivit directorului Centrului pentruAnalize Strategice de la Chiºinau, SergheiNazaria, “înlãturarea sârmei ghimpate nuînseamnã, deloc, pierderea statalitãþii”, considerândcã, dimpotrivã, “Doar în comunicareade zi cu zi, moldovenii pot sã înþeleagã,definitiv, cã ei nu sunt români, ºi sãtragã anumite concluzii”. Aºa o fi! Mai ºtii???Traian Bãsescu nu a ezitat sã recunoascãsuveranitatea Republicii Moldova, respingândînsã, categoric, semnarea unui nouTratat de frontiera cu Chiºinãul. Bucureºtiuldoreºte sã semneze “un acord care sã vizezeregimul frontierei existente, aºa cum a fostmoºtenitã ea de la Uniunea Sovieticã, ºi estenecesar un astfel de tratat pentru a aducemodul de trecere de cãtre cetãþenii moldovenia frontierei spre UE la standardeeuropene” - a declarat preºedintele României,în timpul vizitei sale la Chiºinãu. Înacest sens, liderul român aºteaptã paºi maihotãrâþi din partea Moldovei - considerãcotidianul rus. Iniþiatorul unor asemeneapaºi ar fi preºedintele interimar, MihaiGhimpu, care este ºi preºedinte al Parlamentului,gazetarii moscoviþi menþionândiniþiativele acestuia privind scoaterea dinConstituþia þãrii a sintagmei “limba moldoveneasc㔺i noile sale reforme administrativ-teritoriale.Conform acestorreforme, se doreºte renunþarea la împãrþirearepublicii pe “raioane” ºi revenirea la“vechea împãrþire, cea pe judeþe”. Deasemenea, se intenþioneazã acordareadreptului de vot nu de la 18, ci de la 16 ani.Desigur, toate aceste iniþiative sunt contestatede Partidul Comuniºtilor din RepublicaMoldova (PCRM), care considerãcã tocmai schimbãrile constituþionale propusear duce la unirea Republicii Moldovacu România. “Dacã, în Constituþie, va fiintrodusã sintagma «limba românã», acestava fi primul pas pe calea unirii RepubliciiMoldova cu România. Pentru unioniºtii dinRepublicã, acest gest simbolic este foarteimportant” - a declarat deputatul comunistMark Tcaciuk. Iniþiativele lui Ghimpu auprovocat divergenþe chiar în cadrul Alianþeipentru Integrare Europeana (AIE) - continua“Nezavisimaia Gazeta”. Astfel, liderulPartidului Democrat, (ex-comunistul)Marian Lupu, care, schimbându-ºi doar“blana”, nu ºi nãravul, considerã cã modificareadenumirii “limbii moldoveneºti” înlimba românã va provoca o scindare a societãþii,ºi propune, nici mai mult, nici maipuþin, în condiþiile de sãrãcie cumplitã abasarabenilor, desfãºurarea atât de costisitoarea unui referendum. Mai mult, împotrivaamendamentelor propuse la Constituþiese pronunþã pânã ºi Comisia de laVeneþia. Preºedintele ei, Gianni Buquicchio,care a efectuat luna trecutã o vizitã oficialãla Chiºinãu, recomandã amânarea schimbãrilorpânã dupã alegerea unui preºedinteal Republicii Moldova. De altfel, aceastaeste doar partea vizibilã a integrãrii RepubliciiMoldova în România (!!!), subliniazãcotidianul rus, amintind de decizia autoritãþilormoldovene de a introduce, în ºcoliºi universitãþi, cursul de “Istorie a României”,unde Moldova este denumitã Basarabiaºi consideratã parte integrantã a teritoriuluiromânesc. De asemenea, Româniaa majorat, de la 4.000 la 5.000, numãrul delocuri pentru cetãþenii moldoveni în instituþiilede învãþãmânt superior, 700 fiindfãrã platã. De curând, pentru cetãþeniiClipe în Þara de PiatrãRepublicii Moldova a fost implementatã oprocedurã înlesnitã de obþinere a cetãþenieiromâne. Potrivit ziarului rus, “cotropirea”Republicii de cãtre Bucureºti a continuatprin deschiderea a douã noi posturi de televiziuneromâneºti: “Jurnal TV” ºi “PublikaTV”.Cu excepþia liderului democrat, actualaputere de la Chiºinãu elaboreazã un proiectunionist. Însã, dupã cum declara politologulrus Zurab Todua, va fi dificil sã se forþezerealizarea acestui proiect, fiindcã: “Imediatce Romania va formula în mod oficialpretenþii teritoriale faþã de RepublicaMoldova ºi Ucraina (n.n.- ???), se vorface auzite suspiciuni «fãþiºe» ºi în ceeace priveºte graniþa româno-ungarã, ºiromâno-bulgarã.” Deocamdatã, Moscovaurmãreºte în tãcere evenimentele, considerãTodua. Am spune cã, mai degrabã, Rusiarãmâne într-o fireascã ºi diplomaticã expectativã,din (mãcar) douã motive: pe deo parte, pãstrând distanþa faþã de virtualul(deocamdatã!) scut antirachetã al forþelornord-atlantice, pe de alta parte - pentru cã,încã din septembrie 2008, a demonstratlumii cã deþine o racheta capabilã sã îl strãpungã!Vã reamintim cã, la vremea aceea,ruºii au testat, cu succes, o racheta intercontinentalãcu focoase multiple, lansândode pe un submarin, iar proiectilele ºi-auatins þintele pe poligonul Kura, din peninsulaKamceatka, în Extremul Orient rus. Cutoate acestea, între ciocan ºi nicovalã aflându-se,România a acceptat invitaþia administraþieiObama de a gãzdui interceptoarede rachete, ca parte a scutului american.Mai nou, ºi bulgarii ºi-au dorit o “jucãrie”similarã, aºa cã... “Rusia aºteaptã explicaþiiºi de la Bulgaria, privind aderarea surprizãa Sofiei la noul proiect de apãrare antirachetãal SUA în Europa”, a declarat, în Nicaragua,ministrul rus al Afacerilor Externe,Serghei Lavrov.Dupã cum cunoaºteþi, de la bun început,Rusia ºi-a manifestat nu atât îngrijorarea înlegaturã cu decizia României, cât maidegrabã surprinderea în faþa unei asemenea“obrãznicii”, în poziþia ursului siberian,nepieritor stãpân al Europei de Est. Lavrova cerut, aºteptând, probabil, în continuare,explicaþii mulþumitoare din partea oficialilorromâni.Zicea Vasile Pârvan: “Poporul careconºtientizeazã procesul istoric princare trece are toate drepturile sã selegitimeze în istoria universalã”.Sã conºtientizãm, aºadar, timpul pe careîl parcurgem!http://www.cuvantul-liber.ro/• Ilustrãm acest numãr cu fotografii de ALEXANDRU TEORANToate fotografiile din acest numãr care nu au o specificaþie contrarã aparþin lui Alexandru Teoran.Fotografiile sunt realizate în împrejurimile satului Remeþi (Bihor, Munþii Apuseni). Pentru maimulte detalii, vizitaþi pagina de internet http://valeaiadului.wordpress.com/.

Fragmente dintr-o scrisoare a Maresalului , I. ANTONESCU cãtre Constantin I.C. Brãtianu,fost sef , al Guvernului, expediatã în timpul Bãtãliei de la StalingradRomânii, ca o turmã de sclaviAm lãsat fãrã rãspuns scrisorile dumneavoastrãanterioare. Am fãcut-o din înþelepciune,fiindcã urmãream unirea, ºi nuvrajba. Puteam sã vã rãspund, aducândjustiþiei pe toþi vinovaþii de catastrofa moralãºi politicã a þãrii, printre care sunteþi, înprimul rând, ºi dumneavoastrã. Naþia o doreºteºi o aºteaptã de la mine. Nu am fãcutototuºi, fiindcã nu am voit sã aþâþ ºi maimult spiritele ºi, mai ales, nu am voit sãdau un spectacol care ar fi fost speculat deinamicii noºtri. Am lãsat ziua acestor rãfuielimai târziu. Abuzaþi, însã, de rãbdarea, detãcerea ºi de înþelepciunea mea ºi, rând perând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteþi,când dumneavoastrã, când dl. Maniu, avertismente,sfaturi ºi acuzaþiuni. În virtuteacãrui drept? Ce reprezentaþi în aceastã þarã,dumneavoastrã, toþi foºtii oameni politici,în afarã de interesele dumneavoastrã egoisteºi un trecut politic total compromis ºidureros?! Uitaþi, domnule Brãtianu, cã eusunt omul muncii mele ºi martirul greºeliloracelora care au primit în 1918 RomâniaMare ºi au dus-o, dupã 22 de ani de conducere,în prãpastia de unde am luat-o eu în1940, pe când dumneavoastrã sunteþi dinprofitorii ºi dãrâmãtorii unei moºteniri mari.În mai puþin de un sfert de secol, fiecare înparte ºi toþi la un loc, aþi prãbuºit lupta,sacrificiile ºi suferinþele duse ºi îndurate,20 de secole, de poporul nostru, pentru aface unitatea sa politicã. Orice apãrareîncercaþi ºi orice diversiune faceþi dumneavoastrã,conducãtorii politici de ieri, purtaþipe umeri aceastã rãspundere.Dumneavoastrã, liberalii, mai mult caalþii, fiindcã ºi din opoziþie ºi de la guvern,prin acþiunea dumneavoastrã de dirijare ºide îndrumare a vieþii noastre politice, economice,morale ºi spirituale, exercitatã directºi indirect, de pe bãncile ministeriale,din birourile bãncilor ºi din culisele politice,aþi dus þara la catastrofa din 1940. Staþi faþãîn faþã cu conºtiinþa dumneavoastrã, depãnaþicu corectitudine, pas cu pas, atât acteledumneavoastrã, cât ºi pe ale acelora cu care,rând pe rând, v-aþi întovãrãºit ºi v-aþi acuzat,în faþa naþiei dezolate, scandalizate ºi înmãrmurite;rãsfoiþi toatã colecþia ziarelor dinultimii 40 de ani, începând cu Universul ºiterminând cu Viitorul ºi cu ziarele jidoveºtipe care se sprijinea naþionalistul domnManiu ºi vã reamintiþi: cine sunteþi dumneavoastrãºi dumnealui; câte pãcate aþi fãcut;cum v-aþi calificat singuri ºi cum v-a calificatnaþia; câte rãspunsuri aveþi. Pentru avã uºura munca, vã reamintesc, domnuleBrãtianu, cã, împreunã cu dl. Maniu, v-aþiacuzat public ºi zilnic, în presã, în întruniri,în parlament, de: “incapacitate”; “tâlhãrie”;“falsificãri” ºi “furturi de urne”, în Bucureºti,pentru obþinerea puterii; “demisii în alb”;“bãtãi ºi omoruri”; “cãlcarea legilor ºiConstituþiei”; “luãri de comisioane” la toatefurniturile statului; “traficãrile de influenþã”practicate de partizanii, deputaþii, miniºtriiºi preºedinþii corpurilor dumneavoastrãlegiutoare; “scandalurile cu contingentãrile”cu “grâul britanic”; modul cum aþi fãcutreforma agrarã ºi cum “aþi profitat de ea”;risipa avutului public; “concesionãrile oneroaseale bunurilor statului”; “demagogie”;incorectitudine civicã, provocatã de faptulcã atunci când eraþi în opoziþie dirijaþi ocultstatul, în profitul intereselor dumneavoastrãºi ale jidanilor din ale cãror consilii deadministraþie – mari ºi mici – fãceaþi parte,iar de pe fotoliile ministeriale încurajaþi ºifavorizaþi, acopereaþi ºi muºamalizaþiafacerile lor ºi ale d-strã, în detrimentul statului.Adãugaþi, la acest bogat ºi concludentstat de serviciu al partizanilor ºi al adversarilordumneavoastrã de ieri, cu care – catotdeauna când vã gãsiþi în opoziþie – sunteþiazi prieteni: cazurile, pe care naþia le þinenumai în dormitoare, ale domnilor Tãtãrescu,Bârsan, Boilã, Aristide Blank ºi afacereaSkoda; ruinarea poporului, prindobânzile oneroase care au prãbuºit economiile,avutul ºi munca tuturor, de la þãranla marele proprietar, de la micul pânã lamarele negustor român; ravagiile fãcute deconversiune ºi de concesionarea bunurilorstatului, pe care am început sã le rãscumpãreu; împrumuturile externe, oneroase ºiumilitoare; introducerea controlului strãinla Banca Naþionalã ºi Cãile Ferate, comisioanelescandaloase etc. etc. ºi veþi avea,domnule Brãtianu, imaginea unui trecuttragic, pe care l-am plãtit atât de scump ºipe care naþia întreagã o are permanent înfaþa ochilor sãi.Totuºi, domnule Brãtianu, cu toþii credeþicã toate acestea au fost uitate ºi, cu perfidiapoliticianistã de altã datã – de totdeauna –atât de bine cunoscutã, vã aºezaþi cu cinismpe acest trecut ºi – de la cel dintâi dintredumneavoastrã, pânã la cel din urmã –încercaþi sã acuzaþi ºi sã sabotaþi, pe submânã, opera de îndreptare ºi consolidare lacare s-a antrenat toatã naþia ºi sã tãiaþi elanulunui om care nu a avut, nu are ºi nu vaavea nici moºii, nici vii, nici pivniþi de desfacere,nici bani depuºi, nici industrii, niciconsilii de administraþie, nici safeuri, în þarãºi strãinãtate, nici cupoane de tãiat, nici timpde pierdut la club ºi care nu ºi-a pricopsitnici cumnaþii, nici nepoþii, nici prietenii, nicipartizanii, nici adversarii. Chiar dacã amgreºit, greºesc sau voi greºi, nu pot fi acuzat,domnule Brãtianu, de nici unul dintredumneavoastrã. Fiþi încredinþaþi, sunteþiînfieraþi ºi puºi chiar de generaþia actualãpe banca acuzaþilor. Dacã va fi sã fiu ºi eupe aceastã bancã, pentru cã fac tot ceea ceun om putea sã facã, nu numai pentru asalva un neam de la dezunire ºi de la prãbuºire,dar ºi pentru a-l întregi ºi a-i asigurao viaþã nouã, în onoare ºi în muncã, atunciîn nici un caz nu veþi fi dumneavoastrãacuzatorii ºi în nici un caz nu voi fi pusalãturi de dumneavoastrã ºi acuzat deaceleaºi greºeli ca dumneavoastrã. Facaceastã afirmare nu pentru cã mã simtvinovat cu ceva faþã de þarã, dar pentru cãºtiu ce au suferit, din antichitate ºi pânãazi, de la Socrate ºi Demostene, pânã laClemenceau, atâþia nenumãraþi – mici ºi mari– oameni care ºi-au servit poporul cu credinþã,cu devotament ºi cu folos ºi, mai ales,pentru cã nu am uitat cã în Iaºi, în tragicaprimãvarã din 1918, ºi chiar la Bucureºti,dupã Unire, s-a cerut trimiterea în judecatãºi condamnarea fratelui dumneavoastrã, atâtpentru cã fãcuse rãzboiul, cât ºi pentrudezmãþul creat de nepriceperea dumneavoastrãa tuturor, chiar de cãtre aceia careceruserã intrarea în luptã; care îl acuzaserãîn 1914-1915 de lunga ºi dezmãþata perioadãde neutralitate; care au aplaudat cufrenezie intrarea în rãzboi ºi care, culme acinismului, erau ei înºiºi vinovaþi de modulcum fusese administratã ºi ruinatã þara.Eu ºi mulþi alþii încã nu am uitat ridicolulacestei îndrãzneli pe care istoria l-a înregistrat.Oricum ar fi însã eu nu voi puteafi acuzat de dumneavoastrã ºi nici pus peaceiaºi bancã cu dumneavoastrã, pentru cãnu sunt nici profitorul meritelor predecesorilormei ºi nici ºeful unei bande decorbi odioºi, care au ajuns la conducere prin“minciunã”, “promisiuni”, “furt de urne”sau prin “sprijin ocult masonic ºi iudaic”,ci sunt omul adus de un trecut onest ºi devoinþa unanimã a unei naþii care, pentru ase slava, a fãcut apel la mine, iar nu ladumneavoastrã sau la dl. Maniu, ºi nici ladomnii care stau în jurul dumneavoastrã ºicu care aþi fãcut ºi faceþi sistem. Niciodatã,pentru a fi salvatã, naþiunea, armata ºicorpurile constituite nu au indicat numeledumneavoastrã sau al d-lui Maniu, în ultimiiani ai tragicei guvernãri, care s-a sfârºit la6 septembrie 1940. Dumneavoastrã v-aþistrecurat ºi v-aþi alãturat acestei mulþimi,cu discreþia impusã de instinctul rãspunderiipe care o aveþi ºi a dorinþei legitime de a vãsalva ºi nu aþi fãcut nici un gest pentru a vãvalorifica drepturile la conducere, cândaceastã mulþime spulbera un regim care erade fapt al dumneavoastrã ºi când aclamaun om nou, care eram eu. Când am intratîn rãzboi, cu prudenþã caracteristicã a politicienilorvaloroºi, nu v-aþi manifestat nicipentru, nici contra. Dupã ce am reluat Basarabiaºi Bucovina, v-aþi grãbit sã-mi cereþi,ºi dumneavoastrã, ºi domnul Maniu, sã mãopresc la Nistru. V-am arãtat consideraþiunilemilitare, politice, economice ºimorale pentru care nu puteam sã o fac ºiv-am invitat, pentru a treia oarã, sã luaþiconducerea, rãspunderea ºi riscurile uneiasemenea acþiuni. Bineînþeles, aþi refuzat.Dupã omorurile de la Jilava ºi imediat dupãrebeliune, mi-aþi trimis memorii prin careîmi arãtaþi situaþia ºi-mi dãdeaþi noi sfaturi.V-am oferit sã luaþi conducerea ºi sã faceþicum credeþi cã este mai bine. ªi unul, ºialtul v-aþi scuturat. Luându-vã dupã câþivaofiþeri, fãrã prestigiu militar, care au deraiatdupã linia principiilor sãnãtoase strategice,morale ºi politice, pe care poate cã nici nule-au avut vreodatã, mi-aþi cerut sã retragarmata din Rusia ºi m-aþi îndemnat sã mã“aranjez” cu Anglia ºi cu America. Ar fi ogreºealã ºi o felonie, iar greºelile ºi feloniilese plãtesc scump.Suntem la peste 1.500 km de þarã, drumurilesunt cum sunt, iarna bate la uºã,depozitele sunt ale germanilor, cãile feratesunt în mâna lor, aviaþia are forþa de distrugerepe care ar trebui s-o cunoaºteþi. Retragereaforþelor din situaþia lor actualã arînsemna pãrãsirea frontului. Exact ceea ceau fãcut ruºii în Moldova în 1917-1918.Vã întrebaþi ce s-ar întâmpla dacã germaniiar face cu noi astãzi în caz de pãrãsireafrontului, ceea ce am fãcut noi, atunci, curuºii? Vã daþi seama ce s-ar alege de armatanoastrã, de disciplina noastrã, de soldaþii ºicaii noºtri, de tunurile noastre, dacã amîncerca, în condiþiile arãtate mai sus, sãpãrãsim frontul fãrã asentimentul Comandantuluigerman? (...)A mã fi “oprit la Nistru” ºi a “retrageastãzi forþele din Rusia” înseamnã, pentruun om care mai poate încã judeca, a anihiladintr-odatã totul, sacrificiile fãcute de latrecerea Prutului, acþiune în contra cãreianu v-aþi pronunþat public; însemneazã a nedezonora pentru vecie ca popor; însemneazãa crea þãrii, în cazul victoriei germane,condiþii dezastruoase, fãrã a ne asigura, încazul victoriei ruse, nici provinciile pentrucare luptãm, nici graniþele care vor voi sãni le lase ruºii, nici libertãþile noastre ºi nicimãcar viaþa familiilor ºi a copiilor noºtri; însfârºit, însemneazã, din cauza nestabilitãþiiºi a feloniei pe care mã sfãtuiþi sã o practic– ºi aceasta este cea mai mare crimã – aasigura þãrii în viitoarea comunitate europeanão poziþie moralã care îi va ridicadrepturile idealurilor sale ºi ar putea sã-i fiechiar fatalã. Gestul pe care-l cereþi sã-l fac,domnule Brãtianu, va face din neamul românesco victimã a tuturor, fiindcã concomitentcu dezorganizarea, prãbuºirea ºidistrugerea armatei, ar începe instaurareaanarhiei în þarã. Comuniºtii, legionarii, jandarmii,ungurii, saºii ar începe agitaþiile,lupta, distrugerea ordinei, a liniºtei, pentrua profita de ocazie, pentru a da ultima loviturãde picior unui neam care cu adevãratar merita calificativul de netrebnic. Unguriiar ocupa imediat restul Ardealului. Iatã,domnule Brãtianu, la ce ar da naºtere gestulpe care mi-l cereþi sã-l fac. Ar fi gestulnefericit al unui soldat lipsit de onoare ºi alunui om de stat, nu numai inconºtient, darnebun. (...)V-am rãspuns, domnule Brãtianu, punctcu punct, nu numai la scrisoarea dumneavoastrãde la 24 septembrie, dar ºi la celeanterioare. Este rãspunsul unui soldat, carenu are nimic de ascuns ºi care este conºtientde greutãþile ºi pericolele ceasului defaþã, precum ºi de îndatoririle ºi de rãspunderilelui. V-am rãspuns, cum v-am rãspuns,fiindcã nu aþi înþeles nici þinuta ºi nici înþelegereacu care am voit sã trec atât pestegreºelile trecutului, cât ºi peste marii vinovaþide ele. Ca oamenii cei mai lipsiþi de pãcat,marile ºi numeroasele greºeli politice cares-au comis sub dumneavoastrã, continuânda considera comunitatea româneascã ca peo turmã de sclavi, pe care – împreunã cucelelalte organizaþii politice, cu firmã naþionalistã,însã în acord cu oculta iudeo-masonicã,cu care numai pe faþã eraþi în luptã –aþi exploatat-o, aþi minþit-o, aþi demoralizato,aþi exasperat-o ºi, în cele din urmã, dinneputinþã, aþi dus-o, mânã în mânã cu trinitateaTãtãrescu – Urdãreanu – Lupeasca,la catastrofa din 1940 ºi la rebeliunea din1941, îndrãzniþi astãzi, când s-a pus regulãîn þarã ºi viaþa nimãnui nu mai este în pericol,sã ridicaþi capul, de dupã saltareleconsiliilor de administraþie, ale industriilorºi ale multiplelor afaceri, pentru a mã acuza.Ei bine, domnule Brãtianu, când cineva afost ºeful unui partid care, de la mare lamic, de la primãria din sat pânã la cabinetulminiºtrilor, are rãspunderea destrãbãlãriiadministrative, dezmãþul moral, a iudeomasonizãriiþãrii, a venalitãþii, a compromiteriiviitorului neamului ºi a catastrofeigraniþelor, nu mai are calitatea sã vorbeascãºi în numele comunitãþii româneºti, sã deasfaturi de conducere altora ºi mai ales sã-iacuze cã lucrurile nu merg cum trebuie.(Arhiva Istoricã Centralã;fond Preºedinþia Consiliului de Miniºtri,Cabinet I. Antonescu,dos. 61/1940, f. 88-221)Restituire de VLAD HOGEAhttp://ro.altermedia.info/Zodii în cumpãnã, vara 201033

antologia zodii în cumpãnã• ION HOREAUmbra plopilorªi vom cãlãtori odatãPe unde n-am mai fost nicicând,Cu umbra plopilor, ciudatã,Alunecând, alunecând…ªi va rãmâne-n urma noastrãDoar tremurarea unui gând,Cu umbra plopilor, albastrã,Alunecând, alunecând…De va mai fi o amintire,ªi ea va trece, vrând, nevrând,Cu umbra plopilor, subþire,Alunecând, alunecând…Dã-mi gura ta, ºi mã sãrutã,ªi stele vor cãdea pe rând,Cu umbra plopilor, tãcutã,Alunecând, alunecând…ªi-ai sã auzi, înfioratã,Cum trece-al lunii foºnet blând,Cu umbra plopilor, culcatã,Alunecând, alunecând…respice, adspice, prospice!vara 2010zodiiprimãvara2010în cumpãnãCentrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor410068 Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12Telefon/Fax 0259413922, 0359197499E-mail: octblaga@hotmail.comBlog: cumpana.wordpress.comManager-director general: prof. dr. GHEORGHE DAVIDConsultanþi artistici: Miron Blaga, Corneliu Buciuman, Florea Criºu,Aurel-Gavril Moþ, Anca Popescu-Raþiu, Tank ErszebetTehnic: Fandly Monika (contabil), Florica Raita (referent), Balogh Timea (referent),Constantin Bailef (maistru audio-video), Teodor Bochiº (conducãtor auto)Fondator: CASIN , POPESCU(Durbach, Germania, 1992)Redactor responsabil:OCTAVIAN BLAGAO publicaþie editatã trimestrial de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor, în colaborare cu Societateacultural-ºtiinþificã AdSumus, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor.4Zodii în cumpãnã, vara 2010Urmãtorul numãr al ZODIILOR (toamna 2010) va apare la 15 septembrie 2010.Contribuþiile pentru aceastã ediþie sunt aºteptate pânã la 1 septembrie 2010, fie peadresa de e-mail: octblaga@hotmail.com, fie pe adresa poºtalã a instituþiei editoare.

ADRIAN PÃUNESCUDe la Nistru pân-la Tisa,De la Putna pân-la Þebea,Tot fãrâmiþatã-i þaraªi tot zbuciumatã plebea.A treia scrisoarecãtre Avram IancuNe distruge dezunirea,Ne încalecã abisul,Tot amarã este pâineaªi tot imposibil visul.Suntem toþi bolnavi de urã,Amãgiþi de þinte joase,Pofta ne-a intrat în inimi,Frica ne-a intrat în oase.Cucurigu-n limbi stãineCântã, umiliþi, cocoºii,Strãnepoþi de tip sinteticκi batjocoresc strãmoºii.Decebal mai moare-odatã,Agitând la Sarmis pumnii,ªi-ºi retrage tarabostesDin enigmele columnii.Nici Traian nu doarme-n veacuri,Ci dezamãgit întreabã:Doamne, asta mai e þarãSau o jalnicã tarabã?Totul e negociabil,Ca o târfã din bordeluri,Cei plãtiþi sã ne pãzeascãFac chiolhanuri la creneluri.Omul ºi pisica-nvaþãMijlociul trai de câine,Þara grâului decadeªi importã grâu de pâine.Sãrãcia se întindeCa o tragicã pecinge,Orice-nvingãtor politicÞara lui întâi o-nvinge.În vârtejurile lumii,Ne izbim de toþi pereþii,Estul-vestul ne învaþãLegea cinicã a vieþii.Cã pe-aici mai mor popoare,Subiect al marii come,ªi kosovizãri forþateªi-aþâþãri autonome.Provocãri nepedepsite,Slãbiciuni exploatate,Tot popoarele transpirãPentru-a le plãti pe toate.Þãrile nu mai au pace,Liniºtea le e strãinã,Nu-nþelege nimeni, totuºi,Mâine ce va fi sã vinã.Astfel, România noastrã,Pentru presã e o temã,ªi luarea ei în glumãE batjocura supremã.Instigãri la dezunire,ªi-nãuntru ºi afarã,Unii vor sã ne scopeascã,Alþii vor hotare-n þarã.Pe când noi, ce le opunem?Propria eternã harþã,Risipind atâta creierPe întinsa lumii scoarþã.Unde-s geniile noastre?Unde-s drepturile noastre?Cine tot atrage-n þarãDuºmãnie ºi dezastre?Îndurându-le pe toate,Mai venim aici, la Iancu,Sã ne ierte de uitareªi cã nu îi þinem rangul.Nici o toamnã româneascãFãrã el, nu-i drept sã-nceapã,Lacrimã renãscãtoarePentru fiecare apã.În mormântul de la ÞebeaDoarme însãºi mãreþia,Inflexibilã chiar dacãModularã-i România.Ce se-ntâmplã-aici, se simte,Dureros în tot Ardealul,Cum intra la Blaj pe Câmpul,Pe unde-ºi pãscuse calul.El e-aici, mereu al þãrii,Prin credinþã ºi iubire,Pentru ochii lui albaºtriCerul n-are lecuire.ªi gorunii de la ÞebeaPlâng în fiecare frunzãToatã jalea unei patriiCe-n acest mormânt e-ascunsã.Iar de când s-a frânt gorunul,Unde-a stat fiinþa Horii,E mai trist ºi cimitirulSunt mai triºti ºi muritorii.Sã venim aici, la Þebea,Înc-o datã ºi-ncodatã,ªi sã ne privim cu toþiiÎntr-o dreaptã judecatã.Basarabia – uitatã,Bucovina – zãvorâtã,ªi-n Ardeal diverse bestiiPe români îi întãrâtã.N-avem liniºte în viaþã,N-avem liniºte în moarte,Ce departe ni-s nepoþii,ªi strãmoºii - ce departe.devastatã de orgolii,Þarã, spartã de feude,Plânsul plebei necãjiteÎn palate nu se-aude.Ea nu poate sã-ºi trimitãNici copiii la vreo ºcoalã,Nici scrisorile pe-adresaGuvernãrilor ce-o-nºealã.Asta e democraþie?Asta este libertate?Calul Iancului la ÞebeaCu copita-n scuturi bate.E destul necaz în oameniªi minciunã ordinarã,Þebea ne redã putereaDe-a iubi aceastã þarã.Iancule, venim la tine,Sã ne reînveþi curajul,Sã ne-arãþi cum ºtii prea bineUnde-i Alba, unde-i Blajul.De la Nistru pân-la Tisa,De la Putna pân-la Þebea,Tot fãrâmiþatã-i þaraªi tot zbuciumatã Plebea.16-18 septembrie 2008Zodii în cumpãnã, vara 2010 5 5

Din decembrie pânã în martieUrmare din pagina 75 februarie 1990. "La comedia e finita".telexul de la minister decide separareaºcolilor dupã criterii etnice.7 februarie 1990. Filmez la "Polivalenta"din Târgu Mureº. ªedinþa de constituire a"Vetrei Româneºti"… Atmosferã foarte fierbinte.Oameni optimiºti cã vor înceta agresiunileîmpotriva românilor. Extrem detranºant discursul domnului dr. Zeno Opriº.Peste nici patru ore, reacþie violentã a Postuluide Radio Kossuth.8 februarie 1990. Miting al elevilorromâni în curtea Liceului "Bolyai". Se scandeazã:"Nici mãcar în comunism nu eraseparatism!", "Bolyai e al tuturor, chiar ºial românilor!", "Suntem fraþi, nu ne separaþi!","Suntem de naþionalitate copii!"… Adoua zi, miting în faþa "Primãriei Judeþene"(oribilã "inovaþie"!). Cei trei miniºtri, Stãnãºilã,Demeny ºi Stumph sunt copiosfluieraþi ºi huiduiþi de elevii români, extremde frustraþi. Filmez… Seara, e difuzat interviulfãcut de Ildiko Bãdescu, extrem deponderat. Primim telefoane injurioase ºi deameninþare, într-o româneascã stâlcitã: "Osã vã spânzurãm, bestii ce sunteþi!".10 februarie 1990. Marº tãcut al maghiarilor,purtând o carte ºi o lumânare înmânã. "Regie" ºi organizare de notã maximã.O coloanã uriaºã, cu aproape 90.000de persoane, aduse în judeþele Mureº, Harghitaºi Covasna, condusã prin radiotelefoane.O singurã greºealã: toate lozincile,cu excepþia celei din faþa coloanei, scriseîn ungureºte. Oare cui se adresau? Nuautoritãþilor româneºti? Oricum efectulpsihologic e covârºitor. Sunt intimidat ºichiar speriat. În final, o rugãciune urmatãde discursul rostit de Sütõ András, fostul"chiriaº" al pãrinþilor mei, în vremea, sperpentru totdeauna, rãposatei Regiuni AutonomeMaghiare. Atunci i-au scos din casã,pentru a oferi condiþii optime de creaþie acestui"realist-socialist", în obsedantul deceniu.11 februarie 1990. La "Actualitãþi", sedifuzeazã reportajele pe care le-am fãcut înzilele anterioare. U.D.M.R.-ul, ca de obicei,protesteazã: cum am îndrãznit eu, DorinSuciu, sã difuzez, unul lângã altul, mitingulelevilor români cu marºul tãcut?! Decizian-a fost ºi nici nu putea fi, a mea. Le daunumãrul de telefon al domnului TeodorBrateº… Sã-l înjure pe el. Apare la TVRL…Domokos Géza, care se chinuie sã demonstrezecã elevii români din Tg. Mureº aufost manipulaþi.25 februarie 1990. Campania electoralãdin Ungaria se apropie de apogeu. Metodãde a-þi convinge alegãtorii - "îmbrãþiºareasoartei poporului maghiar din Transilvania".27 februarie 1990. A fost profanatãstatuia lui Avram Iancu din centrul oraºului,mânjind pe soclu ceva indescifrabil, cu vopsearoºie. "Persoana rezonabilã" din 12 ianuarie,Elõd Kincses, demonstreazã, cu logicãrizibilã, cã românii au fãcut-o!5 martie 1990. Teribil de tendenþioaseemisiunile în limba maghiarã ale TVRL.Zoltán Boros face un joc inconºtient depericulos. Nici redacþia în limba maghiarãde la Radio Târgu Mureº nu rãmânedatoare. Florina îmi povesteºte cã în primelezile dupã difuzarea emisiunilor de luni, înlimba maghiarã, nu te mai poþi înþelege cuelevii maghiari. Încã cere din nou sã plecãmla Bucureºti.8 martie 1990. Continuã panica laLivezeni. În zilele de 10 sau 11 februarie,imitând marºul cu cãrþi ºi lumânãri aprinsede la Tg. Mureº, când a înconjurat ºcoala,i-a speriat pe elevii români din clasele I-IV.De atunci, zilnic, atât ei, cât ºi profesorii,8Zodii în cumpãnã, vara 2010sunt ameninþaþi de tot felul de beþivani, caredau buzna în clase, în timpul orei. Mi secere sã filmez. N-o fac. "Linia" domnuluiTeodor Brateº are ciudãþeniile ei. Ori difuzeazãdin partea cealaltã, ori spune cã refuzãdifuzarea, militând astfel pentru împãcareºi stabilitate.12 martie 1990. Începe greva studenþilormaghiari de la I.M.F. Târgu Mureº.Li s-a oferit totul: admitere ºi cursuri în limbamaghiarã. Acum, vor ºi alte privilegii, sãaibã locuri separate la admitere, practicamedicalã s-o facã tot în limba maghiarã,iar I.M.F. Târgu Mureº sã fie afiliatã la oUniversitate… "Bolyai". Cam asta vor!13 martie 1990. Filmez greva. Altã regie,gata-gata sã stoarcã lacrimi ºi sã provoacemilã. Studenþii stau pe scãrile Institutului,înfofoliþi, în paturi, cu o carte în mânã. Pepereþi, lozinci în limba maghiarã. Au apãrut,foarte prompt, reporteri din Occident. Mulþivorbesc ungureºte. De exemplu, cei din Danemarca…15 martie 1990. Miercurea Ciuc. La ora9, întâlnire cu Nicolae Melinescu, coleg deredacþie, venit de la Bucureºti. Intenþioneazãsã facã un reportaj la Ciumani, cu constructoriide cãsuþe de vacanþã, în perspectivacumpãrãrii uneia. Pe drum, surprizã!Începând cu ieºirea din Miercurea Ciuc ºiterminând cu Ciumani, lângã Gheorgheni,în toate satele era arborat tricolorul maghiar,roºu-alb-verde. Sute ºi sute de steaguri.Drapelul românesc, doar pe clãdirile oficiale.Coborâm din maºinã ºi le examinãm.Sunt toate identice ca mãrime, iar pânza decalitate foarte bunã. Ne întrebãm, zâmbindcu amar, dacã nu cumva, peste noapte, amfost ocupaþi de Ungaria ºi încã nu ºtim…Am primit însã ºi explicaþii: se împlineau142 de ani de la revoluþia ungarã! O cifrãcât se poate de "rotundã"… Filmãm la Ciumani.La întoarcere oprim la Ciceu. Dinspregarã rãsuna peste toatã zona, din difuzoarepuse la maxim, imnul de stat al Ungariei.Pânã ºi pe monumentul lui Bãlcescu dincentrul oraºului Miercurea Ciuc a fostarborat drapelul Ungariei!16 martie 1990. Ora 18. Ne întoarcemla Tg. Mureº. La intersecþia din cartierulTudor Vladimirescu, multã lume adunatã.Peste zi, la Farmacia 28, a avut loc unincident. Informaþii confuze. Ba cã n-auvrut sã serveascã o reþetã pentru un pensionar,pentru cã farmacistei nu i-a vorbitîn limba ei maternã; ba cã s-au arborat olozincã iredentistã ºi drapelul Ungariei.Oamenii se contrazic. Sunt iritaþi. Jigniþi.La ora 20, în apropierea locuinþei mele, depe Bulevardul 1 Decembrie 1918, unautoturism Trabant 3-MS-6755, condus deNagy Samuel, muncitor la "Azo Mureº", aintrat în plinã vitezã în coloana de români,care se-ndreptau spre centru, cu steaguritricolore româneºti ridicate deasupra capetelor.Au fost rãnite 14 persoane, patruADRIAN SUCIUPasãre cenusie ,dintre acestea foarte grav. Demonstranþiiau rãsturnat "Trabant"-ul ºi i-au dat foc,iar poliþia l-a reþinut pe fãptaº, aflat ºi înstare avansatã de ebrietate. Demonstranþiiau manifestat o vreme în faþa cãminelorstudenþeºti, scandând "Trãiascã, trãiascã,trãiascã Ardealul, Moldova ºi Þara Româneascã".Urmãresc consternat cumTVRL transmite informaþia cã pastorulLászló Tõkés cere preºedintelui Bush sã nuacorde României clauza naþiunii celei maifavorizate. Oare în ce calitate?17 martie 1990. Miting de protest alstudenþilor români împotriva perturbãriiactivitãþii I.M.F., prin greva studenþilormaghiari. Filmez. Incident (sau provocare?)în cursul mitingului de la "Polivalentã".Împreunã cu Adrian Popescu, fotoreporterla Agenþia Reuters, îl cãutãm la Poliþie peºoferul "Trabant"-ului, Nagy Samuel. Aratãgroaznic. Faþã tumefiatã. Cere clemenþã,spunând cã a fost beat. Se discuta cã ieri,n-a fost doar "Trabant"-ul, ci ºi o "Dacie"albã, 1-MS-5112, care i-a gonit pe demonstranþi.De unde atâta urã?!19 martie 1990. Miting românesc în faþa"Primãriei Judeþene". Scandãrile, dezvãluiestarea de spirit care s-a încheiat: "Murim,luptãm, Ardealul nu-l cedãm", "Limba românãsã fie stãpânã", "Iliescu, nu uita, ºiArdealu-i þara ta". Se cânta "Hora Unirii".Cineva dã tonul la "Deºteaptã-te, române!"…S-au adunat dureri mari, mai alesdupã evenimentele din 15 ºi 16 martie.Filmez. Reacþii de furie. Intru în sediu. Filmezºi din balcon. Mulþimea cere demisialui Kincses Elõd, membru al ComitetuluiJudeþean al C.P.U.N. Mureº. Încearcã sãvorbeascã, dar e huiduit. Penibilã ipostazã!E silit sã-ºi dea demisia. Scot filmul din aparat.O maºinã specialã pleacã cu el la Bucureºti.Seara, aºteptând difuzarea filmãrilor, afluºi de incidentele de la sediul partidelor. Suntdestule neclaritãþi. Sütõ András a fost bãtut.E o tragedie. Sütõ e, totuºi, un simbol. Filmulnu e difuzat. Sunt dezamãgit. ªi eu,dar ºi cei care m-au vãzut filmând la miting.Din nou, politica struþului…20 martie 1990. N-am mai notat nimicîncepând cu 20 martie. N-am mai avut nicitimp, nici putere, nici chef. Voi încerca sãrememorez acele zile. Nu va fi greu, pentrucã tot ceea ce s-a întâmplat atunci, nu sepoate uita. S-a întipãrit pe retina mea, fotogramãcu fotogramã.În dimineaþa zile de 20 martie, s-austrâns în faþa "Primãriei Judeþene" spre13.000 de maghiari: "Sus Kincses", "Afarãcu românii". Cam acestea erau lozincilede… luptã. N-am putut pãtrunde în sediusã filmez. Atmosferã încãrcatã. La ora 14,primãria Judeþeanã a fost ocupatã, iar generalulScrieciu, preºedintele "Judeþenei"CPUN, luat ºi þinut ostatic 16 ore, pânã adoua zi, când au sosit trupele de paraºutiºti,Ne-am cunoscut cînd am înviat împreunã o pasãre cenuºie.Încremenise noaptea ca o fotografie în declin ºitu ai spus cã ar trebui împuºcaþi toþi cei carevorbesc rar ºi se miºcã încet. Am vizitat, tot atunci, împreunã,un magazin oarecare de rochii de mireasã unde euam exersat arta indiferenþei pe lîngã cea retoricãiar tu ai cunoscut voluptatea de-a fi nevinovatã.Am cunoscut amîndoi o pasãre cenuºie. N-am ºtiutce sã facem cu ea,numai carnea ei am devorat-o, cu noduri,era ca un ghem de sfoarã dulceagã.www.adriansuciu.rocare au eliberat "Primãria Judeþeanã". Dupãora 15, românii, aflând despre ce se-ntâmpla,s-au adunat în partea de jos a centruluioraºului. Situaþia a devenit explozivã… Doarun cordon firav de poliþiºti despãrþea celedouã "tabere" destul de înfierbântate: unguriiºi românii. Ajutat de prietenul ºi colegulDorin Borda, ziarist la "Cuvântul Liber", m-am instalat cu aparatul de filmat ºimagnetofonul în camera 504 a Hotelului"Grand", în care locuia publicistul GabrielHuideº, de la ziarul "Opinia" din Iaºi, venitspecial pentru a fi martor ocular la evenimentuldinainte anunþat. Împreunã au fostmartori la tot ce s-a întâmplat. În jurul orei17, au sosit cei de pe Valea Gurghiului ºi aMureºului, ridicând numãrul românilormasaþi în faþa Primãriei Municipiului TârguMureº, pe treptele Catedralei Ortodoxe –mici ºi în partea Hotelului "Grand", la circa1.500-2.000. Urcat în picioare, pe pervazulferestrei, am filmat confruntarea, la începutverbalã, apoi în jurul orei 18, când cordonulpoliþiºtilor a fost "spart", de un grup de 200-300 de inconºtienþi, veniþi de pe strada Bradului.Confruntarea sângeroasã a urmat…O confruntare în care ungurii erau de 9 saude 10 ori mai mulþi, dar ºi bine pregãtiþipentru o astfel de confruntare. De aici ºiexplicaþia faptului cã ºi numãrul românilorrãniþi grav a fost de trei-patru ori mai maredecât al ungurilor.În tot acest rãstimp, cameramanul irlandezºi el venit din vreme, în aºteptarea"spectacolului" dinainte anunþat, probabil deU.D.M.R., filma de la fereastra camerei 707.Au urmat apoi acele scene atroce, filmateºi de irlandez, ºi de mine. Fiecare pentruteleviziunea pe care o slujea. ªi pe cea dinIrlanda, eu pe cea din România, la acea orãîncã unica, cu arie naþionalã de difuzare.Era aproape momentul când am plâns a douaoarã, dupã Revoluþie. Am plâns de furie.De neputinþã… Am trãit cel mai îngrozitorsentiment pe care îl poate trãi un om… Ces-a-ntâmplat? Când armata a despãrþit celedouã tabere, printr-un cordon de tancuri,am plecat din Hotelul "Grand", expediindde urgentã cele trei casete pe care le-amînregistrat, la TVRL, la Bucureºti. Dupãdevelopare, prima casetã înregistratã s-adovedit a fi bunã, a doua acceptabilã, filmatãpe luminã scãzutã, iar a treia, neutilizabilã,total subexpusã. Dupã vizionare în masade montaj, cineva a scris pe cutia cupelicula "Imagini blânde din Tg. Mureº".Filmul existã ºi azi, pãstrat în loc sigur, dauasigurãri cã imaginile nu sunt deloc"blânde". Filmul n-a intrat niciodatã pe post!De ce? Prefer sã cred cã din cauza unei"bâlbâieli" redacþionale. ªi nici nu s-a amintitpe post cã Televiziunea Românã a fost prezentãla faþa locului. De aceea am plâns…Mai ales cã a fost un prilej perfect pentru oanumitã parte a presei, de a blama ºi înjurateleviziunea naþionalã, acest fetiº naþional.Au fãcut-o acele ziare, care n-au catadicsitsã trimitã la faþa locului un reporter, caresã ofere informaþii directe, de la faþa locului,nu culese din relatãrile reporterilor de radioºi televiziune, sau din alte surse. Am vrutsã difuzez pe post acel film, la 1 aprilie 1990,dar am renunþat, la rugãmintea domnuluiprofesor Ioan Mânzatu, vicepreºedinte alCPUN, care, în prezenþa domnilor RãzvanTeodorescu ºi Alexandru Stark, mi-au explicatcã acele imagini n-ar face decât sãînrãutãþeascã o situaþie pe cale de stabilizare,dar ºi sã îngroape demersurile Comisiei deAnchetã…File din jurnalul publicistului Dorin Suciu,corespondent al TVR în decembrie 1989ºi martie 1990 în Târgu-Mureºwww.napocanews.ro

MIRCEA STÃNESCUUn an fãrã Andrei VarticPe 2 iunie 2009 a trecut în Lumea CelorDrepþi prietenul nostru Andrei Vartic. “MoºAndrei”, cum îºi spunea faþã cu noi ºi cumîi spuneam noi înºine (deºi nici el nu eracu adevãrat bãtrân, dupã cum nici noi numai eram atât de tineri) avea 60 de ani. Pentrucei care l-am cunoscut, plecarea lui dintrenoi a fost dureroasã, o durere care, încazuri de acest gen, cel mai adesea estemutã.Vom cãuta aici sã schiþãm doar jaloaneleunei vieþi puse în slujba culturii ºi bineluipublic ale românitãþii din Basarabia.Fizician de formaþie, a avut preocupãriconstante în literaturã, teatru, istorie ºi jurnalism.Încã din studenþie a fost arestat deKGB pentru participarea la acþiuni anticomunisteºi de afirmare a identitãþii româneºti.De pildã, în vara anului 1968 (momentîn care ia naºtere în Uniunea Sovieticãtipul de opoziþie numit “disidenþã”) organizeazão acþiune de protest faþã cu invadareaCehoslovaciei de cãtre trupele sovietice.Cunoaºte represiunea regimului sovietic:ºapte ani de-a rândul i se interzice sã aibãun loc de muncã, este arestat în diferiteoraºe ale Uniunii Sovietice ºi chiar internatpe motive de conºtiinþã într-un azil psihiatricdin Chiºinãu (în vara 1972). Pentru ase întreþine munceºte în construcþii, “lanegru”, în Siberia. Publicã în samizdatlucrãri precum: Drum prin rime, Artaiubirii, Jurnalul baltic, Ion, Pod pestefluviu, Scrisori din Bizanþ sau Lupta cumoartea.În martie 1977, susþinut de alþi oamenide culturã din Basarabia, întemeiazã laFilarmonicã “Teatrul Poetic”, care ulteriorva deveni unul din centrele miºcãrii deeliberare naþionalã din Basarabia. Cu“Teatrul Poetic” prezintã câteva mii despectacole din literatura medievalã ºi ceaclasicã româneascã (scop în care bate cupasul, de câte douã-trei ori, fiecare sat românescdin Basarabia). În urma reprezentaþiilordate, iau naºtere peste 300 de “teatrepoetice” româneºti de amatori.Monteazã peste 50 de spectacole ºispectacole proprii de “teatru poetic”, careau loc la Filarmonicã, la Palatul Naþional ºila televiziune, lectureazã ºi recitã fragmentedin literatura clasicã româneascã în peste40 de spectacole proprii de televiziune (împreunãcu Nicolae Dabija, prezentator ºiIurie Roºca, redactor).În 27 mai 1988 iniþiazã crearea FrontuluiPopular din Moldova (FPM), pentru ca pe3 iunie 1988 sã organizeze ºi sã conducãadunarea de fondare a organizaþiei. Estemembru activ al cenaclului “A. Mateevici”ºi al FPM, orator la mitingurile anticomunisteºi de afirmare a identitãþii româneºti,FOTO CREDIT:http://andreivartic.org/participant la organizarea Marii AdunãriNaþionale din 27 august 1989.În perioada 1990-1994 este deputat dinpartea FPM în primul Parlament al RepubliciiMoldova, unde participã la redactareaRegulamentului Parlamentului, a “Legii defuncþionare a Guvernului”, a “Legii cu privirela economia de piaþã” ºi a celei privind“Stoparea pe cale paºnicã a conflictelorregionale din fosta URSS”.În septembrie 1991 pune bazele primeifundaþii culturale din Republica Moldova,“Basarabia”, ºi a editurii cu acelaºi titlu,editeazã revistele “Quo Vadis” ºi “Fãrãmachiaj”.Începând din 1990 organizeazã anualmai multe expediþii de sãpãturi arheologiceîn zona de locuire a dacilor din Carpaþi,pentru ca în august 1994 sã publice primasa carte consacratã subiectului: Ospeþelenemuririi, vol. I-III (care cunoaºte ºi oediþie în limba rusã).Din 2005 lucreazã la Radio “VoceaBasarabiei” ºi “Euronova 71”, unde devinedirector de programe ºi realizator al emisiunii“Holocaustul comunist din Basarabia”.Colaboreazã la publicaþii ca: “Literaturaºi arta”, “Timpul”, “Natura”, “Magazinbibliologic” din Chiºinãu, “Convorbiriliterare” ºi “Dacia literarã” din Iaºi sau“New York Magazin”, ºi editeazã site-ul:http://www.voceabasarabiei.com. În 2007publicã o colecþie de articole intitulatãCealaltã Românie (Ploieºti, Casa de presãTypodas Press).A fost vicepreºedintele Forumului Democratal Românilor din Republica Moldova(condus de Nicolae Dabija), încã de laînfiinþarea organizaþiei, în 2007, ºi pânã lasãvârºirea sa.Cele spuse reuºesc doar sã indice (iarnu sã cuprindã) faptul cã ne-am aflat înprezenþa unei personalitãþi polivalente,situatã – în ciuda vremurilor – în liniedirectã cu marile nume ale intelectualitãþiibasarabene din secolul trecut (de altfel, esteînrudit, pe linie maternã, cu Petre ªtefãnucã).L-am cunoscut ca pe un om blând, cape un om bun, ca pe un om drept. Figurasa radia acea liniºte interioarã proprieomului care trãia în raport cu un crez, ºicare era, în acelaºi timp, un efect al încercãrilorpe care le trecuse cu bine. ªtia sãadapteze cu inteligenþã ºi graþie naturaprincipiilor la efemerul acþiunii politice. Înfine, a fost unul din atât de puþinii oamenicinstiþi pe care i-am întâlnit în viaþa noastrã;cinstit, ºi nu oricum, ci: pânã la capãt ºifãrã rest!http://mircea-stanescu.blogspot.com/NICOLAE DABIJAAndrei Vartic: omul potecãL-aº compara pe Andrei Vartic cu a-postolii noºtri dintâi.L-am ºtiut în anii ’78-80 umblând dinsat în sat, prin cãtune uitate de Dumnezeu,pe la fãþãri ºi pe la stâne, ca sã propovãduiascãîmpreunã cu Teatrul sãu Poetic,Binele, Dreptatea, Limba Românã, Speranþa…Cititor asiduu cu vaste lecturi din mareapoezie a lumii, deosebindu-se de scamatoriicare scot foc pe gurã ori înºirã metaforeprecum þãrãncile noastre foile de tutun pesfoarã, el (care nici nu ºtiu dacã scriseseversuri vreodatã) a mutat poezia din cãrþipe scenã ºi a îmbrãcat-o în haine de ostaº,ea urmând de atunci încoace sã lupte, sãapere, sã încurajeze.Ulterior Teatrul lui devenise un teatru alstrãzii, personajele acestuia amestecândusecu mulþimea, ca parte din ea.Acum, când nu ne mai aude, putem sãispunem cã a semãnat fãrâme de geniu,fãcând risipã de talent în toate domeniile încare a activat. În toate a fost cel mai bun.A îmbinat matematica cu poezia, caanticii care voiau sã îmbine apa cu focul.Venea la ºedinþele cenaclului nostru dela Universitate ca sã ne recite… cifre.Cãuta de pe atunci numãrul de aur înmatematicã, platoniza (în sens filozofic),acceptând Poezia ca pe o formulã a existenþei.Apoi, dupã ce ne rosteam poemele,ni le lua din faþa noastrã, ca sã le mai citeascão datã, “cu voce de Eminescu”, pentru ane convinge ce versuri extraordinare scriem.Dupã aceea a dispãrut de la Universitate.Auzisem cã s-a cãlugãrit, cã a fostarestat, cã face cãi ferate prin Siberia, cã apornit cu o expediþie spre Pol…Pe urmã a revenit la Chiºinãu, dar ºiaici s-a simþit ca într-un exil, mai-marii zileisperiindu-se de ideile sale, dar mai ales deputerea cu care ºtia sã ºi le apere.În acea perioadã am fãcut împreunã laTeleviziunea chiºinãuianã zeci de emisiunide popularizare a literaturii noastre vechi ºiclasice. Cunoºtea pe de rost toþi cronicarii,îþi putea rosti kilometri de “verºuri” din poeþiinoºtri dintâi.Îi puneam în scenariu un fragment dinDimitrie Cantemir. Dupã ce-l recita AndreiVartic, simþeam necesitatea ca, atunci cândreveneam acasã, sã deschid cartea ºi sã-lmai parcurg o datã.Îl citea altfel ºi pe Eminescu. Ne fãceasã descoperim de fiecare datã alte sensuriîn poezia poetului-nepereche. Dar, probabil,asta e ºi misiunea unui mare actor – sã nereleve semnificaþiile ascunse ale unor lucrãricunoscute.S-a rãzboit mereu cu marile dihãnii(politice) ale vremii. Dar ºi cu propriileiluzii.A fost sufletul acþiunilor care au însemnatRenaºterea Naþionalã de la sfârºitulanilor ’80. Fondeazã Frontul Popular…Primele mitinguri neautorizate iau naºterela iniþiativa lui Vartic.Ca un alt Meºter Manole, s-a zidit întoate lucrãrile pe care le-a început. De aceeaacestea au ºi durat.Adevãrul ºi Dreptatea, Libertatea ºiNaþiunea erau pentru el noþiuni sinonime.Gândea timpul ca pe o noþiune filozoficã,convins cã politica intrã în timp, iar culturaiese din timp.Deºi a cochetat ºi cu politicul, a pusaccentul pe politica culturalã: a montatspectacole, a fondat reviste, a scris, a publicat,a meditat.Cele mai multe dintre operele sale filozoficeºi literare au rãmas nepublicate… I-a ajuns timp doar pentru ca sã le gândeascãsau doar ca sã le aºtearnã pe file… Uneledintre ele au devenit cãrþi, cu osârdia fraþilornoºtri de la Editura Vicovia din Bacãu. Celemai multe zac în manuscrise. În zeci demanuscrise…Nu existã potecã, ci doar cel care oface, credeau anticii.Andrei Vartic a fost omul-potecã. Deschizãtorde drumuri. Descoperitor de cãi ºidirecþii.A fãcut parte din stirpea înaintemergãtorilor.Scria, vorbea, amintea mereu deei (Hasdeenii, Russo, Mateevici, Stere etc.),recunoscându-se în cele începute de ei,visul lui tainic fiind sã le continue înfãptuirile.Capabil sã creeze un liant între generaþii,iar dânsul avea prieteni în toate generaþiile,Andrei Vartic a fost el însuºi o generaþie.El a semãnat seminþe care au încolþit înstâncã.El ºi-a învãþat concetãþenii sã vadã: Adevãrul,Dreptatea noastrã naþionalã, Speranþa…Cãrþile scrise de Andrei Vartic au apãrutsau urmeazã sã aparã.Cãrþile despre Andrei Vartic abia urmeazãsã fie scrise.http://www.literaturasiarta.md/Zodii în cumpãnã, vara 2010 9 9

DAN BRUDASCU ,Theodor Baconschi:diplomat sau gaffeur de serviciu?Despre Theodor BACONSCHI, actualuldeþinãtor al portofoliului de externe, s-aafirmat, în presa dâmboviþeanã, cum cã arfi “un intelectual de mare clasã” ºi s-a maimenþionat cã “are opþiuni doctrinare ferme”(în direcþia creºtin democratã) cu toate cã,pânã în prezent, a fost acuzat nu doar cãeste specialist în jacuzzi, ci chiar ºi de rasism,de mai multe organizaþii, dupã ce afãcut gafe antologice în legãturã cu þiganii,dar nu numai.Am avut posibilitatea, în calitate desecretar al Comisiei de politicã externã aCamerei Deputaþilor, în legislatura 2000-2004, sã particip la audierea lui TheodorBACONSCHI în perioada în care se pregãteatrimiterea sa ca ambasador la Vatican,având în vedere ºi pregãtirea lui de teolog.Chiar dacã puþini dintre membrii Comisiilorde externe ale Camerei Deputaþilor ºiSenatului de atunci au fost convinºi, deprestaþia sa, cã ar avea pregãtirea ºi experienþanecesare în vederea îndeplinirii unuiastfel de post extrem de important, avândîncã în memorie personalitatea puternicã atatãlui sãu, poetul A.E. BACONSCHI, amconvins mai mulþi parlamentari, de la maimulte partide politice parlamentare, cã ar fibine sã-i dãm vot favorabil, pentru cã avemde-a face cu un tânãr intelectual mult superiorîn raport cu pletora de pensionari sauactiviºti pe care Ion ILIESCU îi destinasesã reprezinte, ca ambasadori, politica ºiinteresele externe ale României peste hotare.Nu mi-am imaginat în acele momente cãvoi ajunge sã regret, aºa cum se întâmplãastãzi, gestul meu. Este adevãrat cã, lamomentul acela, nu ºtiam absolut nimic nicidespre preocuparea individului excesivpentru jacuzzi ºi interesul exagerat pentrusexul frumos, dacã este sã luãm în considerarenumeroasele referinþe în aceastãprivinþã din aceeaºi iscoditoare presã dâmboviþeanã.Eu am în vedere exclusiv prestaþia sa ºinu insist pe ideea cã un asemenea postministerial, ilustrat de-a lungul anilor depersonalitãþi memorabile din viaþa politicãromânã ºi din diplomaþia europeanã, esteocupat de un personaj infatuat ºi încrezut,dar care pare sã aibã foarte puþin de-a facecu cerinþele ºi exigenþele diplomaþiei româneºtide astãzi.Poate cã sunt adevãrate ºi acuzaþiile cãnumirea lui Theodor BACONSCHI pe scaunulocupat de un titan ca Nicolae TITU-LESCU este doar o rãsplatã pentru modulcel puþin curios (dacã nu ºi dubios) în careau fost organizate alegerile prezidenþiale, dintoamna anului trecut, la Ambasada Românieidin Paris.N-aº fi acordat atenþie prestaþiei salemediocre ca ministru de Externe ºi cu atâtmai puþin gafelor lui grave ºi frecvente, dacãnu aº fi citit recent în prestigioasa revistãPhonix Magazine din SUA declaraþiile luiTheodor BACONSCHI fãcute recent, înurma unei întâlniri 1 pe care a avut-o cu reprezentanþiai diasporei române din SUA 2 .Domnul ministru a afirmat atunci cã “româniiaflaþi în strãinãtate reprezintã elita” 3 ,sau cum s-ar spune în România, cremaneamului românesc.Este foarte adevãrat cã, nu numai dupã1990, ci ºi cu mulþi ani ºi decenii înainte,au plecat din România sute de mii de cetãþeniai acestei þãri. Este la fel de adevãrat cã,prin politica stupidã ºi mioapã a vechiului10Zodii în cumpãnã, vara 2010regim 4 , mari personalitãþi ale culturii,literaturii, ºtiinþei, artelor etc. din Româniaau luat drumul exilului 5 , mulþi dintre eiocupând astãzi poziþii prestigioase în instituþiiacademice sau de cercetare ºtiinþificãîn þãrile lor adoptive.Din pãcate, însã, poate acesta este unblestem al neamului nostru faptul cã extremde puþini dintre ei ºi-au mai adus aminte cãsunt români ºi cã s-ar impune promovareaºi susþinerea þãrii noastre peste hotare 6 . N-am vrea sã se creadã cã generalizãm, pentrucã avem ºi exemple, mai ales dupã 1990,de intelectuali români autentici care sacrificãmult timp ºi bani, dar ºi multã energie,pentru a aduce servicii þãrii, culturii ºi civilizaþieiromâneºti, mai bunului renume al þãriilor de baºtinã în þãrile respective ºi pe planmondial. Cum tot la fel de adevãrat este cãavem ºi exemple, nu puþine, din pãcate decetãþeni români (dar de atâtea ori de cu totulalte etnii) aflaþi peste hotare, care nu facdeloc cinste þãrii lor de origine, pentru cã,în realitate, imaginea extraordinar de proastãpe care o are azi România în lume nu este,credem noi, doar rodul exclusiv al aberaþiilorguvernului de la Bucureºti, ci se datoreazã,în egalã mãsurã, ºi ilegalitãþilor ºihoþiilor nu puþine sãvârºite peste hotare decetãþeni români (nu întotdeauna de etnieromânã, desigur). Adicã din rândul celorcategorisiþi de ministrul Baconschi ca reprezentândelita poporului român.1Este vorba, mai precis, de faptul cã, aflat laNew York, la începutul lunii mai, cu ocazia reuniuniila vârf a delegaþiilor din peste 180 de þãri participantela summitul ONU, privind nonproliferareaarmelor nucleare, ministrul de externe român, TeodorBaconschi, a dorit sã salute, pentru prima datã înaceastã calitate de înalt oficial al statului român,comunitatea româno-americanã de la New York.2Numai cã domnul ministru, în loc sã profitede ocazie pentru a face cunoscute direcþiileprincipale ale politicii externe româneºti ºi, eventual,de a cere sprijinul diasporei în vederea materializãriilor, a optat sã devinã un simplu pion în aparatul depropagandã al actualei puteri. Cãci el a þinut sãsublinieze cã Discuþiile s-au prelungit dupã terminareaalocuþiunii ministrului de externe, prinîntrebãrile adresate de cãtre unii reprezentaþi aipresei, precum ºi de cãtre membrii comunitãþii.“Trebuie sã înoim clasa politicã din România.Ne-am ºi plictisit de câte ori s-a spus acest lucru,dar cine s-o facã? Trebuie sã existe o nouã generaþiefãrã schelete în dulap, care sã îºi asume, împreunãcu toate elitele, soarta României! ªi am de gând casã adresez acest mesaj tuturor românilor din toateþãrile lumii, cã ei sunt parte din destinul naþional ºicã în anii care vor veni, vor fi mai aproape ca oricândde þara lor prin vot, prin opþiuniuni clare ºi prinaderarea la un proiect de societate, pe care eu ºigeneraþia mea sper îl putem explica ºi comunica siastfel sã aducem împreunã þara noastrã, acolo undetrebuie.”IOSIF POPALa Cercul Militar din Oradea, a avut locrecent lansarea cãrþii “De vorbã cu stelele”,a scriitorului australian de origine românã,George Roca. Volumul conþine o culegerede interviuri cu 24 de personalitãþi româneºtirãspândite pe mapamond, dintre care ºaseîn America, ºase în Australia ºi 12 în UniuneaEuropeanã, incluzând ºi România.Lucrarea, în format A5, având 312 pagini,este, de fapt, primul volum din cele treipreconizate de autor.Evenimentul a fost organizat de AsociaþiaNaþionalã a Cavalerilor de Clio, Cenaclul“Barbu ªtefãnescu Delavrancea”, FundaþiaCulturalã “Cetate-Durgheu”, Academia deFOTO CREDIT:http://karadeniz-press.ro/De asemenea, am vrea sã-i reamintimdomnului ministru, îndrãgostit subit (poateºi datoritã votului masiv dat la ultimelealegeri în favoarea stãpânului lui politic) deromânii de peste hotare, cã minoritatea deorigine românã din þãri vecine ca Ucraina,Ungaria ºi, mai recent, Serbia, dar ºi dinalte þãri balcanice pe care ministerul pe careîl conduce, dar ºi alte instituþii de la nivelcentral nu fac absolut nimic pentru a-i ajutasã-ºi pãstreze identitatea lingvisticã ºi culturalã(spre deosebire, de exemplu, deautoritãþile budapestane, inclusiv de Ministerulde Externe al acestei þãri, care alocã,anual, zeci de miliarde de euro pentrufinanþarea, în principal, în þãrile vecine asute de activitãþi cu caracter declarat cultural,spiritual, dar ºi politic 7 ). Ministerulde externe al României, din pãcate, nu sederanjeazã nici mãcar cu simple luãri depoziþie, pe canale diplomatice, faþã de abuzurilela care sunt supuºi minoritarii românidin þãrile amintite. De aceea nu este de3Precizarea exactã a ministrului Baconschi,potrivit revistei nord americane citate, este cã:“Românii din strãinãtate sunt partea cea maievoluatã a naþiunii române”4Tare care, dupã cum ne demonstreazã fiecarezi ce trece, sunt carcateristice ºi actualilor guvernanþi.Aceºtia, prin mãsuri aberante, obligã sute de mii despecialiºti din România sã ia calea exilului pentru anu muri de foame în propria lor þarã.5Este dramatic cum numeroºi coloºi ai culturii,artei ºi literaturii române, cum ar fi, între alþii,Constantin Brâncuºi, Eugen Ionescu, Emil Cioran,George Enescu, Tristan Tzara, Paul Celan, GeorgePalade ºi mulþi, mulþi alþii s-au putut împlini încarierele lor doar peste hotare, unde, cei mai mulþi,îºi dorm ºi somnul de veci.6Simþim nevoia de a atrage atenþia cã avem învedere þara, nu interresele conjucturale ale unor forþepolitice, aflate vremelnic la putere. Deci, în loc sãfie promovate sau justificate politicile, nu o datãfalimentare ale unor politicieni, ar fi de dorit sã fieslujite exclusiv interesele ºi sã fie apãratã imagineaþãrii noastre împotriva detractorilor ei, a cercurilorrevizionist-revanºarde ale diasporei ungureºti, cuprecãdere ale celor din SUA, dar ºi din unele þãrivest-europene, unde acestea beneficiazã ºi de unexagerat sprijin din partea unor forþe francmasonice.7Se înscriu aici ºi acþiunile ce urmãresc diversediversiuni extremist-teroriste ale coloanei a V-a arevizionismului românesc din România, ca ºi dinalte þãri vecine, acþiune ce contravine calitãþiiªtiinþe, Literaturã ºi Arte (ASLA) Oradea ºirevista virtualã “Romanian VIP” din Dallas(Texas, SUA). A fost prezent un publicnumeros. Enumãrãm printre aceºtia pegeneral armatã (r) Cornelius Lungu, noulguvernator al Clubului Lion’s România,Rodica Dacin, prof. univ. dr. Corneliu Durgheu,prof. univ. dr. Maria Vulisici-Alexandrescu,prof. univ. dr. Ioan Þepelea, colonel(r) dr. Constantin Moºincat, prof. dr. MirceaMicu, av. drd. Paºcu Balaci ºi alþii.În prezentarea sa, autorul cãrþii, GeorgeRoca, a fãcut cunoscute personalitãþiileintervievate. Criteriile de selecþie ale acestoraau fost fãcute dupã modul în care ºi-au adusmirare cã, în fiecare din aceste þãri, se aflãîn grav pericol însãºi fiinþarea lor ca neam.Potrivit semnalelor unor sociologi ºi cercetãtoriamericani, de exemplu, etnia românãdin Ungaria riscã sã disparã completîn mai puþin de 20 de ani, dacã miniºtriiasemenea lui Theodor BACONSCHI 8 vorjuca pe viitor cadrilul doar cu cei care auvotat alegerea unui preºedinte aflat la cotede popularitate mult inferioare, de exemplu,faþã de cea a lui Nicolae CEAUªESCU, cucare mulþi ziariºti îl comparã din ce în cemai frecvent, cu din ce în ce mai multeargumente, datoritã excesivului ºi sporituluisãu apetit pentru un regim de dictaturã.Regret cã presa dâmboviþeanã, atât deharnicã în a pune la zid faptele, gafele sauabuzurile actualei puteri nu a acordat absolutnici o atenþie recentelor declaraþii ale domnuluiministru Theodor BACONSCHI, declaraþiicare aduc, în opinia mea graveafronturi românilor rãmaºi în þarã ºi dupã1990 ºi care au devenit, cu osebire în ultimii6 ani, cobaii unui experiment politic cu ºansede a se transforma în cea mai gravã ºideplorabilã aberaþie a politicii româneºti dedupã 1938, anul instalãrii primului statdictatorial din existenþa acestui popor: Dictaturasceleratului rege Carol al II-lea, altsinistru personaj al istoriei româneºti cucare, nu chiar fãrã motiv, este frecventcomparat stãpânul politic de la Cotrocenial domnului ministru de externe 9 .Ungariei de membru al U.E. ºi al NATO, întreþinândstãri tensionate, de teamã ºi nesiguranþã în regiune.Oare de ce nu iau nici o mãsurã autoritãþile europeneºi euro-atlantice pentru a descuraja o asemeneapoliticã de inspiraþie extremist-fascistã.8E de remarcat cã, în vreme ce în România,datoritã laºitãþii inadmisibile ºi trãdãtoare a guvernuluidin care face parte ministrul Baconschi, s-aajuns în situaþia unicã în lume ca pânã ºi istoria ºigeografia României sã se studieze, în ºcolile minoritãþiloretnice, în limba maternã a acestora, la aºazisul Liceu Românesc “Nicolae Bãlcescu”din Jula(Ungaria), limba românã are statut de limbã strãinã,elevii beneficiind de cel mult 2-3 ore de studiu pesãptãmânã, toate materiile din curricula ºcolarã fiindstudiate exclusiv în ungureºte, la noi s-a ajuns la osituaþie ale cãrei efecte dezastruoase se vor vedeapeste câþiva ani.9Poate se au în vedere interesul ambilor pentru:gâlceava continuã ºi insolvabilã cu partidele politice,preocuparea pentru izolarea ºi compromiterea lorîn viaþa politicã, izolarea României pe plan extern,declanºarea crizei ºi depresiunii economico-financiare(1933, 1937-1938, dar ºi 2009-2010, deocamdatã),sfidarea constantã a Constituþiei ºi legilorþãrii, încredinþarea formãrii guvernului, în dispreþulvoinþei electoratului român, unor prim miniºtri ardeleni,la fel de lipsiþi de experienþã ºi, nu în ultimulrând, dorinþa instalãrii unui regim de dictaturã personalã,ca urmare a pretinsei reforme a instituþiilorstatului etc.George Roca, de vorbã cu stelelecontribuþia la promovarea imaginii Românieipe meridianele lumii, din Europa pânã înAustralia, via America. Desigur, a fost unbun prilej de a fi cunoscutã activitatea literarã,de promotor cultural ºi cea de editorºef al revistei Romanian VIP, publicaþie onlinecare, în mai puþin de un an de la preluare,a ajuns sã fie în topul celor mai cunoscutereviste ale românilor din diaspora. Desigurcã acest palmares i se datoreazã experienþeicâºtigate de mai mulþi ani pe plan jurnalistic.În cuvântãrile lor, cei prezenþi au apreciatactivitatea de bun român ºi scriitor talentata lui George Roca, aceasta fiind cea de atreia lucrare personalã publicatã.

Interviu cu IOAN MICLÃUA întrebat ADRIAN BOTEZSã rãmânem c-o fãrâmã de mândrieîn judecata urmasilor , nostri ,ADRIAN BOTEZ Sunteþi stabilit înAustralia de peste 30 de ani. Ce anumecataclisme ale istoriei (naþionale ºi personale)v-au adus tocmai de cealaltã partea pãmântului pe care-l iubiþi cu atâta nesecatãdisperare? Eu sunt bucovinean, dvs.sunteþi ardelean – ºi amândoi ºtim, poatemai bine decât alþi români, cât de amarãeste desþãrarea...IOAN MICLÃU Am legate în sfoarãgroasã toate scrisorile mele ºi ale familiei –atât cele din Lagãrul de Emigranþi din Traischirken-Austriaunde m-am refugiat în1979, cât ºi cele din Australia, când cereamreîntregirea familiei. Soþia ºi trei copii mici.Din aceste scrisori chiar sper sã scot o carte,dar pânã atunci, oricine va ceti aceste scrisorise va convinge. Nu am fost un hoþ, nuam fost prin puºcãrii, nu am fost un vânzãtorde colegi, am fost aºa cum sunt ºiazi, familist, truditor ºi mândru de sorginteamea româneascã. Îmi este deja lehamite sãmitot scormonesc durerile fugii mele dinÞara-Mamã. Eu simt ceea ce vorbesc, decinu mã folosesc de un interviu pentru a mãda mare om de culturã. Nu, nu sunt, daracel har ce mi l-a dat Dumnezeu este almeu, bun-slab, merg cu el alãturi fãrã a-mifi ruºine de scrierile mele. Din copilãrie amiubit cartea, îmi plãcea sã citesc poveºtilelui Petre Ispirescu, mã fascinau într-atata,încât noaptea visam cã eram ºi eu alãturide Fãt-Frumos, prin pãdurile de-argint ºide-aur, colindam pe alte tãrâmuri, urmãrindzmeii ºi balaurii. ªi azi la ai mei ºaptezecide ani, citesc cu nesãturare poema lui MihaiEminescu “Cãlin, file din poveste”, cutremurându-mãde frumuseþea versurilor: “Peun deal rãsare luna, ca o vatrã de jãratic,/Rumenind strãvechii codri ºi castelul singuratic”.Pãrinþii mei erau români sãraci, ne-ºtiutori de carte, dar mã rog ºi azi Cerurilorºi Pãmântului sã le odihneascã sufletele ºiosemintele, pentru cã de la ei am învãþatceea ce n-am învãþat la toatã ºcoala comuniºtilor.Pãrinþii mei, din dragostea lor curatã,m-au adus în lumea asta, dându-miviaþã la anii 1940, m-au botezat la BisericaOrtodoxã Românã din satul natal, dânduminumele Ioan, dar la primãria vremii, undeordonau cei cu pene de cocoº la pãlãrie,m-au trecut Ianoº, la catastiful naºterilor,lucru ce nu avea sã fie fãrã importanþã, maitârziu.Nu gândea mama sã mã vadã mai târziuºi “pionier” ºi “utecist”, dar am ajuns laaceste “mândrii”, aduse obligatoriu în ºcoli.Ce înþelegeam noi a fi însemnând învãþãturi,care preamãreau sinceritatea pionierului careva informa tot ce face celãlalt pionier…,astfel sã fie curmate faptele rele! Vezi cãnoi fãceam atunci fapte rele, dacã nu-iiubeam pe noii conducãtori comuniºti, carese cãþãrau deja la putere. Am ajuns ºi “utecist”,altã mândrie…, numai cã fiinþa mease îndoctrina învãþãturilor celor 7 ani deacasã,învãþãturilor pãrinþilor mei. Cine acitit sau va citi eseul meu “Pãdurea, universulcopilãriei mele”, va înþelege de îndatãcalea destinului meu. Eu crescusem la vite,dar eram fericit ºi liber, bucuros de copilãriamea, mai ales când îl vedeam pe tata zâmbindºi el satisfãcut, atunci când mama ne umpleablidele cu mãmãligã ºi lapte de caprã.La terminarea ºcolii primare, devenitã deja“generalã”, tata mi-a zis: “Tu te du de te fãtâmplar, cã e meserie bunã, ca a lu’ Hristos!”ªi aºa a fost. Am lãsat satul meu natal,Gepiu. În anii 1959, mã înscrisesem laªcoala de Meserii din Beiuº. De acest oraºmã leagã ºi mã vor lega, totdeauna, celehttp://ioanmiclau.wordpress.com/mai frumoase amintiri ale adolescenþei,fiindcã, vã reamintesc, trãiam încã în acealibertate sfântã a satului natal, dar nici învis sau în gând nu aveam ideea de a-mi pãrãsivreodatã þara mea. Dupã terminareameseriei, am muncit la TRCLO – Oradea(Trustul Regional de Construcþii Locale).La aceastã nefericitã hotãrâre am ajuns lamaturitate, când mi-am vãzut zdrobitevisele, precum ºi ceea ce era mai greu desuportat: pierderea libertãþii de a gândi ºiactiva liber, cu frica rãsaritã, acum, la totpasul, sã nu scoþi vreo vorba rea împotrivaorânduirii, neavând siguranþa cã nu te toarnãchiar cel mai bun prieten. Iata rezultatelecreºterii pionierilor ºi uteciºtilor cinstiþi ºidevotaþi. Terminasem, prin 1977, ªcoala deMaiºtri în prelucrarea lemnului, tot la Beiuº;m-am reîntors la noua Fabricã de Mobilã“ALFA”- Oradea. Planuri mãreþe comuniste,cincinale, dezvoltãri multilaterale, totulla export, nu numai mobila, dar inclusivroºiile ºi castraveþii serelor Oradiei. Securitatela toate porþile, mici sau mari. Omuþenie generalã. Sãrbãtori, Duminici,nimic! Numai o muncã absurdã, la un plande producþie aberant, mereu crescândelecifre fãceau imposibilã realizarea acestuia,astfel se pornirã, spre nenorocirea economieiîn general, acele rapoarte fictive, carenãucirã ºi bãncile, tot plãtind fictivitãþile. ªitoate astea, ca sã fie pe placul “organelorsuperioare de partid”, care oricum, simþeaucutremurul ce avea sã vinã curând. Darpresiunile nu încetau, amenzile de tot felulveneau fãrã milã, de la cei cu controlulcalitãþii produselor, de la cei cu protecþiamuncii, pânã la pompieri, toþi dãdeau a-menzi, ºi toate “exemplare”, ca sã fie educaþionale,cotizaþiile de sindicaliºti, peceriºti,uteciºti, ºedintele care nu mai interesau penimeni, ºi din toate astea, Maistrul îºi aveaprimul partea. Când ajungeam acasã de lafabricã, mã aºteptau pe masã facturile deplãtit apa rece, curentul electric, copiii cerândsãndãluþe, ce mai, sã tot trãieºti încomunism! Apoi, pe ultimul plan, rãmâneauhrana ºi hainele, dacã mai aveai vreun bãnuþrãmas. Din acest moment, începusem a-mi face gânduri negre. Încotro, omule? Darîngerul vieþii mele nu m-a lãsat! Iubite DomnuleAdrian Botez, sper sã-mi acordaþi acestprivilegiu de destãinuire sufleteascã: precumfrunzele de toamnã ce cad îngãlbenite rânduri-rânduri,tot aºa gândurile plecãrii înlume mã bântuiau pe mine tot mai des. Venimomentul nesperat: în 1979, la o reclamaþiea unei firme vest-germane, care pretindearepararea unor defecþiuni de calitate a mobileiimportate de la noi, am fost trimis eu,aºa a vrut îngerul salvãrii mele! Am muncitbine ºi conºtiincios, dar la sfârºitul reparaþiilorm-am oprit la Lagãrul de Emigranþidin Traischirken, de lângã Viena, unde amcerut azil politic, economic, cum o fi! Eraîn toamna anului 1979. Pe data de 4 ianuarie1980, eram în Australia, unde cerusema emigra. La controalele ambasadei australienedin Viena, care avea, desigur, ºi rapoartelePoliþiei vest-germane, nu am avutniciun impediment, de nici un fel, în ceeace privea persoana mea, emigrarea mea. Dardepãrtãrile nu au secat izvorul iubirii locurilornatale, ci au prins viaþã în versurilemele ulterioare!ADRIAN BOTEZ Eu le ºtiu, dar, pentrucititorii noºtri, câþi vor fi fiind ei, tare vãrog sã-mi ziceþi: acolo, în adâncate depãrtãri,cum aþi învins strãinãtatea, cum aþireuºit de v-aþi re-clãdit, cu atâta vigoare,românismul? Vã rog sã-mi descrieþi mãcarcâteva din acþiunile dvs. culturale, dinCringilla/Australia, prin care nu lãsaþi sãtreacã în uitare Duhul Românesc! RegretatulArtur Silvestri v-a încununat cu Premiulrevistelor ARP! V-aþi simþit onorat, sauaþi luat-o ca pe o fireascã recunoaºtere aunor merite atât de evidente, în lupta pentruneuitarea de Neam?IOAN MICLÃU La aceastã întrebare aDomniei Voastre, vreau sã încep, rostindnumele venerabilului scriitor Artur Silvestri,Românul incontestabil, genialã personalitateºi efigie auritã, incizatã istoriei, culturii ºiliteraturii române, pentru totdeauna. A fostîndemnul în persoanã, Omul care a învioratºi însufleþit pe toþi cei care-i veneau în apropiere.El însuºi cãuta dinadins oamenii detalent, încurajându-le eforturile creative,împrejurare care, de fapt, mi-a creat ºi miefericita apropiere de acest om de geniu. Da,aveþi dreptate, în acea carte minunatã,“Mãrturisire de Credinþã Literarã”, aceaantologie cu scriitori ºi poeþi care, prin eseurilelor, au fãcut posibilã împlinirea ideiiarturiene, am ºi eu publicat eseul: “SuntRomân ºi Punctum, oriunde aº trãi în lume”.De fapt, prin acest eseu pot sã-mi întocmescacum ºi un rãspuns cât de cât mai întreg,referitor la întrebarea Dvs. Spuneam la unmoment dat: “Când încerci a face o mãrturisiredespre tine, despre tine ca individ,ºi încã trãitor departe de locurile tale natale,dus de destin ºi împrejurari, psihologia tacapãtã valenþe ceva mai interesante. Personalitãþiitale i se adaugã, sau i se desprindvalori care rãbufnesc spre a fi exteriorizate,adicã spre a te regãsi pe tine, în raport culumea din jur”. Deci, bunule Profesor dr.Adrian Botez, cam în ce raport mã puteamgãsi eu - desigur când zic «eu», zic «familiamea» - eu, soþia ºi trei copii, cinci fiinþeomeneºti, fãrã un ban în buzunar, fãrã unacoperiº, fãrã a ºti un cuvânt în limba englezã,cu aceastã lume nouã, în care intrasem?Luând în seamã însã cãldura ºi bunãvoinþacu care ne-a întâmpinat Australia,ºtiam din învãþãturile celor 7 ani de-acasã,cã trebuie sã muncesc. Iar o slujbã aºa…mai «sinecurã», cum s-ar zice, lucru maipuþin ºi bani foarte mulþi, nu face decât iluzii,celor ce nu acceptã sacrificiul, visându-sedintr-odatã stea pe cerul Antipozilor, sau alealtor geografii ale Terrei. Pe data de 24 ianuarie1980, deci al aceleiaºi luni de sosire,eram angajat la Oþelãriile din Port Kembla,oraº vechi, pe coasta sud-esticã a Australiei.Am acceptat locul oferit, aº fi mers ºi lapãdure, minã, oriunde, aveam 39 de aniîmpliniþi, aveam responsabilitatea familiei.Anii pensionãrii tot la Port Kembla m-auajuns, muncind, dar acum eram împlinit,copiii mari, pe la casele lor. Dupã o oarecarepensie din þarã, iar nu m-a lãsat cugetul sãcaut, cãci n-ar veni din punga avutului, citot din truda sãrmanului meu frate român.Asta e! Acum sã revin, din nou, la întrebareaDumneavoastrã, deci pe la începutulanilor 1981, când de fapt pornisem caleastudiilor mele, ca urmare a chemãrilor interioare,o cale ce mergea paralel cu muncafizicã la oþelãrii. Deci, acea sãmânþã de harpusã de Dumnezeu, striga în mine, îþi cereaeliberare, împlinire! Asta se chema a fi ÎnviereaSpiritului. Familia mi-a fost recunoscãtoareºi m-a înþeles. Adunam, de pe oriundegãseam, o carte. Mi-au dãruit prieteniiºi cunoscuþii, binevoitorii, am cumpãrat pebanii mei, mi-a adus familia din þarã - oricum,îmi improvizasem o micã bibliotecã,dar care avea sa creascã, cu anii. În 1996,am declarat-o deschisã cititorilor români,gratuit, ºi am botezat-o biblioteca “MihaiEminescu”. La numai un an, în 1997, pefundalul acesteia, am deschis Revista de artãºi culturã “Iosif Vulcan”, care a apãrut pehârtie un întreg deceniu. În aceastã perioadãam urmat ºi cursurile unui Institut Tehnologic,din orasul Wollongong, iar în 1999,am obþinut admiterea la Universitatea dinWollongong, Facultatea de Istorie Modernã,pe care n-am terminat-o, din motive de sãnãtate.Prima poezie am dedicat-o PortKemblei, ºi se intitula “Port Kembla’s FireFortress” – Cetatea de foc al Port Kemblei,care a fost publicatã în “Quarterly”, o publicaþiea Societãþii P.E.N-Sydney Centre,al carei membru devenisem. În 1989, amdevenit membru al ASA-Sydney (AustralianSociety of Authors), iar în anii urmãtori,membru al Societãþii Literare SCWC-Wollongong(South Coast Writer’s Centre). Lapensionarea mea, aceastã Societate Literarãmi-a acordat onoarea de “LifeMember” –adicã “Membru pe viaþã”. În toatã perioadaasta, desigur cã scrierile ºi cãrþile meleprindeau viaþã. Mã bucuram în cadrul comunitãþiiromâneºti din zonele Wollongong,Sydney, Melbourne, involvându-mã, cumse zice modern, ºi în viaþa comunitãþii meleromâneºti, simþind astfel cã trãiesc în legeaneamului meu. Cu bucuriile ºi tristeþile aferentevremilor respective. Acum vorbescdespre mine, nu despre alþii. Volumul meude poezii, intitulat “Poezii alese”, a fostprezentat pe data de 21 ianuarie 2006, laConsulatul General Român din Sydney,într-o salã arhiplinã de români. ConsululGeneral la Sydney pe acea vreme era Dl.Ovidiu Grecea. Mi-au urmat apoi, în continuare,cartea de TEATRU, cu cele douãpiese tragi-comice: “Mitrea Sucitu ºi mireasa”ºi “Limbuþã Strugurel pe post dedirector”. “Poezii alese” vol. II, “Scrieri înprozã” vol. I, II. , “Bunã ziua, bade Ioane,”o carte de facturã folcloricã, plus nenumãratearticole cu diferite tematici, pe carenici eu nu ºtiu pe unde s-or mai fi aflând.Pentru mine, un lucru era limpede : eramconvins cã faptele mele trebuie sã aibãdirecþii precise: mândria mea de românrespectabil pentru propria-mi familie, pentruimaginea României celei tainice, cum onumea Artur Silvestri, ºi apoi o referinþã,pentru nepoþii nepotilor mei, cã am emigratdin Romania ºi cã nu i-am fãcut de ruºine,nici în România, nici în Australia. Sã fie ºiei la fel! Baza de referinþã o vor constituiaceste cãrþi ce le scriu acum.Continuare în pagina 12Zodii în cumpãnã, vara 2010 1111

12THEODOR DOMOCOSDeci: de trei ani ºi noi românii suntemîn Uniunea Europeanã ºi putem face cevrem, credem noi - ca ºi alþii, de fapt...Dar, ce fac alþii ºi ce facem noi?Cu doi ani în urma, o bandã de româniîmbrãcaþi în uniforme de poliþiºti ameninþaautostrada din estul Austriei. Aceºtia opreaumaºini strãine ºi dãdeau amenzi pe motiveinsinuate, unii dintre cei amendaþi, de regulãturiºti necunoscãtori, în tranzit prin Austria,le ºi plãteau pe loc. Aºa cã banda noastrãde românaºi fãcea o afacere… criminalã.Dar n-a trecut mult timp, ºi poliþia, ceaadevãratã, a intrat în acþiune, cãutându-ºifalºii colegi mioritici, aceºtia doar îmbrãcaþiîn piei de miei, cu dorinþa de a-i lua la arest.Cel puþin aºa ar fi trebuit sã funcþionezeacþiunea organelor de drept austriece. Darodatã cu lãrgirea Europei înspre Est, ºiconfruntarea cu diferite tradiþii est-europenedubioase, aceºtia au schimbat la rândul lorºi ei tactica, luând o atitudine de pistolari.Aºa se face cã într-o dimineaþã, în zoride zi, poliþiºtii austrieci i-au prins pe românaºiinoºtri într-o parcare, ºi dupã zicala:întâi tragi ºi dup-aia întrebi cine-i, aceºtiaau fost împuºcaþi. Curios este cã în faþacomisiei judecãtoreºti care a cercetat cazul,poliþistul austriac care împuºcase mortal încap, din lateral, pe unul din incriminaþiiromâni, susþinea cã ar fi fãcut-o de pe opoziþie de autoapãrare - românul împuºcatîncercând sã-l calce cu maºina. Întrebarease punea, de ce acesta avea rana la cap înlateral ºi nu în faþã, aºa cum afirmasepoliþistul; cã l-ar fi împuºcat din faþã - traiectoriaglonþului, din punct de vederebalistic, neputând fi una în semicerc -,poliþistul cu pricina aflându-se astfelpoziþionat în afara oricãrui pericol de a ficãlcat de vreo maºinã. Dar fiind vorba doarde-un român, ºi pe deasupra ºi infractor,nici comisia de investigare ºi nici AmbasadaRomânã în Austria nu s-au mai cãznit sãpunã aceste întrebãri.Pusã pe fapte mari a fost poliþia austriacadin nou anul trecut, în contextul unei spargeriîntr-un mare magazin alimentar dinîmprejurimile Vienei. De data asta, acþiuneaa fost doar planificatã de-un român, executanþiifiind doi tineri austrieci. Într-o acþiunea Ministerului de Interne împotriva bandelorZodii în cumpãnã, vara 2010,Cinã romanticãde spãrgãtori est-europeni, numitã “SOKO-Ost” poliþistii austrieci au fãcut din nou pepistolarii. Doar cã de data asta, zeloºii poliþiºtiau împuºcat pe cei doi tineri austrieci,pe unul dintre aceºtia mortal, crezând poatec-o fi doar vreun... strãin. De data asta,comisia judecatoreascã cercetând cazul, n-a putut trece cu vederea fiind vorba de-unaustriac împuºcat, ºi nu de un român, ca ºiîn cazul anterior. Aºa cã argumentul deautoapãrare n-a mai þinut, tânãrul austriaccare a dat spargerea avea vârsta de 14 ani,fiind împuºcat de la spate.Cum se zice: “alte þãri, alte tradiþii”, c-aºa-i când sãrãcia dã de bogãþie, ºi libertateadã de... , iese cu... scandal.Românii ocupã primul loc în Europa întopul infractorilor.Din ianuarie ºi pânã în noiembrie 2009,infracþiunile comise de cetãþeni români peteritoriul Austriei s-a ridicat la un numãr de727 cazuri, înregistrându-se o creºtere de32,7 % faþã de anul anterior. Astfel, româniiocupã primul loc în topul naþionalitãþilorcare au încãlcat cel mai des legea, scriacotidianul austriac Kronen Zeitung. Totuºicei 727 de români care au comis delicte -cel mai adesea spargeri ºi furturi - sunt urmaþiîn topul naþionalitãþilor cu încãlcarealegii, de bosniaci cu 364 cazuri ºi de germanicu 363, pe locul al patrulea se aflã turcii,cu 324 delicte. Cotidianul austriac citeazãdate oficiale ale poliþiei.La nivel naþional, statistica delictelor comiseîn întreaga Austrie pe 2009 a crescutcu 7,35% faþã de anii anteriori, rãspunzãtorifiind în mare parte infractorii români, cuun procentaj de 32,7%, cei din Turcia cu ocreºtere de 42,1%, ºi cei din Kosovo cuADRIAN BOTEZ Vã simþiþi aparþinãtorde douã culturi (românã ºi australianã,concomitent), sau veþi purta, pânã la moarte,nostalgia unei singure culturi posibile?Doinele din biblioteca dvs. parcã ar da rãspunssingure ºi luând-o înaintea gurii dvs.– dar tot nu abandonez întrebarea, pentrucã ea are o continuare: este imposibil ca,trãind mare parte din viaþã, într-o þarã“adoptivã”, sã nu fi fost influenþat de ea,de valorile ei. Ce anume din valorile australieneeste imposibil sã nu influenþeze peun român, oricât de “acordat ” ar fi el laCarpaþii lui Orfeu?IOAN MICLÃU Excepþionalã întrebare!Dupã cum s-a putut observa din cele zisemai sus, eu începusem împlinirea chemãrilormele înspre ale scrisului, prin a mãapropia ºi înþelege, a cunoaºte ºi a mãintegra noii culturi, în care cãzusem ca dincer. Cum puteam sã-mi evaluez valoareamea, valoare la care deocamdatã numaisperam, cãci artele-mi dospeau încã înminte ºi-n vis, fãrã a avea deci un punct dereferinþã din mediul nou, în care aveam sãtrãiesc ºi sã creez operele mele literare! Azi,judecându-mi gândurile ºi socotinþele acestea,gãsesc cã am procedat bine. Azi iubesc,în egalã mãsurã, cultura, limba ºi loculaustralian, cum mi le iubesc pe cel natale.Principal este sã fii OM, oriunde ai trãi. ªidacã îmi daþi voie, însãºi Revista fondatãde mine, ºi numitã dupã numele Iosif Vulcan,face o legaturã de afecþiune consimþitã, întremine ºi concepþiile acestuia, despre viaþa ºicondiþia noastrã de fiinþe umane.ADRIAN BOTEZ Credeþi cã Neamulnostru va fi capabil, va avea clarviziunea ºiputerea ca, în urmãtoarele decenii, sã-ºipunã/aleagã “un suflet mare, cârma þãrii são þie”? De fapt, ce impresie vã face poporulacesta necãjit ºi nãucit, care, parcã, eblestemat: mereu, alege bicisnici, în fruntealui? Sau bãnuiþi cã nu-i prea alege el? Vãrog sã-mi ziceþi pãrerea dvs., cât mai fãrãcruþare: numai fiind cruzi cu noi, vom puteafi blânzi cu destinul nostru!IOAN MICLÃU Stimate DomnuleProfesor, aceste reflecþii la care faceþi întrebare,regãsite de fapt în lumea româneascãde pretutindeni, au într-adevãr ovaloare enormã, la care se aºteaptã rãspunsuri,bineînþeles, ºi, în primul rând, dela acei din România, care se zice cã hotãrãscdestinele acestui Neam al nostru, sociologi,politicieni, economiºti, pedagogi etc., plusuimitorul procent de 238,2%. “Intrarea înAustria va fi în curând ºi mai simplã pentruinfractorii din Est”, fãcându-se referire ladeschiderea graniþei pentru cetãþenii dinMacedonia, Serbia ºi Muntenegru.“Graniþele deschise... sunt pentru uniieliberatoare, însã pentru alþii aduc frica. Esteîngrijorãtor faptul cã se încurajeazã astfelturismul infracþional, având în vedere cãbandele de infractori din est au fãcut dejaravagii în þara noastrã”, scria în continuareziarul austriac.Epilog: Mi-aduc aminte de-o întâmplare– veneam odatã noaptea târziu spre Vienaînspre casã ºi aveam ceva vitezã, intrândîntr-o zonã de 50 cu viteza de 70 Km peorã. ªi bineînþeles cã poliþia austriacã erape fazã, aºa cã m-au oprit sã-mi dea amendã.ªi când sã plãtesc am bãgat de seamãcã n-aveam destui bani la mine, aºa cã l-am rugat pe poliþist sã aºtepte puþin sã scotrestul banilor de la vreun bancomat. Fiindtârziu, acesta m-a privit în liniºte, ba pe mineba maºina, ba documentele mele de românºi la un moment dat a spus: “þinând cont desituaþia datã ºi de faptul cã-i târziu, îþi daudocumentele dacã-mi promiþi cã-þi inviþisoþia, pe numele cãreia vãd cã-i înregistratãmaºina, la o cinã, cel puþin de valoareasumei la care s-ar ridica amenda. Doar cucondiþia asta te las sã pleci fãrã sã te amendez”.La care eu am rãmas gurã-cascã,realizând, cu ceva întârziere, c-am fost victimasclipirii unui gest uman din spateleacestei uniforme de poliþist.Bineînþeles cã mi-am þinut promisiunea,la care soþia mea m-a întrebat: ªi dacã nute ameninþa poliþistul ãla c-o amendã, numã scoteai la cinã?Interviu cu Ioan Miclãu Urmare din pagina 11marea Opinie publicã, despre care se ºtie afi albia acelui fluviu viu, prin care sã se filtrezetotul înspre un viitor naþional ºi european,cât mai favorabil unei vieþi trainice ºiumane. Dar, pentru cã mã întrebaþi în calitateamea de poet, departe de locurilenatale, dacã eu cred în puterea ºi clarviziuneaNeamului românesc înspre viitor, voirãspunde DA, dupã acelaºi rãspuns pe carel-a oficializat deja Sfântul nostru Mihai Eminescu:“VOM ÎNAINTA CU TOATà TICÃ-LOªIA NOASTRÃ, FIINDCà NU AVEMÎNCOTRO”, adicã numai a urma caleaCrucii noastre sfinte. Tudor Vladimirescumai face, practic, o specificare categoricã:“Patria se cheamã norodul, iar nu tagmajefuitorilor” - deci, din învãþãtura acestoristorii sã ia norodul aminte; aº alege “unsuflet mare, cârma þãrii sã o þie”. Dar, cumîn zilele noastre norodul nu se prea grãbeºtela votare, este un fel de rãspuns care nu-ideloc prea folositor, dupã cum nici a se învrãjbiîntre ele etniile nevinovate nu este defolosinþã, fapt ce trebuie sã-l aibã în vederepoliticienii zilei, mass-media ºi confesionalii,pentru cã într-adevãr în judecata urmaºilornoºtri sã rãmânem c-o fãrâmã de mândrie.Asta-i tot ceea ce cred eu astãzi!ALEXANDRU PELE(17 septembrie 1934 - 17 august 1995)Versuri(Foto: Arhiva AdSumus)Ritul ReveniriiCu ocazia reînãlþãrii, la Oradea, amonumentului lui EminescuS’a’ntors acasã cel LuceafãrDe demisecol exilat,Cu Doina Nistrului ateafãr,Cu Dumnezeu înlãcrimat!S’a’ntors acasã peste vreme,L’aºteaptã Horea în Altar,Un Dor din bronzul lui sã-l chemeLa autohtonicul hotar!S’a’ntors acasã DemiurgulÎn nemuriri, de-a curmeziºEl stã sã nu’nfloreascã - amurgulÎn dãinuirea de pe Criº.Trãiri trezite de-Un Rãsunet,Dureri cât neamul românescCu milenare punþi de cugetÎn noi acum se EMINESC!Eroi Carpaþi în cer adunãSã ne dea vremile’napoi,Credinþa’n limba cea strãbunãªi nouã sã ne dea pe Noi!S’a’ntors acasã cel LuceafãrDe Demisecol exilat,Cu Doina Nistrului ateafãr,Cu Dumnezeu înlãcrimat!cotidianul Criºana, 15 iunie 1990Rugã AmericiiCând vei veni a primãvarã,Prin zãrile zdrobitei cruci,S’aduci duminicã în þarãªi-acasã Nistrul sã-l aduci!În templul sfânt privit de slovãSiretul stã decapitat,Ca Dunãrea cu a sa MoldovãÎn noaptea noului þarat.Americã, dreptatea-i alta!Ne-ai dat sã bem cumplit pahar,Vânduþi în târgul de la IaltaPentru-un pãcat imaginar!Ne-ai smuls din graþia divinã,Ne-ai dat în lagãre de gând!Acum ne þii în carantinãªi ne asmuþi întru rãzgând!În acest veac a câta oarãNe-ai tot muºcat câte-un hotar?ªi Malta’ ncepe sã ne doarã,Vãpãi ºi sânge ne-aduci iar.Americã, opreºte-þi ura!Eroului popor românAplicã-i peste tot mãsuraDe-a fi el însuºi lui stãpân.Nu mai urzi atâtea drameRomânilor din plai moldav,Cu mii de’ndoliate mame,Stopaþi mãcelul iugoslav!Ajung pedepse ºi ocarãÎn acest colþ de secol trist,N’aprinde ºi pusta ungarãªi nu-l mai rãstigni pe Christ!ªi lasã-ne democraþiaCa sã rodeascã în Carpaþi;Sã creascã Mare RomâniaCât sã-i cuprindã-n ea pe fraþi.Când vei veni a primãvarã,Prin zãrile zdrobitei cruci,S’aduci duminicã în þarãªi-acasã Nistrul sã-l aduci!cotidianul Criºana, 13 noiembrie 1992

CASIN POPESCU,Note pentru o istorie a românilorPentru unitatea comunitãþilor creºtine pecare o forma teritoriul cuprins între frontierelegeografice, care sunt Alpii norici, Bosforulcimerian, Carpaþii de Nord, Olympul(apud Vasile Pârvan, Contribuþii epigraficela istoria creºtinismului daco-român,Bucureºti, 1911, p. 8), restrânsã la “valeaDunãrii ºi la largile ei câmpii roditoare alePanoniei, ale Daciei ºi a Moesiei”, putemafirma cã ea “a constituit un organism indivizibildin toate punctele de vedere: economic(þãrani agricultori rezistând la toateinvaziile -începând cu cea a goþilor ºi sfâr-ºind cu cea a cumanilor- ºi conservândromânismul lor peste tot unde puteau desfãºurao activitate fecundã pe loc), lingvistic(aceleaºi regionalisme vorbite pe totîntinsul acestui mare teritoriu, dat fiind cãdrumurile de circulaþie erau extraordinar denumeroase ºi uºoare, Dunãrea însãºi arteracentralã a acestor drumuri), spiritual (pentruaceastã civilizaþie sãteascã, româneascã,grefatã pe un strãvechi fond de civilizaþieautohtonã thraco-geto-dacã), ºi etnografic,întrucât pe tot acest întins teritoriu nu eradecât o singurã naþiune la baza formãrii poporuluiromân: Daco-Geþii, din Moravia ºidin Panonia, pânã la Nipru ºi la Balcani”(cf. Vasile Pârvan, în Dacia, II, p. 240).Pentru secolele IV-VII-IX, singurele izvoarepentru desluºirea Istoriei de începuta poporului român vin din descoperirilearheologice, cu condiþia ca ochiul ce priveºteºi mâna care cautã în apele acestorizvoare sã fie curate, apte, lipsite total deprejudecãþi istorice ºi de interese absconse.Din pãcate, discernãmântul ºi onestitateaarheologilor ºi istoricilor români -ºi nu numairomâni- sunt precontaminate de intereseleprea bine ºtiute, -deºi bine ascunsepolitico-culturale-hegemonice-occidentale.Excepþiile sunt rare ºi numai acolo undeaceste interese lipsesc. O excepþie a fostarheologul ºi istoricul N. Vlasa: “Cazul Vlasa”a fãcut “epocã”, ºi scandal european,de rãsunete mondiale (de ele ne-am ocupat,pe larg, în cartea noastrã, Cine sunt Etruscii,Oradea: AdSumus, 2004).Descoperirile ce le avem aici, în vedere,sunt cele fãcute la “Cimitirul Nr. 2 de laBratei”. Pentru aceste descoperiri ne stã laîndemânã articolul (de specialitate) “Organizareasocial-economicã ºi politicã aromânilor în mileniul întâi” ºi “La populationroumaine en Transylvanie aux VII e - VIII esiecle (le cimetiere n° 2 de Bratei - departementde Sibiu) - Resumé”, din studiul luiGheorghe Lazarovici, Neoliticul Banatului,Cluj-Napoca, 1979.Descoperirile de la cimitirul n° 2 de laBratei sunt datate a privi excluziv secoleleIV-VI. Descoperirile arheologice de laIPOTEªTI - CÂNDEªTI privesc secoleleVI-VII; descoperirile arheologice de laDRIDU privesc secolele VIII-XI. Cum estelucru bine cunoscut cã pentru faptelesocial-istorice nu ne putem întemeia peºtiinþa istoriei, care, în aceastã privinþã, estesumarã ºi, prin urmare, sãracã în conþinut,singurul mijloc de care dispunem, ºi ne putemsluji, sunt descoperirile -documentelearheologice,aceasta este o concluzie generalã,din pãcate, justã. Aflãm astfel, cã:“Toatã ceramica livratã de cimitirul n° 2 dela Bratei este de specia cu nisip în pastã -grupa A a ceramicei de tip Dridu, ºi modelatãprin învârtire lentã” (op. cit. p. 130).“Prin tehnica lor, formele ºi ornamentelesale, ceramica gãsitã în cimitirul n° 2 de laBratei se înscrie în etapa iniþialã a cultureiDridu, conþinând încã elemente de la sfâr-ºitul etapei Ipoteºti-Cîndeºti. Utilizareanisipului ca degresant ºi generalizarea învârtiriilente sunt caracteristice pentru aceastãperioadã” (ebda).Dupã cum am vãzut -se spune în articolul“Populaþia româneascã în Transilvania”-“documentele arheologice privindistoria românilor din timpul primului mileniual erei noastre dovedesc continuitatea cultureimateriale desfãºurate în cadrul unuiprocessus evolutiv de-a lungul a trei etape:Bratei (secolele IV-VI), Ipoteºti-Cîndeºti(secolele VI-VII) ºi Dridu (secolele VIII-XI). Aceste trei etape coiffent a tour derolle totalitatea ariei de formare ºi de desvoltarea poporului român în vechea vatrãdacã” (ibid. p. 136).“Prezenþa creºtinilor în aceste necropoleeste atestatã atât prin felul în care sunt orientatemormintele, cât ºi prin crucile saumedalioanele marcate cu o cruce pe caredefuncþii le purtau la gât. La Bratei, mormintelede înhumare din cimitirul n° 2 suntorientate conform obiceiului creºtin...”(ibid. p. 130).Cine ºtie, dacã nu cumva, acest obiceiucreºtin vine din vremi mai vechi, din credinþamonoteistã a daco-geþilor. Ca poziþiegeograficã, muntele sfânt al daco-geþilor,Gogaion sau Cogaion -loc în care Zalmoxisîºi avea locuinþa subteranã- se gãsea faþãde inima lor, Sarmizegetusa, -”Scaunuldomniei dacilor”-, spre Soare-Rãsare, înMunþii Vrancei. Acolo, mergeau în vremede cumpãnã regii din Sarmizegetusa pentrua primi sfaturi de la Zalmoxis.O legãturã, -pozitivã-, din timpuri strãvechi,între munþii Vrancei ºi locul epicentrical cutremurelor de pãmânt din România,ni se pare aproape fireascã. PãrinteleIova Fârcã, în lucrarea sa Unde a fostCogheonul?, publicatã în revista “MitropoliaBanatului”, 1980, nr. 1-3, în cãutarealocului unde a fost “muntele sfânt, Cogheonul”,se opreºte asupra unor Nume ºilocuri, pe care, neavând la îndemânã revista“Mitropolia Banatului”, le citãm dupã studiulteologului Dinu Cruga, Pe urmele celui deal doilea Athos, publicat în “Luminã Linã”,Revistã Teologicã, Vol. 2, Nr. 1-2, Mai 1991,unde sunt, de bunã seamã, alãturate ºi comentariileteologului Dinu Cruga (la paginile40, 41, 42):“M. Sadoveanu urca Kogheonul în MunþiiCãlimani. E adevãrat cã existã acolo unmegalit uriaº, cunoscut sub numele de“Moºul”, dar aceasta nu dovedeºte nimic.În sec. XVIII, francezul d’Anville îl cãutaîn regiunea Caºin. Nicolae Densuºianu susþineacã ar fi fost vârful Omul în MunþiiBucegi. Ioan Andreescu încerca sã-l afleîn zona Muscelului “la complexul anahoreticrupestru din partea de vest a strãvechiuluisat Piaþa, azi satul Corbi... unde unmegalit ar înfãþiºa un mare preot dac” (66).Ipoteza e lipsitã de orice temeiu, spune Pãr.Iova Fârcã, cu atât mai mult cu cât “zalmoxismulnu a admis reprezentarea figuratã adivinitãþii”, iar pe de altã parte, vatra isihastãde la Corbii de Piatrã, nu poate fi mai vechedecât vatra duhovniceascã de la AluniºulNucu din zona Buzãului, adicã din primeledecenii ale sec. XIV, chiliile de aici fiind aleunor cãlugãri ortodocºi, nu ale unor anahoreþizalmoxieni” (67).“Nu puþini au fost cercetãtorii care auidentificat Kogheonul cu Muntele Cozia,unde se gãsesc o sumã de stânci cu aspectciudat, cãrora li s’a dat tot felul de nume.Savantul peruvian Cusco susþinea cã “toateaceste stânci au constituit cândva centrede ritualuri de cult pentru populaþiile strãvechi”(68), ceea ce, chiar dacã n’ar fiexclus, nu dezvãluie Muntele Sfânt aldacilor, care nu e bãnuit sã fi fost centrude ritualuri. Observaþia lui Doru Todericiucã în Muntele Cozia, “între mãnãstirile Cornetuºi Stâniºoara, existã trei peºteri suprapuse,spre care conduce o potecã marcatãcu chipul balaurului dac” (69), poate dovedio veche vatrã asceticã geto-dacã, dar nunecesar ºi Muntele Sfânt.”“Un grup de istorici, urmând pe Constantinºi Hadrian Daicoviciu ºi D. M. Pippidi”,au încercat sã arate cã Kogaionuldacic “nu ar fi altul decât Dealul Munceluluisau Dealul Grãdiºtei de azi din Munþii Orãºtiei,cu complexul lui de sanctuare” (70),unde s’ar fi ridicat apoi ºi Sarmisegetuza,capitala Daciei. Aceastã mutare a capitaleiar fi fost fãcutã de marii preoþi Deceneu ºiComosocicus, care i-au urmat lui Burebista,pentru a fi aproape de reºedinþa lorsacerdotalã. Alþi cercetãtori însã, au arãtatcã “deºi capitala lui Burebista ar fi fost laînceput Argedava (Popeºti-Novaci pe Argeº)sau a fost doar capitalã itinerantã, totuºiel, Burebista, a fost acela care a pus bazeleSarmisegetuzei” (71). Iar pricinile alegeriilocului pentru noua capitalã, rãmasã acolopânã la cucerirea Daciei lui Decebal de cãtreromani, au fost cu totul altele decâtapropierea de Muntele Sfânt. În primul rând,“localizarea aceasta... se izbeºte de lipsa depeºteri din zonã, fãrã care Cogheonul nupoate fi conceput... Apoi nu trebue uitat faptulesenþial în alegerea Cogheonului ca muntesfânt, anume acela de a fi un loc cât maiizolat ºi mai îndepãrtat de aºezãrile omeneºti,pentru ca Marele Preot sã poatã trãiîn singurãtate, în meditaþie ºi în contact cuDivinitatea... Deci în nici un caz Cogheonulnu putea fi într’un centru populat ºi cu atâtmai puþin în capitala þãrii, chiar dacã marelepreot era uneori ºi rege...” (72).“O ipotezã, învãluitã aparent de umbreleposibilului dar neluminatã necesar ºi deposibil, a fost iscusitã de Alexandru Borzade la Cluj. Kogheonul este muntele Gugu,situat la hotarul dintre Banat, Transilvaniaºi Oltenia “în extremitatea occidentalã amasivului Retezat, între Oslea, Godeanu,Þarcu ºi Retezatul” (73). Victor Kernbach,care e de aceeaºi pãrere, poetizeazã ipotezacu argumente optice: ... (74): notele (66 -74) sunt locurile unde se gãsesc menþiunilerespective în lucrarea Pãr. Iova Fârcã;notãm cã Dinu Cruga considerã inidentificabillocul Muntelui Cogheon.Se ºtie cã Dacii practicau incineraþia carit de înmormântare, punând cenuºa celuiars într’o urnã pe care o îngropau în pãmânt,cum aratã sutele de morminte dinsecolele II—III din necropolele desvelite.ªi se mai ºtie cã foarte târziu Biserica ortodoxãa interzis incineraþia, rit practicat demultã vreme de populaþiile daco-gete, acestafãcând parte din tradiþia lor.Un studiu remarcabil “de a reconstituiprofilul moral” al daco-geþilor -semnalat caatare de Marin Diaconu- a fost întocmit deStelian Stoica, privind Ethosul daco-geþilor.Prelegeri, Bucureºti, 1982 - Universitateadin Bucureºti, Facultatea de istorie-filosofie(v., Marin Diaconu, “Un chip spiritual alvremii...”, introducere la cartea Mircea Vulcãnescu,Pentru o nouã spiritualitate filosoficã,Editura Eminescu, 1992, p. 35, subnota *).Caracterul comun al spiritualitãþii dacogeþilor-ramuri înfrãþite din marea tulpinã athracilor- a fost temelia chezaºã pe care aucrescut, s’au desvoltat ºi s’au unit comunitãþilecreºtin-ortodoxe-româneºti care auformat în secolele VII-IX, pe teritoriul Daciei,primele þãri româneºti, bine consolidatepolitic ºi economico-social ºi capabile sãîºi apere unitatea ºi independenþa, în duhulºi practica daco-geþilor.Judecata -giudeþul- în þãrile româneºtidin veacurile VII-IX se fãcea, în mediulsãtesc, dupã “obiceiul pãmântului”, adicãdupã “legea din vechime”, “legea bãtrâneascã”sau “legea”, invocare a vechimeiºi puterii ei de hotãrîre, nu dupã legi scrise,acestea au apãrut mai târziu; puterea voevodului,ºi nici, chiar, aceea a “Dominatorului”,nu fãceau lege; existau însã orânduiribisericeºti de judecatã, fie ale þãrii, fieîmprumutate din Bizanþ, legãturile þãrilorromâneºti cu Bizanþul fiind, în aceste veacuri,o obiºnuinþã de bunã orientare creºtinãortodoxã. Este cazul acelui nomocanonal Patriarhului de Bizanþ Ioan Nesteutes(mort în anul 619), ce pare sã fi fost cunoscutromânilor încã din veacul al VII-lea; cãacest nomocanon a fost cunoscut nusubzistã nici o îndoialã, aceasta o aratã aºazisa “pravilã bisericeascã” descoperitã laSighetul Maramureºului, care este tradusãîn româneºte dupã nomocanonul lui IoanNesteutes. Acest nomocanon va fi fost demare folosinþã ºi în uz curent în pricinijudecãtoreºti de tot felul, laice ori eclesiastice,de vreme ce acest nomocanon seaflã printre primele “cãrþi bisericeºti” tipãritede Diaconul Coresi, la Braºov, imediat dupãEvangheliarul din limba slavonã (1562),tipãrire fãcutã, probabil, tot la Braºov, înanul 1563. Presupunerea cã el a fost cunoscutde Români încã din veacul al VII-lea sesprijinã pe relaþiile necontenite ale românilorcu Bizanþul, ºi pe faptul, bine ºtiut, cã veacurileVII-IX sunt veacurile de deplinãtatea formãrii poporului român.Continuare în pagina 14Zodii în cumpãnã, vara 2010 13 13

Note pentru o istorie a românilor Urmare din pagina 13ªi mai este încã un motiv, de ordin meiazã acolo colonii. Este, istoric cunoscut,spiritual, observat aici pentru prima oarã, cã înainte de Fenicieni, au ajuns în Spaniaanume, cã, Patriarhul din Bizanþ, Ioan grupuri de Dorieni plecate din Minoa.Nesteutes, a fost Român, neam de get Geneza poporului spaniol -cel puþin acreºtinat, afirmaþie permisã de sufixul unei însemnate pãrþi a acestuia-, prin prezenþasciþilor, respectiv, þinând seama denominal -tes, o caracteristicã distinctivã anumelor de persoane, la Geþi, proprie regulelorantroponimiei getice: acest fapt a Paesici, Pestici ºi pãstorit, prin prezenþa unorapropierile fãcute de noi între numele lor:fãcut ca rânduielile scrise în nomocanonul neamuri de Daci, o importanþã deosebitãlui Ioan Nesteutes sã fie redactate în spiritul, ce aºteaptã sã fie desluºitã ºi just interpretatã,se vor înþelege atunci cauza asemã-liberal, getic, spiritul “obiceiului pãmântului”,de unde ºi însuºirea lui de “pravila nãrei dintre cele mai vechi tradiþii ale poporuluispaniol, cu cele mai vechi tradiþii alebisericeascã” descoperitã la Sighetul Maramureºului.poporului român: acesta este un capitol nou,Mai vrem sã spunem cã relaþiile românilorcu bizantinii au început din anul 324; toria poporului spaniol, istoria poporuluiîncã nedeschis, care priveºte deopotrivã is-în acel an a fost decapitat, din ordinul împãratuluiValerius Licinianus Licinius (308- poporului român. În acest scop trebuescdac, ºi, prin aºezãrile prin vremi, istoria324, fiul unui þãran din Dacia, de la Dunãre), iniþiate ºi organizate cercetãri arheologiceacel Adrian, dac, pentrucã l-a mustrat pe ºi studii de adâncime istoricã fãcute în comunde autoritãþile ºtiinþifice ale acestor douãîmpãrat cã persecuta pe creºtini: acel Adrianeste prãznuit de Biserica ortodoxã, ca Sfânt popoare, o muncã grea, cerutã de adevãrulMartir, la 26 August; în acel an, 324, la 3 istoric, dacã aceastã lume a Europei esteIulie, împãratul Constantin cel Mare învinge,la Adrianopol, pe Licinius, iar la 18 Apariþia fenicienilor pe coatele Spanieiinteresatã de acest adevãr.Septembrie 324, la Chrysopolis, îi distruge nu este un hazard, ei erau, prin strãmoºiaarmata ºi îl ia prizonier, totuºi Constantin îl lor, înrudiþi, îndeaproape, cu Dorienii minienicare i-au precedat ºi pe ale cãror locuriiartã ºi îl interneazã în Thessalonike, darLicinius încearcã sã reia, cu ajutorul Goþilor, s’au ºi aºezat. Fenicienii sunt din acelaºitronul, nu reuºeºte ºi în anul 325 este omorît.Amintire ºi slãvire a acelui Adrian, cãpe-Oraºul Tartessus, Tartessos, gr. Tartesos.,neam de Thraci biblici ca ºi Palestinienii.tenie de comunitate creºtinã ortodoxã, romândin neamul Maramureºenilor ºi Sãt-probabil Tarschisch din Biblie este numelelat. Tartesus, în spaniola veche Tarsis,mãrenilor întemeietori de Þãri Româneºti, unui þinut, râu (azi Guadalquivir) ºi oraº,au rãmas toponimele Adrian, sat în judeþul pe coasta de Sud-Vest a Spaniei; oraºulMureº, ºi Adrian, în judeþul Satu Mare. exista încã înainte de secolul ll a. Chr. fundatDin acele comunitãþi creºtine ortodoxe de Minoieni /Dorieni/ ºi locuit, apoi, deromâneºti, prin unirea lor întru aceeaºi Fenicieni, iar în jurul anului 620 a. Chr. aucredinþã ºi iubire de neam, aveau sã se ajuns acolo Greci din Samos (Kalais). Tarschischle oferea fenicienilor argint, aur,întemeieze, în veacurile urmãtoare, seamade Þãri româneºti.plumb ºi alte minereuri preþioase, printreAºa cum avem, în Dobrogea, urmele - care ºi zinc. Oraºul Gades, în fenicianãtopografice- ale aºezãrii ºi locuirii Carpilor, Gâder (însemnând spaþiu închis), în lat.tot aºa, avem, -propter hanc causam, ºi la Gades, este mai vechi decât Utica, fundaþiaNord de Dunãre urmele -topografice- ale fenicianã din Africa de Nord la Nord-Estlocuirii ºi aºezãrii Bessilor, ce au trecut Dunãrea,odatã cu Carpii în retragerea acestora fundatã Utica, ºi puþin înainte de 1100, pede Cartagena: în anul 1100 a. Chr. a fostcãtre locurile avute de ei în Moldova, Bessi la 1150 a. Chr., a fost fundat oraºul Gadestrecuþi peste Dunãre rãmânând acolo. (cf. Prof. Dr. Abel Karlhans, în Der KleineDacã nu trecem cu uºurinþã peste informaþiadatã de istoricul din Padova, Titus Tarraconensis, azi Tarragona, ar fi fost,Pauly, s. v.). Tarraco (Tarracona), ethn.Livius (cca. 59, a. C., - 17 p. C.) cã în Taragona(Spania) exista un oraº Turda (Liv. fundatã de tyrrhenieni (v. ºi A. Schulten,dupã A. Schulten RE IV A p. 239 ºi urm.,33, 44, 4), ne putem gândi, ºi admite, în RE VII A p. 1378 ºi urm.).imperiul continuitãþii istorice dovedite, cã Tartessos a fost capitala þãrii Turta (Turda)a Turtedanilor, popor din Betica, dupãfiecare din Þãrile Româneºti menþionate deîn cuprinsul Istoriei noastre au avut în Apus Livius 21, 6, 1 ºi 34, 17, 1 ºi 2 (Betis estecorepondenþe organizatorice asemãnãtoare numele fluviului Guadalquivir). Turdetaniiunitãþilor sociale ale daco-geþilor: este un sunt spiþe vechi de Daci din Dacia de subfapt real pe care Istoria îl impune sine ulla Carpaþii Nordici veniþi ºi aºezaþi în peninsulacontradictione. În Tarragona (lat. Tarraco, de sub Pirenei din timpuri preistorice. Dupã-onis) exista un popor scit Paesicae, -arum, distrugerea oraºului Tartessos, în 500 a.pe care îl menþioneazã Pomponius Mela, Chr., a fost confundat de mulþi dintre scriitoriiantici cu Gades sau cu Carteia oraº îngeograf de la Tingentera (Spania) în Dechorographia (Silberman CUF 1988) sub Tarraconesia, întemeiat de Fenicieni, identificatcu Cieza de azi (cf. A. Schulten, Tar-4, 42. Pomponius Mela scrie în timpul împãratuluiClaudius, fiul lui Drusus: Tiberius tessos, ed. 2-a, 1950; v. la acelaºi ºi RE IVClaudius Nero Germanicus, 41-54 p. Chr. A p. 2446 ºi urm.; v. ºi J. M. Blasquez,Plinius cunoaºte ºi el un popor din Tarragona,deasemenea de neam scit, numit Pae-Turdetani ar fi ajuns ºi în Lusitania, undeTartessos, 1968; se pare, cã unii dintresici, -orum sau Pestici, -orum (Plin. 6, 50). numele lor ar fi fost Turduli /apud Plin. 4,Observãm cã pescia, în latinã, înseamnã 112/, ipotezã neînsuºitã de A. Schulten ºicãciulã din piele de oaie, caracteristicã ciobanilor,ºi cã, pasco are ºi înþelesul de a fi aceastã ipotezã nu se poate spune înde J. M. Blasquez; cât de adevãratã ar puteaduce oile la pãscut. Nu trebue deci sã ne stadiul actual al cunoºtinþelor arheologicemire, cã, în Cântecul Nibelungilor / Niebelungenlied / figureazã “ducele - adicã voe-materializare este greu a fi presupusã).ºi istorice, ea depinde de un dacã a cãruivodul - Ramunc din þara românilor (Herzog Întinderea teritorialã ºi graniþele acestorRamunc aus dem Walachenland) sosit la Þãri Româneºti nu se cunosc, cauzã pentrucurtea lui Attila cu o unitate de 700 de cavaleri”(dupã ª. Papacostea op. cit. p. 65). fost de “proporþii mãrunte”, printre aceºtiacare unii istorici români le considerã a fiPrezenþa sciþilor în Spania, pe coasta ei se numãrã ºi Gheorghe I. Brãtianu (v. op.de Nord, la Tarragona, prezenþã nesemnalatã,pânã acum, de nici un istoric strãin lui Litovoi ºi Seneslau, amintite de diplomacit. p.30), care mai zice: “Iar voivodatelesau român, este de o deosebitã importanþã din 1247, nu reprezintã mai mult ca stãpânireefectivã decât cuprinsul unei vãi, alpentru istoria Europei, în general, ºi în particularpentru Istoria Spaniei ºi a României. unei “þãri” cât un plai de munte. Înseºi “ducatele”din cronica Notarului Anonim, cariPrezenþa acestor neamuri de Sciþi se impunea fi aºezatã înainte de începutul mileniului I sunt tot voivodate locale, nu depãºesc caa. Chr., adicã înainte de anii 1100 când îºi întindere, dupã toate aparenþele, aceea a unuifac apariþia, în Spania, Fenicienii, ºi înte-judeþ din vremuri mai târzii” (ibid. p. 31).14 Zodii în cumpãnã, vara 2010Ce poate însemna “dupã toate aparenþele”,ºi de unde se vãd, Gheorghe I. Brãtianu nune spune, ºi pentrucã nu ne spune, le lãsãmca neavenite, precizând cã acele “voivodate”ºi “ducate” sunt, totuºi, Þãri Româneºti depe întregul cuprins al Daco-Geþiei.În concepþia -cãci concepþie este, nuadevãr istoric, ci subiectivism de provenienþãoccidentalã pe fond partinic, interesatpolitic, cultural ºi social- tuturor istoricilor,fie strãini, fie români, fie mai vechi, fie mainoi, cari au scris despre formarea poporuluiromân, la nici unul dintre ei aceastã concepþienu atinge, în sinea lui, adevãrul istoric,deci nimic din realitatea fiinþei poporuluiromân. Dãm un exemplu întrebãtor: cumpoþi scrie o istorie a “adevãrului istoric” -cum pretinde cã a fãcut istoricul ConstantinC. Giurescu în Prefaþa la Istoria Românilor(Bucureºti, 1 Mai, 1935)- când la baza“adevãrului istoric” aºezi o concepþie personalã-ce nu s’ar putea potrivi nici mãcar cuo istorie a Bourilor ºi Zimbrilor-, cãci iatãcum, ºi de când vin pe lume Românii capopor: “Nãscuþi ca popor din necesitateade apãrare a graniþei imperiului roman, ampãstrat aceastã caracteristicã ºi aceastãobligaþie în tot cursul istoriei”. ... “ªi decâte ori am uitat porunca destinului istoric,poruncã ce se desprinde parcã din cele patrucetãþi care de la Hotin pânã la þãrmul mãriipãzesc simbolic vadurile Nistrului, de atâteaori am scãzut ºi am fost nebãgaþi în seamã”(Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor,vol. I Pãmântul românesc. Influenþapãmântului asupra istoriei noastre, Bucureºti,1935, p. 9).Acelaºi istoric Constantin C. Giurescu,în aceeaºi ISTORIA ROMÂNILOR, subcapitolul Slavii, însemnãtatea lor în IstoriaRomânilor, capitol pe care îl deschide cuun Motto ales din Discursul de recepþie laAcademia Românã þinut de Ion Bogdan:“Slavii ne-au influenþat sub raportul rasei,al limbii, al organizãrii sociale si de stat,sub raportul cultural ºi bisericesc. Niciunalt popor nu a avut o înrâurire aºa de puternicãasupra noastrã. De aceea s’a ºi spuschiar de cãtre slavistul Ion Bogdan cã nupoate fi vorba de poporul român decât dupãamestecul cu Slavii. Aceastã afirmaþie trebueînþeleasã -credem noi- în sensul cã poporulromân ºi-a cãpãtat alcãtuirea sa deplinã,caracteristicile sale etnice complete,numai dupã ce elementului esenþial dacoromanic,constituind temeiul, i s’a adãugatelementul slav” (ibid. p. 210).În capitolul Rolul Slavilor în formareapoporului român, C. C. G. afirmã: “douãcincimi din lexicul românesc sunt de origineslavã, ... ele au pãtruns în limba noastrã înepoca de conlocuire, adicã în veacurile VI-XI. ... ºi privesc toate laturile vieþii omeneºti”(ibid. p. 229). Deºi o spune, C. C. Giurescuuitã cã “Slavii au venit (ca ºi Romanii) încalitate de cuceritori” (ibid. p. 235; parantezane aparþine).Revenind la acest din urmã mare neadevãr-neadevãr precum tot ce s’a spus înlegãturã cu formarea poporului român- else va înþelege ca neadevãr din considerenteleistorice ºi lingvistice -considerenteistoric ºi lingvistic documentate, în ultimavreme aproape unanim admise-, considerentece au fost fãcute în legãturã cuistoria slavilor ºi cu limba slavilor, atât câtsunt aici necesare, unele din ele, se cer a fiamintite, pe scurt.Dacii aveau un simþ particular de discriminarelingvisticã, simþ ce nu poate fi separatde o anume nostalgie atavicã a fiinþeietnice obiºnuite -dar ºi prea ades obligatãîn decursul istorie sale- sã cate cãtre obârºii,un simþ apt sã deosebeascã vocabulele rudãde cele strãine.Se pare deci cã “împrumuturile de cuvinte”dintr’o limbã, oricare ar fi aceea, nusunt o chestiune de “gust” sau de “împrejurare”,pur ºi simplu, cum prea superficialºi subiectiv se considerã. O limbã împrumutãsau refuzã un cuvânt de care are nevoiedintr’o altã limbã numai dacã limba din carei se oferã prilejul a o face îi corespunde saunu din punct de vedere structural. Aceastase petrece ca ºi cum, înainte ca un cuvântstrãin sã fie acceptat în uzul general al uneilimbi acesta ar fi (a)perceptiv filtrat ºiselecþionat de un subconºtient colectivlingvistic a cãrui organizare se subsumeazãfuncþional psihologiei specifice limbei respectiveatribuibilã unui etnogenetism propriuale cãrui legi de transmisie ºi acþiuneþin de natura matricei stilistice formative aetniei primare cãreia limba respectivã i-aaparþinut. Venind la lexicul român actual ºiurmãrind în el cuvintele de împrumut, indiferentde limba ºi de timpul din care acestease considerã cã provin, nu se poate sã nuîncerci sentimentul cã ele, cele mai multe,se integreazã armonios într’un fond lexicalautohton, etnic, care ar fi fost frustrat ºicare s’ar fi întregit prin împrumuturi binevenite. Ele - acele cele mai multe - par cãs’au fost împrumutat - atunci când împrumuturiau fost - în chip atavic ºi autonom.Pentrucã ele - acele cele mai multe - nuprezintã nici pe departe caracteristicile ºisubstanþa proprii cuvintelor de împrumutdefinite ca atare în sensul teoretic lingvistic.Ci mai de grabã dau impresia cã sunt amintirirevenite în limbã sub stimulul unui ºocetnico-emotiv (aici, ne referim, în special,la impactul românilor cu limba slavã, lascara populaþiei în contact, de pe urmacãruia se crede (ºi se afirmã cu tot adinsul)cã au intrat în limba românilor suma decuvinte considerate ca slave), stimul ce leainvestit cu intense concomitenþe emotivece le-au potenþat funcþiunea primordialã.Toate aceste “împrumuturi”pe care le avemîn vedere nu numai cã ele se integreazãautonom armonios în fondul lexical etnic,dar îl ºi reprezintã, neputând fi nici substituite,nici distruse.Un exemplu. Corespondentul din limbaslavã al cuvântului credincer este în limbaromânã cuvântul credincer; credincer însãeste cuvânt românesc derivat de la credinþã:“Rom. credinþã trebue considerat un derivatal limbii române de la a crede (v. crede)”,gãsim în Dicþionar etimologic al limbiiromâne pe baza cercetãrilor de Indo-Europenisticã, întocmit de Dr. MihaiVinereanu, Bucureºti, 2008, s. v.Un alt exemplu. Se considerã cã substantivulgospodar vine în limba românã dinlimba slavã. În acelaºi Dicþionar... (supra)gãsim: “gospodar: 1. titlu dat domnitorilorromâni, pe lângã cel de domn; 2. stãpânulcasei, capul familiei; 3. harnic, priceput”;“forma slavã nu poate proveni decât dinstrãromânã (v. bade, gazdã, oaspete)”.“Lituan. gospodarius este un împrumut, fieprin slave, fie direct din strã-românã”. “Înlimbile slave, gospodar înseamnã ºi “prinþsau domnitor român” ceea ce este un indiciucã acest termen provine din limba românã”.“În acest caz, forma veche slavãnu poate proveni decât din strã-românã”.În sanscritã termenul are forma gospodar.Un alt exemplu. Deal, “aromânã deal -formã de relief, ridicãturã a pãmântului maimicã decât muntele, colinã”. “Din românãprovine ucr. dil (Miklosich, Wander., 10)”.“Pe de altã parte, rom. deal nu are corespondenþiîn alte limbi IE ºi, ca atare, cugreu se poate stabili un rad. PIE din care arputea proveni, deºi, la limitã, se poate faceaºa ceva, pornind doar de la rom. deal. Cutotul remarcabil este faptul cã rom. dealare echivalenþi foarte apropiaþi în limbilesemitice...”. “Paliga (1999, 136) crede cãrom. deal provine de la un rad. pre-IE *t-l,t-r, d-l ‘pãmânt, piatrã, ridicãturã’ “. “Faptulcã, dintre limbile indoeuropene, româna paresã fie singura care a pãstrat acest radical,dovedeºte încã odatã conservatorismullimbii aceasteia” (citatele dupã Dicþionar...,de Dr. Mihai Vinereanu, s. v.).Fragmente din Istoria Românilor de laînceputul formãrii lor ca popor pânã la finelesecolului XII, vol. IV. Românii în secolele VII-IX(în curs de apariþie la SCª AdSumus)

NICU RÃCUCIUTârgul de la Vama SãriiFOTO CREDIT: CONSTANTIN BAILEFFolclorul, obiceiurile ºi tradiþiile populare sunt elemente definitoriiale fiinþei noastre naþionale. Când acestea se asociazã cu modernul,succesul spectacolului este asigurat. Aºa se întâmplã de 42 de ani la"Vama Sãrii", eveniment cultural-artistic important în calendarulmanifestãrilor folclorice din Bihor.Comuna Vadu Criºului este situatã la ieºirea Criºului Repede dindefileu.Toponimul "vad" semnificã locul din albia unui râu unde, malulfiind jos ºi apa puþin adâncã, permite trecerea prin apã de la un malla altul. Aºezarea sa între Pãdurea Craiului ºi Munþii Plopiºului aconstituit, la începutul Evului Mediu, un loc de trecere ºi vãmuire acãruþelor ºi plutelor cu sare ºi lemn ce veneau din PrincipatulTransilvaniei spre centrul Europei. Mãrturie legatã de aceastãactivitate stã turnul aflat la intrarea în defileu pe o stâncã verticalãconstruit la 8 metri înãlþime faþã de sol, "Casa Zmãului", carereprezintã un martor al începutului Evului Mediu în aceste locuri.Turnul era destinat supravegherii traficului pe Criº ºi drumul de pemalul stâng al râului. Pentru a lega istoria cu contemporaneitatea,edilii din Vadu Criºului, Dorel Cosma - primar, Haºaº Ioan -viceprimar,împreunã cu Consiliul Local, au reuºit sã reactualizeze tradiþia vãmuiriisãrii, prin sosirea pe Criº a unei plute autentice la locul de vãmuire,încãrcatã cu bulgãri de sare, unde primarul comunei i-a întâmpinatpe cei doi temerari: Ionuþ Bica ºi Dan ªtefan Pop, solicitându-levama în sare sau bani. Momentul, bine regizat ºi aflat la a douaediþie, a atras sute de turiºti, camerele de luat vederi, blitzurile ºimicrofoanele imortalizând frumoasa ºi inedita tradiþie. În urma plutei,o "flotilã de caiace" a demonstrat temeritatea unor tineri practicanþiai sporturilor extreme. Notorietatea ºi diversitatea manifestãrilorderulate pe parcursul zilelor de 5 ºi 6 iunie au atras mii de spectatori,care au luat parte la activitãþile în aer liber. Dupã sosirea plutei ºivãmuirea sãrii, pe scena construitã la liziera pãdurii a urmat unspectacol aºteptat ºi apreciat de tineri, susþinut de Alexandra ºi DJLexya, care a continuat cu discotecã în aer liber. Ziua de duminicãa debutat cu defilarea formaþiilor artistice de amatori, participante lafestival, urmând traseul tradiþional, cãmin cultural - terenul de fotbal.Apoi, în prezenþa deputatului Lucia Varga, a invitaþilor din comuneleînfrãþite Korosszegapati, Szekkutas ºi Felsopakony (Ungaria), cucare Vadu Criºului deruleazã un proiect transfrontalier ºi a primarilordin zonã, Dorel Cosma a deschis oficial "Serbãrile de la Vama Sãrii",marcate ºi prin lansarea a sute de porumbei voiajori. A urmat unspectacol folcloric maraton în organizarea CJCPTP Bihor, la careau participat artiºti amatori din: Bratca, ªuncuiuº, Tilecuº, Bulz,Auºeu, Ortiteag, Lugaºu de Jos, Sânnicolau Român ºi Vadu Criºului,precum ºi formaþia de dansuri populare maghiare "Rezeda" din Aleºd.Paralel cu spectacolul s-a desfãºurat concursul internaþional depreparare a celui mai gustos "bograci", ai cãrui premianþi, alãturi deªchiop Mircea, câºtigãtorul concursului "Cea mai frumoasãgospodãrie", au încheiat manifestãrile de dimineaþã.Aºteptat cu interes, spectacolul invitaþilor a început la ora 17.00cu formaþii de dansuri maghiare ale oaspeþilor din Ungaria, dupãcare, într-un maraton de 6 ore, spectatorii i-au aplaudat pe Carmenªerban, Ghiþã Munteanu ºi Conect-r. Manifestãrile s-au încheiat cuun superb foc de artificii.Zodii în cumpãnã, vara 20101515

ADRIAN TION,Strigãte si soapte,,Nimic nu-i poate sta în cale lui Andreiªerban atunci când e cucerit de o ideegrozavã în legãturã cu un spectacol. Adovedit acest lucru de-a lungul carierei salefulminante, dar ºi de-a lungul mai multormontãri la cele douã teatre din Cluj: TeatrulNaþional ºi Teatrul Maghiar de Stat. Se parecã aici a gãsit un teren propice fanteziilorsale scenice, teatrale sau, mai recent, refulatcinematografice (nici nu mai ºtii cum sã lenumeºti în cazul sãu, pentru cã el extindeºi schimbã mereu spaþialitatea reprezentãrii,ca ºi sursa de la care se adapã imaginaþiasa). Fapt e cã de un numãr de ani revine cuplãcere la Cluj sã lucreze, mai ales la TeatrulMaghiar. Pentru Unchiul Vanea, de pildã, aspulberat scena italianã prin vasta salã goalãºi prin culise, a rãscolit toate ungherele teatrului,fãcând ca “mãruntaiele” clãdirii depe malul Someºului sã vibreze la unison cuelementele constitutive ale mesajului teatralcehovian. Acum, pentru Strigãte ºi ºoapte,un remake (dar nu numai) adus în teatrudupã filmul lui Ingmar Bergman din 1973,Andrei ªerban a ales noua salã studio aTeatrului Maghiar. Nu s-a mulþumit cu atât.A modificat total structura sãlii, lãrgindconsiderabil spaþiul de joc, aducându-l laorizontala spectatorilor ºi a conceput unprolog insolit în holul îngust de la etaj,înainte de intrarea în salã, rezolvând astfelcadrul introductiv ºi expozitiv.Ambiþionând sã fie o poveste despre cumse face un film, Strigãte ºi ºoapte urmezãstructura bergmanianã de analizã a psihiculuifeminin, reprezentat de cele patrupersonaje: Agnes (pe patul de moarte) ºisurorile ei Karin ºi Maria, cãrora li se adaugãAnna, servitoarea. Pentru ca focalizarea pediferitele ipostazieri ale feminitãþii sã fie maipregnantã, Andrei ªerban procedeazã lacontragerea personajelor masculine într-unsingur interpret. Acesta este subtilul ZsoltBogdán care întruchipeazã pe însuºi Bergman(în chip de regizor ce filmeazã subochii noºtri scenele-cheie), devenind maiapoi când Doctorul, când Pastorul, cândJoakim, soþul Mariei, sau Fredrik, soþulKarinei. El este când jovial, când histrionic,acoperind cu dibãcie de om-orchestrã angrenajulcomplexului interpretativ-creativ.Impulsul iniþial de pãtrundere în misterulcreaþiei marelui regizor suedez este ocultatpe jumãtate de trama þesutã în jurul eroinelor,problematica subiectului ajungând, peparcursul derulãrii acþiunii, de-a dreptulacaparatoare. Intervenþiile “regizoruluiBergman” sunt pretexte bine motivate pentrua sublinia ºi îngroºa semnificaþiile unorsecvenþe sau pentru a rãspunde unor “obsesiiartistice” extrase din biografia mareluiregizor.Spectatorii, aliniaþi de-a lungul peretelui,sunt intim implicaþi, incluºi aproape îndecorul salonului roºu, bulversant, sângeriu,locul în care cele patru femei îºi ducviaþa. Boala care s-a cuibãrit în Agnes s-aextins empatic în sufletele celor apropiaþi,inclusiv în sensibilitatea publicului-martor,a pus stãpânire pe valorile vieþii. Ea evidenþiazãbrusc adevãratele sentimente aleeroinelor, ca ºi resentimentele lor în legãturãcu sumbrele ei previziuni. Viaþa însãºi pãleºte,primeºte altã dimensiune. Regizorulspectacolului insistã pe atmosfera încãrcatã,dezolantã provocatã de ingerinþele bolii înmersul vieþii. El mizeazã pe puterea detransmitere a emoþiei prin imagini de sugestionarecontrastantã, cum este scena spãlãriilui Agnes. Momentul pune în evidenþãnuditatea trupului tânãr, de o frumuseþesculpturalã a eroinei în contrast cu spectrulnimicniciei. Ca eseu despre boalã, suferinþãºi moarte, tematica din Strigãte ºiºoapte seapropie structural de pelicula lui AndrzejWajda Pãdurea de mesteceni. Un fior asemãnãtorreuºeºte sã strecoare regizorul înspectacolul clujean, complexã meditaþiedespre singurãtatea celor ce nu reuºesc sãfie împreunã. Proximitatea morþii lui Agnesinduce în surori, ca ºi în slujnicã, frisonantereacþii de compasiune ºi teamã, de repulsieºi izolare. Anna a trecut peste experienþamorþii, atunci când i-a murit fiica, aºa cãea (o strãinã) e capabilã sã ofere bolnaveidin casã o protecþie de naturã maternã,sensibil sugeratã într-o scenã de mare tandreþe.Maria trãieºte acut sentimentul despaimã în faþa morþii iminente, manifestându-seviolent, în ciuda firii sale copi-lãroase, în vreme ce Katrin adoptã rãcealaresemnatã.Cele patru interprete dezvoltã partituridistincte, de mare fineþe ºi rafinament expresiv,coagulate într-un ansamblu de amplãrezonanþã evocativã. Ele sunt alese cafizionomii apropiate modelelor folosite deBergman ºi îndrumate sã evolueze în consonanþãcu acestea. Secvenþa reprodusã dinfilm stabileºte raportul unei subordonãri denaturã omagialã faþã de prototipul adorat.„ºoaptele fericirii ºi strigãtul singurãtãþii”sunt distribuite în doze echilibrate celorpatru interprete. Imola Kézdi traverseazãstãrile contradictorii ale Mariei cu abilitateprofesionalã ºi simþ al mãsurii, ceea ce-ipermite sã transmitã învolburãrile, zburdãlniciaºi reticenþele personajului. Vocea eiconþine drãgãlãºenia rãsfãþului ºi duioºiadeznãdejdilor acumulate. Emoke Katósubliniazã prin þinutã ºi atitudine rezervatãsingurãtatea personajului Karin, refulãrile ºiangoasele unui suflet greu încercat în viaþã,bântuit ºi de ideea sinuciderii, care-ºi priveºtecu tristeþe ofilirea. Agnes este întruchipareadurerii nesfârºite ºi a suferinþei.Prestaþia susþinutã de Anikó Petho este deadreptul copleºitoare prin strigãtul tragicrevãrsat peste o lume de simþiri încãtuºateîn propria lor neputinþã. Csilla Varga aducecãldura simplitãþii ºi a docilitãþii Annei înplanul unei rezoluþii eficiente ca liant comprehensivîntre cele trei surori.Ecoul acestor Strigãte ºi ºoapte, marcaAndrei ªerban, vor rãsuna încã mult timpîn urechile spectatorilor clujeni, mândri cãîn oraºul lor au loc evenimente artistice deo asemenea anvergurã.VASILE GÃUREANO carte omagiuTotdeauna am fost de pãrere cã este utilsã cunoaºtem ºi sã ne preþuim valorile,personalitãþile care trãiesc printre noi. Întâica un omagiu adus lor, iar apoi ca un exemplupentru vieþile noastre. Pe acest traiectspiritual se înscrie cartea a tânãrului publicistºi scriitor menþionat în titlu, dupã trei“ºedinþe” confesive cu subiectul opuluidomniei sale. Acum, reputatul dirijor bistriþeanpriveºte, prin aceastã lucrare, parcursulpropriei vieþi, de la altitudinea frumoaseivârste de 70 de ani ºi o face culegitimã satisfacþie ºi mândrie.Intuim cã prezentul demers al dlui.Menuþ Maximinian este rezultat al unei“subterane” colaborãri între factorii de decizieculturalã de la nivelul judeþului - rectepreotul ºi scriitorul Ioan Pintea, ce prefaþeazãelogios cartea - ºi ceilalþi factori lavedere, rezultând un beneficiu absolutremarcabil pentru cititori.Întreaga viaþã a prof. ºi arhidiaconuluiCornel Pop a fost, aºa cum spune - frumosºi adevãrat - în prefaþã confratele preot IoanPintea, “o ofrandã adusã muzicii coraleromâneºti”. Închizând ultima filã a cãrþii,cititorul tânãr cu deosebire ºi mai puþinmartor al vremilor trecute se va convingecã aici, în nordul transilvan a trãit un maredirijor, o personalitate muzicalã excepþionalãºi mai ales un Om cu un înalt simþ al datoriei.Lectorul va putea afla cu amãnunte16Zodii în cumpãnã, vara 2010geneza societãþii corale “Andrei Mureºanu”ºi prodigioasa ei activitate sub conducereamaestrului, a sutelor de coruri pe care le-acondus precum un sculptor ce preface marmuraîn operã de artã. Este ºocantã mãrturisireadomniei sale cã a preferat “vocilesãnãtoase”, þãrãneºti-muncitoreºti, nealteratede sindromul modelor, pentru a le dastrãlucire ºi biruinþã la cele mai prestigioaseconcursuri naþionale ºi internaþionale. Înartã, geniul înseamnã conºtiinþa cã piatra,lemnul, marmura, tabloul sau omul trebuieridicate pânã la un nivel calitativ care sã-lsatisfacã pe artist. De aceea, calitatea umanãprin care maestrul Cornel Pop a ridicat simplecoruri la nivelul maximei frumuseþi artisticea fost RIGOAREA. Deºi a activatcu deosebire în judeþul nostru, dl. CornelPop îmi aduce aminte de mari dirijori româniºi strãini, care ºi ei au strãlucit prin aceeaºiunicã virtute, RIGOAREA, însã deosebiþiprin locul unde au trãit: Leonard Bernstein,Arthuro Toscanini, Herbert von Karajan,Sergiu Celibidache. Ei insistau pânã cândorchestra ilustra toate armonicele conformconceptului lor despre artã. Aceasta cereadisciplinã, voinþã, pasiune, tenacitate. Perseverenþã,de la dirijor întâi, apoi de la fieareinstrumentist al orchestrei. Pânã la cununilede lauri, marii dirijori sau antrenori sportiviîºi îndrumã ºi îºi ceartã cu asprime “ucenicii”.(Venind de la celebra orchestrã aFilarmonicii din Viena la cea berlinezã, SergiuCelibidache îi dojenea supãrat pe instrumentiºti:“Mã, voi cântaþi mai rãu decât ceidin Viena!”. Oare nu tot aºa fãcea JoseMourinho, Dan Petrescu ori Bela Karolypentru a face din oameni obiºnuiþi stele?)Un loc aparte din întreaga activitate amaestrului este rezervatã de cãtre autorulcãrþii activitãþii corale religioase a arhidiaconuluiCornel Pop. Câte coruri, câte participãriilustre, câtã trudã pe acest tãrâm, cudeosebire dupã 1989, nu pot închide întrânselesmeritele cuvinte! Ce glorie este a slujipe Dumnezeu, Împãratul istoriei ºi al veacurilor!ªi încã frumos este a-i face ºi pealþii slujitori ai lui Dumnezeu, sã le dãltuieºticu migalã glasurile spre a înãlþa cântareîngereascã în dumnezeieºtile lãcaºuri. Ocântare frumoasã sensibilizeazã sufletul, dãaripi ºi te poate aduce mai aproape de Dumnezeu.Existã cazuri faimoase. Cuvântul,muzica religioasã ºi icoana sunt vectori decomunicare cu divinitatea. Nu lipsesc încarte prilejurile de observaþie melancolicãasupra declinului energic al activitãþilorcorale, într-o societate care ºi-a degradatde altfel toate valorile (economia, cultura,armata, iubirea, familia).Menuþ Maximinian redã cu talent ºiremarcabile detalii parcursul vieþii maestrului,nãscut într-o familie de gospodarievlavioºi din Corni, comuna Bicaz, ce autransmis ºi celor cinci fii ai lor comoaradragostei de Dumnezeu, din care coboarãtoate virtuþile oamenilor mari.Nu e de mirare cã în oraºul Bistriþa slujeºtelui Dumnezeu fratele arhidiaconuluiCORNEL Pop ºi pãrintele LUCIAN Pop dela Biserica “Doctorii fãrã de arginþi” a Spitalului-sanatoriuTBC, unul din cei mai dragipreoþi sufletului meu ºi despre care am scriselogios nu de mult. Cuvântul conteneºte cusfialã din drumul sãu, lãsând cititoruluiplãcerea sã descopere o remarcabilã personalitatemuzicalã a spaþiului nord-transilvan,cãruia meritã sã-i arãtãm preþuirea noastrã.Un binemeritat cuvânt de preþuire autoruluicãrþii care a reuºit sã închidã în paginilevolumului sãu refelexe majore ale unei vieþiartistice exemplare. ªi neobositului preot ºiscriitor Ioan Pintea. Cãlduroase felicitãrituturor factorilor care au fãcut posibil acestgest cultural.Menuþ Maximinian:CORNEL POPªI RUGÃCIUNEACÂNTATÃ.Cuj-Napoca:Eikon, 2010.

Dialog cu ION MURGEANU despre poezieA întrebat OCTAVIAN BLAGACe s-a întâmplat cu poezia la noi nu-ialtceva decât ce s-a întâmplat cu tara ,noastrã si cu sufletul ei esential,,OCTAVIAN BLAGA Publicaþi poeziede o jumãtate de secol. În acest rãstimp,poezia a fost primitã de publicul românescîntr-un mod diferit de la decadã la decadã,dar într-un mod diferit ºi faþã de cum esteprimitã poezia în þãrile occidentale. Statutulpoetului în societate era diferit în anii 1960faþã de anii 2000. Tirajele de poezie auscãzut dramatic, poate nu ºi numãrul poeþilorpublicaþi, dar al cititorilor de poezie,sigur. Credeþi cã o explicaþie consistã înpolitica statului faþã de scriitori?ION MURGEANU Poezia e un dat mistic,ca viaþa ºi moartea, pentru cã þine decuvânt ºi cuvântul a fost de la început ºiprin cuvânt s-au fãcut toate. Eu m-am nãscutpoet, e drept, dar faptul cã public versuride o jumãtate de secol nu înseamnã nimic,sau înseamnã de fapt o risipã jenantã deenergie ºi nu de puþine ori o abandonare aunor criterii pragmatice fãrã care viaþa nude puþine ori poate deveni un dezastru. Ces-a întâmplat cu poezia la noi, de la decadãla decadã, nu-i altceva decât ce s-a întâmplatcu þara noastrã ºi cu sufletul ei esenþial,pânã în clipa de faþã, când am ajuns de râsullumii, un popor lipsit de identitate în faþapopoarelor, o populaþie asimilatã de o minoritatebarbarã ºi needucabilã, o populaþie deparia de când existã ea, ºi pentru care dincorectitudine politicã am ajuns sã jurãm;deci, în mod paradoxal, nu comunismul,care a încercat sã falsifice prin ateism mesajultranscendent, mistic ºi pur al poeziei,a fost principalul ei inamic, cât mai aleslumea occidentalã, unde Dumnezeu a muritîncã de pe vremea demenþei lui Fr. Nietzsche,ºi scurgerile acestei lumi supraalimentatã,care trãieºte excusiv în trup, auînceput sã ne mistifice ºi pe noi, sã neînstrãineze de noi mai mult decât comunismul,cu comanda lui socialã ºi politicã,care poeþilor le-a adus tot necazul, iarpoporului român viguros încã pe-atunci, tothazul. În anii ºaizeci când am publicat primaºi singura mea poezie în Contemporanul deatunciam primit onorariul pe acelaºi statde platã cu Tudor Arghezi. Pentru miculmeu poem intitulat “Prânzul” am primit 500lei, în timp ce salariu unui profesor de þarã,fie el ºi suplinitor, era 440 lei. Pentru tabletalui din aceeaºi revistã T. Arghezi primea,numãr de numãr, 2000 lei. Tirajele cãrþii depoezie erau într-adevãr astronomice, darasta nu înseamnã cã ele rimau cu valoarealor; astãzi toate sau aproape toate au devenitgunoi, deºeuri culturale respinse de evoluþiacuvântului redevenit liber, nu ºi libertin, deciuºuratec. Comuniºtii de la putere, fiind înmarea lor parte analfabeþi, se temeau descriitori, iar când spuneau poet, spuneauCoºbuc ºi Eminescu, nu au putut cumpãrapoezia, i-au cumpãrat pe poeþii care autrãdat poezia ºi le-au fãcut jocul un anotimp,douã, trei...OCTAVIAN BLAGA Azi?ION MURGEANU Adevãrata dramã apoeziei are loc azi, când lumea, nu numairomânii, se întoarce din nou în arenã, maipreocupatã sã-ºi consume într-un anumitfel energiile consomiste, în arenele vechide când lumea, fie ele greceºti sau romane.Stadionul de azi e circul roman de alaltaieri.Gustul lumii de sânge ºi trântã nu s-a sfârºit.Omul nu s-a descoperit pe sine nici dupã2000 de ani de la apariþia pe pãmânt a unuiDumnezeu întrupat. Poezia e grea pentrucã greu este cuvântul lui Dumnezeu ºiDumnezeu în clipa de faþã este abandonatºi jignit ca ºi poezia de altfel, duh din duhullui etern ºi cosmic... Sunt lucruri prea graveacestea la care mã pui sã rãspund, darrãspunsul lor a nãscut ºi în mine o crizã aneputinþei, nu ºi a abandonului! Nu crizatirajelor, nici implicarea statului în viaþapoeþilor, care “stat suntem noi”, cât îmbolnãvireaomului prin divertisment ºi supraexcitareprin scãrpinare adesea cu mâna aorganelor de jos... ªi a fost o vreme cândomul a trãit cu cele de sus... de la brâu însus, cu fruntea în luminã ºi gândul la eternitateaduhului din el, eminamente divin...OCTAVIAN BLAGA Totuºi, cine-i maicumpãrã pe poeþi azi?ION MURGEANU ªtiu ce mã întrebi...Azi nu pot sã-þi rãspund mai mult, deja mãtem sã nu fi devenit patetic, în moda zileiºi-a retoricii sale aºa zise politice... Cine sãaibã grijã de poet azi? Politicienii cu zeci dedoctorate ºi masterate sunt mai analfabeþiîn problemele sufletului decât mulþi dintreactiviºtii partidului unic de tristã amintire,care trãiau cel puþin în minciuna unui ideal,nu în cultura burþii ºi-a porcãriei sexuluidevenit mijloc, iar nu cauzã. Etc., etc.OCTAVIAN BLAGA E posibil ca poeziascrisã azi sã fi scãzut dramatic în calitatesau, sã reformulez, se scrie astãzi o poeziecare nu este pe placul publicului larg? Sau,pur ºi simplu, poezia nu mai ajunge - împiedicatãsau nu - la public?ION MURGEANU Este o crizã a publiculuide poezie, nu a poeziei, fiinþã metafizicãeternã ºi indestructibilã ca ºi ideea deDumnezeu ce existã în sine, dar nu neapãratpentru sine. Sunt prea multe confuzii, iarpoezia de succes azi e anti-poezie ºi secultivã sub comenzi mai dure decât biataideologie comunistã de pânã ieri... Globalizarea,new-age-ul sunt inamici maiperfizi ai poeziei într-o vreme în care peaproape un sfert de planetã se ucide cuarme din ce în ce mai sofisticate ºi în numelenediscriminãrii ºi a blestematului conceptdemocratic al “drepturilor omului”. Caredrepturi ale democratului individ?! De aucide ºi a ucide ºi a ucide, dezvoltând urazi de zi ºi intoleranþa, sub specia unei aºazise “corectitudini politice” faþã de carecenzura stalinistã ºi nazistã fuseserã dacãnu mai rele, cel puþin la fel de atroce. Altemãºti aceeaºi piesã…Ce poezie sã ajungãla public dacã publicul are la televizorsurprize, surprize ºi restul de lãtrãturi sexualeºi olfactive, ºi politicieni degeneraþi,sifilitici ºi agramaþi... S-a degradat cuvântul,s-a degradat ºi poezia, e o involuþie “logicã”,sã sperãm cã temporarã, cum s-a maiîntâmplat cu lumea. De când lumea.OCTAVIAN BLAGA E încã în uz categorisireapoeþilor pe generaþii: ºaizeciºti,optzeciºti, douãmiiºti... Este superficialamestecarea criteriului biologic cu cel esteticsau ar fi justificatã prin faptul cã, sãzicem, optzeciºtii ar scrie toþi la fel? Mãrog, mulþi - la fel. Cum vi se pare asta? Eun spirit al vremii, e emulaþie, e scrieredupã model?!...ION MURGEANU Împãrþirea poeþilorpe grade ºi cãprãrii nu e nici ea de ieri, deazi, ea aparþine nulilor din coada cifrelorgroase, cu ismele au început în lume toatedecandenþele, iar rãdãcina ismelor aparþineunor lumi în care inteligenþa creatoare dãdeasemne de obosealã de pe vremea faraonilorEgiptiei, a profeþilor biblici ai lui Herodotºi Tacitus. Nu e bine spus de dataaceasta un spirit al vremii, e mult mai rãu:o comandã a vremii! Comerþul de sclavi seface azi pe deprecierea aurului din notelede platã planetare. Lucifer stãpâneºte, ºi nuva stãpâni lumea cu blândeþea lui Iisus dinNazareth...OCTAVIAN BLAGA Dacã tot am ajunsaici, daþi-mi, rogu-vã, aºa, pe decade, oopinie despre poeþii care s-au perindat pecerul poetic românesc în jumãtatea ultimãde secol. Culegeþi-mi, vã rog, un poet, lafiecare decadã....ION MURGEANU Povestea cu decadelemã inhibã teribil... Labiº, NichitaStãnescu, tu, eu, ºi restul prostime, vorbaºugubãþului humuleºtean de la Junimea. Amprodus poeþi la fel de mari în postbelic caºi în interbelic, ºtii la cine mã refer, ºtii cevalori a dat mult hulitul totalitarism numaila un semnal de dezgheþ ideologic... Astada, ar fi o lucrare aparte, o poþi lua pe contpropriu, ai toate argumentele, tânãr ºineliniºtit iubitor al poeziei ºi-al rasei noastreromâneºti! Dar antologii de poeþi s-au fãcut,amintesc mai recent, Colecþia de poezieromâneascã, iniþiatã la editura sa Vitruviude regretatul Mircea Ciobanu, continuatãºi post-mortem…OCTAVIAN BLAGA Pentru încheiere,o întrebare de tot anapoda. Existã vreolegãturã între consumul de alcool ºi scris?Un eseist american, Stephen King, adresarecent un imperativ scriitorilor americani:don’t drink and write! Dacã bei, nu scrie!Eseistul susþine cã nu existã nicio legãturãîntre alcool ºi scris, cum se credea îndeob-ºte ºi în Statele Unite bag seamã, mai multdecât atât, susþine domnia-sa, dacã te puisã bei, nu mai are rost sã scrii ºi, subtextual,e incorect sã scrii în stare de ebrietate.Þine de cultura americanã, de statutul eiactual, sã producã un astfel de imperativ?Pentru cã, la noi, dar ºi în toatã Europa, celpuþin cea latinã, imperativul ar putea suna:dacã vrei sã scrii, bea ceva!ION MURGEANU Beþia a fost invenþiazeilor ºi a fost practicatã prima datã de ei,de ce poeþilor li s-ar interzice beþia, cândinspiraþia, transa au strânse legãturi cu eaºi dulcele elixir al ei ºi inclusiv cel al amorului?!Alcoolismul e ceva inventat mult maitârziu de diavol, nu cred cã existã poet caresã scrie sub influenþa consumului de alcooloricât de distilat ar fi acesta... Însã dupã onoapte de poezie, dupã o decadã de poezie,dupã un anotimp de poezie, ce sã facã bietulpoet, la lumina zilei ºi-n faþa lumii mici, încare aripile-i prea largi din cerul paginii salede asearã ºi de toatã noaptea... acum îlîmpiedicã sã mai zboare?! Urmeazã “anotimulîn infern” al lui Rimbaud ºi crâºmaneagrã sau ºanþul lui E.A. Poe! Destestalcoolul, îl urãsc, e trivial ºi anti-poetic,toate prostiile, toate cãderile din neînsemnatamea viaþã au fost pe bazã de alcool;vinul e altceva: bun îi vinul ºi gustos cândîl bei cu om frumos (Diva Maria a cânteculuiºi a dorului românesc)! Eu amdisociat despre omul bãutor aºa: unii audarul beþiei, alþii patima ei. Sau nu eu,poporul român a fãcut-o, când era sãnãtosºi bea vin bun ºi nu cãzuse în alcoolism.Îmi interzic de ceva timp alcoolul, ajunginvariabil (nu ºi iremediabil, sper) în infernullui... Vei observa în modesta mea prestaþiunepoieticã o idee ce mã urmãreºte ºi mã persecutãde fapt ºi de drept: a uitãrii care neaînsãmânþat aici pe pãmânt ºi ne þineostateci pânã când vom revedea din noulumina în toatã splenoarea ei imaginatã dupãDumnezeu tot de poeþi, sãrmanii! Se spunecã uitarea a intervenit în viaþa omului odatãce a descoperit vinul, ºi mai ales alcoolul,tãria lui, în vin e una din marile taine aleomului aici pe pãmânt. Fiul lui Dumnezeuspune: acesta e sângele meu ºi ne recomandãsã-l bem întru acesta pre el, însã ne recomandãcupa, potirul, iar nu canistra ºibutoiul. Sunt multe de spus, sunt chiar înurma unei nimiciri de rutinã pe tema datã;pânã la urmã poet e cel nãscut blestemat afi poet ºi fiecare poet are ºanþul ºi tramvaiullui sau trenul de la T. Severin la Bucureºti alui Nichita... Vorba tatãlui meu din pãmântulsacru al sãrmanilor Zorleni din care tocmaim-am întors, ce sã-þi mai spun, plin de glorie,cu numele dat în mod oficial unei Aule,totuºi: Sã ºtii sã-l stãpâneºti pe vin... Uneorinu prea ºtiu, ce e drept, dar când îl beau cuom frumos e bun vinul ºi-i gustos ºi aducea Hristos...17Zodii în cumpãnã, vara 2010 17

ION MURGEANUp o e z i iZoriori de ziuãCine ºi-ar fi închipuit cã vom înlocuiO clicã cu alta pânã ce nu vom mai fi?Cã biata Þarã e blestematã sã-ºi uite graiulSã treacã din râpã prin baltã sã-ºi cearnã mãlaiulÎn sita sinistrulului de pe urmã cel fãrã fund?Þarã de rãsãrituri suave pe ºesuri cândvaDe rãcori de amiezi de pe prund undeva.Ar fi crezut cineva cã în zodia lor e ºi zodia ta?Sunt neostoite nãravuri în zodia lor neguri de ieriLa sânul tãu ai crescut monºtri fatidici gondolieri...Pentru marea pustiei pe harta desemnatã de I(li)ciSub lampa de artificii ale confuziei ºi a beþieiChipul nou de monºtri la remorca iluziei biciAu ºi transformat Þara în iad în azil în bordelCu maleficii dansând cadrilul: o ea ºi un el;Sinistre caricaturi în tuºe de regulã sub torturãVremea rãs-vremuind le dã þintã curvia ºi-n gurãPentru beþia puterii alcool stacojiu ºi de drojdiiFojgãind fila istoriei în limbi inventate ºi-n dodiiScrisã pe cenuºi copiatã-n Gulag ca la carte...PalinodiiAm mers pe stradã sã împart daruri;Nu aveam decât mãrunþiº; am numãrat stelele;Am zâmbit tuturor ºi s-au strâns în jurul meu mii;Mi-a fost dor de tine de tinereþe solarã.Am cântat un cântec uitat printre file;M-a sunat cineva: i-am spus “Da” lui “Nu”;Mi-am þinut toate promisiunile; m-am vãzut iar copil;Mi-am amintit-o în baie pe iubita mea goalã.Am terminat ºi ce nu am început; mã înãlþam;Curgeau ideile; vuia tornada lor ca o Niagarã;L-am ajutat pe slãbãnogul la bãile din Siloam;Am ascultat greierii am mirosit lucerna cositã.Mi-am fãcut o favoare: am stat cu ochii închiºi;Am privit-o pe cãþeluºa Lady tãvãlindu-se-n iarbã;Mi-am fãcut cadou o clipã uitarea; mi-am alungat frica;Am fost minunat minunat minunat; ºi decis!18Pe trupul Þãrii supt de foame ºi ros de boliªi-ar mai fi închipuit cineva noul val de soboliCimitirul nou mai viu ºi mai nesãtul ca oricândSã-þi dea cu polonicul la cap: “Treci la rând”ªi aºteaptã-þi moartea când te citeºte ºi raþiaNumãrându-te ca popor cãutându-þi firea în graþiaSilei pântecosului laº cuscrul bãºcãliei de josSuferind în piroane de-a pururi Domul HristosDoina doinelor doinind rugãciuni zorioriDinspre moarte la viaþã fiori de zi fãrã noriDinspre moarte la viaþã fraþilor rugãtoriDoinele doinei doinind rugãciuni zorioriCa spãlatul pe faþã la râu cum imberbul virginPlin de veac de eternitate îngerul vergur, Amin.Plin de veac de eternitate îngerul vergur, Amin.Cântarea ÎnãltariiCÂNTAREAA ºaptea sãptãmânãÎNÃLÞÃRIIDe la ArmindeniÎnalþã-te DoamneCuprinde-ne!Ne dã nouã dar nouVlaga credinþii,Hristoase al Învieriiªi-al Biruinþii!ªi ne mai dã încãUn pumn de lacrimiSã ne putem spãlaRãutãþile patimei!Înalþã-te Doamne,Cuprinde-ne!Nu ne lãsa Celui RãuSã ne vindem!Clãteºte-ne ziuaDe-a ei rãutateDuhul cel SfântFacã-se zid de Cetate.Zodii în cumpãnã, vara 2010,Armãturã de faurPânã la ziua de-apoiCântând din cimpoiTurmei tale de oi;Cu vulturul ºi cu taurulªi cu semnele toateScrise cu aurulScripturilor nepãtate...Înalþã-te Doamne,Cuprinde-ne!De Rãul cel lacomSpalã-ne, vindecã-ne!Ne dã nouã curatDarul lacrimilorPlânsul înrouratUciderea patimilor!Dã-ne iar ºi iar nouãDuhul smerit al credinþii,Hristoase al Pãciiªi-al biruinþii!Seara când ameþit mi-am pus capul pe pernãM-am gândit la tine intens ºi mi-am amintit;Ai venit ºi mi-ai închis ochii: fara pastile, mi-ai zis;Dacã mâine iar voi greºi/ greºala mea facã-se þie dar.A fost dimineaþã. O nouã zi începea zdrenþuitã;Am ascultat un prieten la telefon l-am încurajat;Mi-a sunat la uºã un misionar; nu l-am alungat;Unui vecin i s-a spart þeava; i-am cãrat apa din pivniþã.Am exersat la vioarã pe vioara Irinei: un dar inutil;Am pus Maria Callas ºi am cântat cu ea arie dupã arie;I-am spus simte-te bine cu mine, afon cum sunt, Maria;Ea m-a încurajat: Ai temperament nu cânþi deloc rãu.Un cãþeluº scheuna pe scarã la ora cinci;Nici nu-mi terminasem visul din zori; i-am deschis;Vino la noi am pe balcon un fotoliu cald pentru tine;I-am turnat lapte l-am purecat i-am dat un nume.Am sãdit o speranþã sub fruntea necesitãþii; ºtii bine;Un copac crescu; o creangã înflori ºi se zbate peste fereastrã.Am bãtut tare ºi mi s-a deschis; smerit am cerut ºi mi s-a dat;Am plecat la drum ºi m-am întâlnit pe cale cu viaþa mea.Nu mai sunt singur; nu mai sunt orb; nu sunt numai eu;Am împãrþit micul dejun la cantinã cu domnul lacom;Am luat de la capãt pe Eminescu; împreunã cu îngerul luiAlcãtuim sumarul poeziilor sale pentru mileniul III.Fuge moartea dupã mineFuge moartea dupe mineEu îi spun cã mã þin bineSã se dea din calea meaSã nu pun cânii pe eaSã n-o calc cu cãruþaªi cu caii cei în spumeGeaba feri moartea îmi spuneSuntem la capãt de lumeDe-aici drumul îl ºtiu euCu voia lui Dumnezeu...De-aici nu mai ai scãpareDecât la Vinerea Mareªi apoi la ÎnviereDacã îngerul te-o cere...Îngerul tãu pãzitorLa Domnul Mântuitor!

STEFAN DUMITRESCU,Copiii asasinati în decembrie 89 ne scuipã între ochi,sauMã sinucid ca revoltã împotriva dumitale, popor român!piesã de teatruUn spaþiu nedefinit scufundat în penumbrã.Pare un maidan sau un pod. Câtevagrinzi sugereazã schelãria unei construcþiipãrãsite. Lângã una din grinzi vedem omogâldeaþã aºezatã în genunchi, de parcãs-ar ruga. Ca ºi cum ar veni de undeva dedeparte, de sub pãmânt, se aude din cândîn când un vaiet jalnic. Brusc un fulgerbrãzdeazã cerul, astfel cã pentru o fracþiunede secundã se vede foarte limpede siluetaarcuitã a unui tânãr care se roagã aºezat îngenunchi. De undeva, dintr-o depãrtare nedesluºitãse aude sunetul unui bucium. Apoiun huruit surd îþi evocã un cutremur depãmânt. Când tunetul se stinge, se înalþãlimpede, tragicã ºi mãreaþã, vocea celui îngenuncheat.VOCEA: Vie Împãrãþia Ta, Facã-se voiaTa, Precum în cer, aºa ºi pe pãmânt. Pâineanoastrã cea de toate zilele, dã-ne-o nouãastãzi. ªi nu ne duce pe noi în ispitã. ªi neizbãveºte de cel rãu! Amin! (un moment seaude în depãrtare sunetul tragic ºi blând albuciumului)VOCEA: (mai tare, mai dramatic, ca ºicum ar striga din toate puterile) Tatãl nostrucarele eºti în ceruri, Sfinþeascã-se numeleTãu, Vie Împãrãþia Ta, Facã-se voia Ta,Precum în cer aºa ºi pe pãmânt! Pâineanoastrã cea de toate zilele, dã-ne-o nouãastãzi, ºi ne iartã nouã greºelile, precum ºinoi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne ducepe noi în ispitã, ºi ne izbãveºte de cel rãu!Cãci a Ta este Împãrãþia ºi Puterea ºi Slavaîn veci! Amin! (ca ºi cum ar fi obosit, voceai se frânge brusc. Acelaºi vuiet sinistru ºitotodatã misterios, care vine de peste tot)VOCEA: ªi ne iartã nouã pãcatele. (rar,trist) Precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri!(micã pauzã) Precum ºi noi iertãm greºiþilornoºtri! (tare) Auzi, Doamne! Fie iertate toatepãcatele greºiþilor noºtri! (urlând) Fie iertatetoate pãcatele celor care ne-au cãlcat înpicioare, celor care ne-au scuipat, celor careºi-au bãtut joc de mine! Celor care (urlânddureros) m-au condamnat sã fiu un gunoipe lumea aceasta! (acum parcã se audelimpede susurul unui izvor) Fie iertate toategreºelile neamului meu, ale poporului meu,în mijlocul cãruia am apãrut! ªi, Doamne,îmi vine sã zic, fie iertatã ºi greºeala Ta dea-l lãsa pe copilaºul Tãu în deznãdejde, dea-l fi pãrãsit cuprins de scârbã de tot ce-lînconjoarã! (în momentul acesta îl vedemscoþând dintr-un rucsac un aparat, un obiectde o formã dreptunghiularã)VOCEA: Acesta este un reportofon,Doamne, ºi îl agãþ aici de bârna aceasta.Din aceastã clipã va înregistra tot ce voivorbi cu Tine. Cu Tine ºi cu mine. El estememoria, el simbolizeazã memoria care vafi dovada grãitoare cã gestul meu nu esteunul nebunesc sau prostesc, nu este gestulunui nevolnic, sau al unui inconºtient. Cieste gestul unui om lucid ºi disperat înacelaºi timp. Este gestul prin care vorbesccu Tine, Doamne, cu Tine ºi cu oamenii!Cu Tine ºi cu neamul meu! (arãtând cãtrereportofonul pe care l-a agãþat deasupracapului) El, acest aparat, va vorbi în loculmeu ºi va acuza! El, acest aparat, va fidovada clarã cã un om, un român, a îndrãznitsã-i vorbeascã poporului sãu în faþã.Un om, un român, a avut curajul sã stea devorbã, ca de la om la om, cu Dumnezeu, ºisã-i spunã tot ce are pe suflet. (respirãadânc) Acest aparat este dovada cã eu, MihaiRãdãcinã, aºa mã cheamã, Mihai Rãdãcinã,în certificatul de naºtere, în buletin,ºi pe Diploma de absolvent al Facultãþii defilologie... Mihai Rãdãcinã. Eu, fiinþa umanã,cetãþeanul român ºi tânãrul Mihai Rãdãcinã,am urcat pe una din culmile munþilor, ca sãstau de vorbã cu Dumnezeu, cu poporulmeu, ºi cu dumneavoastrã, generaþiile tinere,din care fac ºi eu parte. (acelaºi huruitcare vine din adânc).MIHAI RÃDÃCINÃ: Ascultaþi! (ascultã).Se surpã. Se surpã pãmântul. Este acelaºicutremur care face ca zidul din legendaMãnãstirii Argeºului sã se surpe de fiecaredatã. Ce construia ziua noaptea se surpa.Pânã a venit Manole ºi cei nouã meºteri aisãi. Cu Manole zece, care-i ºi întrece. ªicare a jertfit-o pe Ana, zidind-o în temeliaMãnãstirii. De atunci zidurile nu s-au maidãrâmat, mãnãstirea a putut fi construitã.ªi tot de atunci marea creaþie, MãnãstireaArgeºului, dãinuie în istorie. (micã pauzã).MIHAI R: De atunci, zidurile acestuineam, eu la temelia acestui neam mã gândescacum, ºi la temelia poporului românmã refer, temelia, zidurile acestui popor s-au tot dãrâmat. Aceasta este Legenda MeºteruluiManole, cel care ºi-a zidit soþia ºicare a fãcut astfel ca pãmântul, temelia, sãnu se mai surpe. ªi de atunci pãmântul nus-a mai surpat, ºi Mãnãstirea Argeºului, darnumai mãnãstirea, a putut sã dãinuie. Darconstrucþia acestui neam, care este ºi eaasemenea unei mãnãstiri, a unei catedrale,se tot dãrâmã. Acum ar fi nevoie de o jertfã,de o jertfã de o mie de ori mai mare decâtcea a soþiei meºterului Manole! De o jertfãpe care s-o facã neamul acesta, ºi aceastãjertfã sã fie pusã în temelia, în zidurile acestuineam, ca mãnãstirea, catedrala construcþiaacestui neam sã nu se mai dãrâme. (ascultãîncordat). Ascultaþi, ascultaþi cum huruie,cum se surpã temelia, zidurile acestuineam. Pentru cã sunt ziduri mucegãite,lipsite de viaþã, otrãvite. De aceea, tot ceconstruieºte ziua acest popor, noaptea sedãrâmã. (îngrozit) Doamne Dumnezeule,fie-þi milã de oameni!MIHAI R: (un fulger despicã cerul)Dumnezeule! (rãmâne gânditor. Emoþionat)Ce-a fost asta? Eu n-am gândit niciodatãideea aceasta! Nici nu mi-am dat seama ceamzis. A fost ca ºi cum ar vorbi gura fãrãmine. Ca ºi cum altcineva a vorbit prin mine.Apoi, dupã ce mi-am auzit vocea, ºi dupãce am auzit ce mare adevãr s-a rostit pringura mea, mi-am dat seama cã mã aflu înfaþa unui mare adevãr. A unui adevãr revelat.(micã pauzã. Respirã adânc) Aºadar poporuluiacesta, neamului meu, îi merge rãupentru cã temelia lui este putredã. Pentrucã el se gãseºte exact ca mãnãstirea Arge-ºului înainte de a fi ridicatã. Ce se construieºteastãzi, se dãrâmã la noapte. (începesã râdã singur) Extraordinar! Ce descoperireextraordinarã! Am venit aici sã mãsinucid, am cãutat locul acesta douã zile.Locul în care sã mã spânzur. Pânã cândam gãsit acest adãpost turistic, aceastã ruinãcare nu este bunã de nimic, în afarafaptului de a fi folosit ca loc de spânzurãtoare.(aprinde lanterna) Cândva a fostun adãpost, un adãpost adevãrat. A avutuºã, a avut acoperiºul întreg (lumineazãacoperiºul cu lanterna, stâlpii putreziþi), aavut stâlpi de susþinere (împinge unul dinstâlpi). Aici, în timpul furtunilor, s-au adãpostitoameni, familii cu copii, studenþi, veniþiîn excursie pe munte. Acum, din adãpostulbun nu au mai rãmas decât niºte stâlpide susþinere, câteva scânduri, ºi un acoperiºgata sã se prãbuºeascã. (se lasã brusc liniºtea.Din noapte vine stins lãtratul unuicâine rãguºit.)MIHAI R: Culmea ar fi sã mã urc pevârful muntelui ca sã mã sinucid, sã amaceastã revelaþie pe care am avut-o ºi sãmã întorc jos în lume, vindecat. (ascultã)Se aude lãtratul unui câine, ceea ce înseamnãcã undeva, nu departe, trebuie sã fie ostânã. ªi tot pe culmile acestea se aflaualtarele preoþilor daci. (rar) Aici, pe temeliaunui altar dac, peste mii de ani, avea sã sesinucidã un tânãr, ca mod de a protestaîmpotriva poporului sãu, care se sinucidecu o sete ºi inconºtienþã ce te înspãimântã.(un fulger brãzdeazã vãzduhul descoperindcerul albastru ºi norii vineþi)MIHAI R: (gânditor) Exact ca fulgerulcare lumineazã cerul este ºi revelaþia. Biataminte omeneascã vede numai la doi paºiînaintea ei. ªi deodatã i se deschide toatãpriveliºtea, privirea i se duce avidã pânã înadâncul zãrii, unde vede tot adevãrul, întoatã goliciunea lui. Aºa cum am vãzut eucerul acum ºi norii grei de apã, vineþi ºinegri ºi albi, plini de grindinã. (strigând)Doamne, Tatã ceresc, reveleazã-mi adevãrul!Vreau sã mã salvez. De ani de zilesunt însetat dupã adevãr! De ani de zile miesilã, mi-e scârbã de lumea în care trãiesc!Mi-e silã ºi mã revoltã oamenii, care s-auticãloºit, care au devenit mai rãi decât niºtefiare, mai vicleni ºi mai cinici decât hienele,decât ºacalii ºi decât viermii! (dramatic,gata sã plângã) Doamne, ce se întâmplã culumea aceasta? Ce se întâmplã cu poporulmeu, care a decãzut într-un hal fãrã de hal,de care mi-e ruºine? Ce se întâmplã cu noi,cu tinerii, cu voi, cu adolescenþii, care veniþiîn urma noastrã? De ce ne-am prãbuºit cutoþii, þarã, stat, economie, oameni, ne-amprãbuºit cu totul, toþii, ca o catedralã putredã?(urlând din toate puterile, cu mâinilepâlnie la gurã) De ce, Doamne, de ceeee?!MIHAI R: De ce mi s-a fãcut scârbã detot ºi de toate? (plânge) Am avut un prieten,Alexandru, Alexandru Mirescu, am fost cuel, atunci în noaptea de 22 spre 23 decembrie1989, sã apãrãm televiziunea, atunci,în noaptea în care Ana, sora mea mai micã,ºi Laura, prietena mea, singura fatã la pãrinþi,au fost împuºcate. Dupã doi ani de la porcãriaasta de loviturã de stat, care l-a rãsturnatpe Ceauºescu, mai bine nu l-ar fi rãsturnat…Dupã doi ani de zile, eram cu Alexandruîntr-un parc, când a început sã vomeze.(gâfâie; undeva departe se aude un clopot)MIHAI R: (îngrozit, ca ºi cum s-ar trezidintr-un coºmar). Alexandru vomita ºiplângea. Vomita numai venin verde ºi sânge.Nu mai pot, Mihai, nu mai pot! Nu maipoooot sã mai trãiesc în þara aceasta. Astanu mai este þara mea. Asta nu mai este þarãde oameni. Este þarã de porci. (respirãadânc) De ce zici aºa, Alexandre, de ce spuicuvinte aºa de grele? (plângând) Aceastaeste þara noastrã, acesta este pãmântul nostru,este pãmântul pe care strãmoºii noºtril-au apãrat cu viaþa ºi cu sângele lor. Estepãmântul pe care ºi noi va trebui sã-l apãrãm.Este pãmântul care ne hrãneºte.MIHAI R: (tare) Nu, Mihai, acesta estepãmânt spurcat. Este pãmânt batjocorit,este pãmânt vândut. România este vândutã,România va fi decapitatã ºi masacratã, denu se va alege nici praful de ea. România afost decapitatã când l-au rãsturnat ºi l-auîmpuºcat ca pe un câine pe Ceauºescu! A-tunci a fost decapitatã România, ca dupãaceea sã fie mãcelãritã. ªi o datã cu ea ºinoi o sã fim mãcelãriþi, o sã fim cãlcaþi înpicioare. O sã fim puºi sã ne furãm unul pealtul ºi sã ne dãm unul la altul în cap! (sfâ-ºietor) Mihai, pãmântul acesta este un cadavru,tu nu simþi cã pute a hoit!? Þaraasta a intrat în descompunere. Pãmântulromânesc musteºte de sânge criminal (priveºteîn jur ca ºi cum ar vorbi cu cineva),Mihai, l-am auzit. Eu nu mai pot trãi în þaraasta… eu nu mai pot trãi în þara asta. Copiiiºi tinerii din decembrie au fost omorâþi decriminalii care aveau sã-l omoare pe Ceau-ºescu, iar apoi sã sfâºie cu colþii lor de hieneþara, ca sã se îmbogãþeascã ei. (tare) Mihai,în anii aceºtia s-a sãvârºit una dintre celemai mari crime la adresa neamului românesc,a poporului român, a istoriei româneºti,(sfâºietor) Mihai! Pentru ce au muritcopiii din decembrie, Mihai? Pentru ce amurit sora ta, Ana, pentru ce au murit colegiiºi prietenii noºtri? Pentru ce a murit fratelemeu, prietena mea, ºi prietena ta, ca sã vinãhoþii ºi mafioþii sã jefuiascã economia? Pentrua se îmbogãþii ei? (se lasã brusc tãcerea,o tãcere de piatrã. O luminã roºieticã inundãînserarea.)MIHAI R: Brrrr, mi-e frig. Parcã ar veniiarna (priveºte atent cerul).Continuare în pagina 20Zodii în cumpãnã, vara 2010 1919

Copiii asasinati în decembrie 89 ne scuipã între ochiUrmare din pagina 19,20Zodii în cumpãnã, vara 2010Parcã ar urma sã se punã o ploaie, oploaie ca în legenda Meºterului Manole. Oploaie cu spume, cu grindinã, cu tunete ºicu fulgere, cu cutremure de pãmânt, ca s-o opreascã pe Ana din drum... Brrrr! Credcã o sã fac focul în adãpostul acesta încare lapoviþa bate din toate pãrþile. O sã facun fel de foc de tabãrã, o sã-mi prãjescmâinile la foc înainte de a mã sinucide. (seapucã sã adune vreascuri. Cautã cu privireape jos ºi adunã vreascuri. Plânge.)MIHAI R: Poate cã acum apune soarele,sã te sinucizi la apusul soarelui. (jelind) Casã mi-l omoare, la apus de soare, mândruciobãnel, tras ca prin inel. La apus de soare,ca sã mi-l omoare. (se gândeºte) ªi totuºin-o sã aprind focul decât mult mai târziu.(se aplecã asupra rucsacului rezemat de unuldin stâlpii adãpostului). Întâi o sã aprindfocul, o sã-l las sã ardã, flacãra sã se înalþeºi sã joace, ºi atunci, abia atunci o sã-midau drumul în ºtreang. O sã mã leagãn caîntr-un balansoar, în timp ce flãcãrile vorjuca vesele. (acelaºi huruit care vine dinadâncul muntelui; ascultã)MIHAI R: Alexandru, bunul meu prietenAlexandru, dupã ce a vãzut cum s-a comportatpoporul român dupã porcãria aceeade loviturã de stat mascatã, din decembrie1989, dupã ce a vãzut cum societatea româneascãs-a prãbuºit ca o ºandrama, dupãce a vãzut cã poporul român i-a votat înalegeri pe asasinii copiilor din decembrie1989, a zis, se uita în ochii mei liniºtit: Mihai,Mihai, l-am auzit gemând, eu nu mai pot sãtrãiesc în aceastã þarã. Eu nu mai am þarã,nu mai am pãmânt sub picioare. Eu nu maiaparþin acestei þãri.MIHAI R: (trist) Alexandru mã priveacu ochii mari, uimiþi. Din clipa aceea n-amai vomitat. Din clipa aceea s-a liniºtit. Înzilele urmãtoare l-am vãzut pe Alexandrutãcut ºi liniºtit. κi recãpãtase pacea. Mi-aspus într-un fel potolit, împãcat cu el: amluat decizia de a pãrãsi þara, Mihai. Din clipaîn care am luat aceastã decizie m-am liniºtit,nu mai vomez. De luni de zile vomitam,vomitam sã-mi dau ºi maþele afarã din mine.Acum, de când am luat decizia de a pãrãsiþara pentru totdeauna, nu mai vomit.MIHAI R: ªi unde o sã te duci, Alexandru?Unde o sã te duci? Aici, de bine derãu, îi ai pe pãrinþii tãi. Ai mormântul frateluitãu ºi al prietenei tale. Ai mormintele lor,Alexandre, ai mormintele strãmoºilor tãi, alebunicilor care te-au crescut ºi þi-au spuspoveºti. Unde o sã te duci de unul singur înlumea largã?MIHAI R: (vorbeºte ca ºi cum ar povestiîntâmplãrile acestea cuiva care este de faþã)Unde te duci, Alexandre, în lumea largã? ÎnAmerica?! Tu crezi cã americanilor o sã lepese de un tânãr din România al cãrui fratea fost împuºcat în revoluþia din decembrie1989? A cãrui prietenã a fost, la fel, omorâtãîn porcãria asta de loviturã de stat, înscenatãde mafia comunistã din nivelul doi alpartidului, al securitãþii ºi al armatei, la ordindin afarã, ca sã-l rãstoarne pe Ceauºescude la putere, pentru cã altfel nu puteau ei sãjefuiascã þara. Nu? (tare) ªi atunci auînscenat chestia asta cu revoluþia! Nemernicii,i-au chemat pe copii sã apere revoluþia,sã apere televiziunea, ca sã-i împuºte. ªi i-au împuºcat, ca pe niºte copii nevinovaþi,ca pe niºte miei. Copiii împuºcaþi atunci îndecembrie 1989 sunt mieii acestui neam,mieii acestui popor dus la tãiere. Sãrmanimieluºei, sãrmani mieluºei, sângele vostrus-a scurs în pãmântul dac, în pãmântul strãmoºilornoºtri ºi s-a amestecat cu sângelecelor care au murit în primul rãzboi mondial.Înþelegeþi? Sângele copiilor omorâþi în decembrie1989 s-a scurs în pãmânt, în temeliaacestui neam, ºi acolo s-a amestecat cusângele strãbunilor noºtri morþi în cel de-aldoilea rãzboi mondial, morþi în primul rãzboimondial, al morþilor cãzuþi la Podul Înalt, laCãlugãreni, în toate locurile ºi-n toate bãtãliilepe care acest neam le-a dus pentru apãrareafiinþei naþionale.MIHAI R: În dumneata, domnule casetofon,am încredere, ºi în dumneata, dragamea sfoarã, draga mea funie de mãtase, pecare am cumpãrat-o ca sã mã sinucid. (seridicã, pipãie funia emoþionat) O sãptãmânãam cãutat prin dughenele de pe lângã CurteaVeche, pânã am gãsit-o. Pânã când am gãsituna de mãtase foarte ieftinã, de culoareacerului, primãvara. (gânditor) Este o nuanþãrarã, de o frumuseþe unicã. (mângâie funia)Cu aceastã funie de mãtase, de culoareacerului de primãvarã, mã voi sinucide eu,deci, ca un mod de a protesta împotrivapoporului meu. Împotriva neamului meu,împotriva þãrii mele! (departe se aude cânteculciudat al unei pãsãri, asemenea uneichemãri în pustiu.)MIHAI R: Deci nodul se face aºa. (meºtereºtenodul) Operaþia nu este deloc complicatã,ba dimpotrivã, este foarte simplã.Am fãcut laþul de zeci de ori pânã acum, ºide fiecare datã mi-a reuºit perfect. (concentrat)Adevãrul este cã dacã vrei sã tesinucizi cu adevãrat, dacã pentru tine gestulare o semnificaþie importantã, nu poþi sãnu iei lucrurile în serios. Sã nu le priveºticu gravitate, sã nu le dai o importanþã extraordinarã.(Rar, apãsat) Pentru mine gestulacesta de a mã sinucide este cel mai mareºi cel mai important gest al vieþii mele. Celmai important gest pe care l-ar putea gândio fiinþã omeneascã ce trãieºte pe acest pãmânt.Pe pãmânt românesc. (cautã ceva înbuzunar).MIHAI R: Aºa cum am spus ºi în Scrisoareadeschisã pe care am trimis-o ziarelorînainte de a pleca de jos, din Bucureºti. (agãsit scrisoarea) Aceasta este scrisoarea pecare am trimis-o presei. (citeºte rar ºi apãsatcu faþa cãtre reportefonul care atârnã).Scrisoare deschisã adresatã poporului român,generaþiilor de astãzi, în primul rândgeneraþiilor tinere care trãiesc în România,la sfârºitul mileniului doi. Dragii mei contemporani,români! Sunt profesorul de limbãºi literaturã românã, Mihai Rãdãcinã, nãscutîn Bucureºti, la data de 17 August 1970.Am terminat liceul Gheorghe Lazãr din Bucureºti,ºi facultatea de Filologie tot din Bucureºti.(tare) Atunci, când ne-au împuºcatca pe ºobolani, în noaptea de 22 spre 23decembrie 1989, când ne-au chemat sãapãrãm televiziunea, eram în clasa a unsprezecea.Din clasa noastrã au murit trei colegide-ai noºtri. Toþi niºte copii. Tot atunci amurit ºi sora mea, Ana, un copil dumnezeiesc,ºi prietena mea. Cea care trebuia sãfie viitoarea mea soþie, mama copiilor mei.Tot atunci a murit ºi fratele celui mai bunprieten al meu, Alexandru! În urma lor, înurma tuturor copiilor omorâþi atunci, îndecembrie 89, au rãmas mii de pãrinþi cucasele pustii, cu inimile frânte. În mii decase ºi în mii de inimi s-a lãsat un pustiu ºio deznãdejde fãrã margini! Copiii care aufost omorâþi atunci, în decembrie, au sãritîn faþa tancurilor ºi a puºtilor mitraliere cupiepturile deschise. Ei au crezut, în mintealor ºi în inima lor, atunci, în clipele acelea,înainte de a fi seceraþi de gloanþe, cã luptãpentru a doborî tirania. Cã tirania va cãdea,iar oamenii, pãrinþii lor, prietenii lor, noi, toþiromânii, o vom duce mai bine! Vom fi liberiºi fericiþi! Pentru libertatea ºi fericirea noastrãau murit ei! Ei nu ºi-au dat viaþa ca þiganulºi agentul KGB sã ajungã preºedinte sauca francmasonul, fiul unuia dintre cãlãiiRomâniei, sã ajungã prim ministru. Ei nuºi-au dat viaþa ca mafioþii, jigodiile, hoþii ºibandiþii acestui neam, ca ºi aventurierii veniþide aiurea, ca acest miliardar, ºi alþii ca el,sã-ºi împartã þara, economia româneascã,aºa cum ai smulge hãlcile de carne dintruncadavru!MIHAI R: Dumneata, popor român, pentrucã eu cu dumneata am ce am, cu dumneatamã iau eu acum de piept, înainte de amã sinucide... dumneata ºtii ce înseamnã,poporul meu, dumneavoastrã, oamenii carelocuiþi prin oraºe ºi prin sate, laºi ºi indiferenþica niºte ºobolani, dumneavoastrãºtiþi ce înseamnã sã fii tânãr, sã termini ofacultate, sã te pregãteºti pentru a fi de folosþãrii tale, ºi dupã ce termini facultatea eºtiaruncat ca o mãsea stricatã, ºi þi se râde-nnas?! Îþi spun eu ce simþi: întâi îþi vine sãurli de durere ºi de ruºine! Sã urli, dar ºtiicum, ca o fiarã din aia înjunghiatã, ca ovitã din aia mãcelãritã! (respirã adânc, gatasã izbucneascã în plâns)MIHAI R: Aºa ne-a venit ºi nouã sãurlãm, nouã copiilor ºi tinerilor, care amfost chemaþi sã apãrãm televiziunea, ca sãfim apoi împuºcaþi, vânaþi ca niºte iepuri!Aºa ne-a venit nouã, copiilor ºi tinerilor, careatunci, în decembrie, am sãrit cu piepturilegoale în faþa tancurilor, ca sã-l dãm jos peCeauºescu, pentru cã nu se mai putea nicicu el! ªi care, dupã ce am fost folosiþi înloc de carne de tun, dupã ce am fost manipulaþica o turmã de mieluºei proºti, ºi asmuþiþiasupra lui Ceauºescu, ºi a câinilor luide pazã, câini care trãdaserã de mult, amfost aruncaþi ca niºte cârpe la lada de gunoia istoriei! (tare, urlând) Acesta este adevãrul,gol goluþ, popor român! Acesta este adevãrulcu A mare! (gâfâie, îºi ia capul în palme)MIHAI R: (undeva departe se aude untunet prelung, stingându-se) Acesta esteadevãrul! ªi dupã ce am fost ºi noi aruncaþica niºte bulendre, ca niºte cârpe, noi, adicãcei care au participat la revoluþie, noi, ceicare au fost împuºcaþi ºi fugãriþi, atunci îndecembrie 1989, a venit rândul dumitale,societate româneascã, sã se aleagã prafulde dumneata. A venit rândul dumitale, poporromân, sã ajungi la sapã de lemn, sã fiicãlcat în picioare, sã fii otrãvit, intoxicat,manipulat. A venit rândul dumitale, neam almeu, sã se aleagã praful de dumneata... ªis-a ales! Suntem un popor al disperãrii ºi almizeriei. Înotãm în mizerie ºi în ruºine pânãla gât! (urlând) Pentru lucrul acesta mie mieruºine de îmi crapã obrazul, mie mi-e silãde mine, de îmi vine sã vomit!MIHAI R: (privind funia de mãtase pecare o þine în mânã) Dumneata, nu-þi esteruºine, popor român? Nu-þi este ruºine dehalul în care ai ajuns? Nu-þi este ruºine cãeºti la ora actualã poporul cel mai sãrac alEuropei? Nu îþi este ruºine cã eºti de râsulEuropei, cã eºti râsul celor care au vrut sãte distrugã, ºi te-au distrus? Nu îþi este ru-ºine cã hoþii ºi jigodiile cele mai mari, pecare dumneata le-ai dat, popor român, cãnu le-am dat eu, au jefuit þara asta de s-aales praful de ea? (priveºte un loc de pebârna de deasupra capului sãu)MIHAI R: (continuând sã priveascã bârnade deasupra) Cred cã am gãsit... De acolovoi lega funia. Acela este cel mai bun loc,de care voi lega funia. Este ºi la centru,este ºi puþin în afarã. Mâine când voi atârnaîn ºtreang, vântul când va bate, mã va legãnauºor, ca atunci când te leagãnã cineva sãadormi. (aruncã frânghia pe dupã bârnã odatã ºi încã odatã)MIHAI R: (foarte concentrat) Ce naibase-ntâmplã? Nu reuºesc deloc. Cred cã vatrebui sã mã caþãr, apoi sã mã urc pe bârnã...(concentrat, mai aruncã o datã funia)în sfârºit, acum am reuºit! (respirã adânc.κi ºterge transpiraþia de pe frunte. Apoi seuitã la ceas.) Pânã desearã mai am destultimp.MIHAI R: (îngândurat) ªi totuºi, de cesunt atât de indiferent? Atât de neutru? Atâtde depãrtat faþã de mine, ºi faþã de neamulmeu? Jos eram o fiinþã dramaticã, nefericitã,derutatã. (rar) Eu pot sã spun cu toatã sinceritatea,cel puþin începând cu prima jumãtatea anului 1990, începând cu porcãriaaceea din 15 martie 1990, de la Târgu Mureº,când românii au fost încãieraþi cu ungurii,apoi culminând cu mineriada din 13-15iunie 1990, când peste 20 de mii de mineriau venit în Bucureºti, unde au fãcut praf ºipulbere tot ce au întâlnit în cale. Unde aubãtut oameni, copii, femei, tineri, unde auomorât, au torturat ºi au distrus Universitatea,au urinat în laboratoare. Din acelmoment am fost îngrozit, speriat, umilit,revoltat, bolnav. Am fost un om bolnav. Unrevoltat. Sila, scârba de tot ceea se întâmplãîn tara aceasta a venit mai târziu. (potriveºtecapãtul funiei prin laþul cel mic de sus. Estefoarte atent, absorbit.) Aºa, acum este bine.Acum este perfect.MIHAI R: (priveºte cu atenþie funia careatârnã de sus) Rezistenþa funiei am verificat-ode mai multe ori, jos, acasã. (se agaþãcu amândouã mâinile de funie ºi trage deea în jos, opintindu-se) Þine! Este rezistentã!MIHAI R: (uitându-se la reportefonulagãþat) Dumneata înregistrezi tot, bãtrâne,nu-i aºa, dumneata înregistrezi tot? Credcã dintre noi toþi, dumneata eºti singurulcare-ºi face datoria! Când or sã mã gãseascãmort, atârnând în ºtreang, legãnat încoloºi-ncoace de bãtaia vântului, ºi dupã ce orsã citeascã scrisoarea pe care o am în rucsac,or sã te ia pe dumneata ºi or sã te întoarcãpe toate pãrþile. Dumneata, bunulmeu reportofon, eºti asemenea cutiei negrea unui avion care s-a prãbuºit. Aþi vãzut,dupã ce se prãbuºeste un avion, întâi îicautã cutia neagrã. (arãtând cãtre reportofon)Aceasta este cutia neagrã a vieþiimele, ºi a porcãriei numitã revoluþia românã.Aceasta este cutia neagrã a tragediei poporuluiromân. Aceasta este cutia neagrã a izbândeipoporului român. Cutia neagrã ademnitãþi neamului românesc.MIHAI R: (ducându-ºi mâinile pâlnie lagurã) Heeeei, popor al meu, popor al luiDecebal, al lui ªtefan cel Mare, popor al luiHorea ºi al lui Tudor Vladimirescu, al luiBãlcescu ºi al lui Mihai Eminescu, pentrutine mã sinucid. Mã sinucid pentru cã mi-eruºine cu un popor ca tine! Mi-e ruºine cafiinþã umanã cã am un popor ca tine! Unpopor care ºi-a batjocorit eroii, un poporcare ºi-a batjocorit geniile ºi valorile! Unpopor asasin al valorilor tale, a tot ce ai avuttu mai bun, a tot ce ai dat mai bun! Unpopor care ºi-a lins tiranii, care ºi-a înãlþatîn funcþii înalte asasinii, hoþii, lichelele,jigodiile, tot ce ai avut mai ticãlos ºi maiperfid în dumneata! Credeai cã nu amcurajul sã-þi spun adevãrul în faþã?! Aºacredeai, neam românesc? Aºa credeai, poporromân? Toþi politicienii ºi toþi demagogii,toþi cei pe care i-ai votat ºi i-ai pus în slujbe,te numeau în cuvântãrile lor demagogice,popor minunat, popor de eroi, popor viteazºi demn sub soare! Pe de o parte te laudã,prin faþã te lãudau, iar în spate îºi bãteaujoc de dumneata, popor român! Toþi aufãcut aºa, inclusiv Ceauºescu, singurul conducãtordin istorie care te-a pus la muncã,ºi care a fãcut din dumneata, poporul meu,un popor constructor. Este meritul lui însã,al marelui Dictator care te-a pus la muncã,dar care te-a pus ºi la o grea încercare.Continuare în pagina 21

Urmare din pagina 20Copiii asasinati în decembrie 89 ne scuipã între ochi,ªi dumneata, popor român, nu ai maifãcut faþã acestei încercãri! În perioadacomunistã, sub Gheorghiu Dej ºi sub Ceau-ºescu, te-ai stricat ºi mai mult. Te-ai învãþatviclean, parºiv! Ai trecut în primii zece anide dictaturã comunistã, anii 1948 –1960 ºiîn ultimii zece ani ai lui Ceauºescu, prindouã mari tragedii. Dar în loc sã înveþi cevadin tragediile prin care ai trecut, dumneata,popor român, te-ai parºivit ºi mai mult, teaistricat ºi mai mult. În strãfundul dumitale,popor al meu, stricãciunea s-a întins, asemeneaunei metastaze. Astfel cã atunci cândte-ai vãzut liber, dupã ce l-au izgonit peCeauºescu, dupã ce l-au omorât, cum te-aivãzut liber þi-ai dat arama pe faþã. Acestaeste adevãrul: þi-l spun în faþã! Acum aiarãtat cine eºti dumneata cu adevãrat!Acum, când te-ai vãzut liber, te-ai comportatexact cum erai.MIHAI R: (urlând în pâlnia imaginarãpe care o þine în mâini, în palmele fãcutepâlnie) ªi cum eºti dumneata, popor român,aºa îþi este ºi viaþa! Dumneata singurte-ai condamnat la sãrãcie, la umilinþã.Dumneata singur te-ai condamnat! Dar dinpãcate dumneata nu suferi, poporul meusãrman, dumneata nu suferi pentru cã eºtio realitate macroindividualã. Eºti un grupuman, ca sã nu spun turmã, care nu suferi.Cel care suferã este individul, suferinþa semanifestã la nivel individual, la nivelulorganismului biologic ºi al sufletului uman.Grupurile umane nu suferã, popoarele nusuferã, din pãcate! Suferim noi, bieþii indivizi.(tare, urlând) Eu sufãr, popor român,eu sufãr, dumneata nu suferi! Noi, sãracii,amãrâþii acestei þãri suferim, plângem, nezbatem, ne chinuim, urlãm de durere, neblestemãm soarta, bocim, înjurãm, hohotim!Dumneavoastrã, voi popoarele, nu suferiþi!Ceea ce este foarte grav, este foarterãu, pentru cã dacã dumneavoastrã, popoarele,aþi suferi, aþi avea conºtiinþã, alta ar fisituaþia omenirii ºi a noastrã, a fiinþelorumane. (micã pauzã. Respirã adânc, ca ºicum ºi-ar aduna forþele) Iatã de ce sunt eurevoltat împotriva dumitale, neam al meu!Iatã de ce îmi vine sã urlu ca o vitã înjunghiatã,popor al meu! Pentru cã datoritã þie,datoritã dumitale, neam românesc, suntemnefericiþi! Datoritã dumitale tinerii pãrãsescþara pentru a se stabili în alte þãri, unde suntmai bine primiþi, unde pot sã-ºi facã un rost!Aici nu se poate împlini nimic! Nimeni ºinimic nu se poate împlini pe acest pãmântromânesc! Nimic nu se leagã! (un fulgerbrãzdeazã din nou cerul. Tunetul prelungface sã se cutremure munþii)MIHAI R: La anul Domnului 1918, prinjertfa zecilor de mii de þãrani, care au muritla Mãrãºeºti ºi la Oituz, am realizat, cu milalui Dumnezeu, unirea cea mare a þãrii, unireapãmântului ºi a neamului românesc într-untrup. N-au trecut decât 20 de ani ºi ce-amridicat la 1918 s-a surpat, ne-au luat ruºiiBasarabia ºi Bucovina, bulgarii, judeþele dinsudul Dobrogei, ungurii, Ardealul de Nord,ºi s-a ales praful de România. Dupã 1965,sub Ceauºescu, am construit o economiegiganticã. Ceauºescu a avut un tupeu formidabil.Trebuia ºi noi sã avem o economieextraordinarã. Dupã cãderea lui au sãrit cutoþii ºi au jefuit economia româneascã den-a mai rãmas nimic din ea. (un sunet cavernosîl face sã-ºi punã mâinile la urechi).MIHAI R: (încet, meditativ) De ce? Deceeee? De ce tocmai neamul meu sã trãiascãaceasta dramã? Sã trãiascã aceasta maretragedie? De ce suntem un neam, un poporcare ne surpãm? Zidul care se dãrâmã, zidulMãnãstirii Argeºului, care se tot dãrâmã,ca o inimã care se umflã, apoi se dezumflã,este metafora, este esenþa istoriei acestuineam! (tare) De ceeee? De ce Legea noastrãeste surparea? (urlând) Din cauza unuiblestem de bunã seamã! Bine, dar care esteacel blestem? (ca ºi cum ºi-ar fi adus aminteceva)MIHAI R: Blestemul acesta, dacã existã,trebuie sã fie între neamul meu ºi Dumnezeu.Blestemul este forma de a ne iubi alui Dumnezeu. (trist, meditativ) ªtiu de ceDumnezeu ne iubeºte aºa, bãtându-ne cuparul, bãtându-ne an de an, veac de veac,cã ne-a deºelat. (rar) Pentru cã suntem unpopor care ne-am distrus valorile. Asta este!Nici un popor nu ºi-a distrus valorile aºacum am fãcut-o noi. De la începutul istoriei!Primul pe care l-am omorât a fost chiar regeleBurebista, întemeietorul marelui stat altracilor. Ne-am omorât Întemeietorul, peprimul strãmoº al nostru! Pe cel care ne-apus ºi ne-a legat asemenea unor cãrãmiziîntr-un templu. Cãci ce este un stat, un popor,decât un mare Templu? O mare Construcþie?Iar noi l-am asasinat. (urlând) Dece? De ceee? De ce ne-am asasinat întemeietorul,pe cel care ne-a întemeiat, adicãne-a dat un temei în istorie, un mare temeiîn istorie? ªi ne-a aºezat pe acest temei cape o temelie, ºi ne-a fãcut sã fim în istorietemei al celor care vor sã existe de aiciînainte, pururea în vecii vecilor?! Amin!Popor care-ºi omoarã conducãtorii ºi valorile!(mica pauzã) Am început cu Burebistaºi am terminat cu Ceauºescu. Pe Decebal,pe Mihai Viteazul, pe Tudor Vladimirescui-am trãdat, pe Bãlcescu l-am omorât, peCuza l-am trãdat, pe Antonescu l-am trãdatºi l-am dat pe mâna ruºilor, pe Gheorghiu-Dej, noroc cã l-au omorât ruºii, dacã nucumva tot unul din preajma lui l-a omorâtºi pe el, pe Ceauºescu ºi pe Elena Ceau-ºescu i-am omorât, pe copiii din decembrie89 tot noi i-am omorât! (micã pauzã, clipocitulunui pârâiaº se aude nespus delimpede ºi de dulce) Înþelegi acum, dumneata,popor român, de ce îþi merge prost?(rar, tragic) De ce þi-a mers prost, de ce îþimerge prost, de ce îþi va merge prost, darnu-þi va mai merge mult pentru cã vei dispareîn curând!? Pentru cã eºti un poporde asasini! Un popor care îþi asasinezivalorile. Pânã ºi pe Mihai Eminescu, geniulºi sfântul cel mai mare pe care l-ai dat, l-aiasasinat! (rânjind) Valorile ºi geniile þi leasasinezi, iar pe jigodii nu ºtii cum sã lepupi în fund ca sã le urci mai sus! Nu ºtiicum sã le votezi, sã le urci cât mai sus pescara ierarhiei, sã te conducã! Bravo! Poporal lui Decebal ºi al lui Traian! Bravo, nu amce zice! (se lasã o tãcere grea. Huruitul a-cela care vine din adâncul pãmântului,cutremurând muntele, se aude din nou)MIHAI R: Dacã am ceva pe lumea astacu cineva nu am cu jigodiile de politicieni,pe care scuip, cu jigodiile din parlament,pe care le blestem ºi cu jigodiile care ajungsã treacã ºi ei prin guvernele acestea deamatori! (micã pauzã) Nu am nimic cu ãºtia,sãracii. Sunt ºi ei victime ale poporului carei-a dat. (departe sunã jalnic un bucium)MIHAI R: Toþi îi înjurãm în stânga ºi-ndreapta pe politicieni, din jigodii ºi din curve,din lichele nu-i scoatem. ªi într-adevãr,observãm ºi noi, ºi asta la noi, la români, afost dintotdeauna, cum se vãd în parlamentsau în guvern, uitã de unde au plecat ºi dece au promis. N-au nici þarã, jigodiile blestemate,nu au nici popor, au numai ºi numaiinterese personale, nenorociþii! (micã pauzã.Departe se aude sunetul unei tãlãngi)MIHAI R: Pãi te întreb eu pe dumneata,popor român, cum vrei sã-þi fie politicienii,decât tot niºte jigodii, adicã aºa cum eºtidumneata? Ce poate sã rãsarã din fasoledecât tot boabe de fasole? Ce poate sã rãsarãdin pir decât tot pir? Ce politicieni pot sã deveni viermi. (plânge ) Asta am ajuns. Uniiiasã din poporul român? (acelaºi huruit au ajuns ºacali ai banului, alþii au ajuns niºteîngrozitor care urcã de peste tot îl face sã- viermi, care ne hrãnim din gunoaie! (tragic)ºi punã mâinile la urechi)Bravo, neam al lui Decebal! Bravo, poporMIHAI R: (speriat, trist) Doamneeeeee! al lui ªtefan cel Mare ºi al lui Mihai Viteazul!Opreºte huruitul ãsta o datã! Lasã-mã mãcarO bãtaie de joc mai mare ca aceasta nici nusã-þi spun tot ce am pe suflet înainte de se putea! (plânge. Departe se aude sunetula-mi pune ºtreangul de gât! (plângând) unei tãlãngi)Lasã-mã mãcar sã-mi adun gândurile! LasãmãMIHAI R: Dar ceea ce mã înspãimântãmãcar sã-mi pun ordine în gânduri! cel mai mult este cã voi, tinerele generaþiiVreau sã mã spovedesc, Doamne! Pentru de astãzi, sunteþi total inconºtiente. Habarcã dupã aceea o sã vin la Tine! Iar înainte nu aveþi cã nici peste 20 de ani acest poporde a veni la Tine vreau sã stau drept în faþa nenorocit va dispare! Nici nu vã pasã! FiecareTa! Vreau sã fiu cinstit cu mine ºi cu Tine!se gândeºte numai la el. Cum sã seMIHAI R: (cu mâna întinsã) Mã sinucid îmbogãþeascã el, cum sã-ºi satisfacã el plãcerile,pentru cã mi-e silã de tine, generaþie tânãrã!cum sã-ºi satisfacã el interesele luiSau generaþii tinere, ori ce dracului aþi mai ºi numai ale lui! Ceilalþi, ducã-se în mã-sa!fi! Noi, cei care am luptat pe baricade a- Poporul, naþiunea, neamul românesc nicitunci, pe 21 decembrie la Inter, sau am fost nu existã. (tare, urlând, cu palmele pâlnieîmpuºcaþi pe 22 decembrie 1989, când neaula gurã)chemat sã apãrãm televiziunea, iar ei ne-MIHAI R: Pentru 90 la sutã dintre voi,au chemat de fapt ca sã ne împuºte, ticãloºii,pentru 90 la sutã dintre români, neamulnoi am ieºit sã luptãm cu gândul la românesc, þara, poporul, naþiunea românãtoate generaþiile tinere care aveau sã vinã nici nu existã! Existã numai interesele lordupã noi! (respirã adânc) Am zis, acolo în egoiste, existã ei ºi numai ei! Cum sã fure,subconºtientul nostru, mai bine sã murim cum sã înºele, ca sã parvinã, sã se îmbogãþeascã,decât sã mai trãim cum am trãit în minciunãsã adune ca niºte ºacali cât maiºi duplicitate, în mizerie moralã! Sã ne sacrificãmmult! (un bucium sunã departe, apoi se audenoi, ca generaþiile de adolescenþi ºi huruitul care urca din adâncul pãmântului)de tineri, care vor veni dupã noi, sã poatã MIHAI R: Peste o jumãtate de orã sausã trãiascã în demnitate! (tare) ªi generaþiile peste 10 minute voi atârna în ºtreang. Mãtinere care au venit dupã 89 în istorie ce-au va dãlnãi vântul, îmi vor cânta pãsãrelele,fãcut?! (rar, apãsat) Le-a durut în fund, leamã va adormi susurul izvoarelor. Dar eudurut în cot de copiii ºi de tinerii morþi în plec foarte trist, profund îndurerat, scârbit,revoluþie! Asta au fãcut!jignit, revoltat din lumea aceasta! (tare) MãMIHAI R: (cu palmele fãcute pâlnie la uit în urma mea ºi-mi vine sã scuip pe lumeagurã) Auziþi, generaþii tinere! Vã doare-n cot, din care plec. Ptiu! Du-te dracului de societatevã doare-nfund, la fel ca pe porcii de politicieni,româneascã, nu ai fost decât o adu-de copiii morþi în revoluþie! Ceea ce nãturã de ºacali, de parveniþi, de jigodii, deeste echivalent cu a face pipi pe mormintele lichele ºi de amãrâþi. De amãrâþi cã n-amlor! (plângând) Pentru cã asta au fãcut româniiavut nici ce sã mâncãm, cã n-am avut ºi(tare), mai precis poporul român, cu noi o zi când am fi putut ºi noi sã spunem,copiii morþi în revoluþie! ªi-au bãtut joc de în ziua aceasta am fost ºi noi fericiþi. Înei, le-au cãlcat mormintele în picioare, s- sfârºit, a existat o zi din viaþa mea cândau urinat pe mormintele lor! (plânge în pot sã spun cã sufletul meu a fost fericit!hohote)MIHAI R: Dacã am ceva pe lumeaMIHAI R: Adicã ei, copiii care au ieºit aceasta cu cineva, am cu Dumnezeu ºi cusã lupte în decembrie 1989, au murit ca sã poporul meu, cu neamul meu. (vântul a-vinã Gigi Kent, Cataramã, Kandaranii, Fane duce viersul unui caval) Cu Dumnezeu nuSpoitoru, Sever Mureºan, sã vinã hoþii ºi prea am, ne-a dat cea mai frumoasã ºi ceajigodiile neamului românesc sã se îmbogãþeascã?mai bogatã þarã de pe lume. Iar noi ne-amPentru asta au murit ei?! (acu-bãtut joc ºi de asta. Suntem þara cu celezator)mai mari bogãþii ºi poporul cel mai sãracMIHAI R: Da, pentru asta! Cãci aºa am din lume. (meditând) Japonezilor le-a dathotãrât noi! Pentru cã aºa am vrut noi! Dumnezeu un pietroi, o insulã de piatrã, ºi(arãtând cu degetul) Pentru cã aºa aþi vrut ce bogaþi sunt! Nouã ne-a dat bãrãganul,voi, tinerele generaþii, voi, cei care sunteþi pãmânt sã-l pui pe pâine ºi sã-l mãnânci înastãzi în licee, în facultãþi, voi care sunteþi loc de unt, ne-a dat munþii ºi dealurile frumoasetinerii de azi! (pauzã. Se aude cântând oca un rai, cu subsolul plin de bogãþii,privighetoare, apoi susurul cristalin al unui ne-a dat râurile, Delta Dunãrii... Ne-a datpârâiaº) Asasinii copiilor ºi tinerilor din Dumnezeu bogãþii extraordinare, iar noidecembrie 1989 sunt astãzi milionari ºi mergem sã cerºim împrumuturi la bãncilemiliardari! (urlând) Iar voi, tinerii de astãzi, strãine cã murim de foame (tare). Ce ruºine!ce-aþi fãcut? I-aþi lãsat pe asasinii copiilor Ce lucru oribil! (acum se aud clopotele bãtânddin decembrie 89 sã ajungã miliardari, i-aþitriste, ca de pe altã lume) De aceealãsat pe Iliescu ºi pe Petre Roman, pe Constantinescu,am ce am cu poporul român! De aceea mãi-aþi lãsat pe neocomuniºti sã iau cu el de piept. (arãtând cãtre reportofon)distrugã þara ºi sã-ºi batã joc de amãrâþii De aceea îþi spun în faþã, poporul meu, eºtiacestui neam! Pentru cã pe voi nu v-au un ticãlos, un popor de nimic! ªi-þi striginteresat decât barurile, rockul, sexul ºi drogurile,acest adevãr în faþã! (urlând) Nu ca sã tenu-i aºa? Fetele merg astãzi la ºcoalã jignesc, sau hai, ºi ca sã te jignesc, ci ca sãcu fusta pânã la fund, pe culoarele liceelor te schimbi! Sã te schimbi dracului o datã,se fumeazã, discotecile sunt pline, ne-am sau mai bine sã dispari o datã de pe faþadedat acum la droguri! (respirã adânc) Iar pãmântului!pe ei, pe copiii morþi în revoluþie, în revoluþiaMIHAI R: (tragic) Pentru cã ce a fostlui Iliescu ºi a lui Brucan, i-am uitat. istoria acestui popor? Un chin, o umilinþã(trist) Nu-ºi mai aduce aminte nimeni de continuã, o cãlcare în picioare care a duratei! (urlând) Nu mai vrea sã mai ºtie nimeni douã mii de ani! Ne-au cãlcat în picioarede ei ?! Pentru cã pe toþi ne intereseazã cum romanii, care ne-au omorât bãrbaþii ºi i-auputem sã ne îmbogãþim mai rapid! În afarã dus la Roma în lanþuri. Aici în Dacia aude îmbogãþirea prin orice mijloace nu ne violat femeile ºi fiicele dacilor, s-au însuratmai intereseazã nimic, nu mai ºtim de nimic! cu ele ºi aºa a apãrut noul popor român!Am ajuns un fel de hiene, de viermi ai (micã pauzã) Din cine a apãrut noul popor?banului! Ne-am dezumanizat pânã la a Continuare în pagina 22Zodii în cumpãnã, vara 2010 2121

Copiii asasinati în decembrie 89 ne scuipã între ochiUrmare din pagina 21,MIHAI R: Din femeile îngrozite ºi victimizateale dacilor ºi din scursorile ImperiuluiLatin. Din elementul genetic masculincel mai stricat al Imperiului roman, aventurieriveniþi sã se îmbogãþeascã aici. Elementgenetic stricat, care prin împerechereacu elementul genetic feminin dac, l-a stricatºi pe acesta! De aici, din acest moment începestricarea noastrã ca popor! Din chiarmomentul genezei noastre! (respirã adânc)Suntem un popor nãscut dintr-o crimã,dintr-una dintre cele mai mari crime aleistoriei umanitãþii, crima, asasinatul unuipopor asupra altui popor! (tare, plângând)Crima, asasinatul poporului roman, sau maibine zis a adunãturii, a scursorii ImperiuluiRoman, adunate din toate provinciile ºiaduse în Dacia sã fãptuiascã distrugerea ºiasasinarea poporului dac. (urlând de durere)Acum aþi înþeles de ce suntem noi un poporde asasini, care ne asasinãm geniile ºi valorile?!Pentru cã suntem nãscuþi din asasini,pentru cã suntem nãscuþi dintr-o marecrimã! Crima Imperiului roman asupra Daciei!(în momentul acesta pãmântul începesã huruie din nou)MIHAI R: Ascultaþi! Ascultaþi! În fiecaredintre noi, acolo, în adâncul nostru, se audtemeliile surpându-se. Ele sunt înlãuntrulnostru, în adâncul, în subconºtientul nostru.(tare, plângând) ªi pânã când n-o sãfacem ceva sã ne purificãm, pânã când n-o sã ne schimbãm, aceste temelii se vor totsurpa. Pânã când vom dispãrea ca popor,dacã nu cumva clipa aceea este aproape!(tare) Dacã nu cumva ceasul acela a ºi venit!(respirã adânc, gâfâie. Îi auzim plânsulprelung, înãbuºit)MIHAI R: Acum înþelegeþi de ce am cevacu poporul meu? De ce mã iau de piept cuel, ca atunci când vrei sã-l iei de piept sãdai cu el de pãmânt? (cãtre cer) Iatã, Doamne,eu mã iau cu poporul meu de piept. Mãiau cu el la trântã, ºi mai bine mor cu el degât, decât sã trãiesc aºa mai departe. Aºa,ca un laº, ca un amãrât, ca o jigodie!MIHAI R : (cu degetul întins cãtre salã)Hei, hei, generaþie tânãrã, generaþii tinere,care aþi fost lovite! Dupã 1990, cei careterminã o facultate sau un liceu nu au locuride muncã, nu au o casã ca sã se poatã cãsãtori.Sunteþi o generaþie lovitã, trãdatã. Pânãºi þiganii trãiesc mai bine în România decâtnoi, românii! (tare) Sunteþi generaþii trãdateºi cei care v-au trãdat ºi care v-au condamnatau fost... pãrinþii voºtri! (respirã adânc)ºi pãrinþii voºtri au fost o generaþie trãdatã,trãdatã de generaþia pãrinþilor, pãrinþilorvoºtri, cei care au pus bazele, premizele,cum se zicea atunci, ale comunismului înRomânia ! ªi pãrinþii pãrinþilor voºtri au fosto generaþie trãdatã de pãrinþii lor! ªi uiteaºa, pânã la începutul lumii! Amin! (huruitulse aude acum crescând încet, atinge unpunct culminant, apoi începe sã descreascã)MIHAI R: (mângâie cu o dragoste nespusãfunia, ºi-o trece apoi pe dupã gât)Peste zece minute sau un sfert de orã mãvoi sinucide. (se uitã la ceas) Ce mã uimeºteîn clipa aceasta este cã nu simt nimic. (trist)Nu sunt nici emoþionat, nici speriat, niciîngrozit, nici fericit.MIHAI R: Este ca ºi cum actul acesta(trage de funie) nu ar avea nici o semnificaþiepentru mine. Ca ºi cum m-aº duceundeva unde am mai fost ºi unde nu mãaºtept sã gãsesc nimic. (un bucium sunãdeparte) ªi totuºi mã sinucid ca mod de amã revolta împotriva poporului meu. Camod de a protesta împotriva nesimþirii, ainconºtienþei ºi a vinei lui în istorie!MIHAI R: Dacã dumneata, dumneatacare mergi în clipa aceasta pe stradã, saupriveºti la televizor, gândindu-te numai cum22Zodii în cumpãnã, vara 2010sã te îmbogãþeºti ºi nepãsându-þi de nimicaltceva, m-ai întreba de ce fac lucrul acesta,þi-aº rãspunde cã-l fac cu speranþa cã poporulacesta se va trezi dracului o datã înistorie! Cã va avea ºi el o zvâcnire o datã înistorie, ºi va avea ºi el un pic de demnitateîn istorie! (departe se aude dangãtul unuiclopot)MIHAI R: Bat clopotele. Acestea suntclopotele care bat la înmormântarea mea.La moartea mea! (micã pauzã) Sora mea ºiprietenul ei, ºi iubita mea ºi fratele ei, aufost omorâþi la televiziune, în noaptea de22 spre 23 decembrie 1989, de asasinii carene-au chemat ca sã ne împuºte. Iar dumneata,popor român, i-ai votat în alegeriledin mai 1990 pe aceºti asasini, apoi i-ai maivotat încã o datã în septembrie 1992. Apoiîncã o datã în noiembrie 1996, când, chipurile,a venit la putere Convenþia Democraticã.Nenorociþii, care s-au dovedit ºi maihoþi, ºi mai nesãtui! ªi îi vei mai vota încão datã, ºi încã o datã! ªi aceºti asasini, dupãce au fost asasinii copiilor din decembrie1989, au fost ºi asasinii cuplului Ceauºescu,în ziua sfântã de Crãciun, tocmai ca sãpângãreascã aceastã zi. Tocmai ca sã abatãblestemul Lui Dumnezeu pe capul tãu,popor de care-ºi bat toþi joc! ªi cãlãii aceºtia,dupã ce i-au omorât pe Ceauºeºti, au pusmâna, votaþi de dumneata, popor român,pe conducerea þãrii. ªi dupã ce au pus mânape conducerea þãrii s-au apucat sã omoareºi þara aceasta! (tare, cu degetul întins, acuzator;clopotele se aud acum mai tare, maiaproape)MIHAI R: Auziþi clopotele?! Eu sunt unsinucigaº. Uitaþi-vã, priviþi-mã! Sunt cugâtul în ºtreang, în curând voi atârna înºtreang. (cãtre salã) Sã ºtii, popor român,cã-mi pare rãu cã m-am nãscut în dumneata!De mai multe ori m-am gândit lalucrul acesta. Îmi pare rãu cã m-am nãscutîn dumneata! (plânge) Aº fi vrut sã mã nascîn alt popor, indiferent în care. Sã mã finãscut în poporul þiganilor, un popor depeste 400 milioane de oameni, întins pesuprafaþa întregii lumi. Sau sã mã fi nãscutîn poporul lui Izrael, sau în poporul german,ori în poporul japonez. Numai în dumneata,popor român, pe pãmântul acesta blestemat,sã nu mã fi nãscut! (se aude încetcum începe sã creascã huruitul care vinedin adâncul pãmântului)MIHAI R: (din ce în ce mai tare) Auzi,þi se surpã temelia, popor român! Auzi zidulmãnãstirii Argeºului cum se surpã! De douãmii de ani se surpã istoria poporului românºi el nu zice nimic. S-a învãþat ca un câinebãtut de soartã sã se târascã prin istorie,bãtut de toþi, scuipat de toþi, cãlcat de toþiîn picioare, cel mai rãu ºi cel mai oribil depoliticienii lui, de aceste scârnãvii blestemate!(tragic) Eu nu vreau sã fiu fiul unuiasemenea popor! Mi-e ruºine de ruºinea lui!(ascultã) Auziþi, ascultaþi! Huruie! Se surpãtemelia în noi, temelia acestui neam, continuu,ceas cu ceas, de la începutul lumii!MIHAI R: Sub Ceauºescu auzeai la cozi,vorbeam în ºoaptã, toþi vorbeam: suntemun popor de hoþi, suntem un popor de jigodii,suntem un popor de laºi. Dar am eusau dumneata, avem noi voie sã spunemdespre poporul din care facem parte ºi carepe lângã noi este un uriaº, cã este un poporlaº? Cã este un popor de jigodii? (micãpauzã. Se gândeºte). Pãi dacã acesta esteadevãrul, dacã acesta este Adevãrul, nunumai cã am voie sã-i spun poporului meuîn faþã cã este un popor laº sau un poporperfid, (apãsat, tare) ci este de datoria meaca fiinþã umanã sã-i spun acest adevãr înfaþã! Pentru cã spunându-i adevãrul în faþãeu îl ajut astfel sã se îndrepte. Pe când dacãîi ascund adevãrul îi fac rãu, nu-l voi ajutacâtuºi de puþin sã se îndrepte! (sirena uneisalvãri se aude din ce în ce mai tare, ca ºicum salvarea chiar s-ar apropia)MIHAI R: Îmi pun aceastã problemã,omule de pe stradã, nu cã mi-e fricã, deºieste foarte adevãrat, îmi este fricã sã nugreºesc. Înainte de a muri îmi este foartefricã sã nu greºesc. Vreau sã trec dincolocu inima curatã. (respirã adânc ) Într-adevãrsocietatea româneascã din cea de-a douajumãtate a secolului XX a fost o societatede hoþi, pentru cã hoþii au fost mereu pestejumãtate din populaþia maturã. Acesta esteadevãrul! A fost ºi este o societate coruptã,meschinã, o societate de curve caracteriale,de lichele. (respirã) Oamenii cinstiþi, pentrucã au fost ºi din aceºtia, au fost 10, 15, 20la sutã, nu au fost mai mulþi de 25, 30 lasutã în nici un caz. (se gândeºte) Da, darpoporul român nu este societatea româneascãde astãzi sau de ieri. (tare) El estesocietatea de astãzi plus toþi strãmoºii noºtripânã la începutul istoriei noastre. (sirenasalvãrii se îndepãrteazã acum, dangãtul unuiclopot se aude din ce în ce mai aproape)MIHAI R: Pot eu sã spun despre societateade azi ºi despre strãmoºii noºtri, atâtde chinuiþi, cã au fost hoþi?! (respirã adânc)Da, partea de sus, stratul de sus al societãþii,politicienii, negustorii, boierii, despre aceºtiapot sã spun. “I-e ruºine omenirii sã vã zicãvouã oameni!”, spunea Eminescu despreclasa de sus a societãþii. Da, dar þãrãnimea,clasa bazalã, a fost o clasã de oameni cinstiþi.Deci nu pot sã spun despre poporul româncã a fost un popor de hoþi. ªi nici cã esteun popor de hoþi. Hoþii au fost pe parcursulistoriei lui 10-20 sau 30 la sutã. În veaculXX raportul s-a inversat, acum cei cinstiþisunt 10-20 la sutã. (acum clopotele bat tare,încep sã vuiascã)MIHAI R: Eu mã voi sinucide, oamenibuni. Vã las dumneavoastrã aceastã sarcinã,sã vã gândiþi dacã suntem sau nu un poporde hoþi. Eu zic cã suntem unul dintre celemai triste popoare din istorie, unul dintrecele mai jalnice. Unul dintre popoarele celemai cãlcate în picioare, batjocorite! (tare)Da, dar noi, noi suntem în primul rând vinovaþide lucrul acesta! Noi am fost cei carei-am invitat pe alþii sã ne batjocoreascã, sãne fure, sã ne calce în picioare. Iar atuncicând aceºtia nu au venit, ne-am cãlcat noisinguri în picioare, ne-am jefuit noi singuri.Aºa cum ne-am jefuit economia dupã cãderealui Ceauºescu de n-a mai rãmas nimicdin ea! (urlând de durere) De ce s-a întâmplatacest lucru? Pentru cã avem în noimorbul autodistrugerii, sãmânþa sinuciderii,avem în noi gena aceea care ne determinãsã ne facem rãu singuri. ªi de-a lungul istorieine-am fãcut îngrozitor de mult rãu. Atâtde mult rãu încât eu sunt îngrozit de dumneata,popor român !MIHAI R: (ridicã ºtreangul mai sus, dupãce se urcã pe o trupinã) Eu sunt un omîngrozit ºi scârbit de poporul meu. Poporulmeu este un popor sinucigaº. El nu ºtie cumsã se sinucidã în istorie ºi atunci începe sã-ºi facã singur rãu.MIHAI R: (priveºte trist înainte. Nu seuitã, de fapt, la nimic. Poate se gândeºte laceva) Aºa a fost sã fie! Aºa a fost sã fie ºidestinul poporului român. Aºa a fost sã fieºi destinul meu. Sã-mi pun capãt zilelor,undeva pe un pisc, în munþi. (clopotele seaud mai clar ºi mai aproape) Dupã ce voimuri, voi sta probabil un timp pânã mã vagãsi cineva atârnând în ºtreang. (buciumulse aude ºi el jalnic)MIHAI R: (trist, meditând) Nu cumvadestinul meu seamãnã cu destinul poporuluiromân? (respirã adânc, tragic) Adevãruleste, poporul meu, cã te-am iubit extraordinarºi profund, îngrozitor de profund.Mã sinucid ca protest împotriva dumitale,popor al meu! Îmi este milã de dumneata,dar ºi de mine de mi se rupe inima! (tulniculse aude când mai aproape, când mai departe.Cu mâna întinsã înainte) Pe dumneata,societate româneascã, te detest! (tare,ca ºi cum i-ar striga cuiva în faþã) Societatede hoþi ºi de amãrâþi! Societate de cãlãiºi de victime! Societate murdarã! (urlândde durere) Te scuip în faþã! (scuipã) Ptiu!Ptiu! Du-te-n mã-ta! Du-te-n mã-ta desocietate cinicã ºi inconºtientã! De societatebolnavã! Te scuip în faþã ºi te blestem! Alege-s-arpraful de tine! Alege-s-ar praful detine, Curvo, ce eºti! (clopotele ºi buciumulse aud mai aproape, mai tare. În momentulacesta îl vedem cum trage de funie ca sãse urce mai sus. Se urcã în vârful picioarelorpe trupinã, îºi face vânt, dupã careîmpinge trupina cu piciorul drept. Aceastase rostogoleºte încet. Acum trupul îi atârnãîn ºtreang, cu chipul împãcat. Vedem trupulcum se dãlnãie înainte ºi înapoi. Clopotelese aud mai tare. Tot mai tare. Acum vuiesc,dramatic, asurzitor. Acum trupul i se leagãnãmai încet. Pare cã s-a oprit. În timpce cortina coboarã încet, încet, clopotelevuiesc asurzitor).

MARIANA ZAVATI GARDNERCasa din dealJackie cârmui maºina cu iuþime. La deal.Anvelopele se împotrivirã. Apoi tãcurã. Glodimprimat deodatã pe parbriz. Vedea numaifragmente de copaci zdrobiþi. Dincolo deceaþa groasã... fantome de stejari seculari.În jurul casei se contura o centurã de castitatemeºteritã din tufe de mure.Jackie coborî geamul. Guiþãturi pãtrunserãinsistent în maºinã, complimentate deoaromã înþepãtoare de gunoi de grajdproaspãt. Jackie coborî din maºina. Primulpas îi încleie fusta cu noroi. O lampã dinfier forjat fãrã bec cãlãrea deasupra uºii dela intrare. Jackie apucã geanta din cânepã.Mâna-i cercetã conþinutul: portmoneul, calculatorulde buzunar, trusa de machiaj, scrisoareaavocatului, telefonul mobil ºi douãportchei. Extrase portcheiul mai mic. Fãcucâþiva paºi cãtre verdele intens al intrãrii cuinel din alamã coclitã cu trei ºopârle, plasatdeasupra pãrþii din mijloc a uºii.- Se cojeºte vopseaua, strigã de pe banchetadin spatele maºinii, Bobby, fiica ei.Jackie respirã adânc. Acum e acum!Fluturi reverberau zãpãciþi, ecouri printrînsa.Jackie puse cheia în uºã ºi apãsã pemânerul din alamã. O grãmadã de ziare,reclame ºifonate ºi plicuri maronii cu scrisorioficiale o împiedecarã sã intre.- Au... Bobby, Bobby, vino aici... Au!- Ce-ai pãþit? întrebã copila, care semutase acum pe scaunul ºoferului.Jackie se regãsi cu un picior întins ºicu celãlalt sub dânsa. Încercã sã se echilibreze.Cu excepþia rotulei de la picioruldrept ce-i fãcea o moþoacã. Dar Jackiefusese la Strãjerie ºi putea face faþã.- Sunt aici! ªi Bobby încadrã uºa de laintrare.- Ce þi s-a întamplat? se interesã copilacu o urmã de bunãvoinþã.- E poºta! Nu-i nimic! Hai înãuntru! rãspunseJackie încercând sã-ºi controlezedurerea.Pãºirã în holul înalt, cu lucarna ºi cupodeaua din dale de piatrã. O oglindã dinpin japonez, ce-ºi pierduse argintul, prezentaîn partea de sus o pasãre exoticã. Înhol se aflau patru uºi din stejar... nici unadeschisã.- Nu-i aºa cã-i mãreþ? Hai sã vedemînãuntru! ªi Jackie întrerupse nemiºcareaclãdirii.Bobby fãcu o piruetã, ºi deschise uºacea mai de aproape. Þâþânile se miºcarãtãcute. Tãieturi de luminã rãneau duºumeaua.Jackie pãºi cãtre obloanele interioareºi le distanþã ca pe niºte aripi de pasãre gatade zbor. Un ºemineu, care aducea a sunetedistante de ger proaspãt, se afla lângã o casãde pãpuºi cu douã caturi, terminatã cu osfârleazã de vânt în forma unui cocoº dinfier forjat. Bobby îngenunche.- Nu-i nimic înãuntru ºi miroase alumânãri! afirmã Bobby.- Nu miros nimic! ºi mamã-sa se apucãsã inspecteze fiece colþisor al încãperii.- Nu vãd nici o lumânare! ºi Bobby priviîncurcatã. Mamã, uite!Jackie se apropie de biroul din mahon.- Aratã ca un rinichi, constatã Bobby.- Ce-i asta? ªi atinse o cutie cu capacpe care era lipitã o ilustraþie cu baloanemulticolore ce pãreau ofilite. Corpul extinsal unui Hopa-Miticã ruginit trãsni colic dinascunziº. Jackie-ºi vãzu fiica încremeninddeodatã. Ca-ntr-o peliculã mutã, Bobbydeschise gura asemenea unui crap în aºteptareagrãunþelor.- Nu-þi fie teamã scumpo, e numai o jucãrie!ªi Jackie-ºi apucã fiica de mânã.Încãperea urmãtoare era de douã ori maimare, cu obloane interioare închise ermetic,spre care Bobby alergã imediat sã le deschidã.Frigul emana din dalele de piatrã, ºiºemineul reverbera sunete îndepãrtate degheaþã zdrobitã.- Mamã, auzi?- Ce scumpo?- Paºi pe gheaþã dis-de-dimineaþã.- Nu-i posibil! E miezul verii, scumpo!De-a lungul a doi pereþi se întindea câteo bibliotecã din lemn masiv plinã pânã lasaturaþie cu volume groase legate în piele.Flori de iasomie proaspãt culese erauîmpraºtiate peste poliþã din piatrã sculptatãa ºemineului.- Mamã, uite! ªi Bobby se-nghesui înmamã-sa.- Ce-i scumpo? Jackie intersectã privireafetei.- Cine-a pus florile acolo? îi ºopti Bobbyla ureche.Jackie replicã cu o grimasã:- Ce flori? Nu vãd nici o floare, scumpo!Bobby deschise gura sã-i replice, darvocea i se opri în gât.- Priveºte dulapul galez! Întotdeauna miamdorit unul la fel, Jackie se entuziasmã laintrarea în bucãtãrie.Printre stânci ºi trestii, o ºtiucã frumoasã,închisã într-o cutie etanºã din sticlãconvexã, þinea în dinþi o plevuºcã.- Oare plita Aga funcþioneazã? Va trebuiînsã sã scoatem barele de la ferestre! spuseJackie dintr-o rãsuflare, arãtând spreferestrele gotice. Se întoarse apoi cãtre fiicasa,ce stãtea în picioare ca paralizatã, cugura semi-cãscatã, cu privirea îndreptatãspre dulapul galez.- Ei, ce-i cu tine, scumpo?O boare rece mãturã faþa lui Jackie cânddeschise uºa cãmãrii, o închisoare cu fereastraminusculã acoperitã cu mesa dinsârma. Pe pereþi, gresia întemniþa temperaturiarctice. Nici o rãsuflare nu deranjarãcoarea tânguitoare a încãperii urmãtoare.Odatã obloanele eliberate, tufe multicoloreprivirã spre Jackie ºi Bobby din grãdinaabandonatã. Deasupra ºemineului, portretulîn mãrime naturalã al unui adolescent îmbrãcatîn albastru ºi încãlþat cu teniºi, priveaprintr-o fereastrã deschisã spre o grãdinãimaginarã.- Mã urmãreºte cu ochii! Nu-mi place,mamã, murmurã Bobby.- Fleacuri, scumpo! se încruntã mama.- Vai! þipã Bobby neatentã, izbindu-sede un fotoliu.- Fii atentã, scumpo! ºi Jackie strânsemâna lui Bobby.- Hai sã mergem sus la etaj. Nu-i aºacã-i mãreþ? spuse Jackie.Sub paºii lor nerãbdãtori, praful se ridicãdin lemnul scãrii din stejar. Pe casa scãrilor,mama ºi fiica se simþirã intimidate de lambriurilepânã la tavan. La etaj, se pornirã sãinvestigheze cele patru dormitoare. Deschiserãcu forþa obloanele interioare înþepenite.Câte un pat cu baldachin ºi draperii dindamasc se afla în mijlocul fiecãrui dormitor.Arcuri se configurau cu îndrãznealã, dinpãrul de cal, pânza din cânepã ºi damascimprimat.- Paturile... n-ar trebui sã fie lângãperete? Puse aºa, sufocã dormitorul! Levom muta când ne instalãm! remarcã Jackiecu blândeþe.- Uite-te acolo la leagãn! Vai! Se balanseazã!ªi vocea lui Bobby se auzi ascuþitã.- Fãrã zgomot! observã copila.- Poate l-ai atins, scumpo! Fãrã sã-þidai seama! spuse Jackie absentã.- Nu l-am atins, doar ºtii, m-ai vãzut!replicã Bobby vehement.- Nu-s covoare... dar... duºumelele nuscârþâie! remarcã mama ei.- ªi nu vãd radiatoare! O sã-ngheþãm laiarnã! strâmbã Bobby din nas.- Poate cã este încãlzire sub duºumele,replicã mama-sa. Ai observat vreun boiler,Bobby?- Pânã acum, nu! rãspunse Bobby cuochii înadins încruciºaþi.- Apa nu curge la robinete. Sunt oareconectate la reþeaua de apã?- Nu-mi place aici! Vreau acasã, acum!Imediat! Bobby fãcu o grimasã ºi se pusepe smiorcãit.- E arctic!... Flori proaspãt culese!...Oare ce-o mai fi ºi asta? Ei, lasã, Bobby,nu te-ngrijora! Trebuie sã existe o explicaþiela toate astea. Uite ce priveliºte avem desus! Nu-i grozav?Din tãcerea de pe casa scãrilor, zãrirãsiluete ce-ºi scoteau maºinile din garaje, ºigara care se înãlþa ca un creion ascuþit, cucorpuri de clãdire din cãrãmidã roºie ºiferonerie în stil victorian. Mama ºi fiica deabiaputeau vedea conturul unui tren carese apropia anevoios de peronul principal algãrii. Jackie ºi Bobby-ºi auzeau inimagalopând fãrã sunet în dimineaþã.- Chiar a locuit bunica aici? De-adevãratelea?- Se pare ca da! Aºa a confirmat avocatul!veni rãspunsul lui Jackie.S-au mutat la câteva zile dupã solstiþiulde varã, Jackie, Bobby, motanul tãrcat cublanã argintie ºi ceasul cu cuc pe care tatãllui Jackie îl achiziþionase într-un momentde nerãbdare în timpul unei excursii înMunþii Pãdurea Neagrã. De-a lungul anilorfusese suport felicitãrilor de Crãciun ºi deaniversare. Aratase timpul cu conºtiinciozitatetimp de o sãptãmânã, ºi, în ciudatuturor eforturilor fãcute de ceasornicarullocal, se încuiase-n tãcere.Jackie, Bobby ºi motanul tãrcat cu blanãargintie nu au adus covoare pentru dalelede la parter sau draperii pentru ferestrelecu obloane interioare.La câteva zile dupã ce s-au mutat, ofirmã specializatã în mutãri aduse corpulgreoi al unui pian de concert meºterit deErnst Kaps pentru budoarele supradimensionateale conacelor aristocraþilor dinvremuri apuse. Rularã cu dibãcie tapiseriaAubusson decolaratã, cu douã figuri centralecare semãnau vag cu nenorocoºii MarieAntoinette ºi Louis XVI. Jackie o moºtenisede la o matuºã, ºi tapiseria generase înfamilie întrebari despre provenienþã. Jackieºi Bobby o agãþarã în salon în faþa pianuluide concert.Luna peria cerul, ºi Jackie se foia înpatul ei cu baldachin. În visul ei, noapteaera îngheþatã. În mijlocul nopþii, îºi simþipieptul presat de niºte greutãþi enorme. Selupta sã înlãture ceea ce simþea, dar fãrãrezultat. Sãri din visul ei ºi se forþã, cu inimabãtând în galopul unei iepe, sã aprindãlumina. Fu învãluitã imediat în tãcere,durerea dispãruse însã ºi inima ei îºi reluãritmul normal.Raze de luminã sãgetau cu îndrãznealãîntunericul pe când Jackie sãri din patul eicu baldachin cu urne decorative ºi reliefuricu flori de laur. Patul ajunsese acum înmijlocul dormitorului.Continuare în pagina 24Zodii în cumpãnã, vara 2010 2323

24Casa din deal Urmare din pagina 23Simþea paºi grei pe piept. Subsuorile eiîncepurã sã plângã. Inima îi galopa ca oiapã de curse. Jackie deschise gura. Eraîmpietritã.Jackie sãri de sub plapumã ºi alergã îniatacul fiicei sale. Pielea-i era de gãina ºi-iera groazã sã se uite înapoi. Calmeazã-te!îºi spuse, urmat de Sunt sigurã cã trebuiesã existe o explicaþie logicã.Iatacul lui Bobby era acum acoperit cumunþi de afiºe ºi movile de haine încompetiþie. Jackie intrã ºi netezi plapumaghemuitã pe patul fetei ei. Încã tremurândsãrutã pãrul lui Bobby. Rãmânem aici sau oluãm de la capãt? O umbrã strãbãtu faþa luiJackie, pe când evalua poziþia nouã a patuluicu baldachin ornat cu anansuri sculptate.Gâtu-i era un deºert.- Bobby, trezeºte-te! ºi Jackie încercãdin nou sã scuture piramida din mijloculpatului.- Trezeºte-te, ai examen azi! ºi Jackieîncercã din nou sã-ºi trezeascã fiica.- Sst... dã-mi pace, rãpãi vocea de subplapumã.- Ai sã-ntârzii! o repezi mamã-sa.- Îs obositã! se filtrarã cuvintele de subplapumã.- Vãd cã iar þi-ai organizat odaia! si Jackieîncercã sã afle sens în grãmada de haine.- Ce vrei sã spui? se auzi vocea lui Bobby,acrã ca o lãmâie.- Ai mutat patul, spuse Jackie cu asprime.- Fii calmã! Am sã vad despre ce-i vorba!Nu-þi face griji! Dar Jackie nu mai erasigurã pe sine.- Tu eºti cea mereu îngrijoratã! venirãspunsul repezit al lui Bobby.- Am visat cã tãiam o pânzã... lãtrãBobby.- O cãlãtorie lungã, fãrã îndoialã... spuseJackie pierdutã în gânduri.- Lungã cât Strada Mare de la Bacãu...accentuã copila, un foc disecându-i ºira spinãrii.- Înþeleg ce vrei sã spui... ºi privirea luiJackie deveni culoarea cenuºii.- Tãiam pânza cu o foarfecã de tunslâna de oaie, þipã Bobby din cuibul ei. Ca oWalkirie, zburã Bobby din culcuº.- E îngheþatã! þipã copila, luptându-secu duºul din baie.Învioratã, Bobby coborî în bucãtãrie ºiumblã prin rafturile dulapului galez.- Nu-þi uita rechizitele pentru examen!ºi Jackie culese un fir de praf de pe jachetaºcolarã a fiicei ei.Bobby începu sã-ºi cerceteze geanta dinpanza de sac. Era ca ºi cum ar fi cãutat unac în carul cu fân.- Nu-mi gãsesc stiloul! Nici calculatorulde buzunar! Cineva mi-a umblat prin lucruri!þipã strident, întorcându-se acuzator spremama-sa.- Te-ai uitat pe biroul din odaia ta! ºiochii lui Jackie se înãlþarã spre ceruri.Bobby strivi cu picioarele treptele scãrii,câte douã odatã, dãdu buzna în iatacul eide exploraþie adâncã ºi periculoasã.Se uitã la patul ei cu baldachin ºi încremeni.- Mamã! Mamã! þipã. Patul s-a miºcat!- Fii calmã! Las’ cã vin imediat! N-aveagrijã! spuse mama-sa, albã la faþã.- Tu eºti cea ce-i mereu îngrijoratã! oharponã Bobby.- Haide! Grãbeºte-te! o auzi pe mamasade la capãtul scãrilor.În pofida tuturor aºteptãrilor, geanta luiBobby ºedea calmã pe biroul ei. Calculatorulde buzunar, portmoneul cu banii, cardulbancar, telefonul mobil, toate nimicurile ei,erau ca un scrob cu smântânã. Le smulseºi le-ngrãmãdi în geanta din pânzã de sac.- Fii atentã cum citeºti fiece întrebare!îi aminti mama-sa din antreu.- Taci! ªtiu perfect ce am de fãcut!- Fii cu ochii pe lucrurile tale! ºi Jackieatinse vârful nasului lui Bobby ca sã-i aducãnoroc, un vechi obicei în familia lor.Zodii în cumpãnã, vara 2010- Ai grijã sã cobori la staþia ºcolii, adãugãmama-sa.- Taci! Taci! Taci! ªtiu perfect ce amde fãcut! explodã Bobby în combustieverbalã.- Dragã, eºti perfectã, dar... nu te lãsape lauri! ºi Jackie, îmbrãcatã în negru dincap pânã-n picioare, fluturã mâna dreaptãîn direcþia drumeagului.Jackie închise uºa de la intrare ºi se grãbisus pe scãri cãtre sala de baie. Se apucã sãcureþe cada cu email albastru cu modelecu berze. Merse în dormitorul lui Bobby casã ordoneze grãmada de haine în odihnã peduºumea. Patul cu baldachin era lipit deperetele opus uºii. De la parter, se auzeaugame firave încercate la pianul de concert.Jackie simþi în spate o rãsuflare de gheaþã.Se întoarse involuntar. Privi intens uºaînchisã. Perii de pe braþul lui Jackie stãteauîn poziþie de drepþi, soldãþeºte. Lãsã sã-icadã cârpa din mânã, ºi smulse clanþa de lauºa închisã.Merse în dormitorul ei. Aruncã o privirespre patul cu baldachin ºi îngheþã. Patulstãtea tãcut lângã peretele opus uºii. Gameºi arpegii stângace schelãlãiau din direcþiacamerei de zi. O respiraþie de gheaþã îi periagâtul pãros. Se întoarse sã priveascã uºadin stejar, închisã etanº.Jackie cercetã apoi fiecare odaie, în spatelefiecãrei uºi ºi înãuntrul cãmãrii cupoliþele din dale de piatrã. Aflã ferestreledormitoarelor conturate de gheaþã. Evitãsalonul, de unde se auzeau miorlãite gameºi arpegii intense. Tremurã ºi-ºi vânã jachetadin lânã.Alergã ca o sãgeatã spre telefonul ceera aºezat între scara din stejar ºi uºa de laintrare. Ridicã receptorul. N-avea ton.Rãsuflarea-i ieºi din trup. Jackie înºfãcãgeanta din pânzã de sac ºi deschise uºa dela intrare în mare vitezã. Pãºi afarã, lovitãde caldura flãmândã. Vãzu corbi care-ºiluau zborul din câmpurile cu orz ºi câtevaVocea lui sunã extrasã. Câinii-l trãgeau înjosul drumeagului. Nori de corbi decolaude pe ramurile stejarilor sufocaþi de iederãºi vâsc. Corbii planau din ce în ce mai jos.Jackie, poliþistul ºi cei doi câini alsacieniaccelerarã pe drumeagul îngust.- De ce nu-i lãsaþi în clãdire la Recepþie?îl întrebã Jackie, preocupatã de spinii tufelorde mure ce atârnau în bolta de deasupradrumeagului.- Vedeþi cât de agitaþi devin? Urlã ºi tragcând se apropie de clãdirea poliþiei.- Ce are clãdirea? se interesã Jackieprivind fix în direcþia clãdirii poliþiei, ce seîntrezãrea printre tufele de mure.- Sã ºtiþi cã asta-i numai din auzite. Întimpurile Reginei Victoria, bunul Dumnezeus-o odihneascã, aceastã clãdire a fost azilulsãracilor din orãºelul nostru.Jackie-l privi intens.- Se spune cã ar fi pãcãtoºii de la azilulsãracilor, ce au locuit în clãdire... înaintede a fi fost transformatã în sediul poliþieilocale, replicã poliþistul trãgând cu forþã delesa câinilor alsacieni.NICOLAE NICOARÃ-HORIAMãlinstinsÎn memoria colegului meu,Bibliotecar ConstantinNicolae Mãlinaº (21 mai1943 – 24 februarie 2010)* Poetul Nicolae Nicoarã-Horia face referire larevista “Familia Românã”înfiinþatã de ConstantinMãlinaº în 1999.- Oamenii au locuit în condiþii teribileacolo... au ºi murit acolo... Se spune cã,trebuind sã facã economii, epitropii aziluluisãracilor, al cãror reprezentant a locuit încasa din deal, obiºnuiau sã ordone ca morþiisã fie îngropaþi în pãmânt neconsacrat.Istoricul nostru local mi-a spus cã acestecadavre erau transportate noaptea ºi îngropateprintre rãdãcinile copacilor din arboretum,deºi nu ºtie precis unde anume fuseserãpuºi... spuse poliþistul, în timp ce selupta sã þinã din scurt câinii alsacieni.Omul dãdu afirmativ din cap ºi continuãs-o informeze.- Înþelegeþi cum stau lucrurile aici?! Adevãrateste cã sergentul nostru, bunul Dumnezeusã-i dea sãnãtate ºi viaþã lungã, acerut, aºa deodatã, transferul, vara trecutã...Noi, de la sediul poliþiei locale, amrãmas gurã’cascã. Mai ales, cã suntemcolegi de mulþi ani, ca o familie adevãratã...mereu îmbinam munca cu micile bucuriiale vieþii... Împreunã la lucru... împreunãla aniversãri ºi zile de naºtere... împreunãla picnicuri ºi grãtare... la mici chefuri ºivoie-bunã!... Sergentul nostru s-a transferataºa deodatã... dupã o noapte de gardã. Fusesede serviciu toatã noaptea de unulsingur...Jackie îºi acoperi gura cu mâna.- Dacã-mi amintesc bine, continuã el,fusese o furtunã grozavã, cum vezi numaipe ecrane, zdrãngãneau ferestrele clãdiriipoliþiei ca o cohortã de soldaþi ce mãrºãluiescîn unison. Obloanele interioare s-audesprins parþial din balamale, numeni nu ºtiecum! Zgomote curioase au ajuns la urechilelui... se propagau din direcþia vechilor celulevictoriene de la subsol, ultima oarã folositeîn Rãzboiul cel Mare, pentru a închide protestatariide conºtiinþã. Sergentul nostru,bunul Dumnezeu sã-l þinã sãnãtos, a coborâtla subsol ºi a gãsit toate uºile celulelor largdeschise... trântindu-se ºi vãitându-se încurentul puternic din coridor. Pot sã vã jurcã fuseserã controlate minuþios ºi încuiatecu cheia dupã ultima inspecþie din anulacela!Acum, nici unul dintre noi nu coborâmla celulele de la subsol. De atunci... organizareaa trebuit sã se modifice aici... avemcâte doi poliþiºti de serviciu pe noapte...Jackie-l mãsura uluitã.- Vedeþi, am moºtenit recent casa dindeal... de la mama mea. Nu înþeleg ce sepetrece înãuntru! ºi Jackie-ºi frecã nasulpânã acesta deveni roºu ca un gogoºar demurat.- Doamnã, din câte ºtiu, nimeni nu alocuit aici în ultimii treizeci de ani de cândlucrez la poliþia localã. Pronunþa cuvintelecu siguranþã, un zâmbet mândru întipãrindui-sepe faþã.Ajunºi la poala dealului, poliþistul legãlesele câinilor alsacieni de stâlpii pentrubiciclete ºi o luã din nou în susul drumeaguluiîncâlcit în tufele de mure, urmat lacâþiva paºi de Jackie. Tãcerea gãurea luminaplumburie care se filtra cu efort printretufe.În lacrimã Poemul se-nveºmântã,ªi plâng acum la cãpãtâiul tãu,Prieten drag, FAMILIA* ta sfântãCuprinsã-i toatã în pãreri de rãu…Te-ai dus Mãlin, te aºteptam la varãSã înforeºti din nou ºi sã ne daiParfumul risipit cu drag în Þarã,În Þara-n care supãrat erai…Sã te-ocroteascã în vãzduh Supremul,Din truda ta duratã pe pãmânt,Tu iartã-mi dar neterminat poemul,Dar nu mai am, eu nu mai am cuvânt…Drumeagul se topea în întunecimeavegetaþiei. Zgomotul vehiculelor din valemurise. Cerul, de un indigo intens, spânzuratdeasupra arboretumului, se lupta sãpãtrundã printre spaþiile tufelor de mure.Copacii aºteptau parcã sã fie înghiþiþi deochiul furtunii.În dreptul casei, Jackie stãtu câtevamomente confuzã, pentru cã nu putea aflauºa de la intrare, acum sufocatã de iederaotrãvitoare. Stângace, Jackie reuºi sã întoarcãcheia în broascã. Jackie intrã în coridorulde la intrare urmatã de poliþist. Fâºiiînguste de luminã decupau întunericul.Coridorul era rece ca un frigider. Mirosulde lumânãri aprinse îmbacseau spaþiul.Cu bastonul într-o mâna ºi cu lanternaîn cealaltã mânã, poliþistul se puse sã cerceteze,începând din salon. O ramã barocã,goalã, umplea acum spaþiul dintre ºemineuºi plafon. Îngrijoratã, Jackie-ºi încreþi fruntea.De deasupra, paºi înfundaþi rupeautãcerea casei.- Unde-i? Jackie întrebã cu privireafixatã pe ramã.- La ce vã referiþi, doamnã? întrebã poliþistul.- Figura din tablou... adolescentul...îmbrãcat în albastru... ºi încãlþat cu teniºi...spuse Jackie profund tulburatã.- Sigur, sigur, nu vã tulburaþi! Sã vedemce se petrece la etaj? spuse poliþistul înþelegãtor.Jackie fu trecutã de un fior când îºi auzipaºii pe treptele din stejar.Controlarã fiecare dormitor cu minuþiozitate,unde fiecare pat cu baldachin seafla înþepenit în mijlocul încãperii.Din pod, paºi înfundaþi zguduiau tãcereacasei. Poliþistul, îngrijorarea citiindu-se pefaþa bãrboasã, stivui niºte cãrþi într-o movilãca s-ajungã la trapa de la pod ºi s-o poatãdeschide cu bastonul. Tot atunci sãri deoparte,scãpând ca prin minune de a fi lovitde o scarã pliantã desfaºuratã pe neaºteptate.Urcã treptele, urmat de Jackie care seuita mereu în spate.Poliþistul aprinse lanterna. Podul apãruspartan, cu excepþia unui cufãr de zestre lamijloc. O pânzã groasã de pãianjen legãnacapacul cufãrului, în mijlocul cãreia se aflaun pãianjen umflat cu dungi portocalii cetransformã într-o fantomã, un pãianjenasemãnãtor ca mãrime.Jackie tremurã ºi oftã când poliþistuldeschise capacul cu bastonul.- Doamnã, repede... priviþi aici! o strigãpe Jackie.Înãuntru se odihnea un schelet îmbracatîn albastru imaculat ºi încãlþat cu teniºi. Floride iasomie, proaspãt culese erau în dreptulinimii.- Trebuie sã raportez imediat! spuse, ºiîncercã sã vorbeascã la telefonul mobil.- Nu am semnal! continuã poliþistul.Jackie coborî scãrile în fugã, urmatã, învitezã, de poliþist. Pe când închidea trapa,amândoi auzirã capacul cufãrului de zestreînchizându-se cu o bufniturã.Din pod, paºi cadenþaþi sãgetau tãcereacasei. O pãlãrie, ca din plumb, trasa umbreadânci în casã. Afarã, corbi se odihneausãtui pe crãcile copacilor din arboretum.Un miros de guano sãpa în nãrile lui Jackie.Þinându-ºi geanta, din panzã de sac,strâns la piept, Jackie apucã mâneca poliþistului,îl împinse în maºina ei încã parcatãîn faþa casei. Vehiculul înghiþi prundiºul ºiaccelerã pe drumeag la vale. Prundiºul tãieîn anvelopele maºinii. Corbii decolarã îngrupuri. Jackie virã scurt. Tot la vale. Anvelopelenu mai obiectau. Apoi, scrâºnirãurgent. Amprente de noroi se imprimarã peparbriz. Jackie vedea numai fragmente decopaci biciuiþi. Stejari ascunºi în ceaþagroasã. O centurã de castitate din tufe demure înghiþitã de ceaþã.În curs de publicare la New Fiction Collection -Forward Press Ltd. (Marea Britanie)

LUCIAN TION,Ronaldo si Iuliana,EXT. SAT DE MUNTE. DIMINEAÞÃ.Soarele dã sã rãsarã de peste culmeaunui deal. În distanþã – un munte semeþ. Seaude cântecul unui cocoº.INT. DORMITOR. DIMINEAÞÃ.Interiorul unei case la þarã, semiîntuneric.Afarã continuã sã se audãcocoºul. SOÞIA – cinzeci ºi de ani, trecutã,o umbrã de vise neîmplinite pe frunte –deschide ochii încruntaþi de somn ºi priveºtecu neplãcere cãtre ceasul cu ace de penoptierã. E cãtre ºapte.O privire în direcþia opusã îl dezvãluiepe PRIMAR, aceeaºi vârstã, faþa-i între ceatipicã a primarului de la þarã ºi cea brãzdatãde o modestã licãrire de inteligenþã. În clipade faþã licãrirea e stinsã de aburii beþiei deseara trecutã. Primarul sforãie.SOÞIA (dezgustul cu greu ascuns) HaiNelule cã-i ºapte.Primarul sforãie.SOÞIA (îl zgâlþâie) Mã! Treci mã cã aiºedinþã azi, n-auzi?Primarul deschide ochii, tulburi, aruncão privire spre sursa supãrãrii, o identificã...îi închide la loc.SOÞIA (limita a fost atinsã) Nelule, îþiarunc damigenele la porci dacã-mi mai facidin astea, ce naiba!Primarul deschide din nou ochii. Cuchestii din astea nu-i arde de glumã.INT. BAIE. DIMINEAÞÃ.Sunetul unui robinet deschis, faianþãalbã.SOÞIA (Din off) Treci de te spalã. Hai.Hai, c-asearã nu te-ai codit atâta la pahar...Silueta nevestei trece prin faþa oglinziiîn care apare apoi, stânjenitã, faþa primarului.Îndureratã. O mânã fãcutã cãuº duceapa spre ochi. Alinarea însã întârzie sã aparã.Dimpotrivã: apa e rece ºi faþa o aratã. Deodatãînsã licãrirea unei speranþe alungãmomentan suferinþa. Ochii primarului verificãinstinctiv dacã uºa e închisã, se mulþumescsã o vadã apropiatã, coboarã conspiratoriuînspre chiuvetã, apoi dedesubtul ei,de unde mâna scoate o micã sticlã de plasticpierdutã într-un buchet întreg de altele caºi ea. O nouã verificare, apoi primarul ducesticla la buze ºi foloseºte o gurã din conþinutpentru a face o scurtã gargarã gãlãgioasã.“Gura” astfel folositã e înghiþitã cu plãcere,iar sticla repusã în locºorul potrivit. Deabiaacum începe a-ºi face apariþia multaºteptata senzaþie de alinare. Dupã careprimarul purcede cât se poate de normal laoperaþiunea de spãlat pe dinþi.SOÞIA (intrând brusc) Ia. Pune-þi-oasta.Lasã pe ºifoniera din baie o cãmaºã cãlcatã.Primarul continuã operaþiunea fãrã ao bãga în seamã.EXT. CURTEA PRIMARULUI. DIMI-NEAÞÃ.Primarul iese din casã într-o geacã depiele neagrã, cu o pãlãrie pe cap ºi o geantã“de birou” în mânã. Traverseazã curteagospodãriei, în mijlocul cãreia troneazã unautomobil de marcã. Fiindcã cocoºul seîntâmple sã ciuguleascã ceva chiar înapropierea portierei ºoferului, primarul faceun gest prin care-l îndepãrteazã ºi se urcãnemulþumit în maºinã. Începe sã facã manevrepentru a scoate maºina din curte.EXT. DRUM SAT. DIMINEAÞÃ.Camera urmãreºte þanþoºa maºinã ieºindde pe poarta gospodãriei, virând pe drumulprincipal, iar apoi rulând o sutã de metri,pentru a se opri în faþa clãdirii primãriei.EXT. PRIMÃRIE. DIMINEAÞÃ.Primarul iese din maºinã ºi dã sã intrepe uºa primãriei, dar în ultimul momentobservã ceva ce îi provoacã profundã nemulþumire(pentru a nu o numi de-a dreptulenervare). Ceva nu îi convine la monumentuldin faþa primãriei, douã baterii deartilerie din al doilea rãzboi de turelele cãroraau fost agãþate douã steaguri: cel al UniuniiEuropene ºi cel al României. Steagurile acumsunt înnodate ºi legate de turelele de caresunt agãþate ca ºi cum cineva ar fi vrut sãle protejeze spre a nu fi uºor murdãrite.Primarul bombãneºte ceva, se îndreaptãsprinten spre bateria ce poartã steagul uniunii,îl desface, îl lasã sã se arate în toatãsplendoarea sa, îl admirã preþ de o secundãcu zâmbet, apoi, ignorând complet steagulvecin, al României, intrã în primãrie.INT. CORIDOR PRIMÃRIE. ZI.Primarul trece în vitezã pe lângã cuºcaportarului în care îl întrezãrim pe acestamoþãind cu capul pe un ziar sub o lampã.Primarul îºi curãþã sonor gâtul, destul pentrua-l trezi pe portar.PORTARUL (surprins, umil) Neaþadom’ primar, sã trãiþi!Primarul îºi încetineºte vizibil mersul caºi cum cineva l-ar fi deranjat împotriva voieilui. Apoi se întoarce leneº, calculat, cãtreportar.PRIMARUL Mai vãd o datã steagu’ ãlalegat, te spânzur cu el, clar?PORTARUL Apãi ºtiþi ºi ’neavoastrãdom’ primar cã noaptea nu-i bine sã rãmânãsãracu desfãºurat cã—PRIMARUL Sã nu sã rãceascã, aºa-i?Portarul încearcã sã bâiguie un rãspuns,dar îºi dã seama cã e pierdut. Primarul seîntoarce sã-ºi continue drumul.PRIMARUL Te spânzur!PORTARUL (din urmã) ‘nþeles, dom’primar. Sã trãiþi!INT. SALA DE ªEDINÞE. ZI.O încãpere modestã, dar renovatã în stil“modern”: podea din imitaþie de parchet ºio masã “de ºedinþe” înconjuratã cu scaune“pe rotile”. Pe pereþi, efigiile tradiþionale: oicoanã, un calendar ortodox ºi un tabloureprezentând un piesaj de duzinã.Pe scaune, la cafea, COSMIN, pe latreizeci ºi cinci de ani, poliþistul satului, înuniformã, mãnâncã seminþe. DORU, viceprimarul,cincizeci de ani, corpolent, se uitãpe geam. Mai retrasã, spre perete, RO-DICA, secretara primãriei, aceeaºi vârstã,rãsfoieºte un “Elle” fumând o þigarã. Cosminse uitã la ceas, culege o coajã de seminþede pe buze ºi o “presarã” în scrumierã.COSMIN (un zâmbet cu înþeles) Vioricazâce c-o vãzut luminã pânã noaptea târziula dom’ primar...Rodica aruncã o privire curioasã. Doruse uitã la Cosmin ca ºi cum nu ar înþelege.COSMIN (acelaºi joc) Nu de alta, da sãne fi zâs ºi nouã în cazu ãsta cã... no... numi-ar fi strâcat sã dau ceva la porci înaintesã plec.DORU Hai mã Cosmine, tu crezi cã deporcii tãi avem chef acuma? Tu nu-þi daiseama cã noi avem comisie într-o sãptãmânãºi încã nici nu am trimis proiectu’?Intrã primarul. Cei doi se îndreaptã dinspate. Rodica pune revista pe masã ºi seridicã.DORU Neaþa dom’ primar.COSMIN Sã trãiþi.Primarul îºi aºeazã geanta pe masã fãrãsã ridice privirea la cei prezenþi, ºi se îndreaptãspre fereastrã.Rodica aduce o ceaºcã cu cafea ºi oplaseazã lângã geantã. Apoi se retrage.PRIMARUL (privind pe geam) Deci.Câte puncte avem deocamdatã?DORU Pãi...Doru se apleacã spre geanta pe care oþine la piciore ºi scoate un dosar ºi o bucatãde hârtie. Le aºeazã una lângã alta pe masãcu grijã. Hârtia, pesemne mai importantã,o netezeºte cu palma.DORU Sã vedem... Pentru construcþiaconductei de gaze... (verificã în dosar)Patru puncte. (Cosmin dã din capaprobator) Pentru reabilitarea drumurilor...COSMIN Aici ar trebui sã luãm ºi zece!DORU (îl admonesteazã cu privirea)Maximum pe articol e ºapte. (revine la document)Pentru reabilitarea drumurilor...cinci puncte. Pentru dezvoltarea turismuluirural... adicã construcþia de pensiuni, hoteluriºi alte aºezãri de naturã turisticã... douãpuncte. (ridicã privirea spre primar) Cu alu doamna Rodica ºi a lui Lucian care aufost ridicate anu trecut sunt nouã pensiuni...RODICA ªi toate goale.DORU (o ignorã) ªi în condiþiile astea...chiar ºi-ãstea douã puncte-s cam trase depãr...COSMIN Hai mã cã-n Miceºti au vreodouãzeci de pensiuni. Da de-aia tot or primitbani sã declare pãdurea Vidinului parcnatural.RODICA Parcu lu sfântu! Cã-n fiecarelunã scot de-acolo tot câte cinci cãruþe delemne ºi le dau pe sub mânã tot la câtecinzeci de milioane...Primarul se întoarce de la geam cu oprivire durã în direcþia lui Rodica. Apoi seuitã din nou la Doru.PRIMARUL Continuã.DORU Aºa... Pentru renovarea pãstrãvãriei...COSMIN Pfai, în ce hal îi ºi aia...DORU Aici am avea cel mai bun punctaj.ªase. Dacã invocãm anul construcþieiºi faptul cã singura renovare a fost fãcutãîn... 1957, aici ne iese bine. (cautã în dosar)ªi asta ar fi deocamdatã cam totul...Privirea Rodicãi cade dezamãgitã în jos,apoi trage revista din nou sub nas ºi odeschide plictisitã. Cosmin mai ia un bobde sãmânþã în gurã ºi se uitã fãrã þintã laperetele din faþã.DORU (CONT) Dar...Privirea primarului dã sã fugã spre masã,plinã de curiozitate, dar se stãpâneºte latimp.DORU (CONT) (se umflã în pene)Dar... Am mai gãsit ceva...Cosmin rãmâne cu sãmânþa nedeschisãîntre dinþi.DORU (CONT) (cotrobãind în dosar)Unde naiba eºti... Ah! Ascultaþi! Pentrufortificarea prin îndiguire a cursurilor deapã care ar putea, prin contribuþia nefastãa fenomenelor naturale sã prezinte semnede pericole pentru gospodãriile locuitorilorsau proprietãþile de bun comun, se potacorda puncte în funcþie de gradul de pericolla care sunt supuse acestea, în urmaunui studiu de fezabilitate care sã propunão formulã de prevenire a acestor pericole.Triumfãtor, se uitã la cei prezenþi.Rodica îºi ridicã privirea pentru unmoment, apoi, decepþionatã, se întoarce larevistã.COSMIN Adicã tu vrei sã zâci cã pentrucã i-o inundat la Todoruþ ograda amu ºaseani, tu vrei sã consideri îndiguirea vãii? Sãfim serioºi...DORU Pãi cum mã, da scrie clar aci:pericole pentru gospodãriile locuitorilor sauproprietãþile de bun comun!RODICA Atuncea ºi la mine-i pericolcã anu trecut dupã ploaie mi s-o dus Mândruþasã bea apã, ºi cum n-o vãzut cã-iadâncã, o alunecat ºi ºi-o rupt un picior.DORU Da, da vaca ta nu intrã la proprietatede bun comun.COSMIN Dac-ar fi fost fiicã-ta pe dealtã parte de-ar fi cãzut sã-ºi rup-un picior,ea poate c-ar fi intrat.RODICA (ofensatã) Auzi, sã nu te iei tude Ioana cu gura aia a ta spurcatã cã—PRIMARUL (destul de tare pentru a-iacoperi) Bine! Am înþeles ideea. (cãtreDoru) Toate la un loc... adunate... Câteavem?DORU Pãi... sã vedem... (calculeazã)La conductã patru... la drumuri... aºa...alea-s nouã... pensiuni... unºpe... ºi cu apa...(fãrã explicaþie jubilant) În total Nelule, dacãpunem ºi faza cu îndiguirea la cinci, cã maimult nu putem cere pentru ograda lu’ Todoruþ...douãzeci ºi douã de puncte!Tãcere mormântalã.Primarul se uitã spre cer, prin geam.Rodica, încã ofensatã dupã comentariul luiCosmin, se uitã urât la el. Cosmin ridicã unalt bob de sãmânþã de pe masã ºi se uitã dinnou la perete.Doru, realizând încet situaþia, îºi pierdezâmbetul ºi, cu o grimasã, îºi apleacã dinnou privirea în dosar.DORU (ca pentru sine) Pânã la minimciinºcinci...Cosmin sparge sãmânþa cu dinþii.PRIMARUL (din aceeaºi poziþie) Ce nuînþeleg io, îi cum Dumnezeu, cu toþi amãrâþiiaºtia care-o duc ca vai de ei în comunaasta, nu putem aduna ºi noi acolo niºte punctesã ne dovedim sãrãcia, mã... ªi înstãriþiiãºtia din Miceºti câºtigã în fiecare an vodouã-trei sute de milioane pã proiecte. Astasã-mi explici tu, Dorule! Cum, mã?DORU Pãi... atâta mi-o ieºit, dom’primar, adicã—Continuare în pagina 26Zodii în cumpãnã, vara 2010 2525

26Ronaldo si Iuliana Urmare din pagina 25PRIMARUL Uitã-te ºi tu la comuna asta!Uitã-te la amãrâtu ãsta de Marinu lu’ Voichiþa.Uitã-te!Toþi cei de faþã privesc spre punctularãtat de primar.Pe geam într-adevãr se vede un cetãþeancare prezintã dificultãþi în a se da josde pe bicicletã spre a intra la magazinulsãtesc de peste drum.RODICA Pfiu, iar îi bat...PRIMARUL (se întoarce cãtre cei de lamasã) Cum ai descrie tu cu cuvintele taleimaginea asta, mã Dorule? Cum? Belºug,bunãstare...? Cum alfel decât defavorizatã...?COSMIN Clar...PRIMARUL Ne trebe ºi nouã o datã înviaþã nu sã ne mândrim cã avem ceva, dincontrã, sã încercãm sã convingem pe cinevacã nu avem nimic... ºi ºi-atuncia odãm în barã?COSMIN Apãi... dacã chiar vrem sã nemândrim putem, nu-i vorbã...PRIMARUL Cu ce mã? Cu ce ne mândrimfaþã de ãºtia de la uniune dac-ar fi,doamne fereºte, sã vinã sã ne viziteze ºi penoi cineva?Tãcere. Primarul vine ºi se aºeazã lamasã.PRIMARUL Da, de-acord. Pã vremuriaºa eram. Pãi nu veneau aici pe vremea lu’rãposatu puhoiae dom’le, ba la o drumeþie,ba la o cherchelie...? ªi-acuma?DORU Sã cherchelesc p-altudeva.PRIMARUL Sã nu mai aibã ValeriaBodului din ce plãti grãunþele la gãini? Apãimai dã-o dracului de treabã!COSMIN Mie mi sã pare cã totuºi amavea pentru ce cere bani. Cã avem ºi noislavã domnului ºi monumente istorice caretrebuie întreþinute, ºi—DORU Ce monumente istorice, mã? Cemonu— No ºtii ce? Dacã n-ai încredere iafã tu lista! Hai! (îi împinge documentele)Citeºte tu ºi gãseºte-mi mie monumenteleistorice care trãbã-ntreþinute! Cã aºa cerembani ºi de vopsea sã ne feºtim tunurile!COSMIN Da di ce nu? Dacã mai scoatemun punct, douã ºi-acolo...DORU Bã pe cuvânt, tu ºi pã maicã-taivinde-o pãntru douã puncte—Cosmin, ofensat, dã sã riposteze.PRIMARUL Bine! Am înþeles ideea.(spre Doru, cât mai îmbietor) Dorule, tufaci treabã foarte bunã. Numai cã... uitecum stã treaba. Sãptãmâna viitoare vinecomisia. Dacã noi nu le arãtãm cu câr cumâr cinzeºicinci de puncte, finito la comedia,mã-nþelegi? Bani de la buget ioc,reduceri la salar din plin, ºi ne-adâncim ºine-adâncim în sãrãcia asta ca-n niºte...nisipuri miºcãtoare..COSMIN Asta bine-aþi zâs-o, dom’primar.PRIMARUL Ne tot certãm cã asta-i aºa,cã aia-i aºa... cã ãla are dreptu sã-ºi punãfirmã pã uºã cã ãla nu, ne mâncãm unu pãaltu ca animalele... ºi-n timpu ãsta... alþiine-o iau în faþã. Hai mã sã ne gândim! Ceputem face sã luãm ºi noi un ban, hm?Toþi cad pe gânduri, unii mai de formã,alþii mai în serios.RODICA Nu cã mã dau io înþeleaptã...da, mã gândeam aºa... avem biserica dindeal veche de douã sute de ani. Oare n-ar fiun bãnuþ ºi-acolo pãntru renovare?COSMIN ªi-aia clar îi monumentistoric!Cosmin aruncã o privire triumfãtoareîn direcþia lui Doru. Doru lasã ochii în dosarºi se apucã sã caute.DORU (citind) …pentru clãdiri ce facparte din patrimoniul naþional în funcþie dedata construirii obiectivului… (cu jumãtateZodii în cumpãnã, vara 2010,de glas) Da… ar intra. ªi la 200 de ani… arfi chiar… ºapte puncte.Rodica strãluceºte, îºi mai aprinde oþigarã.PRIMARUL Bravo, Rodica. No vezi cãeºti ºi tu bunã la ceva ?COSMIN (repede) Aºa oare moara luiIordache n-ar intra ºi ea oare ? ªi aia trãbãsã aibã vo sutã de ani buni…Doru ºi primarul se privesc întrebãtori,apoi, animaþi subit de energia momentului,concomitent, dau startul concursului ceurmeazã:PRIMARUL ªapte ºi cu vreo patru,unºpe. Mai departe!RODICA Io mã tot gândeam. În loc sãcultivãm numa cartofi în luncã, ºi cã ãstatot îi proiect european, n-am putea ºi noisã sãdim acolo ceva plante mai europene?PRIMARUL Ce plante europene?RODICA Nu ºtiu, da fiicã-mea când ofost în Italia o adus niºte chestii de-asteaverzi de-aratã ca conopida, da nu-i chiarconopidã. ªi-am pus ºî io în supã ºi ºtiþi cebun-o ieºit?Fãrã a aºtepta startul, Doru se pune dejarepede pe cãutat.COSMIN Ce plante, tu Rodicã?RODICA Apãi fiicã-mea le zâceabrocoli…COSMIN No, Dorule. Vezi mã, nu zâceceva ºi de brocoli p-acolo ?DORU (repede) Pentru împrospãtareaterenurilor prin variaþia anualã a culturiloragricole pe o suprafaþã direct proporþionalãcu… (triumfãtor) Este!PRIMARUL Dac-o þîi tãt aºa Rodicã, îldãm pã ãsta jos.Cosmin lasã sã-i scape un zâmbet, Doruaruncã o privire speriatã înspre primar.PRIMARUL Hai mã Dorule cã glumim…(energizat, cãtre ceilalþi) No, daþî-i bice! Cemai avem noi de nu au ceilalþi? Aºa, ca sãfim ºi noi originali.COSMIN Apãi mai originali decât chestiacu borcoli ãla…RODICA O avem pã Veta lui Tudose...COSMIN (fulgerat de-o idee) Da mã!Dansuri populare. (cãtre Doru) Hai cã-imusai amu sã fie ceva cu... folcloru tradiþionalsau cum îi zice...RODICA Îi zâci la Veta sã-ºi aducãfetele, îl pui pã Bobu de la ºcoalã sã leregizeze ºi faci un ºãu de picã pã spate toatãuniunea...ªaisprezece versuriPe plaja moale ca otava,lângã vila lui roz-albastrã,el citeºte o carte tare,încã n-a reþinut numelepârlitului scriitor,despre un semen miliardarcare ºi-a strâns amanta de gât,dar n-a avut norocul sã moarãºi acum cere banipentru o nouã rochieºi la gândul acesta helioterapistulsare peste rânduri cum sari,lângã garduri,peste rahaþii de la nuntã,ce þi-e ºi cu romanele,azi, scriitorii sunt iuþi ca lighioanele...PRIMARUL ªtiþi ce? Nu-mi mai împuiaþimie capu’ cu de-astea. De vo tri ani sã tãtcãznesc ºi ãºtia din Miceºti sã strângã fonduripentru nu ºtiu ce festival de dansuripopulare ºi nu-i bagã nime-n samã. Cecredeþi mã? Cã ãºtia din uniune-s partiducomunist?COSMIN Hai mã Nelule, zâi cã tu nuvrei sã faci târgu cu Bobu din cauza la—PRIMARUL (i-o reteazã scurt) Dincauzã la nimic. Dansurile populare nu mergºi gata! (îºi revine puþin) Altceva ne trebenouã, ceva mai... original, mai...COSMIN (ºi totuºi) Acuma o fi cumzâceþi dumneavoastrã, nu zâc... da io mãgândesc cã ar trebui totuºi sã ne punem învaloare ce avem, nu? Adicã... cum sã zâc?Fete frumoase de exemplu avem ºi ãlea nule înlocuieºti nici c-o sutã de biserici...RODICA (deºi nu îi convine sã se aliezecu duºmanul) ªi cãmin cultural avem, daavem degeaba cã de când am bãgat tri sutede milioane-n renovare acu doi ani nicimãcar un eveniment nu s-o þânut în el. ªice pãcat de aºa frumuseþe de spaþiu...COSMIN Cã io nu cred cã le-ar displaceaºa de tare nici la domnii din comisie sãmai vadã un picioruº, sã se mai încãlzeascãcu un pãhãrel—PRIMARUL Mã oamenilor! Noi ceremfonduri pentru reabilitarea comunei. Nufacem serbare câmpeneascã.DORU (care între timp nu a încetat sãscormoneascã) Da de asta ce ziceþi? (citeºte)În cazul în care comunitatea deþine unpatrimoniu cultural de o însemnãtate aparte,care sã punã în valoare... (o privire spreCosmin) ...potenþialul artistic al locuitorilor,un numãr de CINCISPREZECE PUNCTEpot fi acordate pentru manifestãri culturalartistice,vizuale, grafice, sau pentru perfor-man-ceart ºi reprezentaþii sau spectacoleteatrale...PRIMARUL (o nouã luminã din adâncuri)O piesã... de TEATRU...Ceilalþi rãmân muþi.PRIMARUL (CONT) Asta-i mã! Pfiu,da cum de nu ne-am gândit! Cãmin culturaleste, actori... ce mai vorbã... numa sã teduci la crâºmã la ªonicã pe la zece sara ºiþirecitã ºi Hora unirii... ªi gândiþi-vã numacum o sã scrie gazetele: (se ridicã de pescaun, prins de moment) Comuna ªomcuþaMare... prezintã în premierã absolutã... peþarã reprezentaþia... uluitoare a celebrei pieseION DAVIDEANU(15 ianuarie 1938 - 10 iunie 2010)(Poezii din Arhiva AdSumus)FOTO CREDIT: http://alexandruseres.ro/Merg privind înapoiªoricelul simte omul bleg,îmi face semne ºi semnepe care nu le înþeleg,cã sunt poet ºtie,foarte bine,pasãrea din prun,îmi trage un cântec,nu-i a bunã, nebun,ascult ºi privescºi mã crucescîndelung,merg privind înapoi,calc în strãchiniºi nu-mi ajung...de teatru... piese de teatru... (se reaºeazã,mai domolit. Încurcat) Ce piesã, mã?Ceilalþi se uitã la el cu gurile cãscate.COSMIN Io zâc sã rãmânem totuºi ladansuri populare...PRIMARUL Asta-i cea mai bunã ideepentru tot proiectu’ nostru ºi voi vreþi sã-idaþi cu picioru? Cine s-o mai gândit, mã sãpunã o piesã de teatru în fundu’ pãdurii,ha? Cu cinºpe puncte de pe piesã, ºi cubrocoloiu lu Rodica... ce ne mai trebe? Maigãsiþi ºi voi un gorun de salvat acolo ºi-amdat lovitura!Ceilalþi încep sã considere.PRIMARUL (CONT) Dorule, rãmâi pepost. (cãtre ceilalþi) No zâceþi oameni buni:ce piese de teatru cunoaºteþi? Cosmine, zâimã cã doar la oraº þi-ai fãcut ºcoala...COSMIN Apãi... îi cam demult...PRIMARUL Dorule, tu?DORU Pãi nu era una cu... nu mai ºtiu...“Sã ai sau sã nu ai?”RODICA La aia nu-i zâcea parcã „Aavea sau a nu avea”?PRIMARUL (strãfulgerare) “A fi sau anu fi”. Asta-i! (în transã) “Romeo... ºiJulieta”! Ha, ha, i-am mâncat!Ceilalþi încuviinþeazã, se creeazã o micãanimaþie.PRIMARUL (CONT) Rodica, sunã-l pãCornel la biblotecã sã ne-aducã toate exemplareledin “Romeo ºi Julieta”! Dorule,scoate formularu ºi dã-i bãtaie! Cosmin...mai vedem noi.Primarul se pregãteºte sã se ridice.COSMIN Da, domnu primar... dacã-ipiesã, nu ne trebe totuºi ºi-un regizior?Adicã ºtiu io acuma cã ’neavoastrã ºi neaBobu...Primarul cade pe gânduri. Apoi brusccãtre Cosmin:PRIMARUL Tu vii cu mine. (din merscãtre Doru) Pânã dupã-masã la cinci aicompletat formularu’, da?ªi iese într-o fericire neuitându-se înurmã.COSMIN (ºi el din mers, grãbit) N-aiputut sã te faci cã nu vezi partea aia…Rãmaºi singuri, Doru ºi Rodica schimbãpriviri confuze.RODICA No. Om face ºi teatru. Ce?Fragment din scenariul de film cu acelaºi titlu,câºtigãtor al Concursului HBO pentru scenarii delung metraj (TIFF, Cluj-Napoca, 2010).În aceste poemear trebui sã existeinima meaSuntem de viþã nouãÎn acest poem ar trebuisã existe inima meaprecum o bombã,întârziatã, exploziasã fie un cântec prelung,apoi o lumânare aprinsãde la o steadin iarba ceasfinþitã de rouãºi noroi, iubito, noisuntem de viþã nouã,ei, bine,cum sã treacão cãmilãprintre sânii tãilipiþi de mine...

DINU BÃLANCoolEXT. LICEULUI “ALMA MATER”DINTR-UN ORêEL DE PROVINCIE.ZIUA.Afarã e o vreme primãvãraticã, cu ocãldurã atipicã pentru aceastã perioadã.Mugurii sunt gata sã plesneascã. Oraºulfreamãtã de viaþã. Maºina profesorului dejurnalism înoatã prin traficul ridicat de peºosea. O nouã experienþã în acest orãºel. Avenit cu prietena lui sã predea jurnalismul,o materie ineditã în istoria liceului. Coboarãpe un trotuar plin de cupluri sprintene,îndrãgostite lulea. Perechile îl studiazã peprofesor cu atenþie întrebându-se cam cerol are, dacã intrã aºa hotãrât pe pavajulcare duce la intrarea în ºcoalã. O clãdiremasivã în stilul cenuºiu al tuturorconstrucþiilor comuniste se ridicã masivãca o umbrã peste destinele atâtor oamenicare trec prin acest loc.INT. CABINETUL DE JURNALISMDIN LICEUUn PC în funcþiune, vrafuri de revisteprãfuite, CD-uri. Profesorul de jurnalism,coordonatorul revistei COOL, din oraº, înfaþa câtorva elevi. Elevii îi spun profu’ dejurna’. E înalt, slab, cu o faþa ovalã, pãrcastaniu, ten mãsliniu. E îmbrãcat în blugi,cu un sacou sport ºi o cãmaºã cambratã.Ochii cãprui strãlucesc de o privire intensã.Ceea ce te frapeazã e un fel de ezitare înmiºcãri ºi gesturi care ascunde de fapt unintens proces interior al gândirii. El pare sãstea în umbrã, însã mintea ºi inima îilucreazã febril.COORD.: Schimbãm revista. Din hârtieo facem site, s-a dus moda cu revistele dehârtie. (se plimbã printre bãnci, se animã,ia o foaie din revistã ºi o mototoleºte) Pânãpublicãm revista, ºtirea e rãsuflatã, se stricã,o aruncãm uite aºa, la coºul de gunoi. Numai intereseazã publicul. ªtirea e expiratã.(se aºeazã în faþa PC-ului ºi parcã îiexploreazã mãruntaiele) Facem o revistãonline, virtualã, de celuloid, o aruncãm înspaþiu sã strige cã suntem, cã trãim…Faceþi propuneri. Cum o vreþi sã fie?Fetele nu prea ºtiu ce sã spunã. Camerade filmat se plimbã de la o fatã la alta. Lorrye drãguþã cu pãrul lung ondulat natural, ochiinegri ºi expresivi cu un ten ca de copil.Degajatã, în þinutã sport, cu un pulover ºio eºarfã la gât, în jeanºi ºi pantofi sport.Dinutza are un pãr lung, negru întins cuplaca, cu un breton care ascunde frunteaînaltã. Îmbrãcatã în jeanºi stretch, bãgaþiîn cizme lungi cu toc ºi o tunikã cuimprimeuri. În jurul gâtului are un pandativsub formã de chitarã. Firele unui mp3playerurcã spre pavilioanele urechilor. Yoanna eslabã, cu pãrul blond prins în douã codiþeºic, ochi cãprui. E îmbrãcatã cu blugi ºi cuo bluzã stil ie. De gât îi atârnã un aparat defoto Canon 450D. Roxxy e slãbuþã, destaturã micã, cu pãrul prins în coadã, cuochi energici ºi triºti strãlucind de ofrumuseþe interioarã. Ea este într-o þinutãcuminte, cu o jachetã tricotatã cu mânecascurtã peste o bluzã cu mâneca lungã.LORRY (aranjându-ºi o ºuviþã de pãrcare poposeºte pe un gât de un alb imaculat):O facem foarte interactivã, caforumul de pe net, unde lumea discutãlucruri care îl intereseazã.DINUTZA (fredonând un hit cunoscutei): Putem asculta muzicã. Postãm hituripe site-ul nostru de pe YouTube.YOANNA (cãutând perspective ºi noiorizonturi): ªi eu ce fotografiez?ROXXY (stingheritã, dintr-un colþ): ªieu ce fac?YOANNA: Se apropie Valentine’s Day.Ar fi bun un articol despre cuplurile dinliceu. Ar trebui sã propuneþi un asemeneasubiect. Nu vor sã se prezintã ei?COORD.: Cu siguranþã, ne vor refuza.Anul trecut i-am rugat sã se prezinte, sã-ºifacã unele declaraþii de dragoste…DINUTZA: ªi?COORD.: M-au refuzat categoric. Deaceea, eu zic sã scriem noi despre ei…LORRY: Super! Ce o sã ne distrãm!YOANNA: Îi fotografiez sãrutându-se...COORD.: Oricum abuzeazã. Sunt cãlareunii peste alþii, se sãrutã la parter unde vinoaspeþi de seamã…ROXXY: ªi îi mai vãd ºi piticii din clasaîntâi…YOANNA: De fapt, ar trebui îndemnaþimai mulþi sã fotografieze, cu aparate fotosau cu telefoane mobile. Pozele se mai potdrege pe fotoshop. Altfel mã vor gãsi pemine þap ispãºitor.COORD.: De acord. Cu siguranþã, cuaceste poze postate pe site am avea maimultã audienþã. Chiar dacã suntem o revistaeducativã, vrem rating în limitele posibile.Cer redactorilor sã se implice în realizareaunor articole despre viaþa elevilor. Ele vorfi citite, cu siguranþã.DINUTZA: Nu prea îndrãznim.COORD. (brusc entuziasmat): Fiþi îndrãzneþi!Scrieþi despre voi, despre subiecteºocante. Extremele se atrag ºi se echilibreazãîntr-o nouã ordine superioarã. Viaþa vãdevine mai bogatã. (apoi concentrându-seaupra unui exerciþiu care parcã s-ar desfãºuraîn faþa ochilor) Închideþi un picochii. Închipuiþi-vã cã sunteþi la o înãlþimefantasticã, tu, dansator pe sârmã. De fapt,toþi sunteþi pe sârme paralele ºi apropiate,însã toþi sunteþi ameninþaþi de acelaºi pericolal cãderii în gol. Concentreazã-te! Primeºtejocul calm! Ca un dans pe sârmã, te înclini,te reechilibrezi, lupþi sã supravieþuieºti, însãinima ta trãieºte ºi bate mai puternic.Înseamnã cã trãieºti cu adevãrat. Dacã simþijocul ºi când simþi cã vei cãdea, gãseºtibraþul celuilalt, unul dintr-o parte, altul dintraltaopusã. Vã veþi echilibra reciproc prinputerea braþelor, a inimii, în fond, a uneiechipe. Atunci eºti cool, adicã eºti atractiv,cãci ai viaþã ºi e o luptã în tine. (se uitã lafetele din cabinet care surâdeau cu ochiiînchiºi, absorbite ca într-un fel de farsã)Hello, nu aþi ameþit? Nu aþi cãzut încã?Fetele deschid ochii în chicote de râs,neînþelegând rostul acestui exerciþiu. Atâtau reþinut: Fiþi îndrãzneþi!EXT. ORAª. ZIUà CU SOARE.Diva ºi Mãdã, colega de clasã, merg sprecasã. Diva e frumoasã, cu pãrul roºcat,nãsuc aranjat la un estetician, gropiþe înobraji. Privire pãtrunzãtoare. Vorbeºte afectat.Se încadreazã în tiparul 90/60/90 ºi efoarte sexy.DIVA: Mãdã, am descoperit un lucruinteresant. Profu’ de jurna’ face înscrieripentru redactori la revista ºcolii. Sunã interesant,nu?MÃDÃ: O revistã cu eseuri lungi ºinesfârºite despre adolescenþã? Suntemsãtui. Lecturi agrare, antice ºi prãfuite…DIVA.: Poate cã nu. Dragã Mãdã, mi-arplace sã fiu star de televiziune. Cu modellingulvoi vedea eu ce voi face... Însã înoraºelul acesta nu se întamplã nimic. Bunãe ºi o revistã a liceului. Ne înscriem?MÃDÃ: Eu n-am chef. Am prea multeteme la mate ºi îmi vãd de-ale mele.Ele îºi continuã plimbarea, iar pe bancadin parcul din apropiere bãieþii cu þigãri încolþul gurii o fluierã admirativ, probabil peDiva.INT. FIECARE ACASÃ. SEARA.La telefon: DEXTER ºi COORD:COORD: Ai cumpãrat site-ul?DEXTER: Da, domeniul este .ro,revistã online.COORD.: ªtii ce doresc? Vrem bani depe site.DEXTER: Nu se poate. Ar trebui unnumãr mult prea mare de vizitatori unici cuIP, pentru a cere o postare de reclame…COORD.: Reclame care presupun cã nupot fi cu dame goale, cu hamburgeri ºi cualcool.DEXTER: Într-un site educativ, nu preamerg.COORD.: Vom încerca sã vedem ceiese. Domeniul e cumpãrat pe numele meu.Tu îl administrezi. Cât ceri pentru creareasite-ului?DEXTER: 1 200 RON e tariful. Darpentru dv. cã-mi sunteþi profesor, veþi fi deacord sã îmi postaþi pe revista COOL unbanner cu un site al meu, cãruia îi fac promovarea.Iar dacã vã iese un câºtig, o sãne înþelegem.COORD: Batem palma?DEXTER: Batem!LA YOANNA ACASÃ. MANSARDÃ.ZIUA.Camerã cu influenþe etno, cu o atmosferãpoeticã ºi cu bârne de lemn. Pe jos uncovor þesut manual pe jos. Fotolii acoperitede cuverturi. De un paravan e agãþatã omaramã veche.DIVA ºi YOANNA:DIVA: Ce faci, dragã?O sãrutã din vârful buzelor cu multãefuziune.YOANNA (primind-o cu cãldurã neprefãcutã,deºi e o vizitã neanunþatã): Învãþ,mã relaxez, mã fotografiez, ca sã postezfotografii pe site-ul meu. Tu?DIVA: Am intrat ºi eu în redacþia revisteiºcolii.YOANNA (pentru un moment surprinsã):Da? N-am ºtiut.DIVA: Cum þi se pare profu’?YOANNA: Profu’? A, nu mare lucru.Însã am intrat la revista ºcolii, pentru cãîmi place sã fotografiez. Þie îþi place deel ?DIVA: Sã ºtii cã da. Îmi place. Mai alesde când m-a acceptat. I-am fãcut câtevaobservaþii la sãrãcia materialelor de pe siteºi a pus botul. ªtii cât de tupeistã sunt, nimicnu îmi scapã. Mã joc cu minþile lor ºi apoiîi abandonez. Toþi bãrbaþii sunt niºte copilaºisensibili ºi dulci. Sunt atât de uºor de manevrat.YOANNA: Tu, þi-am vãzut pozele depe hi5 de la concursul de modelling de lapreselecþii.DIVA: Da, dragã, povestea e veche. Mãduc în metropolã, la cursuri. Auzi, dragã,voi urma cursuri de eticã ºi comportament.De parcã nu aº ºti sã mã port. Nu ºtiu eicâte ºtiu eu (râd amândouã cu poftã). Dupãaia miºcare scenicã. Pãi dragã când am fostpe pasarelã, pasãricã m-am fãcut (chicotescamândouã). Make-up professional? Pãi astafãceam de când m-am nãscut. Mama ºi tataîmi fac toate poftele, m-au susþinut atâtfinaciar, adicã taxe de participare la concurs,bla-blauri din astea, cât ºi moral. Auzi dragãsecrete ale scenei, ale televiziunii ºi aleactoriei. Pãi de ce m-am cuplat cu directorulconcursului? Simplu. Sã aflu toate secretele,cã l-am descusut pe toate pãrþile ºi de-aiaeu cad mereu în picioare (râd amândouãcu ochii înotând în lacrimi).YOANNA (oprindu-se din râs dupã untimp): Apropos, ce-þi face prietenul?DIVA: Care? Cel de ieri sau cel dedisearã?YOANNA: Cel oficial din liceu.DIVA (alintându-se parcã): O, l-am camuitat, trebuie sã ne mai întâlnim când mãsunã. Distracþie totalã la club.YOANNA: Tu, profu’ de jurna’ ne-a cerutsã scriem ceva pentru site. Ai vreo preferinþã?DIVA: Ah, dragoste, evident, se apropieValentine’s Day. Precis mã vor cãuta bãieþii,cei cu bani, desigur.YOANNA: De când, dragã, eºti aºamaterialistã?DIVA: Am ºi eu alegerile mele.YOANNA: Cum poþi sã fii aºa?DIVA: Îmi place sã-i necãjesc. Sunt aºade drãguþi când ãi vezi ºi, mai nou, neapãrattrebuie sã scoatã lovelele din buzunar.Condiþie obligatorie, dacã vor sã mã vadã.YOANNA: Eºti insuportabilã, divuþãdragã. Te prostituezi?DIVA: Nu, dragã. Însã prefer ºi eucluburile de fiþe, iar mister, care o fi el,trebuie sã plãteascã.YOANNA: Hai, tu cã i-am promisprofului. Despre ce scriem?DIVA: Despre dragoste, eu pe-asta oºtiu. ªi despre viaþa nocturnã. Desprecupluri.YOANNA: Hai sã facem câteva pozeprin liceu sã le prindem pe fericitele cupluri,dupã cum a zis profu’. Faci ºi tu?DIVA: Fac câteva, dacã am timp. Cãbãieþii nici în pauzã nu mã lasã sã suflu!YOANNA: Le dai tu pozele profului?Continuare în pagina 28Zodii în cumpãnã, vara 2010 2727

DIVA (foarte plinã de sine): Cum sã nu!Mai ales de când se uitã aºa de langurosdupã mine. I-am cãzut cu tronc la profu’.Sunt stãpânã pe armele seducþiei.YOANNA: Nebunã eºti! Pânã pune unullaba pe tine aºa mai serios…Râd, pãlãvrãgind vrute ºi nevrute. Staucomode în fotolii zâmbind fericite, pentrucã în faþã viaþa se deruleazã ca un covormagic.INT. ACASà LA LORRY. SEARA.Camera ei este aranjatã cu gust, nelipsindplanºa pentru desenul tehnic. E o ordinenefireascã ºi atâta poezie ºi simplitate. Fiinþaei aspirã spre verticalitate.În faþa calculatorului, ea scrie pe blogulei personal:Îmi aºtern cuvintele acestea ca niºtefluturaºi care strigã dupã un nou zbor. Elereformuleazã liniile într-un desen imaginar.Cuvântul se preschimbã în perspectivã ºiatitudine. Urãsc mediocritatea. Nici un compromis!Pe prietenul meu Sorin îl iubescdin tot sufletul meu ºi nu ºtiu cum sã îmimai drãmuiesc timpul ca sã fim mai multtimp împreunã. Am prieten de trei ani ºi neînþelegem de minune, deoarece ºtiu cumsã menþin aprinsã flacãra dragostei ºi îmisurprind mereu prietenul, ca rutina sã nuaparã niciodatã în relaþia noastrã. Nu aº vreasã îi greºesc cu ceva. El e totul pentru mine.Îl caut printre cuvinte, printre desenele melede la arhitecturã. Ador sã scriu, îmi adortrecutul, cu bune ºi cu rele ºi îmi este fricãde viitor. Sunt perseverentã, însã trebuiesã lucrez mai mult la schiþe ºi sã studiezmai mult perspectivele. Îmi place jurnalismul.Sã scriu despre subiecte la modã.Îmi place de profu’ cum pune problema.Trebuie sã scriu un articol despre Valentine’sDay. Cât de nesuferitã era pânãdeunãzi ziua asta de import, ziua asta infectã.Acum mi-e indiferentã, însã adorDragobetele nostru cu tãmâie ºi busuioc subpernã. M-am hotãrât cu prietenul meu sãcelebrez aceastã zi. Vai, cât se dau cuplurilede ceasul morþii dupã “Valentinul meu”. Ledoresc: un Valentine sprâncenat! Nu vreausã fiu rea, însã ele copiazã totul dupã ºablon.Nu-i aºa internauþilor care intraþi pe blogulmeu? Sper cã gândiþi independent ºi original.Lãsaþi-mi un comment!INT. LICEU. O SALà DE CURS. ZIUA.Coord. la o lecþie de jurnalism:COORD.: Pentru cã suntem într-orevistã, care se numeºte COOL, vã rog sãdefiniþi ceea ce înþelegeþi voi prin a fi voi caadolescent COOL. Lãsaþi dicþionarele. Lãsaþiºtiinþa, vrea sã ºtiu ce înþelegeþi voi prinaºa ceva în viaþa de fiecare zi.DIVA (plutind pe un fuior de vis sau deamintire): Pãi cool înseamnã dupã minecând eºti la discotecã. Pânã te obiºnuiesticu atmosfera, te simþi cam fãrã confort.Dupã aceea, lumea se adunã, se punemuzicã mai bunã ºi încet încet îþi vine chefulde dans. Apoi nu trebuie decât sã simþiritmul, nu trebuie sã ºtii sã dansezi extraordinarde bine, ci doar sa te laºi purtat demuzicã. Sã dansezi cum simþi cã vrea muzica.Îþi va fi din ce în ce mai cald ºi te vordurea picioarele, dar nu ai vrea sã te opreºti.Pânã la urmã ajungi într-un punct în careîþi simþi bãtãile inimii în tot corpul. Caresunt la unison cu basul muzicii. Pânã aicipentru mine ca fatã mã simt cool. Dupã aiavin beþivii ºi simþi douãzeci de mâini pe fundºi dispare tot farmecul. Efectele de luminãacoperã totul. Nu se mai vede, ci doar sesimte. Poate cã în acest moment bãiatul sesimte cool, cãci a ieºit la vânãtoare de fete.Cool28 Zodii în cumpãnã, vara 2010Colegii se întind alene pe bãnci, deparcã ar fi pe fotoliile de la club ºi nu pebãncile strâmte de la ºcoalã.COLEGUL DE BANCà AL DIVEI (setrezeºte vorbind): Cool înseamnã sã ai oporeclã care înseamnã, de fapt, personalitateata. De exemplu, numele de El Divaspune totul despre personalitatea sa, deoareceo simt cã e sclipitoare ºi e nãscutãpentru scenã. În alte cazuri, unul are nickname-uldupã numãrul de la maºinã. Deexemplu, un prieten are porecla ZOB, pentrucã îi place sã conducã în mare vitezã, numaisã nu o facã zob. Umor negru, ce mai! Sauporecla spune ceva despre un detaliu fizicsau aminteºte un tic sau un gest. PeTrompetã îl ºtie toatã lumea pentru cã râdeca o trompetã. Sau colegul nostru Dexterpentru cã e deºtept în calculatoare sau aviatorulpentru cã e cu capul în nori (colegiise amuzã la auzul fiecãrei porecle).COORD.: Sã vedem altcineva, poftimd-ra Lorry.LORRY: O fatã cool ar trebui sã fie drãguþã,sã fie de gaºcã, sã se integreze uºorîn orice cerc, sã se îmbrace normal (nu cao pitzipoancã), sã nu fie blondã, no offence!ªi sã vorbeascã liber ºi deschis, nu pe laspate ºi bârfind.COORD.: Ce preocupari ar trebui sãaibã?LORRY: Preocuparea ei ar trebui sã fieprietenii ºi ieºirile.COORD.: Sã zicem zorzoane de genul:mã ocup de arta vestimentarã, mã ocup depicturã, mã ocup de modelling, o fac pecineva mai cool?LORRY: Nu cred cã o persoanã se defineºteca fiind cool prin pasiunile care opreocupã, ea este cool în ochii celorlalþicare o apreciazã pentru ceea ce este ea,când e alãturi de ei.COORD.: Ce înseamnã sã fii o vedetã,o divã?LORRY: Pentru mine divã, este Beyoncesau Lady Gaga, cele care chiar muncescpentru a ajunge la statutul acela. Nu existãdive în liceu, ci numai fiþe. Iar cele care audenumirea de dive, ele singure ºi-o pun, nucã le face cineva dive.Diva se simte lezatã în orgoliu ºi e gatasã spunã pe ºleau adevãrul.COLEGII (gentlemani ca întotdeauna):Nu e adevãrat. Noi i-am zis colegei noastre.EL DIVA. Prin urmare, noi am fãcut-o.Pentru noi ea este Diva ºi nu mai existã alteleîn afarã de ea. (Diva roºeºte de satisfacþie,cã e recunoscutã oficial în faþaclasei ca vedetã)COORD. (nepãsãtor la aceste dispute):Care sunt totuºi hobby-urile cele mai lamodã în rândul fetelor din liceu?LORRY: În orice caz, nu shopping-ulîn exces, nu machiajul sau unghiile gel înmod strident. Nu a dansa pe masã la club,dacã nu vrei sã fii confundatã cu una dinalea. Pentru mine personal, tot ceea ce facdin plãcere ºi mã motiveazã în acest senseste un fel de hobby. Sã cãlãtoresc sau sãînot, de exemplu, atât cât îmi permite bugetulºi timpul. Dacã nu îmi permit sã facceva eu nu-l mai consider a fi un hobby lamodã. Poate mã credeþi, old-fashion sauold-school. Nu vreau sã mã prefac a faceceva ce nu îmi place. Dar îmi place sã staula soare, sã admir norii, sã scriu pe blog, sãmã plimb, sã mã joc cu cãþeluºul meu, sãstau pe mess, sã ascult muzicã în timp cefac curat, sã mã uit la o groazã de filme, deseriale, sã pictez ºi sã desenez, sã îmi accesorizezhainele, sã cânt, sã citesc carþi înfrancezã, sã vorbesc. Sunt lucruri chiarobiºnuite pentru o fatã de liceu.COORD. (adresându-se unui bãiatdrãguþ din ultima bancã): Andrei, ceînseamnã pentru tine un bãiat cool?ANDREI (începe sã vorbeascã, iarlumea îl ascultã cu un interes deosebit): Unbãiat cool este unul foarte sociabil, sincer,independent, cu tupeu în limita bunului simþ.COORD.: Cum trebuie sã fii ca sã ieiochii fetelor?ANDREI: A ºti sã îºi expunã punctul devedere îl face sã fie în centrul atenþiei, prinurmare el va fi remarcat în orice situaþie.Fetele ºi agãþatul ar fi bine sã fie ultima preocupare.El trebuie doar sã se comportenatural ºi devine instant un magnet pentrufete.Fetele chicotesc într-un fel ºtiut doarde ele.ANDREI: Adicã nu trebuie sã fie preocupareaexclusivã, dacã doreºti ceva de laviaþã. Unii se ocupã numai cu sportul acestaºi pentru ei e o mândrie sã-ºi punã în fiecarezi pe hi5 o pozã cu fata pe care a cucerit-oîn seara dinainte.Bãieþii îºi iau curaj ºi se animã, negânddin cap cele afirmate de Andrei.COORD.: Look-ul e important?ANDREI: Look-ul trebuie sã fie întreþinutºi nu mã refer neapãrat la haine noi ºiaccesorii last fashion. Curãþenia ºi un mirosplãcut în urma lui este de ajuns. Haineletrebuie purtate pentru cã acestea simte cãîl reprezintã ºi se simte bine în ele. Ca hobbynu trebuie neapãrat sã meargã la bodybuildingde dragul de a avea muºchi, cipentru armonia corpului tãu. De aceea eimportant fitness-ul sau orice activitatesportivã gen fotbal, volei, tenis, baschetcare este fãcut din plãcere.COORD.: Cititul?ANDREI: Desigur cã cititul sau cerculde lecturã ori alte activitãþi pe profil intelectualnu îl vor scãdea în ochii fetelor, ba chiarmai mult îl vor ajuta sã poarte discuþii ºi lanivele diferite, în funcþie de situaþie.COORD.: Cum aratã un bãiat cool?Cum se îmbracã el?ANDREI: Ca vestimentaþie, el poartã untricou personalizat ºi bascheþi. Ochelarii desoare sunt acessoriul perfect pentru a ascundeo noapte mai activã.Colegii se amuzã din nou.ANDREI: ªi totodatã dau o notã demisteriozitate. Poartã lãnþiºor, inel.COORD.: Cerceii merg?ANDREI : Nu prea. Sunt zic eu fiþe demoment ºi totuºi cred cã îþi alegi accesoriulcare trebuie sã te reprezinte într-un fel saualtul.COORD.: E valabilã maxima cu un tânãrcool care trebuie sã fie independent financiarºi cu o maºinã bengoasã ca sã poatã sãmeargã searã de searã la agãþat? Cât conteazãbanii pentru el?ANDREI: E valabilã doar pentru oanumitã categorie de fete...UN COLEG: D-le profesor, lãsaþi-l pecolegul nostru. Prea le scoate ca sã vãimpresioneze. De ce nu le spune pe ºleau?Un bãiat cool este frumos, are bani cât maik lumea, oricum nu din alocaþie, iar în ceeace priveºte agãþatul fetelor din fiecare searãºi schimbatul lor „ca pe ºosete” este lucrulcel mai important, dacã vrei sã îþi trãieºtiviaþa. Mã rog, dacã eºti mai serios ca Andrei,familia îi influenþeazã deciziile pe care le iael cu privire la o cucerire. Însã de obicei,bãieþii sunt mai independenþi pentru cã spredeosebire de fete ei nu se expun prea multpericolelor de tot felul. De aceea, a fi cool,pentru mine personal, înseamnã cã eobligatoriu sã aibã urmãtoarele hobby-uri:fetele, cluburile, maºinile, mult messenger,Urmare din pagina 27hi5, facebook, alcoolul, þigãri (un viciupoate chiar din copilãrie), mersul la salã,toate acestea într-un procent mai mic saumai mare.COORD.: Aceste vicii îl expun ca respectîn ochii celorlalþi?UN ALT COLEG: Dacã e bãiat serios, oescapadã, o petrecere bahicã, o aventurãcu o ºtoarfã îi este trecutã cu vederea, dacãnu sunt prea multe. Dacã se ocupã exclusivcu aceste treburi, nu mai e credibil în ochiifetelor de calitate. Spre deosebire de fete,unde o aventurã de acest gen o discrediteazãîntr-un mod decisiv.COORD.: Dacã îþi vâneazã un prietenbinevoitor un defect, sã zicem o aventurãºi riscul de a te trãda este foarte mare?ANDREI: Un bãiat cool nu are voie sãofere asemenea ocazii de a fi vânat. Dacãîºi permite totuºi, ºi existã riscul ca prietenasã afle, trebuie sã-ºi aleagã bine situaþiile ºianturajul de prieteni. Unui bãiat cool nupoate sã i se gãseascã un punct vulnerabilde care sã profite alþii. Pur ºi simplu nu ledai ocazia.COORD.: Sã zicem cã totuºi un prietenîl trãdeazã, din invidie sau din purã rãutate?Cum îl pui la punct ?ANDREI: ªtiu ce vreþi sã spuneþi. Îispun ce am de spus deschis, voi ridica tonul,dacã e nevoie, dar cu siguranþã discuþianoastrã nu va degenera în bãtaie. Dacã nuînþelege, pur ºi simplu îl ignor ºi îl tai de pelista mea de prieteni.BÃIEÞII: S-o crezi tu! Nu mai face pesfântul ca sã-l impresionezi pe dl profesor.Parcã nu te ºtim? Te uiþi urât, uite ca acum.(Îl aþâþã, îl asmute) Ai sãri la bãtaie, hai?Dar nu-þi permiþi. Poliþele se plãtesc ºi planificatpeste o lunã, douã. (Solidarizânduse,ca în aºteptarea unui atac). Bãieþi, vedeþicã ne este fricã! (îl ºicaneazã spre amuzamentulbãieþilor ºi a câtorva fete maipofticioase de un pic de show).INT. ACASà LA SERRAO. SEARA.Pe pereþi sunt postere cu vedete hiphop.În faþa computerului, pe o muzicã deacest gen, cautã un joc second life. Vorbeºtesolo:Yeah, Yeah, my real name is io. ªi virtualname este Serrao. Next step. Intru pe SecondLife Viewer. Sunt resident in SecondLife. Nu am toate cerinþele tehnice, naºpa.But it works. Yeah, sunt Serrao. Am scãpatde nenorocita asta de ºcoalã. Next: English,goodbye, my teacher, îmi mai dai tu trei pemã-ta. Ia sã vãd un loc unde sã mãconectez. Un loc unde sã lucrez… Marfã!Un loc unde sã iubesc, hã, hã, hã! Ia cã îmigãsesc imediat gagica. Un loc unde sãexplorez… Sã fiu diferit, ce miºto! Sã îmieliberez mintea, ieh, de ºcoalã ºi de târgulãsta de cãcat. Am de cheltuit câþiva lindendolari. Am propriul meu stil de viaþã. Locuiescîn Mediteranean Garden. Mi-amgãsit partenera. Ea se numeºte Akela. I-amtrimis o scrisoare, yeah. Suntem pe chat.Poate ne vom cãsãtori. Este bestialã. Povestim…Zbor, mã teleportez prin grãdiniledin Mediterana. Altã viaþã! Dimineaþã nu mãmai duc la ore. Pãrinþii mei sunt la lucru.Bestiale jocuri. Ce m-aº face fãrã ele?INT. ªCOALÃ. YOANNA. ZIUA.Pe coridoarele ºcolii se plimbã cu aparatulfoto în mânã. Deja lumea o ºtie fotografãa revistei COOL. I-au vãzut mulþifotografiile ei pe site-ul deviant-art. κi audegândurile. Vocea ei off limpede ºi cristalinão însoþeºte prin viermuiala de adolescenþicare se sãrutã nepãsãtori, fumeazã, pãlãvrãgesc,fiecare cu o insulã exoticã de iluzii.Fragment dintr-un scenariu de lung metraj.

ADRIAN IRVIN ROZEIOricât de straniu poate pãrea contemporanilormei, la vârsta de 18 ani încã nuvãzusem marea !Era în vara anului 1965, terminasem dejaprimul an de studii la Politehnicã ºi auzeampeste tot în jurul meu descrierile entuziasteale colegilor privind nu atât frumuseþile naturii,cât nopþile de petrecere dela Mamaia!Acolo, dupã spusele lor, nu numai cã puteaidansa toatã noaptea, dar puteai întâlni ºinenumãraþi «strãini», -înþelegeþi occidentalibachiar ºi o mulþime de fete venite din «þãrilesocialiste», care nu aveau litoral, sã se distreze.Drept care, fiind acum «bãiat mare»,mi-am luat inima-n dinþi ºi puþinele economiide bursier ºi am plecat la Constanþa. În sineamea, contam pe unul dintre colegii noºtride an, care locuia în marele oraº portuar,pentru a-mi gãsi un pat liber pentru câtevanopþi.Când am ajuns la colegul meu ºi i-amexplicat ce vânt mã aduce, fãrã nicio vorbã,m-a chemat în bucãtãria casei pãrinþilor luiºi mi-a arãtat cele trei saltele pe care dormeaudeja alþi colegi. Se pare cã nu eramprimul care avusese aceastã idee!Totuºi, el mi-a sugerat sã mã duc peplajã, la Mamaia lângã hotelul Rex -pe atuncinumit «Internaþional»-, ºi sã-l caut pe unalt coleg care îºi instalase acolo un cort dedouã persoane, în care dormea singur. Zisºi fãcut! Am plecat cu bocceluþa mea încãutarea cortului galben/albastru. ªi –oh,miracol!- l-am gãsit.Colegul meu a acceptat sã mã gãzduiascãîn cortul lui, însã m-a avertizat cã,spre dimineaþã, se face foarte rece ºi cã nupot dormi direct pe sol. Îmi trebuia deci osaltea pneumaticã. Nici vorbã s-o cumpãr,n-aveam nici banii necesari, nici nu se gãseade vânzare prin magazine. Rãmânea soluþiade a o împrumuta dela cineva. Însã, delacine? Nu cunoºteam pe nimeni la Mamaia!Atunci, colegul meu a avut o idee originalãºi ale cãrei consecinþe le-am trãit ºiacum, dupã mai bine de patru decenii: m-adus cu el la capãtul plajei dela Mamaia, înfaþa hotelului Parc, ºi mi l-a prezentat pe A-ristide Leporani.Aristide Leporani era un om mic, uscãþiv,foarte, foarte bronzat, în vârstã devreo 60 ani, care venise din Italia sã-ºipetreacã vacanþa, una din nenumãratele vacanþepentru cã era deja pensionar, la Mamaia,pe malul mãrii. De fapt, el îºi petreceatoatã ziua pe plajã, în faþa hotelului undelocuia, bronzând fãrã întrerupere pânã laapusul soarelui ºi discutând cu toþi cei carelînconjurau. Foarte jovial, având în stoc ogrãmadã de snoave, bancuri, aventuri, experienþepersonale de povestit, AristideLeporani îºi crease o «curte» de tineri carelînconjurau ºi care-l ascultau cu gura cãscatã,ca la dentist, în timp ce se bronzaucu furie. Bine înþeles cã discuþiile se purtauîn francezã, italiana nefiind familiarã celormai mulþi dintre noi. Printre care, mare parteerau colegii mei de la Politehnicã.Dupã ce i-am explicat problema mea,Aristide Leporani, care bronza pe o superbãsaltea tricolorã FINA, obiect publicitar alcunoscutei mãrci de benzinã din Europaoccidentalã, adusã din Italia, mi-a spus : «Efoarte simplu! Vii sã iei salteau dupã ora 6seara din magazia hotelului, însã mi-o aduciîn fiecare dimineaþã la ora 8 ºi 30, când euies pe plajã. Însã te rog sã fii punctual!»Drept care, în zilele care au urmat, chiardacã eram cam buimac dupã cele numaicâteva ore de somn -dupã cum ºtie fiecare,activitãþile ºi tentaþiile nocturne sunt numeroasela mare, în timpul verii!- soseam cusfinþenie la ora prevãzutã pentru întâlnireaPovestea omului care voia sã vadã mareaVia Spallanzani ºi Corso Buenos Aires într-un tablou din secolul XIX (1835) datorat lui Giuseppe CanellaFotografiile din paginile 29 ºi 30 aparþin lui Adrian Irvin Rozei.cu Aristide Leporani ºi, de cele mai multeori, eram primul membru al «curþii» carese lãrgea încet-încet. Astfel am putut discutaºi mai ales asculta, uneori în «tete-atete»poveºtile lui.Aristide Leporani fusese timp de aproapepatruzeci de ani actor ºi regizor la R.A.I.(radiodifuziunea italianã). Specialitatea luiera «teatrul la microfon», program astãzidispãrut, dar care îi dãduse ocazia de a colaboracu, sau chiar dirija, nenumãraþi artiºti,mai mult sau mai puþin cunoscuþi, din lumeateatrului italian. În aceastã specialitate, Leporaniºi-a câºtigat o oarecare notorietate,confirmatã de volumul «Radiodramma earte radiofonica», publicat în 2006 în Italia,care îl menþioneazã de câteva ori printreactorii ºi regizorii anilor ’60 în companiaunor vedete ale epocii. Ajuns acum la vârstapensiei, el mai colabora din când în când laemisiunile R.A.I., dar cea mai mare parte atimpului ºi-o petrecea cãlãtorind.Chiar dela început el ne-a explicat cãnu avea familie ºi cã era homosexual. Poatechiar de aceea era atât de încântat de anturajulformat din nenumãraþi tineri, însã printrecare se numãrau ºi câteva fete, colegelenoastre.Foarte repede, actorul italian a devenitun fel de «autoritate moralã», desigur datoritãvârstei, experienþei ºi culturii lui excepþionale.Îmi amintesc de intervenþia luidecisivã pentru a ne convinge cã trebuie sãajutãm o fatã –superbã de altfel!- venitã dinUngaria ºi cãreia nu ºtiu ce golan îi furasevaliza, lãsând-o pe plajã numai cu rochiade pe ea. Aristide Leporani a organizat ochetã printre noi pentru a strânge baniinecesari cumpãrãrii biletului de tren cu careaceastã fatã imprudentã sã se poatã întoarceacasã, la Budapesta. ªi, desigur, cã primulsuscriptor ºi cel mai important a fost elînsuºi!Am petrecut cam vreo sãptãmânã, înconjuratde colegii mei, ascultând istoriilepasionante povestite de Aristide Leporani.El ne vorbea de arta italianã, de frumuseþileþãrii sale, de lumea teatrului ºi a filmului, devedetele pe care le cunoscuse, despre voiajelepe care le fãcuse…Pentru noi, închiºi în cuºca obscurã acomunismului, ale cãrei gratii visam sã letraversãm, descrierile lui erau un adevãrat«vânt de libertate».La sfârºitul vacanþei mele, Aristide Leporanimi-a dãruit o cãmaºã «Lacoste», oraritate pe atunci în România, ºi mi-a datadresa lui din Milano, spunându-mi cã poatene vom revedea acolo. Ce vis frumos !Au trecut cinci ani.Între timp am reuºit sã pãrãsesc, împreunãcu pãrinþii mei, România ceauºistã.Ne-am stabilit în Franþa, unde mi-am terminatstudiile universitare.Însã, înainte de a pleca, cum nu eramautorizaþi sã luãm cu noi niciun documentscris de mânã, am copiat ºi recopiat de vreozece ori toate adresele cunoscuþilor dinlumea întreagã ºi le-am trimis, în plicuriseparate, în Occident. ªi, pentru mai multãsiguranþã, le-am învãþat chiar ºi pe dinafarã.Aºa se face cã încã mai cunosc pe de rostnume de strãzi din Atena, Caracas, Vienasau Haga, ceea ce a uimit de nenumãrateori pe interlocutorii mei, când le spuneamcã vin pentru prima oarã în oraºul lor.Desigur cã am reþinut ºi adresa lui AristideLeporani din Milano: «via Spallanzani16». Iar cãmaºa « Lacoste », deºi de multãvreme decoloratã, am luat-o cu mine ºi miampromis s-o port «pânã când voi terminaînconjurul lumii!» Poate cã aº mai avea-oºi azi, dacã n-aº fi uitat-o într-un cort, înmijlocul deºertului Sinai, în 1974!Însã în 1970, fiind în vacanþã în Italia,am decis sã-l revãd pe Aristide Leporani.Am telefonat din gara Milano, l-am gãsitacasã ºi imediat m-a invitat la el.Adresa o ºtiam pe dinafarã: “via Spallanzani16”. Însã între timp lucrurile sesimplificasera pentru cã vorbeam curentitaliana.Aristide Leporani locuia într-o casã foarteinteresantã. Era un fel de « caravanserai», care forma un patrulater în colþulunor strãzi perpendiculare, construit în jurulanului 1900 de o familie italianã bogatã.Proprietarul complexului, Paulo Belavita,locuise acolo cu întreaga lui familie ºicu servitorii lor. Totul fusese prevãzut pentrua mulþumi nevoile de autonomie ale familiei:în curtea interioarã erau amenajate grajdurilepentru caii pe care proprietarul îifolosea la caleºtile cu care se deplasa, omicã grãdinã permitea sã te rãcoreºti întimpul verii, ba chiar ºi o capelã fuseseconstruitã în aceeaºi curte, pentru satisfacereanevoilor de reculegere ale celor celocuiau aici. La parterul casei, pe strãzileînconjurãtoare, fuseserã amenajate prãvãliiºi o parte din ansamblu era menit sã fieînchiriat pentru a aduce un venit proprietarului.Aristide Leporani mi-a povestit cã el s-a nãscut în aceastã casã ºi îºi trãise aicitoatã viaþa, pentru cã pãrinþii lui lucrau laproprietarul locului. Acum locuia într-unmic apartament format din douã camere ºio salã de baie, însã aflat la «piano nobile»-primul etaj al clãdirii- cu vederea spre stradaMelzo. Apartamentul era decorat cu multgust: peste tot erau aºternute covoare, tablouripe toþi pereþii ºi îmi amintesc, înspecial, de sculptura reprezentând un Hristrãstignit cu o mare puritate de linii, cãruiaAristide îi sãruta picioarele din când în când,exaltând frumuseþea lui aproape abstractã.Imediat, Aristide Leporani mi-a propussã locuiesc la el, lãsându-mi camera lui, pecând el urma sã doarmã în salon. Deºi foartejenat -în fond, nu pot spune cã eramprieteni intimi, mai ales ca el avea de treiori vârsta mea!-, am acceptat în urmainsistenþelor sale. Însã mi-a spus: «ªtii,Adriane, eu nu ºtiam cã vei veni astãzi!(Nu dãdusem niciun semn de viaþã timp decinci ani!) Eu am azi dupã-amiazã oîntâlnire cu niºte prieteni în oraº. Dacã vrei,poþi veni cu mine.»«De ce nu?» mi-am spus eu. «E o ocaziede a vorbi italieneºte cu niºte oameni decalitate!» Însã nu-mi puteam închipui la cenivel înalt vor fi!Întâlnirea avea loc într-un bar din celebragalerie Vittorio Emanuele, în inimaoraºului Milano, chiar lânga «Piazza delDuomo».Nu-mi mai amintesc ce anume se sãrbãtorea,dar erau acolo adunaþi vreo 25 sau30 dintre actorii de film sau teatru ºi personalulcare colaborau la programele R.A.I.Aristide Leporani mi-a indicat câteva numede actori care mie, venit de puþini ani dinRomânia ºi trãind într-un oraº de provinciedin Franþa, nu-mi spuneau mare lucru, decele mai multe ori. Însã pe doi dintre ei i-am recunoscut imediat: era Vittorio Gassman,pe care îl admirasem în România înfilmul “Il sorpasso”-Depãºirea-, ºi MonicaVitti, eroina principalã a filmelor lui Antonioni.Tot ce îmi amintesc, este cã MonicaVitti era tãcutã ºi destul de retrasã, iarGassman, vorbãreþ ºi briliant, ca ºi pe ecran.Mai bine de zece ani mai târziu, urma sã-lrevãd pe Vittorio Gassman pe scenã, laTeatro Sistina din Roma, însã asta e o altãpoveste!Am rãmas numai trei sau patru zile laMilano. Însã Aristide Leporani a þinut sãmiarate câteva dintre minunãþiile puþin cunoscuteale oraºului. Mai ales edificiile,monumentele, decoraþiile stil «Liberty». Peatunci, la începutul anilor ’70, ceea ce franceziinumesc «Art nouveau» sau cu dispreþ«Art nouille», iar germanii «Jügendstil», nuera deloc apreciat. Casele, cartierele construiteîn acest stil erau, de cele mai multeori lãsate în paraginã, când nu erau demolatepentru a face loc arhitecturii moderne, stil«Le Corbusier»!Poate cã nu întâmplãtor Aristide Leporaniera pasionat de acest stil, care astãziatinge, prin obiectele vândute în casele delicitaþii, preþuri colosale. Pentru cã în cartierulîn care locuia el, majoritatea caselor,construite la începutul secolului XX, corespundeauacestui stil. Aºa am descoperitfaþade întregi acoperite de ceramicã reprezentândpersonaje sau motive decorativemulticolore, figuri sculptate pe ziduri,balcoane de fier forjat împletit, clanþe ºimânere de bronz decorate cu plante sauanimale fantastice, uºi din lemn de teck ºialte esenþe exotice, care pãreau adevãratedecoruri de teatru. Unul din locurile celemai remarcabile, descoperit datoritã lui AristideLeporani, a fost «Piazza del Liberty»,chiar în apropierea Domului.Continuare în pagina 30Zodii în cumpãnã, vara 2010 2929

Milano a fost bombardat în mod sãlbaticîn timpul celui de-al Doilea Rãzboi mondial.Într-unul dintre cartierele distruse atunci,se gãsea o superbã faþadã «Liberty», scãpatãca prin minune dela distrugere. Edilii ora-ºului au avut excelenta idee, rarã pe atunciimediat dupã rãzboi, de a o recupera, de ao instala pe faþada geometricã a unui nouedificiu, chiar dacã dimensiunile noii clãdiridepãºeau elementul vechi, ºi de a schimbanumele pieþii din «Marinai d’Italia» în cel,mult mai reprezentativ, de «Piazza del Liberty».Alãturi a fost construit unul dintreprimii zgârie-nori italieni, cu o arhitecturãavangardistã pentru acea vreme. Drept cares-a nãscut un ansamblu eterogen, dar extremde original, ºi «înainte de vreme» pentruepoca lui.Am descoperit astfel, mulþumitã gustuluiavansat al actorului italian, o laturã puþincunoscutã mie pe atunci, a artei europenedela începutul secolului XX. ªi am regãsit,în fundul memoriei, amintirea vaselor desticlã coloratã, semnate Gallé, pe care levândusem în grabã la “Consignaþia” înaintede a pãrãsi România, pentru o sumã ridicolã,care mi-a permis sã cumpãr o perechede pantofi !Au mai trecut vreo zece ani.La începutul anilor ’80, am petrecut iarcâteva zile la Milano. Gãsind, în fine, unmoment liber, m-am dus în via Spallanzani,sã vãd dacã prietenul meu mai locuieºteacolo. Însã numele lui nu mai apãrea pe listalocatarilor.Am sunat la uºa portãresei ºi am întrebatdacã Dl. Aristide Leporani mai trãieºte. Femeias-a uitat lung la mine ºi m-a întrebatdacã n-am citit ziarele. Când i-am spus cãnu locuiesc la Milano, a vrut sã ºtie dacãnu sunt rudã cu el. Dupã multe insistenþe,mi-a mãrturisit cã Aristide Leporani fuseseasasinat, cu câþiva ani înainte, chiar în apartamentullui. ªi am înþeles, dupã insinuãrileportãresei, cã asasinul ar fi fost un tânãrcu aceleaºi moravuri ca ºi bãtrânul Aristide.Uimit ºi ºocat de sfârºitul tragic al acestuipersonaj pitoresc pe care-l cunoscusem subun aspect diferit, mi-am promis sã încercsã descopãr, dacã se poate, istoria acestuiincident sordid.Au mai trecut aproape 30 ani.În noiembrie 2009 am plecat pentrucâteva zile de vacanþã în Lombardia. Voiamsã vizitez oraºele istorice ale regiunii : Bergamo,Cremona, Lodi, Como... Însã «poartade intrare» era, bine înþeles, Milano, capitalaregionalã.Am ales dintr-un ghid, oarecum la întâmplare,unul din zecile de hoteluri dinMilano, nu departe de centru, nici de garã,lângã «Porta Venezia», pe Corso BuenosAires, ºi… am plecat. Dupã ce mi-am lãsatbagajele la hotel, am ieºit în stradã, în cãutareaunui restaurant. Atunci, ridicând privireaca sã aflu unde mã gãsesc, am descoperitcã eram… pe «via Spallanzani»! Hotelul«Fenice», cu adresa oficialã pe CorsoBuenos Aires, se aflã de fapt în prima casãde pe via Spallanzani. Întâmplarea a fãcutca, dintre atâtea hoteluri dela Milano, sã alegunul care se gãseºte drept pe strada undeam locuit acum aproape patruzeci de ani!Mi-am spus deci cã nu e chiar o întâmplareºi am pornit sã redescopãr zona ºi… amintirilemele de atunci.30Zodii în cumpãnã, vara 2010Povestea omului care voia sã vadã mareaPovestea omului care voia sã vadã mareaUrmare din pagina 29Zona care astãzi se aflã în vecinãtateaPorþii Veneþia se gãsea, pânã la sfârºitulsecolului XIX, în afara zidurilor ce înconjurauoraºul Milano. De aici pleca drumulcare se dirija spre cetatea dogilor, trecândprin Monza.Cea mai mare parte a locului era ocupatãde un spital construit, între 1488 ºi 1513,dupã modelul fondat de «Lazzaretto di Venezia»,care avea forma aproape pãtratã culaturile de cca. 370 m. În cele aproape 300camere cu dimensiunile de 4,74 X 4,75 m,care aveau fiecare un ºemineu ºi o toaletã,erau primiþi bolnavii obiºnuiþi sau cei ainumeroaselor epidemii din secolele XVI ºiXVII. Dupã epidemia de ciumã din 1630-descrisã de Manzoni în celebrul roman«I promessi sposi»- acest Lazzaretto îºipierde din importanþã ºi devine parþial, însecolul XVIII, o cazarmã de cavalerie, darºi, prin natura celorlalþi locuitori, un fel de«Cour des miracles», unde se aciuiaserãtoate scursorile societãþii milaneze.Dupã 1884, odatã cu achiziþionarea eide cãtre o importantã bancã italianã, întreagazonã este demolatã ºi devine obiectulunei operaþii de urbanizare, ceea ce permiteoraºului sã se extindã. Din construcþiile precedentemai rãmâne numai poarta de intrareîn oraº, câteva locuri de cult ºi numele uneistrãzi… «via del Lazzaretto».Mai pot fi vãzute pânã astãzi impunãtoareleedificii dela «Porta Venezia», înãlþateîn 1828 ºi înfrumuseþate de basoreliefuriinstalate pe faþada monumentului în1833. Primul edificiu construit pe loculactualei porþi era un arc de triumf din ghips,înãlþat cu ocazia vizitei la Milano a împãratuluiAustriei, Francisc I, în 1825.Via Spallanzani de astãzi urmeazã traseuldrumului principal care ducea la Venezia.Actualul hotel «Fenice» este prima casãconstruitã pe acest drum, la începutul anilor1700. Casa dela no. 6, de pe aceeaºi stradã,a fost construitã între 1825 ºi 1830, pentrua servi drept cazarmã generalului Radetzky.Joseph Wenzel Radetzky von Radetz,cunoscut sub denumirea «mareºalul Radetzky»,de origine cehã, a fost comandantulºef al armatei austriece în Lombardia-Veneþia,unde a câºtigat mai multe bãtãlii,printre care ºi celebra luptã dela Custoza,imortalizatã de Luchino Visconti în filmul«Senso». El a murit, de altfel, la Milano, în1858, dar memoria i s-a pãstrat mai alesdatoritã celebrului marº care-i poartã numele,compus de Johann Strauss tatãl.Tot prin «via Spallanzani» traverseazãpânã azi un râu subteran, Roggio Gerenzana,care în secolul XIX alimenta cu apãcelebrul stabiliment «Bagni di Diana». «IlStabilimento di esercizio e scuola di NuotoBagni di Diana» a fost construit în 1842pe un teren semiviran ºi se compunea dintropiscinã ºi câteva alte servicii. În ciudanumelui feminin, doamnele nu au avut accesaici timp de câteva decenii, iar mai apoi,numai «în determinate ore ale dimineþii».Reamenajat ca hotel în 1908, edificiul eneschimbat pânã astãzi, în cel mai autenticstil «Liberty». Numai cã piscina a fostatunci transformatã într-o salã de spectacol,numitã «Kursaal» ºi un teren pentru joculcu mingea. În aceastã salã a avut loc unteribil atentat terorist în 1921, provocândmoartea a 21 persoane ºi mai bine de 80rãniþi, în timpul reprezentaþiei operetei «Mazurcaalbastrã» de Franz Lehar. Astãzi, hotelulface parte din lanþul Sheraton, subnumele «Diana Majestic».Alãturi, în vecinãtatea “Bãilor Dianei”,se afla la sfârºitul secolului XIX «Il Stabilimentodella Societa Anonima degli Omnibuse Tramways », care gera prima liniede tramvaie cu cai circulând între Milanoºi Monza, începând din anul 1876, precumºi traficul în capitala lombardã.Primele omnibuse, cu o capacitate deopt persoane ºi trase de un singur cal, sesuccedau la intervale de zece minute. Maiapoi, începând din 1864, s-a trecut la unnou tip de vehicol, cu 16 locuri în interiorºi 14 pe platformã, tras de doi cai. Aºa seface cã, în 1896, puteai întâlni în zonã zecegrajduri cu 580 cai ºi toate instalaþiilenecesare pentru buna funcþionare a «Stabilimentului».Începând din 1893, tramvaieleau fost electrificate; ultima linie hipomobilãa fost cea dintre Milano ºi Monza, care ºiaîncetat activitatea pe 30 decembrie 1900.Deºi majoritatea grajdurilor au fost demolateîn 1901, mai pot fi vãzute pânã azi trei dintreele, fiecare cu o capacitate de 44 cai, dintrecare unul aproape intact.Însã, de departe, edificiile cele mai surprinzãtoaresunt cele ce se aflã pe strãzileMalpighi, Frisi ºi Melzo.Casa Galimberti, via Malpighi 3, construitãîntre 1902 ºi 1905, de arhitectulGiovan Battista Bossi, ar putea fi numitã,pe drept cuvânt, «opera unui Mucha italian».Pe faþada ei poþi admira sutele de metripãtraþi de ceramicã în culori cum nu poþivedea decât la Praga, oraºul celebruluidecorator ceh, maestrul necontestat al stilului«Art nouveau». Din pãcate, ea a fostparþial modificatã la nivelul strãzii ºi arestaurantului ce ocupã parterul. Însã toatedecoraþiile interioare, feroneriile, uºile, chiarºi motivele decorative de pe pereþii interiori,au fost recent restaurate.Casa Guazzoni, în via Malpighi 12, construitãîn 1906 de acelaºi arhitect, posedão decoraþie complet diferitã. Aici dominãbalcoanele din fier forjat, benzile sculptatecu motive florale, chipurile de tinere ciopliteîn piatra faþadei. Se pare cã o restaurare înviitor ar putea da la ivealã motive colorate,o frescã decoratã cu flori ºi «putti» datoratãacuarelistului milanez Paolo Sala (1859-1924).Dar istoria cea mai tristã este probabilcea legatã de soarta edificiului numit «PalazzinaLiberty» din via Frizzi, colþ cu viaMelzo.Unul dintre primele cinematografe dinMilano, proiectat de arhitecþii Tettamanziºi Mainetti, în cel mai pur stil «Liberty» cutoate excesele de fantezie care domneau a-tunci, a fost construit între 1908 ºi 1910.Cunoscut sub numele «Cinema Dumont»,acest lãcaº de culturã cinematograficã ºi-aîncetat activitatea în anul 1932. Dupã rãzboi,interiorul a fost demolat ºi transformatîn garaj pentru ambulanþele Crucii Roºii. În1978, edificiul era sã fie demolat în întregimepentru a face loc unor locuinþe sociale;mai apoi s-a propus înlocuirea lui… cu unparking! Din fericire, din acel moment, s-acreat o asociaþie cu scopul de a salva clãdirea,acest adevãrat loc de memorie ºioperã de artã. În cele din urmã, începânddin anul 2001, edificiul a fost transformatîn bibliotecã de cartier, specializatã în documentaþiaprivind stilul «Liberty».Am revenit în via Spallanzani 16.Edificiul, astãzi în restaurare, a rãmasaºa cum l-am cunoscut în anii ’70. Numaicã acum strada, amenajatã în zonã pietonãdin 2002, a devenit un cartier de lux, careadãposteºte o piaþã “ºic” în fiecare sâmbãtã.Iar ca sã intri în curþile interioare trebuie sãcunoºti codul care deschide imensele porþide lemn sculptat. Capela din curtea imobiluluia dispãrut; în locul ei au fost plantaþidoi pomi ale cãror crengi se îndoaie subgreutatea fructelor roºii/aurii –kaki- în acestsfârºit de toamnã. Am dat chiar ºi peste undomn care locuieºte în aceastã casa din1972. El îºi aminteºte de scandalul provocatde uciderea lui Aristide Leporani. Însã numai ºtie în ce an s-a întâmplat !Cât despre ziarele epocii, colecþia cotidianuluimilanez «Corierre della Serra», consultatãtimp de trei ore, nu mi-a permis sãgãsesc vreo informaþie despre acest «faitdivers attroce» (cum spunea Matei Caragiale).În schimb am descoperit -sau redescoperit-un cartier milanez cum puþine altelese gãsesc în lume.ªi toate astea, pentru cã la optsprezeceani nu vãzusem încã marea!Foto:Sus: Faþade, decoraþii, detalii “Liberty”din cartierul de lângã Porta Venezia.Centru: Faþada reconstruitã din Piazzadel Liberty.

ALEXANDRU BALOGHPuþine fragmente gnostice au supravieþuittimpului. Pânã la descoperirea depozituluide manuscrise de la Nag Ham-,madi, din 1945, gnosticismul era cunoscutdoar prin scrierile ereziologilor creºtini, decifragmentar. Dupã descoperirea manuscriselor,având posibilitatea studierii directe,nemediate ºi exhaustive a textelor gnostice,studiul gnosticismului a luat o turnurã ºi unnou avânt.Termenul “gnosticism” derivã din termenulgrecesc “gnosis”, a cãrui traducere,cel puþin în cadrul gnosticismului, se realizeazãprin termenul “cunoaºtere”. Iniþial,termenul desemna o serie de doctrine careapar în special în jurul sau chiar în cadrulcreºtinismului în primele secole, doctrinecare, aºa dupã cum aratã ºi numele, pretindºi atribuie mântuirea cunoaºterii. Doar pringnozã, sufletul se poate debarasa de lumeamaterialã ºi ascende la lumea spiritualã.Pentru gnostici, numele de “gnosticism”are douã sensuri diferite. Una din ele ni-iprezintã pe gnostici ca fiind oameni ai “cunoaºterii”,am putea spune oameni inteligenþi,oameni care au abilitatea de a înþelegelucrurile într-un fel în care creºtinii obiºnuiþinu sunt capabili de a le înþelege.Un alt aspect al termenului este acela cãgnosticii pretindeau cã deþin o cunoaºterespecialã, sau mai exact, secretã, o cunoaºterecare nu se adreseazã, nu este accesibilãtuturor. Aceste cunoºtinþe au fost oferitedoar unor oameni speciali, “aleºi”, unuinumãr restrâns de “credincioºi”, unei eliterestrânse de oameni selectate de însuºiDumnezeu.“Aceºtia ne spun cã aceastã cunoaºterenu poate fi prezentatã în chip deschis,întrucât nu toþi sunt în stare sã o primeascã,cãci a fost revelatã în chip mistic de cãtreMântuitorul prin pilde, cãtre cei vrednici são înþeleagã.” 1Aceastã cunoaºtere specialã este lucrulcare îi desparte pe „adevãraþii credincioºi”,pe cei care primeau iluminarea, de mareamasã. Spre deosebire de creºtinism carese adreseazã tuturor deopotrivã, aºeazã sãraciiºi bogaþii pe aceaºi treaptã, aceastãpretenþie de elitism va face ca gnosticismulsã aibã o mare trecere între oamenii educaþi,sau de un înalt rang în societate.În ceea ce priveºte originile gnosticismului,pãrerile sunt încã împãrþite. PãrinþiiBisericii considerau gnosticimul în generalca fiind o slabã înþelegere a filosofiei elene.Cercetãtorii moderni nu contrazic un anumitgrad de relaþie cu filosofia elenã, dar susþincombinarea filosofiei cu anumite credinþemistice babiloniene, egiptene sau chiar cumazdeismul iranian. O anumitã legãturã cuînceputurile Cabbalei iudaice este de asemenearecunoscutã, deºi mai sunt discuþiiîn ceea ce priveºte legãtura de cauzalitatedintre cele douã.Dintre curentele Anitchitãþii târzii careau influenþat gnosticismul în încercarea deînþelegere metafizicã a existenþei, amintimMedio-platonismul religios, pithagoreismulmistic, Corpusul Hermetic sau OracoleleCaldeene. În general, gnosticismul estedefinit ca fiind un sincretism religios întreuna sau mai multe din aceste religii, cuelemente de filosofie elenã, combinate cuelemente iudaice ºi creºtine.Dacã ar fi sã ne luãm dupã Cronicile luiEusebiu, acesta îl crediteazã pe Basilide cafiind primul gnostic, fondatorul gnosticismului.Acesta este contrazis însã de cãtreIrineu, care în lucrarea “Adversus haereses”,îl plaseazã pe Basilide într-o succesiunede eretici, mergând înapoi în timpInfluente gnostice,în teologia crestinãpânã la Simon Magul. 2 O altã mãrturie oaflãm în apocrifa Faptele lui Petru undeSimon apare într-un conflict, de data aceastala Roma, cu Sf. Petru. În discursul finalîn care Simon promite cã se va înãlþa la cerel spune: “Mâine vã voi pãrãsi, oameni ateiºi lipsiþi de evlavie. Voi zbura la Dumnezeulmeu, a cãrui putere eu sunt, deºi slãbit. întimp ce voi, voi v-aþi prãbuºit, eu sunt celce stau neclintit, ºi mã voi întoarce la Tatãlmeu ºi-i voi zice: pe mine, cel neclintit,fiul tãu, ei au vrut sã mã rãstoarne. Eu num-am lãsat însã doborât de ei....” 3Pentru a putea atribui erezia influenþeifilosofiei pãgâne, Hippolit afirmã cã gândirealui Basilide ar avea la bazã sistemulfilosofiei aristoteliene. 4 Este însã foarte puþinprobabil ca acesta sã fie adevãrul ºi dinsimplu motiv cã Hippolit considerã cã Basilidear fi studiat în Egipt ºi nu în Alexandria,leagãnul gnosticismului la începutul secoluluial doilea.În scrierile lor, Pãrinþii Bisericii fac referirela mai multe comunitãþi gnostice, catalogatede regulã dupã numele fondatorilor.Aºa avem de pildã gnosticii simonieni, carpocraþi,cerinteni, adepþii lui Saturnin, marcioniþi,basilidieni, valentinieni, setieni, berbelioti,manihei sau pur ºi simplu “gnostici”.Unele din aceste comunitãþi s-au dezvoltatîn cadrul bisericii primare creºtine.De exemplu valentinienii ca dezvoltare comunitarã,pot fi întâlniþi la începutul celuide-al doilea secol în cosmopolitul oraº Alexandria,unde sincretismul religios ºi filosoficera în mediul sãu: “...cãci printr-o plãcererea, printr-o glorie deºartã, sau printroopinie oarbã sau stricatã se strâng într-oîntâlnire neautorizatã.” 5Tot în Alexandria începutului de secolII îl regãsim ºi pe gnosticul Basilid (cca.120 d. Hr.), cu care valentinienii dezvoltãteme comune ºi de cãtre care, probabil aufost influenþaþi. Din Alexandria, pe la mijloculsec. al II-lea, valentinienii se rãspândescpe întreg teritoriul Imperiului roman,fondatorul acestei ºcoli activând în cadrulBisericii din Roma unde candideazã, fãrãsucces, ca episcop. “Iar Valentin a venit laRoma în timpul lui Hyginus, ºi-a dezvoltatînvãþãtura în perioada lui ºi a rãmas pânã laAnicetus”. 6Dupã anul 160 d. Hr. Valentin este condamnatca eretic ºi expulzat din Bisericã.Gnosticismul valentinian este rãspândit însãpe tot teritoriul Imperiului, dovadã cã Irineu,dupã 170 d. Hr., se confruntã cu valentinieniidin comunitatea creºtinã condusã deel din Galia.. Îi regãsim de asemenea în Siriala sfârºitul celui de-al doilea secol începutulsecolului III, locul unde a fost scrisã Evangheliadupã Filip.Una din motivele pentru care gnosticismuls-a bucurat de marele succes obþinutîn ceea ce priveºte impactul asupra bisericiiºi aria de rãspândire, este faptul cã gnosticismulnu este un sistem fix, ci mai degrabão diversitate de sisteme în continuã schimbare- adaptare - având o bazã largã, dupãcum am arãtat mai sus, de credinþe misticeºi esoterice, unele dintre ele pre-creºtine.Aceastã bazã largã îi oferã posibilitatea dea suferi mutaþii, schimbãri, adaptãri la noileprovocãri ale filosofiei sau dezvoltãrii dogmeicreºtine.Diferenþe apar nu doar în gândireadiferitelor ºcoli gnostice, ci chiar în cadrulaceleiºi ºcoli. “Ca diversitate de sisteme saudoctrine, autori precum Irineu, Clement Alexandrinulsau Hipolit Romanul, descriu maimulte ºcoli de gândire valentiniene, ale cãrorînvãþãturi adesea diferã, aspect deductibilºi din relaþia cu Biserica creºtinã a zonelorrespective” 7,Datoritã acestei vastitãþi al gnosticismului,nu ne propunem, ºi nu face obiectulstudiului nostru, sã prezentãm un studiuamãnunþit al fiecãrei denominaþiuni gnosticeîn parte pentru a prezenta particularitãþilefiecãruia. Pentru studiul nostru însã, vomface o prezentare generalã al ideilor gnostice,ideile principale comune aproape tuturoracestor ºcoli, exemplificând cu texte înspecial din gnosticismul valentinian ºi celsethian, fãrã a intra în detaliile particularitãþilorfiecãruia în parte.Sistemul dualistUna din particularitãþile gnosticismuluio constituie sistemul dualist al credinþei. Prinsistem dualist înþelegem credinþa cã Universuleste divizat într-o luptã neîntreruptãîntre bine ºi rãu. Sistemul dualist al Universuluinu apare odatã cu gnosticismul, elfiind comun multor credinþe, misterii saufilosofii pre-gnostice.Aceastã divizare al Universului, aceastãluptã continuã între bine ºi rãu reprezintãcontinua luptã dintre suflet ºi materie. Sufletul,respectiv lumea spiritualã, reprezentabinele, în contradicþie cu corpul uman, cumateria care reprezenta rãul, sau era pur ºisimplu irelevantã. Ceea ce e important, ceeace conteazã cu adevãrat spun gnosticii, estesufletul ºi lumea spiritualã, în contradicþiecu aceastã lume, lumea materialã, care estefie creaþia unui Dumnezeu rãu, emanaþiaprincipiului rãului în sine, o pervertire negativã,rea a lumii spirituale, sau pur ºi simpluo greºealã, un accident.ªi într-un caz ºi în celãlalt, rolul sufletului,care este evident de naturã spiritualã,este sã se despartã de aceastã lume materialã.Ascensiunea în lumea spiritualã se faceprin cunoaºterea lui Dumnezeu, prin “gnozã”,care devine astfel un lucru, o cunoºtinþãmediatã din lumea spiritualã, divinã în universulmaterial. Pentru a înþelege mai bineacest lucru, vom ilustra în cele ce urmeazãtheogonia, cosmologia ºi cosmogonia însistemul gnostic valentinian ºi setian, aºacum o gãsim descrisã în scrierile SfântuluiIrineu ºi în cateva texte originale tradusede pe papirusurile de la Nag Hammadi.Theogonie ºi cosmogonie gnosticãFiind contemporan cu Valentin, fondatorulgnosticismului valentinian, ºi confruntatîn mod direct cu gândirea gnosticãvalentinianã si setianã, dupã cum am arãtatmai înainte, scrierile ºi citatele lui Irineu dinscrierile acestor gnostici sunt deasupra oricãruidubiu de autenticitate. Facem doarprecizarea cã Valentin, fiind ºi creºtin, nuþine neapãrat sã contrazicã gândirea iudeocreºtinãîn ceea ce priveºte cosmogonia sautheogonia ci mai degrabã încearcã o reinterpretarea ei.Printre elementele generale ale gândiriivalentiniene prezentate de Irineu în AdversusHaereses, regãsim printre printre altele ºi odescriere al theogoniei valentiniene: “Ei spuncã în nevãzutele ºi inefabilele înãlþimi existãun Eon preexistent pe care l-au numit Proarche,Propator ºi Bythus, care este descrisca inefabil ºi incomprehensibil. Etern ºinenãscut, el rãmâne de-a lungul unornesfârºite cicluri de ani într-o profundãliniºte ºi tãcere. El este acolo împreunã cuEnnoia, pe care ei au denumit-o Charis ºiSige (har ºi tãcere).Continuare în pagina 32Zodii în cumpãnã, vara 2010 31 31

Influente gnostice în teologia crestina Urmare din pagina 31, ,La sfârºit, acest Bythius a determinattrimiterea din sine a tuturor lucrurilor, ºi apus ceea ce a produs în Tãcere (Sige), întocmaicum o sãmânþã este pusã în pântec. Eaatunci ºi-a primit sãmânþa ºi a rãmas grea,nascând Nous-ul, care a fost egal ºi asemãnãtorcu cel care l-a produs, si el singura putut sã cuprindã mãreþia tatãlui. Pe acestNous, ei l-au numit Monogenes, ºi Tatãl, ºiÎnceputul Tuturor Lucrurilor. Odatã cu ela fost produsã ºi Aletheia, iar acestea patruau constituit întâi-nãscuta Tetradã pythagoreicã,pe care ei au desemnat-o ca fiindrãdãcina tuturor lucrurilor... Monogenes,înþelegând pentru ce a fost fãcut, ºi-a trimisLogosul ºi Zoe, devenind Tatãl a tot ce aurmat dupã el...Aceºtia sunt cei treizeci de eoni dinsistemul lor greºit... Ei mai spun cã Pleromalor nevãzutã ºi spiritualã este treimicã, fiindîmpãrþitã într-o Ogdoadã, o Decadã ºi oDuodecadã. ªi din pricina aceasta ei spuncã acesta a fost “Mântuitorul” – cãci ei nulnumesc pe el “Domnul”.” 8Fiecare din aceºti Eoni reprezintã personificareaunei calitãþi, cum ar fi Iubirea, Înþelepciunea,Cuvântul etc. Acest gen de personificareale unor calitãþi abstracte în mitulteogoniei ºi cosmogoniei nu este folositãprima datã de cãtre Valentin. O reîntâlniminclusiv în Vechiul Testament, unde Înþelepciuneaeste arãtatã ca fiind prezentã lalucrãrile creatoare ale Lui Dumnezeu. (veziÎnþelepciunea lui Solomon, 8.9)“Mai mult, nu este foarte clar dacã valentinieniiau dat naºtere acestor Eoni ca fiindfiinþe divine separate ori mai degrabã au fostportretizaþi în acest fel în scopul elaborãriiacestei cosmogonii. Cel puþin câþiva valentinieniconsiderau Eonii ca fiind calitãþi saudispoziþii ale Dumnezeului suprem mai degrabãdecât fiinþe divine independente” 9(trad. aut.)Dupã cum putem vedea din textul demai sus, Logosul, prin care Apostolul Ioanîl desemneazã pe Hristos, nu este Dumnezeulcreºtin propovãduit de Bisericã. Nudoar cã nu este una cu Tatãl ºi Duhul formândSfânta Treime, dar nici mãcar nu-lcunoaºte pe Dumnezeu în mod direct, nemijlocit,singurul capabil sã cuprindã mãreþiaTatãlui fiind Nous-ul. Logos poate cunoaºtemãreþia Tatãlui prin mijlocirea Nous-ului.“Ei ne spun ca Propatorul sistemului lora fost cunoscut doar de Monogenes, carea emanat din el, cu alte cuvinte doar Nousul,întrucât toate celelalte au fost invizibileºi incomprehensibile, ºi tot în acord cu ei,doar Nous-ul ºi-a gãsit plãcerea în contemplaþiaTatãlui, ºi a mijlocit transmitereamãreþiei Tatãlui celorlalþi Eoni, descoperindu-lecât de mare ºi de puternic este,cum este fãrã început, fãrã margini, ºi cumnu este cu putinþã sã fie vãzut de o altãfiinþã.” 10De asemenea, Hristos nu apare ca fiindDumnezeul etern ºi nenãscut, ci o emanaþieal Nous-ului, care la rândul sãu este o emanaþieal inefabilului Dumnezeu. Vom dezvoltaacestea mai pe larg în paginile urmãtoare.Ceea ce atrage atenþia în acest punct aldoctrinei lui Valentin este ideea sa cã înaintede a se multiplica prin emanaþii succesiveale eonilor, Tatãl, Principiul Suprem, erasingur. Valentin folosea chiar niºte expresiianume pentru a desemna singurãtatea acestuiaºi implicit faptul cã toþi cei pe care el i-a generat nu-i sunt coeterni, deci sunt fiinþialinferi-ori: înainte de a exista eonii el, Tatãl,este Primul Principiu, Primul Tatã, Abisul.Totuºi, traducerea acestor importanteconcepte prin expresii ca Principiu prim sauPrimul Tatã nu este din cele mai fericite.Ea oculteazã pur ºi simplu sensul fundamentalpe care gnosticul Valentin l-a conferitacestor termeni, sens care va avea o mareimportanþã in disputele hristologice ulterioare,generate, cum vom vedea, în principalde arianism. Mult mai potrivitã ar fitraducerea mai înainte de a fi fost principiusau mai înainte de a fi fost tatã. Cu altecuvinte, înainte de a fi emanat din sineinterminabilele ºiruri de eoni, Tatãl, era ºieste, în fiinþa sa cea mai intimã, mai presusde însãºi ideea de generare, de paternitate.Având în vedere marea tradiþie parmenidiano-platonicãîn mediul cãreia activa,gnoza a considerat fiinþa divinã, în accepþiuneacea mai înaltã a acestui termen, caincompatibilã cu orice fel de schimbare, demodificare internã; or, generarea eonilor sauchiar naºterea unui Fiu Monogen, însemnaîn ambianþa mentalã a epocii introducereaunei schimbãri în Dumnezeu însuºi, însemnasã afirmi cã el nu este, de fapt, perfecþiuneaabsolutã. Prin urmare, pentru subtilulValentin însãºi ideea unei ema-naþii sau aunei generãri, a unei naºteri în Dumnezeu,în fiinþa adevãratã a Primului Principiu erade neconceput.Aceasta mai însemna cã eonii generaþidin Primul Principiu îi sunt inferiori acestuianu pentru cã erau generaþi de el, ci pentrucã erau rezultatul pur ºi simplu al unei generãri.Distanþa infinitã dintre primul Principiuºi oricare dintre aceºti eoni consta în faptulNãscut la 7 iulie 1860, în localitatea Kalischt-Moravia, Gustav Mahler a fost aldoilea copil (din 14) al unor modeºti evrei comercianþi. În descoperirea ºi dezvoltareatalentului sãu muzical, familia a avut un rol important. Astfel, copil încã fiind, el aînceput sã cânte la pian ºi chiar sã compunã. Mai târziu ºi-a completat studiile muzicalela Viena. Un eºec la un concurs de compoziþie l-a determinat sã se concentreze spredirijat, cu aprecieri remarcabile prin montãri din diferite teatre muzicale în care a fostangajat (Budapesta, Hamburg, Viena, Londra, New-York etc.), cu altã viziune muzicalã,novatoare. În vacanþe, reîntors în Tirol, îºi continuã activitatea creatoare aducând laivealã mari compoziþii. Trãind într-o perioadã de frãmântãri sociale – fapt care s-arãsfrânt în arta sa, ºi normal în viaþa personalã, lucrãrile se disting aidoma unor “romanesimfonice”, acoperind întreaga paletã sonorã, de la sublim la sumbru, de la idilic lagrotesc. Mahler a asigurat talentul muzical pentru generaþii viitoare de compozitori ºie suficient sã-i amintim pe Schubert sau Weber. S-a stins din viaþã la 18 mai 1911, laViena. La 150 de ani de la naºterea sa, mulþi dirijori, ca Abbado, Eschenbach ºi alþii, înfruntea unor renumite orchestre, au parcurs creaþia mahlerianã; iar mai mult – la noi –o orchestrã într-o compoziþie multinaþionalã de tineret, ºi-a atribuit numele de “GustavMahler”. Personalitate complexã, Gustav Mahler îºi meritã locul în Panteonul marilorcompozitori care au trasat drumul, în istorie, a artei muzicale universale.CORNELIU BUCIUMAN32Aniversãri UNESCOGUSTAV MAHLER150 de ani de la naºtereZodii în cumpãnã, vara 2010cã el era fãrã de început, negenerat de nimeni,ba chiar strãin prin fiinþa sa de ideeaînsãºi de generare. Cu alte cuvinte, înaintede apariþia eonilor, el nu era nici Principiuºi nici Tatã nici mãcar în accepþiunea potenþialãa acestor termeni.La aceaºi concluzie vor ajunge, pornindde la dorinþa de a explica Treimea, mai mulþigânditori creºtini, printre care ºi Origen sauArie. Arie îºi bazeazã teologia sa pe concepþialui Dumnezeu ca ºi o unitate perfectã ºica ºi o monadã inclusã în sine. Pentru elaceastã monadã divinã este Dumnezeu Tatãlºi tot restul din existenþã este strãin lui Dumnezeuîn esenþa Sa. Natura absolutã a Fiinþeilui Dumnezeu face imposibil pentru Dumnezeusã dea sau sã înzestreze esenþa Luioricui altcuiva. Prin urmare, Cuvântul, Logosul,Fiul lui Dumnezeu, ca ºi un ipostasºi ca ºi cineva care are existenþã actualãeste necondiþional ºi complet strãinã ºineasemãnãtoare Tatãlui. El îºi primeºteFiinþa sa de la Tatãl ºi prin voinþa Tatãlui, lafel ca tot restul creaturilor ºi El vine în fiinþãca ºi un mediator de dragul creaþiei lumii.Astfel existã un anumit “interval” între Tatãlºi Fiul cãci Fiul nu este co-etern cu Tatãl.Dacã El ar fi co-etern cu Tatãl, atunci ar fiexistat douã “veºnicii”, sau douã principiiultime ºi adevãrul monoteismului ar fiabrogat.În alte cuvinte, “a existat un atunci, cândFiul nu a existat.” El nu a existat, dar El avenit în fiinþã ºi a avut o origine. Aceastaînseamnã cã Fiul vine în fiinþã “din lucrurilecare nu existã”, este o creaturã, ceva careeste generat ºi prin urmare la fel ca toatelucrurile generate, El are o naturã “mutabilã.”El este înzestrat cu mãrire a lui Dumnezeuîn avans, din afarã, “prin har” ºi prinînainte-vederea lui Dumnezeu asupra viitorului.Astfel sunt trãsãturile generale ale învãþãturiilui Arie, în mãsura în care suntemcapabili sã le judecãm dupã fragmentelecompoziþilor sale ºi dupã evidenþa contemporanilor.Doctrina sa este de fapt o respingerea Sfintei Treimi. Pentru Arie, Treimeaeste ceva derivat ºi generat. Are o origineºi membrii ei sunt separaþi de „”intervaletemporale”. Ipostasele ei nu sunt veºniceºi nu sunt similare, ci strãine unul altuia.“Ele sunt veºnic disimilare.” Sunt trei esenþeºi trei voinþe care coexistã ºi care sunt distincteprin esenþã.În teologia lui, Arie este un monoteiststrict, aproape un iudaizant ºi pentru elTreimea nu poate fi un singur Dumnezeu.Existã un singur ºi numai un Dumnezeu ºiacela este Tatãl. Fiul ºi Duhul sunt cele maiînalte ºi primele creaturi nãscute care suntmijlocitori în crearea lumii. În doctrina sa,Arie se apropie mai mult de Paul de Samosataºi de monarhienii dinamici, dar ºi maiaproape de Filon. Nu este dificil sã înþelegemde ce argumentele sale au gãsit susþinãtoriîntre alexandrini ºi origeniºti.Legãtura între dogma lui Arie, problemeletimpului ºi creaþia lumii sunt evidenteimediat. Creaþia implicã naºtere. Deacea el a numit creat ceea ce are un început,care existã nu din sine sau prin sine, ci dinaltul extern. Este ceea ce nu existã înaintede a veni în fiinþã. În sistemul lui Arie“creaþia” nu este distinctã faþã de “generare”fiindcã pentru ele ambele implicãgenerare, care în înþelegerea sa poate avealoc numai în timp.Aceastã dificultate se ridicã din cauzaambiguitãþii concepþiei “originãrii.” Ceea ceeste generat are o origine, un motiv de a fiafarã ºi înainte de sine. “Originea” poateavea douã înþelesuri: poate fi cauza sausursa fiinþei, sau poate fi un moment întimp. Pentru Arie ambele înþelesuri coincid.Pentru el “veºnicia” sau lipsa de temporalitateînseamnã un primat ontologic ºi prinurmare el refuzã sã creadã cã existenþa Fiuluieste “fãrã început” sau veºnicã. Aceastaar însemna o negare a “generãrii” Sale ºi afaptului cã este nãscut ºi dacã acest lucrunu ar fi adevãrat, atunci Logosul sau Cuvântular fi un al doilea Dumnezeu independent.Dacã Cuvântul vine de la Tatãl,atunci El este nãscut. Altcumva, El nu estede la Tatãl. Din tradiþie, Arie ºtia cã Cuvântuleste Dumnezeul revelaþiei ºi cea mai imediatãcauzã a creaþiei. O creaturã este subiectulschimbãrii, din moment ce este temporalãºi acest lucru îi dã lui un alt motiv sãlege existenþa Cuvântului cu timpul.Aºadar, Iisus era inferior DumnezeuluiSuprem nu pentru cã era un simplu om,cum afirma Valentin, ci pentru cã era pur ºisimplu generat, indiferent cât de departe saude aproape s-ar fi aflat el de acesta. Dacãacest deosebit de subtil gnostic, poate celmai subtil dintre toþi câþi a cunoscut antichitateacreºtinã, a adoptat subordonaþionismul11 ca modalitate de a defini naturaRãscumpãrãtorului în raport cu aceea aPrimului Principiu ºi în general a lumii luisuperioare, era inevitabil ca sã ajungã ºi ladocetism. Cãci docetismul este faþa îndreptatãcãtre lume, cãtre natura umanã adevãratã,a aceleiaºi concepþii despre natura luiIisus Hristos, complementul hristologiccorelativ concepþiei despre condiþia divinãa aceluiaºi Iisus.În favoarea docetismului lui Valentin saucel puþin al ºcolii sale ar putea fi invocat caargument interpretarea pe care un discipolde-al sãu, Marinus, o oferea textului: “DuhulSfânt va veni peste tine ºi puterea CeluiPrea înalt te va umbri” apreciat în contextuldiscuþiei despre originea corpului lui IisusHristos. Duhul Sfânt, zicea el, este Sofiaexterioarã, iar Cel Prea înalt este demiurgul.Corpul lui Iisus n-ar fi datorat astfel nimicMariei, cãci el s-a nãscut nu din Fecioara,ci prin Fecioara, aceasta ne-comunicânduinimic din substanþa ei ºi nefiind pentru elaltceva decât o cale de trecere. De undeformula foarte clarã a lui Marinus: prinMaria, iar nu din Maria. Nãscut astfel prinMaria, acest Iisus a venit sã ameliorezelucrurile din lumea terestrã ºi sã corectezegreºelile sufletului.Note1Irineu, Adversus haereses, I. 3.12Irineu, Adversus haereses, I. 24. 3-7 Înprincipiu, mai nou Simon Magul este general acceptatca fiind primul din lungul ºir al gnosticilor cevor urma. Primul text în care apare acest misteriospersonaj este cel din Faptele apostolilor (8. 5-24).ªirul textelor care îl pomenesc pe Simon continuãcu Sf. Iustin, care spune cã acesta era samarineande neam din oraºul Gitthon. El ne informeazã cãsamarinenii din vremea sa practicau deja un cult allui Simon, considerându-l pe acesta ca fiind Dumnezeumai presus de orice principiu, de orice virtute,de orice putere.3Apocrifa Faptele lui Petru, XXXI, apud AdrianNiculcea, Hristologiile eretice, pag. 244Hippolit, Refutatio omnium haeresium, 7. 20-275Irineu, Adversus haereses, III, 3.26Irineu, Adversus haereses, III, 3.2,7Evanghelii gnostice, trad Anton Toth, pag. 108Irineu, Adversus Haereses, I. 1.1,3,9Supplements to Vigiliae Christianae, vol. 76,“A Companion to Second-Century Christian Heretics“,pag. 6710Irineu, Adversus Haereses, I.2.1,11În gândirea teologicã româneascã, cuvântulfolosit pentru a numi aceastã erezie este “subordinaþianism”.Preferãm însã termenul “subordonaþionism”,pentru cã este mai apropiat de sensuldefinit al termenului. Cuvântul “subordinaþianism”induce ºi idea de ordine, ceea ce nu este foarteexact în definirea ereziei. Iisus poate sã fie nãscut,sau generat de cãtre Tatãl, adicã din punctul devedere al ordinii, posterior Tatãlui, dar nu e neapãratsubordonat Tatãlui. Este ceea ce termenul “subordonaþionism”eliminã din înþelegerea ereziei.

GEORGE PETROVAIEmil Cioran era de pãrere cã culturaFranþei face parte din familia marilor culturidin toate timpurile. Chiar dacã în spateleacestei afirmaþii se desluºeºte satisfacþiacelui ce s-a lãsat absorbit de limba ºi culturafrancezã într-o asemenea manierã decisivã,încât - pentru a nu-ºi altera noul stil eminamentefranþuzesc – a refuzat sã mai scrieîn limba românã, totuºi, nu putem sã nufim de acord cu spusa celebrului nostru fostcompatriot: Da, spiritul francez a învinsîntotdeauna sabia, chiar ºi atunci când Descartes,acest mare rege al cugetãrii libere,duela de la mare distanþã cu minþile încãtuºateîn dogme ºi suficienþã. ªi poate cãtocmai distanþa statornicitã între cele douãtabere adverse a contribuit în chip remarcabilla infuzarea cartezianismului cu universalism...În parantezã fie spus, cu gândirealucrurile stau aidoma ca ºi cu iubirea –amândouã trebuie sã fie libere pentru a fidurabile ºi eficiente: Cã iubirea-i tainã sfântã/ce dezleagã ºi-ndulceºte,/ ºtim cu toþii ºine-ncântã/ cã iubind taina sporeºte./ Omuitrestie fragilã,/ zis-a Pascal gânditorul -/doar iubind poþi fi acvilã/ ce cu-azur îºistinge dorul.Pentru a ne convinge de mãreþia culturiifranceze ºi de rolul ei de prim motor ce i-arevenit în derularea culturii universale, n-avem decât sã mergem pe firul ei de laprimele respiraþii notabile în poezia liricãeuropeanã ºi pânã în zilele noastre.Lesne vom deduce cã primul momentînsemnat al culturii medievale franceze îlreprezintã inegalabilul François Villon. Consideratcel mai mare poet medieval francezºi unul din marii poeþi ai tuturor timpurilor,opera lui Villon, la fel ca cea a lui Dante Alighieriºi Geoffry Chaucer, a deschis drumulspre Renaºtere. Iar aici lucrurile stau camîn felul urmãtor: Dupã Renaºterea italianãºi momentul de vârf al Renaºterii engleze,datorat monumentalitãþii lui William Shakespeare,Renaºterea francezã a contribuit celmai mult la îmbogãþirea tezaurului culturalal umanitãþii prin capodopera Gargantua ºiPantraguel a lui François Rabelais, princercul Pleiadei din care fãcea parte Pierrede Ronsard, cel mai de seamã poet renascentistfrancez ºi, desigur, prin Michel deMontaigne, cel mai prestigios filosof renascentistfrancez ºi ultimul mare umanist alRenaºterii franceze.Dar dacã Renaºterea a apãrut ºi s-a exprimatîn forme specifice în cam toate þãrileeuropene – inclusiv la noi prin Nicolaus Olahus,cronicari ºi Dimitrie Cantemir, clasicismulse confundã practic cu clasicismulfrancez, întrucât Franþa a fost þara care aoferit climatul cel mai favorabil pentrudezvoltarea acestui curent intelectualist prinexcelenþã. Genul cultivat cu predilecþie descriitorii francezi din secolul al XVII-lea afost teatrul: tragedia clasicã este reprezentatãcu strãlucire de poeþii Pierre Corneilleºi Jean Racine, iar comedia dobândeºteun binemeritat prestigiu prin valoroasaoperã a lui Molière. Tot în acest curent seîncadreazã fabulele lui Jean de La Fontaineºi literatura moraliþtilor: La Rochefoucauld,Blaise Pascal ºi Jean de la Bruyere, ei cutoþii contribuind cu mijloace artistice specificela realizarea unei adevãrate cronicede moravuri.Iluminismul francez s-a dovedit a fi multmai nuanþat decât cel englez (reprezentatAlbert Camusprin Daniel Defoe, Henry Fielding ºi JonathanSwift), întrucât el a beneficiat de oarie mult mai largã de aprovizionare spiritualã:ideile filosofice ale enciclopediºtilor,creaþia vijelioasã ºi multilateralã a lui Voltaire,comediile lui Pierre-Augustin Caron deBeaumarchais ºi proza literarã a lui Jean-Jacques Rosseau, prin care, de altminteri,se face trecerea la preromantism. Cu menþiunecã preromantismul francez nu s-a aflatsub tutela exclusivã a lui Rousseau, ci ºisub cea a lui Chateaubriand ºi a Doamneide Staël...Romantismul, cu predilecþia lui pentruteme de tipul: natura, iubirea, patria, trecutulistoric, moartea, geniul, titanul, demonismul,visul ºi reveria, fantasticul ºi exaltareasensibilitãþii, melancolia ºi solitudinea,revolta ºi abuzul de contraste, se caracterizeazãprin urmãtoarele douã însuºiri deordin general:a). Este primul curent artistic care depã-ºeºte limitele continentului nostru;b). Este un curent mai complex ca celedinainte, deoarece el nu se limiteazã doar laliteraturã ºi arte plastice, ci în unele þãri s-aextins ºi la domenii precum filosofia, istoriasau estetica.Ca în atâtea alte curente de care vorbeammai sus, romantismul francez a fostcu cinste reprezentat de remarcabili artiºti,precum Alphonse de Lamartine, Alfred deVigny ºi Alfred de Musset, pentru ca seriaimpresionantã a romanticilor francezi sã fieîncoronatã de gigantismul lui Victor Hugo.Dar - dupã cum spuneam - dacã romantismul,cu preferinþa sa acordatã poeziei,apare nu doar în Franþa, ci ºi în multe alteþãri ale Europei (Germania, Austria, Anglia,Italia, Rusia, România etc.) ºi ale lumii(Edgar Allan Poe în S.U.A.), realismul practicreaduce izvoarele literaturii universale înFranþa, þara unde el s-a nãscut ºi a cunoscuto remarcabilã consacrare prin redutabilatriadã: Balzac, Stendhal, Flaubert.De precizat cã în pofida consacrãrii salefranþuzeºti, marele câºtig de sorginte realistãpentru literatura universalã vine dinspreRusia, unde din Mantaua lui Gogol a ieºit oimpresionantã serie de scriitori: Ivan Goncearov,Ivan Turgheniev, F.M.Dostoievski,Lev Tolstoi, urmaþi îndeaproape în timp ºispaþiu de geniul dramaturgic ºi nuvelistic allui Anton Cehov, iar mai târziu de Ivan Bunin(ultimul clasic al ruºilor), Maxim Gorki ºiMihail ªolohov.Cu toate cã uriaºa staturã de teoreticianºi artist a lui Victor Hugo a dominat practicîntregul secol XIX (al treilea nod esenþialsauipostaza scriitorului exilat în existentãdin cultura universalã dupã cultura clasicãgreacã ºi Renaºtere), consider cã marelefiltru de trecere înspre literatura, implicitspre cultura secolului XX ºi mai departe secheamã Charles Baudelaire, acest straniuºi inconfundabil poet, care aidoma suedezuluiAugust Strindberg, nu poate fi încadratîntr-un curent anume, cu toate cã el afost salutat de simboliºti ca un maestru venerat,îndatã dupã apariþia unicului ºi incitantuluisãu volum Florile rãului.ªi iatã-ne dupã acest periplu ajunºi lacultura de la sfârºitul secolului al XIX-leaºi începutul secolului al XX-lea, o culturãdespre care putem afirma fãrã teama de-agreºi cã încã era, dacã nu dominatã, mãcarcontrolatã de cãtre Franþa, concluzie ce seimpune atunci când avem în vedere numede rezonanþã precum: Anatole France,André Gide, Roger Martin du Gard, MarcelProust, François Mauriac, André Malraux,Jean-Paul Sartre, Albert Camus.Demn de reþinut este faptul cã ºase dincei opt scriitori menþionaþi mai sus sunt laureaþiai Premiului Nobel, în categoria lorincluzându-l ºi pe Jean-Paul Sartre, cu toatecã în anul 1964, el – caz unic pânã în clipade faþã! – a refuzat acest mult râvnit trofeuliterar.Doar doi dintre ei (Marcel Proust ºi AndréMalraux) nu fac parte din galeria laureaþilorNobel, încât ajungi sã te întrebi camce merite literare trebuie sã aibã un scriitorpentru a intra în posesia trofeului, dacã doidintre cei mai de seamã novatori ai romanuluisecolului 20 – Marcel Proust ºi JamesJoyce, nu l-au primit; sau prin ce anumeAlbert Camus a înclinat balanþa preferinþelorînspre el, de i s-a decernat în anul 1957Premiul Nobel, când ºtiut este cã Malrauxnu-i este cu nimic mai prejos ca prozatorsau teoretician de artã, în schimb îi estesuperior nu doar ca vârstã (nãscut în 1901,Camus în 1913), ci mai ales ca experienþãde viaþã, respectiv ca activitate desfãºuratãpe tãrâm obºtesc: participã la rãzboiul civilchinez la ªanhai, ia parte la rãzboiul civildin Spania, este unul dintre principalii organizatoriai Rezistenþei franceze, iar maiapoi (dupã eliberare) ministru al afacerilorculturale în Guvernul de Gaulle.În sfârºit, dacã asta poate fi cât de câto consolare pentru cei care se simt nedreptãþiþipe tãrâm literar, putem s-o spunem cutoatã certitudinea cã criteriile de atribuire aPremiului Nobel sunt tot aºa de obscurepentru cei din afarã, precât de obscuri suntunii dintre bãftoºii care hodoronc-tronc sevãd cu el în braþe...Totuºi, dincolo de caracterul discutabilal distincþiei conferite, care sunt însuºirileoperei lui Albert Camus? Modestã ca întindere(doar trei romane: Strãinul, Ciuma ºiCãderea, volumul de nuvele Exilul ºi împãrãþia,cinci drame: Caligula, Neînþelegerea,Starea de asediu, Cei drepþi ºi Rãscoala dinAsturii, respectiv cele douã eseuri de maridimensiuni – Mitul lui Sisif ºi Omul revoltat,carese constituie în coloanele ideaticeale prozei camusiene), stilul lui AlbertCamus nu poate rivaliza cu desãvârºireacuceritoare a stilului lui Anatole France saucu puritatea clasicã a lui André Gide, analizelelui nu þintesc ca cele proustiene înspreatomii psihologiei personajelor, iar gândireasa nesistematicã nu are supleþea necesarãpentru a-ºi afirma subtilitatea, atâta timp câtautorul însuºi susþine în interviurile acordatecã nu este filosof sau existenþialist: “NiciSartre, nici eu nu credem în Dumnezeu,este adevãrat. ªi nu credem nici în raþionalismulabsolut.”Dupã cum corect apreciazã R. Munteanuîn Prefaþa la unul din volumele camusieneapãrute la prestigioasa editurã RAO,“cele douã volume de eseuri ale lui AlbertCamus enunþã douã întrebãri: 1)dacã individulare dreptul sã se sinucidã (Mitul luiSisif), 2)dacã omul are dreptul sã ucidã peun altul (Omul revoltat)”.Iar cele douã întrebãri simþim cum neîndreaptã paºii spre existenþa absurdã, careformeazã însuºi nucleul gândirii ºi al literaturiilui Camus. Dar pentru a putea ajungeaici, ceea ce s-ar putea traduce prin “reactualizareatragicului antic într-o lume modernã”(Irina Mavrodin), trebuie sã mergempe urmele lui Camus, fie ºi pentru aceea cãel fãcuse observaþia cã însuºi Codul Penaldistinge între crimele pasionale ºi crimelelogice. Dacã primele sunt destul de rare,fiind de regulã comise de tinerii îndrãgostiþi,celelate sunt înfãptuite de adulþi ºi au ofrecvenþã mult mai mare. Or, într-o epocãa expansiunii ideologiilor asasine, aºa caepoca în care a trãit ºi creat scriitorul francez,omul îºi ia libertatea sã ucidã, cãcinihilismul contemporan acceptã sinuciderea,ba chiar înclinã spre justificareacrimei logice, creîndu-ºi un ºubred alibi dinafirmaþia primejdioasã a lui Nietzsche cumcã Dumnezeu este mort, prin urmare lumea– curãþatã de mila creºtinã – trebuie sãaparþinã supraoamenilor, altfel spus celormai îndrãzneþi ºi mai puternici dintre oameni.Iar treaba asta se deruleazã sub mascademocraþiei ºi în zilele noastre, în pofidafaptului cã acuma ºtim prea bine ceea ceilustrul scriitor englez Graham Greeneafirma cu toatã convingerea încã din anul1955, an în care i-a apãrut romanul Americanulliniºtit: “Nu sub ocârmuirea celormai puternici conducãtori trãiesc populaþiilecele mai fericite...”În aceste condiþii meritã sã ne întrebãmîn ce categorie se încadreazã crima sãvâr-ºitã de Meursault, straniul personaj dinromanul Strãinul, cel care se dovedeºte atâtde golit de orice participare afectivã, încâtnu ºtie ºi nici mãcar nu se sinchiseºte cândi-a murit mama (“Astãzi a murit mama. Saupoate cã ieri, nu ºtiu.”), necum sã plângã laînmormântarea ei.Continuare în pagina 34Zodii în cumpãnã, vara 2010 33,

Albert Camus sau ipostaza scriitorului exilat în existenta Urmare din pagina 33,Într-un climat al sensibilitãþii absurde,creat prin fraze limpezi ºi tãioase, crima luiMeursault nu poate fi consideratã pasionalãsau logicã, atâta timp cât scriitorul o încadreazãîntr-o conjuncturã nefericitã: nisipulera fierbinte, soarele ardea, aerul eraîncins, iar lama cuþitului þinut de arab înmânã pãrea un paloº, care – susþine criminalul– “mã lovea în frunte”. Iar Meursaultîºi revine din zãpãceala provocatã desoare ºi sudoare de-abia dupã ce mai tragepatru focuri în trupul inert al arabului: “ªiera ca ºi cum aº fi bãtut patru bãtãi scurteîn poarta nenorocirii.”Poziþia lui Meursault în faþa faptei sãvâr-ºite are darul de-a nedumeri ºi intriga, cãciel intrã în închisoare cu gândurile unui omliber. Tocmai de aceea are curajul sã afirmecã nu simte nevoia sã se cãiascã, fiind doarplictisit de ceea ce s-a întâmplat.De-abia când este condamnat la moarte,în Meursault se trezeºte starea de revoltã:refuzã sã primeascã preotul pe motiv cã nucrede în Dumnezeu (dar nici Camus nu credea!)ºi doreºte ca în ziua execuþiei spectatoriisã-l priveascã cu urã!Astfel, ne spune Romul Munteanu, “AlbertCamus a conceput un personaj de laborator,ieºit din plãmada tezelor sale. Jocullogic este captivant, chiar dacã astãzi pareneverosimil. Dar acest personaj este simbolulabsurd al crimelor logice.”Atenþie, însã! Cu toate inerentele asemãnãridintre autor ºi unele dintre personajelesale, ºtiut fiind cã de regulã artistulîºi dezvãluie prin intermediul lor o bunã partedin propriile trãiri, dureri ºi aspiraþii, trebuiesã luãm aminte ºi la surprinzãtoarea mãrturisireinseratã de Camus în eseul Enigma:“Operele unui om evocã adeseori istorianostalgiilor sau a tentaþiilor sale, aproapeniciodatã propria sa biografie, mai alesatunci când se pretind autobografice. Niciun om n-a îndrãznit vreodatã sã se zugrãveascãaºa cum este (subl. mea).”.JÁNOSRomanul Cãderea, cu judecãtorulpenitentJean-Baptiste Clamence aflat înprim plan, ne prezintã un alt caz de revoltãindividualã împotriva semenilor: o revoltãcu atât mai sterilã, cu cât ea este mai cinicãºi mai înverºunatã, dupã cum putem sã nedãm seama din aforismele cu care acesterou lugubru îºi împãneazã istorisirea: “Deobicei îi dispreþuim cel mai mult pe cei pecare-i ajutãm mai mult”; “Mi-am trãi întreagaviaþã sub semnul duplicitãþii”; “Nuavem þinutã, e lucru sigur, murdãria ne þineþepeni”; “Adevãrul e plictisitor la culme”;“Religia e o mare spãlãtorie”; “Când vom ficu toþii vinovaþi, vom avea cu adevãrat democraþie”etc.De-abia în romanul Ciuma, apãrut înanul 1947 ºi considerat capodopera luiCamus, acesta realizeazã trecerea de larevolta solitarã din Strãinul la ideea solidaritãþiiluptei, vãzutã ca fiind singurajustificare a condiþiei umane. Dupã cumprecizeazã însuºi autorul în Scrisoare cãtreRoland Barthes, “Ciuma, care am vrut sãfie cititã pe mai multe planuri, are dreptconþinut evident lupta rezistenþei europeneîmpotriva nazismului.” Iar în Caiete, sensulcelor douã romane este înfãþiºat de cãtreAlbert Camus dupã cum urmeazã: “Strãinuldescrie goliciunea omului în faþa absurdului,Ciuma, echivalenþa desãvârºitã a punctelorde vedere individuale în faþa aceluiaºi absurd.E un progres ce se va preciza în alteopere. Dar, în plus, Ciuma demonstreazãcã absurdul nu ne învaþã nimic. Acesta esteprogresul definitiv.”De remarcat cã romanul Ciuma aducecel mai mult cu incitantele scrieri kafkiene,unde, dupã cum ºtim de pildã din nuvelaMetamorfoza ori din romanul Procesul,acþiunea demareazã brusc. În chip analog,intriga principalã din Ciuma debuteazã cuo surprizã: “În dimineaþa zilei de 16 aprilie,doctorul Bernard Rieux ieºi din cabinetulsãu ºi dãdu peste un ºobolan mort...” DarM KLOS www.miklosjanos.tvn.hunici pomenealã ca Albert Camus sã scrie înumbra lui Franz Kafka, cu toate cã – dupãcum deja m-am exprimat în cartea Literaturaperennis – “în jurul anului 1930,adicã dupã efectuarea traducerilor în francezãºi englezã – ceea ce a facilitat circulaþiascrierilor kafkiene pe arii culturale multmai întinse, opera scriitorului praghez s-aconstituit într-o modã literarã. Ba mai mult,dupã al doilea rãzboi mondial Franz Kafkaajunge sã fie socotit un adevãrat profet alororilor naziste.”Cãci reprezentarea parabolicã a realitãþiinu doar îi înrudeºte, ci în egalã mãsurã îidiferenþiazã pe cei doi reprezentanþi de seamãai literaturii absurdului: Kafka a construitîn mod deliberat o lume ireductibilã laun comentariu raþional, lume pentru cares-a adoptat sintagma de realism magic(rezultatul fuziunii dintre concreteþea descrieriiºi straniul întâmplãrii), pe când laCamus – ne înºtiinþeazã acelaºi RomulMunteanu, “romanul este parabolic ºi demonstrativ,iar cele mai multe dintre personajeau un caracter exponenþial”. Întrucâtîn romanele parabolice planul fictiv esteprezentat ca real, “personajele stilizate nusunt decât mici acte de exagerare în acestsens”.... ªi astfel, de la o zi la alta se înmulþescsemnele prevestitoare ale catastrofei (dupãprimul ºobolan viu sunt gãsiþi trei morþi,apoi doctorul observã cum un muncitoraruncã o întreagã ladã de ºobolani morþi),semne care încã nu au puterea sã-i smulgãpe locuitorii Oranului din preocupãrile lorcotidiene.Rând pe rând personajele intrã în scenãºi, dupã ce evidenþa ciumei devine neîndoielnicãpentru medici, iar mai apoi pentruautoritãþi, începe contraofensiva oameniloruniþi împotriva suferinþei, morþii ºi – de cenu? – împotriva fricii, pânã la instaurareacelor mai radicale forme de luptã împotrivaflagelului (carantinã, izolarea totalã a ora-ºului de exterior, interdicþia categoricã deintrare ºi ieºire), elemente prin care Camuspune în luminã starea de exil interior.De unde deducem cã starea de exil esteinerentã în situaþii limitã, îndeosebi pentruspiritele alese, care din totdeauna s-au simþitînstrãinate sau exilate în existenþã ºi pentrucare – dupã cum subliniazã autorul în Întoarcerela Tipasa, timpul exilului înseamnã“timpul vieþii uscate, al sufletelor moarte”.Are dreptate Irina Mavrodin atunci cândne invitã sã stãruim asupra perfectei simetriia titlurilor primului volum (Faþa ºireversul) ºi ultimului volum din opera camusianã(Exilul ºi împãrãþia), “titlurisimbolice, care sunt echivalente”, de parcãar vrea “sã marcheze tocmai aceastã circularãepuizare, atât în planul ideii, cât ºi încel al scriiturii, a unui unic demers”.Iar acest “unic demers” nu poate fi dupãpãrerea Irinei Mavrodin altceva decât unitateaoperei camusiene: “Existã o unitate aîntregii creaþii camusiene – eseuri filosofice,romane ºi nuvele, piese de teatru – ce seîntemeiazã pe aceeaºi conºtiinþã sfâºiatã detendinþe contrare, în egalã mãsurã de puternice:gustul pentru acþiune ºi totodatãpentru contemplare, detaºarea ºi pasiunea,nevoia logicã de a nu merge pânã la ultimeleconsecinþe ale unor premise teoretice ºiteama de a depãºi mãsura (în sensul în carevechii greci îl dãdeau acestui cuvânt),dragostea de viaþã ºi obsesia morþii, o senzualitatearzãtoare, dar ºi o înaltã spiritualitate,atracþia pentru solitudine, dar ºipentru solidaritate, absurdul ºi revolta, sensulistoriei, precum ºi cãutarea unor adevãrurilimitã, demers ce s-a izbit perpetuu deaceeaºi tragicã dificultate”.Sã o spunem pe cea dreaptã: Nici cãputeam gãsi o mai fericitã încheiere a prezentuluieseu ca aceastã admirabilã sintezãa operei camusiene!Peisaje lângã Beius ,Miklos János s-a nãscut la E-piscopia Bihor, în 1949; este absolvental Institutului de Arte Plastice“Ion Andreescu” din Cluj-Napoca;deþinãtor a numeroase diplome,medalii, premii, ca pictorsau grafician, distincþii obþinuteatât în România, cât ºi în Belgia,Cehia, SUA, Ungaria, Germania,China, Italia, Polonia sau Spania.34Zodii în cumpãnã, vara 2010

MIRON BLAGA, IOAN DEGÃUElvira Lerinþiu reprezintã – prin harul,devoþiunea ºi discreþia cu care a slujit cântecul– un punct de referinþã pe harta culturiipopulare bihorene. ªi, ca o amprentã a acestuitopos, sunt cele douã specii melodicecultivate cu predilecþie de interpretã – doinaºi cântecul de joc, cu care a încântat publiculde pe întreg cuprinsul judeþului ºi al þãrii.Nãscutã în apropiere de satul natal al ElisabeteiPavel, Elvira Lerinþiu (n. 27 august1944, Tulca) – spune Crãciun Parasca –“a trãit ca sã cânte bucuriile ºi necazurile,dorul ºi dragostea þãranului român, decantatede propria-i sensibilitate ºi restituite uneilumi pe care a preþuit-o ºi n-a uitat-o niciodatã”.Talentul muzical l-a moºtenit de la pãrinþi,în special de la tatãl sãu, care, prin1952, a fost invitat la Bucureºti sã înregistrezecâteva cântece la Radio. De asemeni,preotul satului, Nicolae Mara, ºiDoamna sa, care cânta “tare frumos”, auîncurajat-o, ba chiar au învãþat-o mai multecântece; la ºcoalã, profesorul de muzicãTeodor Bulzan, ºi soþia sa, Victoria, vãzânddragostea pentru cântec a Elvirei ºi remarcându-itimbrul aparte, i-au acordat o atenþiespecialã. Aºa se face cã, la toate concursurilecomunale ºi raionale ale artiºtiloramatori, obþinea numai premiul I, fiindcooptatã colaborator la Casa de Culturã dinSalonta, atât la brigada artisticã condusã deIoan Dobra, cât ºi ca solistã vocalã. În1963, participã la un concurs pentru ocupareaunui post de solistã la Orchestra demuzicã popularã “Criºana” ºi, deºi câºtigãconcursul, nu poate fi angajatã fiindcã nuîmplinse 18 ani! Este invitatã, însã, sãcolaboreze cu ansamblul, ceea ce va face,mai ales cã se stabileºte în Oradea, angajându-sela Intreprinderea “Bernath Andrei”(ulterior UAMT), care avea nevoie de soliºtivocali de muzicã popularã pentru formaþiaproprie. Cu colegii de aici va participa lanumeroase concursuri ºi turnee, bucurându-sede succese ºi cucerindu-ºi un prestigiubinemeritat.Tot în aceastã perioadã se înscrie laªcoala Popularã de Artã din Oradea, clasaprof. Silvia Pop de Popa, alãturi de MarioaraPrecup, Florica Ungur, Florica Duma, ElenaBologa, Rodica Viºan, cu care va cântaºi într-un grup vocal, reprezentând regiuneaCriºana la emisiunea-concurs a TeleviziuniiRomâne – “Dialog la distanþã”, dar ºi la alteCu o voce mai deosebitã, aparte, care aimpus-o repede printre colegii de generaþie,vine Roxana-Anca Ilisie (n.14 iunie 1992,Oradea), încã elevã la Liceul de Artã orãdean,secþia canto-pian, profesor AuricaBonþu, ºi absolventã a ªcolii Populare deCântecul de dupã cântecdiferite concursuri ºi festivaluri locale ºinaþionale. Absolvã, între timp, ºi liceul.În 1969, împreunã cu Ansamblul deamatori “Nuntaºii Bihorului”, participã laFestivalul Muncitoresc din Germania, ediþiaa XI-a. Împreunã cu Dumitru Sopon ºiElena Bologa, dar ºi cu întreg ansamblul ,se prezintã fãrã cusur, prestaþia lor fiindrãsplãtitã cu premiul I ºi Medalia de Aur alefestivalului. Dupã întoarcerea în þarã, esteinvitatã de directorul Filarmonicii de Statdin Oradea, Alexandru Firez, sã participe(din nou!) la un concurs pentru ocupareaunui post de solistã la Orchestra popularã“Criºana”, preºedinte al comisiei fiind IonelBudiºteanu. Câºtigã concursul ºi este angajatãsolist profesionist de muzicã popularã,avându-i colegi pe Elisabeta Pavel, MariaHaiduc, Elena Haºaº, Grigore Ignat, TraianHurgoi, Adriana Comºa, ceea ce va constituio mare bucurie ºi împlinire sufleteascãºi artisticã. Simte, totuºi, un profund regretprin plecarea lui Dumitru Sopon la Cluj, darexcepþionalul interpret ºi prieten se trãgea,ca tot ardeleanu’, spre casã…Cu Orchestra “Criºana” a Filarmoniciide Stat din Oradea a bãtut þara-n lung ºi-nlat, iar la Festivalul Naþional “CântareaRomâniei” a obþinut locul I pe þarã.În anul 1973, este distinsã, alãturi dealþi colegi, cu “Meritul Cultural” clasa I. Dinacest an dateazã ºi primele înregistrãri laradio, cu George Vancu, apoi cu AlexandruViman – înregistrãri “Electrecord”, douãdiscuri, cu orchestra ºi soliºtii “Criºanei”,în 1975, apoi alte înregistrãri la Radio, în1977. Debutul la televiziune a avut loc maidevreme, în 1966, în seara Ajunului Crãciunului,într-un spectacol live, alãturi deElisabeta Pavel, Sofia Popa, Florica Bradu,Florica Ungur, Maria Haiduc, MarioaraPrecup, Florica Duma, Dumitru Sopon,Traian Hurgoi, Elena Haºaº, Ana Balaci etc.,urmând, la un interval scurt, o altã apariþie,împreunã cu Ioan Dobra ºi Domnica Gligor.De asemeni, a fost prezentã, în timp, la TVR– “Tezaur folcloric”, TV Cluj-Napoca, TVElvira Lerintiu: , “Cânteculmi-a fost leac si mireasmã”…Europa Nova, TVS, TVR Internaþional,TVR 2 – “De la lume adunate”, colaborândfoarte bine atât cu Marioara Murãrescu, câtºi cu Niculina Merceanu, cu Elise Stan ºicu Sergiu Vitalian Vaida, cu Maria Haiducsau Iuliana Chelu etc.În 1995 ºi 1996 realizeazã, împreunãcu Maria Haiduc, Florica Ruja, VoichiþaMihoc ºi Radu Potoran, douã casete decolinzi, iar în 1997 – o casetã cu cântecepopulare bihorene, cu Orchestra “Criºana”condusã de prof. Aurel Moþ; anul 1999 îiaduce o nouã casetã, de astã datã cu cântecede petrecere ºi romanþe, înregistrãrile fiindfãcute cu o parte dintre membrii Orchestrei“Criºana” (Aurel Moþ, Gicã Costache, AdiIonaº etc.), sub conducerea muzicalã aprof. ªtefan Ioanovici.Dupã anul 2000, continuã sã colaborezeocazional cu diferite ansambluri ºi formaþii,când este invitatã; la fel, apare la diferiteArtã «Francisc Hubic» (clasa regretatuluiMarcu Leþ, care a remarcat-o ºi susþinut-ode la începuturi).Talentul i-a fost confirmat ºi prin premiileobþinute la festivalurile-concurs la carea participat: premiul I la Festivalul Internaþional“La fântâna dorului” (ªimleuSilvaniei, 2009); premiul II la concursulInternaþional de interpretare vocal-instrumentalã(Zalãu, 2010), premiul II laConcursul de interpretare vocalã ºi coregraficã“Emanoil Elenescu” (Piatra-Neamþ,2009), premiul I la Gala Tinerelor Talente(Oradea, 2009), premiul II la “VarietãþiBihorene” (Bulz, 2009), premiul III la «Mândru-icântecu-n Bihor» (Oradea, 2009),etc.,dar ºi prin apariþiile la diferite televiziuni(OTV, Etno TV, Antena 1, Axa Tv, TVS,Hora TV etc.) sau prezenþele pe scenele dinBihor, Sãlaj, Arad etc., cu prilejul unor amplesau mai mãrunte spectacole ºi manifestãricultural-artistice.Este solistã la Ansamblul “Lioara” ºi lala Ansamblul “Criºul” din Oradea, colaboreazãcu ansamblurile “Busuiocul” dinSântana (Arad), “Mugurelul”(Oradea),“Auºana” (Auºeu, Bihor), ca ºi cu Ansamblul“Criºana” etc.Are realizãri notabile ºi împreunã cu OvidiuPiscoi, alãturi de care interpreteazãinclusiv muzicã etno. Însã, repertoriul debazã al Roxanei este format din cântecepopulare din zona de ºes, cãrora le insuflãavânturile spaþiilor deschise, dar ºi aspiraþiaspre meditaþie – în cântece de joc, întrãgãnate ºi cântece de dor ºi de dragoste,cald ºi penetrant armonizate: S-aude badeahorind, Tata mneu, suflet curat, Bun îivinul ºi gustos, Bate vântu, floarea picã,Douã flori, douã surori, Când aud cã-i jocîn sat, Pãdurar cu clopu verde, Badea cumustaþã surã, Cât îi satu mneu de mare,Zâs-o badea c-o veni etc.Roxana nu este numai posesoarea uneivoci mature ºi plãcut timbrate, ci ºi o prezenþãscenicã încântãtoare, care ºtie sã seadapteze situaþiilor, fiind capabilã sã încãlzeascãatmosfera, sã transmitã emoþii ºiposturi TV ºi Radio locale. În anul 2004, laaniversarea a ºase decenii, publicã volumulElvira Lerinþiu, Viaþa ca un cântec.Aºa cum spuneam cu ani în urmã, ElviraLerinþiu este una dintre doamnele cânteculuibihorean, o prezenþã discretã, dar remarcabilãîn topul interpreþilor melosului românescdin Bihor, o voce ºi un suflet de excepþie,dulci precum ºesurile Tulcãi, de undedomnia-sa descinde, pentru a aduce printrenoi bucuria ºi amintirea altor vremuri, carevorbesc, însã, tot despre frumuseþea ºi mãreþiasufletului nostru românesc. “Cu glasulei catifelat ºi plin de trãire” (Angela Moldovan),Elvira Lerinþiu “ºi-a închinat tinereþeaslujirii cântecului bihorean. (…) Dragosteaºi cãldura din privirea ei te fascineazã,iar când stai de vorbã cu ea, îþi daiseama cât de mult îºi iubeºte pãmântul ºiviaþa din care se trage” (Niculina Merceanu).Dar cum am putea încheia aceste rândurimodeste, fãrã a-i cita, artistei, însuºicrezul ei în melos ºi vers? “Cântecul, LuminãþiaSa Cântecul, îmi pare cã e chiar viaþamea! Sau izvorul acela cu rouã ºi lacrimide stele ºi maci aprinºi, care-mi svâcneºteºi-mi tresaltã în suflet: ºi-atuncia ºtiu, ºintotdeaunaam ºtiut ºi-am simþit cã dorulde el mã arde, mã cuminecã, ºi mã slobozeºtedintr-o cuminþenie asprã ºi dintr-oîntristare de nepãtruns…El, Cântecul – de dor ºi de jale ºi devoie-bunã – mi-a fost leac pentru tot rãul ºipentru tot aleanul ce m-au ajuns, ºi mireasmãde sulfinã ºi crini pentru inima însetatãde bucurie ºi frumos”…Sã ascultãm, însã, ºi versurile: “Cânderam în vremea mea/ Hidédé nu-mi trebuie/Hidédé-o fost gura me/ Am cântat ce-amvrut cu ea”…Sau: “Du-te, dor, nu mã dori/ Cã numa’te-oi sudui/ Du-te, dor, nu mã chema/ Cãnuma’ te-oi blãstãma”…Ori: “Pã unde urâtu mere/ Pãmântu ºiiarba piere/ Pã unde urâtu’ calcã/ Pãmântuºi iarba sacã”…Roxana Ilisie – o prezentã scenicã încântãtoare,,sentimente profunde,potenþând astfel melodiaºi textul. Gestica ºi mimica sunt ºi elebine calculate, subliniind sinceritatea ºi vrajacomunicãrii muzicale.Este, realmente, o încântare s-o asculþiinterpretând Douã flori, douã surori, Tatamneu, suflet curat ºi sã-i urmãreºti joculscenic, mai ales când accentueazã: “Cândm-apasã câte-un gând/ Pã umãr la sorãplâng/ ªi nãcaz ºi bucurii/ Am cu cine lempãrþi/Am pã sora mea cea bunã/ ªi nu-sîn lume strãinã”, sau “ªi nu-þi parã rãu, mãitatã/ Cã nu ai fecior, ci fatã/ Feciorii sã ducpã lume/ Fata cu tine rãmâne” etc.Cu Roxana Ilisie, generaþia tânãrã îºi a-daugã nu numai o voce oarecum spectaculoasã,ci, poate, în primul rând, dimensiuneascenicã a interpretãrii, prin instinctºi pregãtire, prin nãzuinþa redescopeririiruralului ºi originarului.În plus, trebuie spus cã, alãturi de cevamai vârstnicele ei colege, Roxana este dejao certitudine a melosului bihorean, caretrebuie cultivatã cu asiduitate.Zodii în cumpãnã, vara 20103535

Nicoleta Rab sau bucuria si eterna frumusete a cântecului, ,Nu mai ºtiu exact de unde mi-a rãmasîn memorie numele Nicoleta Rab, un talentde excepþie în interpretarea cântecului bihorean,cu un joc scenic mai mult decât încântãtor.Probabil de la «Mândru-i cântecu-nBihor», unde am fost prezent în juriu, probabilde la o emisiune «Tezaur...» de la TVR,pe care am vizionat-o cu plãcerea ºi bucuriageneratã de o apariþie, ºi nu una oricare!Important este cã, deºi o prezenþã destulde sporadicã ºi de discretã, Nicoleta Rabproduce încântare pe orice scenã se manifestã,fiind extraordinar de bine primitã ºiîntotdeauna îndelung aplaudatã.Dar, fiindcã nu este numai o interpretãde mare talent din superba «generaþie2000», ci posedã ºi harul scriiturii, s-olãsãm sã se prezinte singurã, aºa cum stãbine, de altfel, oricãrui talent care se respectã,care-ºi cunoaºte «obârºiile» ºi valoarea.Cãci ea vine nu numai cu vocea ºiºtiinþa cântãrii, ci cu o bogatã paletã de culoriale sufletului ºi ale cuvântului, cu partedin viaþa ºi gândirea celor între care s-a ivitºi cãrora le poartã dimensiunea spiritualãîn lume.«M-am nãscut în Aleºd, la 5 iunie 1982,ca unicã fiicã a familiei Nicolae ºi IustinaRab, ambii pãrinþi proveniþi din familii deþãrani români din zona Munþilor Apuseni,cu alese îndeletniciri perpetuate din generaþieîn generaþie în domeniul sticlei ºi lemnului.Cei mai frumoºi ani ai copilãriei i-ampetrecut sub cetina de brad de la poaleleMunþilor Vlãdeasa, în satul Rogojel, com.Sãcuieni, din jud. Cluj, vegheatã de ochiulaprig al bunicilor îngrijiþi a mã pregãti pentruviaþã. Aici am fãcut cunoºtinþã cu horile.Toate horile... fãrã deosebire de zonã.Între anii 1989 ºi 2001 am urmat cursurileºcolii primare, gimnaziale ºi licealedin localitatea Aleºd, pentru ca, în anul 2005,sã devin licenþiatã a Facultãþii de ªtiinþeJuridice din cadrul Universitãþii din Oradea– specializarea drept.Anul 2004 este anul primelor manifestãrifolclorice într-un cadru organizat, odatã cuînscrierea mea la ªcoala Popularã de Arte«Francisc Hubic» din Oradea, la clasa profesoruluiMarcu Leþ – specializarea cantopopular. Tot în acelaºi an am participat laFestivalul judeþean «Mândru-i cântecu-nBihor»,unde am obþinut marele premiu. Auurmat, apoi, apariþii televizate la posturilede televiziune cu specific folcloric.În octombrie 2006, am participat laFestivalul-concurs «Moºtenitorii» realizat deMãrioara Murãrescu, precum ºi la alteemisiuni ale «Tezaurului Folcloric» alãturide membri ai ansamblului de Profesioniºti«Criºana» din Oradea.Începând cu anul 2004 (ºi în prezent)activez în cadrul Ansamblului Folcloric “Bihorul”al Casei de Culturã a Sindicatelor dinOradea, ca solist vocal, interpretând pescenã atât creaþii melodice proprii, cât ºiale multor altor interpreþi din toate zoneleþãrii.În mod deosebit îndrãgesc cântecul doinitdin toate zonele þãrii. Pe lângã cânteculbihorean, mã regãsesc în doina bãnãþeanã,în cântecul codrenesc, în cântãrile de pevalea Sãlãuþei (Bistriþa), pârâulCibinului(Sibiu), Iza, Mara, Târnave ºi Mureº, darºi în învârtitele transilvãnene, în geamparauadobrogeanã sau sârba olteneascã.Dupã absolvirea studiilor juridice delungã duratã, am activat în calitate deconsilier juridic la diverse societãþi comerciale,iar în prezent ca ºi grefier lainstanþele judecãtoreºti...»Dintre piesele înregistrate la TVR , sã-icitãm doina Vine sara luna-n prag ºicântecul de joc (pe picior) Pasãre galbãnãniarbã, unde glasul de pasãre mãiastrã alNicoletei, jocul scenic, mimica ºi gesticatransmit emoþie, multã trãire lãuntricã ºialese virtuþi interpretative, care-i creioneazãun profil aparte între frumoasele ºi extraordinarde talentatele reprezentante ale «generaþiei2000».Vine sara luna-n pragVine sara luna-n pragMã-ntreabã cine mi-i drag,Doru badii nu sã spuneNuma-n inimã sã þineCine n-o iubi sub soareN-o ºti doru unde-nfloareNu ºti jalea cum te-ajungeªi durerea cum te stingeLunã dalbã de sub norIeºi la noapte-ncetiºorLunã dalbã ieºi pe culmeSã mã duc cu badea-n lumeCã de când îl tot aºteptMi-o secat inima-n piept.Pasãre galbãnã-n iarbãPasãre galbãnã-n iarbãSlobozi-mi doru sã meargãNu-mi mai þine doru opritªi pe badea necãjitZi-i, mãi bade ºi zi-i iarDanþu ce l-ai zis asarCã l-ai zis cu inimaCa sã nu te pot uita.Când din cer noaptea coboarãLa bãdiþa doru-mi zboarãZiua vine noaptea treceDorul meu cu el petrece.Andrada Tulvan pe calea afirmãriiAndrada Tulvan s-a nãscut pe 28 august1993 la Salonta. A moºtenit de la bunicii eiatracþia pentru frumos, pentru obiceiurilepopulare, pentru muzicã ºi dans; bunicii dinpartea mamei au fost, de altfel, pereche dedansatori. Bunica o “aprovizioneazã” cuarticole tradiþionale, costume populare primitede la sãtenii din Avram Iancu. Dinpartea tatãlui, are un cosum de la rudeledin zona Beiuºului, mai precis satul Petreasa- un total de ºapte costume populare, vechide peste 70 de ani, cel mai vechi fiind de130 de ani. Descoperindu-i talentele, pãrinþiiau susþinut-o în ceea ce ºi-a propus sã facã.A început sã cânte de la vârsta de ºaseani, fiind îndrumatã de educatoarea LigiaGhertan ºi mai apoi de doamna ParaschivaCãrbunar. Apoi, a fost eleva interpretuluide muzicã popularã Sandu Condoroº, laClubul copiilor din Salonta. De-atunci, aînceput sã participe la spectacole ºi festivitãþilocale ºi judeþene, apãrând ºi pe micileecrane la TVS Oradea.Timp de patru ani, a activat la Casa deCulturã “Zilahy Lajos” din Salonta, în calitatede membru al Ansamblului folcloric“Mioriþa”, condus de maestrul coregrafFlorea Criºu. A cântat la nenumãrate serbãri,concursuri ºi festivale ale comunelor ºioraºelor bihorene, la Remetea, Criºtioru deJos, Vadu-Criºului, “Cântã, cântã gurãscumpã”- Beiuº, “Varietãþi Bihorene”-Salonta, “Gala tinerelor talente”, Gala“Varietãþi Bihorene”, “Mândru-i cântecu-nBihor” - Oradea.Din septembrie 2009, a început sã punãpreþ ºi pe perfecþionarea artisticã, în sensulde a urma ºi o ºcoalã de muzicã, rectecursurile ªcolii de Arte “Francisc Hubic”din Oradea, secþia canto - popular, în clasaprofesoarei Antonela Ferche Buþiu. A înregistratcâteva piese personale, cu care aieºit pe scenã ºi la TV, acompaniatã desolistul instrumentist Marius Popa.De asemenea, Andrada Tulvan picteazãicoane pe sticla, colaboreazã la revista ColegiuluiNaþional “Arany Janos” (unde esteelevã în clasa a XI-a B) ºi participã cusucces la Concursul naþional de limba ºiliteratura românã “Mihai Eminescu”.SEMNAL EDITORIALSEMNAL EDITORIAL“Toata lumea îmi spune cã aº fi pututalege un alt gen muzical, dar m-am oprit lafolclor fiindcã întotdeauna m-a atras autenticitatea;cred cã avem un folclor foarte bogatºi original. E drept, nu mã opresc doarla muzica populara, ci îmi plac mai multestiluri; în concursuri, de obicei, concurezla douã categorii: muzicã popularã ºi muzicãuºoarã. Succesele nu-mi dau motive de îngâmfare,nu pozez în vedetã ºi nu mã laud.Mã consider un copil normal, cu mulþi prieteniºi cu poftã de viaþã, am gânduri mari,speranþe pe care le þin, deocamdatã, subcheie. Orice voi face, sunt sigurã cã n-amsã renunþ niciodatã la muzicã”.Din 2001 încoace, Andrada Tulvan aadunat mai multe premii, atât pentru muzicãpopularã, cât ºi de divertisment, la ediþiisuccesive ale “Varietãþilor bihorene”.“Anul acesta, la Mândru-i cântecu-nBihor”, a obþinut Premiul al III-lea.Alexandru Pele:Elemente lexicalestrãromâneºti.Oradea: Scheda,201036Zodii în cumpãnã, vara 2010Alexandru A. Teoran:Din minunãþiilenaturale aleBihorului. Oradea:Arca, 2010Adrian Þion, VasileLechinþan: Finiºel.Un sat românesc dinArdeal. Cluj-Napoca:Tribuna, 2009Dumitru Velea:Pragul de sus.Craiova: Sitech,2010

Un cântec primãvãratec: Emilia BorzaEmilia Borza este nu numai o tânãrã ºifrumoasã, talentatã ºi fermecãtoare interpretãde muzicã popularã din Þinutul Vaºcãului,ci, poate, în primul rând, o solistãcu o pregãtire muzicalã solidã, o conºtiinþãartisticã exemplarã, cãreia modestia ºi intelectualismul,chiar dacã nu-i fac prea multbine printre colegi, îi dau o notã aparte,configurând un profil în care sublimul creaþieifolclorice ºi autenticitatea, profunzimeaºi emoþia sufletului þãrãnesc se împletesccu dimensiunea cultã a frumosului, cu tribulaþiileexistenþiale ale “trestiei gânditoare”,cu aspiraþiile eterne ale fiinþei în cântare desine ºi de rosturile profunde ale vieþii ºi convieþuirii.Poate de aceea, cel care-o ascultãcântând pe Emilia are impresia cã nu fataaceasta serioasã – emanând energie ºicãldurã, invadând sufletul ascultãtorului cuun potop de emoþii, rãscolindu-l sau incitându-lla a trãi plenar – cântã, ci întreaga eifiinþã! Ei, da, sunt momente când EmiliaBorza cântã ºi cu ochii, ºi cu degetele, cugenele ºi cu sprâncenele, cu oglinda unuichip de pe care curg râuri de luminã ºisinceritate, de înãlþare ºi desãvârºire întrufrumuseþe ºi divinitate. O ajutã ºi vocea –curatã ºi limpede, cristalinã ºi plinã de nervprecum izvoarele de munte, sobrietatea prezenþeiscenice ºi nu mai puþin expresivitateafeþei, pe care se pot citi arderile, mocnirileºi rãbufnirile lãuntrice ca într-un cristal deMurrano. În fine, consubstanþialitatea textliric-melodie potenþeazã trãirea, intensificãvibraþia,dã mãsurã autenticitãþii ºi adevãruluiartistic, elibereazã fiinþa, purificând-o. Simbiozamelodie-text este nu numai etalonulautenticitãþii ºi semnul distinctiv al creaþieioriginare ºi originale, ci însãºi expresia unuimod de a fi ºi a simþi al celor mulþi, astãziimposibilã de recreat, imitabilã, totuºi. Deacest spirit este atins ºi cântecul EmilieiBorza, fie cã este vorba despre trãgãnate,hore sau cântece de joc. Textul se muleazãpe melodie sau melodia emanã textul, inseparabileºi indestructibile! Aºa se întâmplãatât în piesele culese de interpretã, cât ºi încele “adoptate” ale unor interpreþi de valoaredin Bihor, pe criteriul autenticitãþii: “Pã deluþulBorzului/ stã floarea bujorului/ ªi semirã ºi se-ntreabã/ Cã nu-i cine s-o culeagã”.(Pã deluþul Borzului, cântec propriuzis);“Cât oi trãi pã pãmânt/ Am sã joc ºiam sã tot cânt/ Oi cânta la bucurie/ ªi-oijuca la veselie” (Când m-o fãcut mãicuþa,cântec de joc); “Frunzã verde ca iarba/Suntem douã la mama/ Ca luna ºi soarele/Ca cerul ºi stelele” (Frunzã verde ca iarba,cântec de joc); “Necãjite-s mândrele/ Cã-idulce gura badii/ Da nu-i dulce pãntru ele/Cã-i pãntru buzele mele/ ªi mã pândesc pringãrduþu/ Li-i ciudã cã am drãguþu/ Mã pândescziua pân luncã/ Când bãdiþa mã sãrutã!”(Necãjite-s mândrele, cântec propriuzis)etc.Emilia Andreea Borza (n. 23 februarie1988) a început de timpuriu sã cânte. La 6ani, participã la concursul Tip-Top-Minitopcu douã cântece ale Voichiþei Mihoc, pentruca, trei ani mai târziu, s-o gãsim la ClubulCopiilor din ªtei, unde va activa mai mulþiani ca solistã vocal ºi va studia vioara, înspecial pentru a se familiariza cu teoria ºitehnica muzicalã ºi mai puþin pentru performanþãla acest instrument.În anul 2002, elevã fiind în clasa a IXala Liceul teoretic “Avram Iancu” din ªtei,a fost admisã la ªcoala Popularã de Artã“Francisc Hubic” din Oradea, unde l-a avutprofesor pe regretatul Marcu Leþ.În 2006, Emilia Borza intrã la Facultateade Muzicã, specializarea pedagogie muzicalã,a Universitãþii din Oradea, facultatepe care o absolvã în 2009. Din toamna a-celuiaºi an este profesor suplinitor la Suplacude Barcãu, unde formeazã un cor cucopiii claselor V-VIII, cu care participã latoate manifestãrile culturale locale ºi înjudeþ, invitatã la “Varietãþi bihorene”, Gala“Varietãþi bihorene”.Între 2006-2009, s-a alãturat trupeiRadu Moº, cu care a cunoscut numai succeseîn tot Ardealul ºi de la care a avut multede învãþat, în special în ceea ce priveºteprezenþa scenicã ºi comunicarea cu publicul.A participat la zeci ºi zeci de spectacole,în special în judeþele din vestul românesc,cântând, alãturi de cei mai îndrãgiþi ºi maiimportanþi soliºti ai melosului transilvan,bãnãþean ºi bihorean, fiind, în acelaºi timpprezentã ºi în emisiuni folclorice ale televiziuniinaþionale, Favorit, Etno, Naþional,TVR Cluj, TV Transilvania, TVS Oradeaetc.Este laureatã a mai multor festivaluri ºiconcursuri de muzicã popularã locale, zonaleºi naþionale. Astfel, în 2003, a obþinutpremiul III la “Corabia de Aur” (Corabia,Olt) ºi locul I la “Cristian Rãchitan” (Cheia,Prahova), în 2005 s-a clasat pe primul locla “Varietãþi bihorene”, Gala tinerelor talenteºi “Mândru-i cântecu-n Bihor”, care echivaleazãcu o consacrare în plan local. Apoi,dupã Festivalul Naþional de la Mamaia, cucereºteMaramureºul, la Festivalul Naþionalde la Cicãrlãu, iniþiat de incomparabilulNcolae Sabãu, luând premiul I. În 2007 secãsãtoreºte, devenind Emilia Andreea ªugar.Repertoriul Emiliei Borza este bogat ºivariat, ea cântând nu numai piese culese deea însãºi, ci ºi ale “monºtrilor sacri” dinÞara Beiuºului ºi nu mai puþin din repertoriul“clasic” transilvan sau maramureºean, bãnãþeansau de dincolo de Carpaþi, graþie ºi uneivoci curate, bine îngrijite ºi cultivate, cânteculfiind – alãturi de familie ºi profesie,sens ºi rost în viaþã.Fãrã vreunul dintre aceste elemente,spune Emilia, viaþa nu numai cã ar fi maisãracã, dar nu s-ar putea împlini, n-arputea trece de la starea de floare la fruct.Dar, putea spune altceva acest cântecprimãvãratec ºi aceastã primãvarã a cânteculuicare este Emilia Borza?...O comoarã de voce: Sergilia PopaPe Sergilia-Natalia Popa (n. 19 august1988) am întâlnit-o cu mai bine de un an înurmã. Fãcea parte din grupul de interpreþicare pregãteau un spectacol folcloric pentruTârgul Meºterilor Populari. Era modestã,discretã ºi pãrea mai maturã decât colegiiºi colegele ei. M-a uimit, atunci, profunzimeavocii ei, sfâºietoarea articulare a cuvintelorunei doine preluate de la Florica Ungurºi optimismul molipsitor al unui cântec dejoc, pe care nici nu mai ºtiu cu ce le interpreta:cu gura sau cu sufletul? În orice caz,le cânta de la rãdãcinã, vãlurind silabele,trãgãnându-le potopitor printre acordurileorchestrei.Am mai ascultat-o cu vreo douã prilejuri,care au venit sã întãreascã prima impresie,însã anul acesta (2010) Sergilia s-aîntrecut pe sine,dovedind, la “Mândru-i cântecu-nBihor”, cã este o voce nepreþuitã,care trebuie stimulatã ºi promovatã.Fiindcã ea nu cântã pentru cã asta aînvãþat (ºi a învãþat bine!), ci, în primul rând,pentru cã în fiinþa ei sãlãºluieºte cântecul,pentru cã tinereþea ºi sentimentele ei suntcântec, un cântec de dincolo de cântec –din dor, din dragoste, din singurãtate, dinaspiraþii, din noroc ºi nenoroc, din înalt ºidin adânc, din viaþa ei ºi a neamului ei cucare rãtãceºte pe aceleaºi cãrãri ale speranþeiºi ale bucuriei, ale credinþei ºi aleveºniciei.Ascultând-o cântând, mi-o imaginez peSergilia undeva pe o muchie de deal a Tileagduluiei natal, solarã ºi purã, horind sãalunge singurãtatea ºi jalea, sã înfloreascãvãzduhul, sã împlineascã idealurile saunãzuinþele semenilor. O vãd ca pe o tânãrãbacantã-bizantinã culegând norii cu palmeleºi limpezind cerurile, revãrsând glas de aurpeste sat ºi anotimp într-o strigare de izvoredenic, încât rãsunã dealurile ºi ºesurileTileagdului de cântec nemaiauzit ºi nemaivãzut!Aºa o vãd, de altfel, feciorii ºi fetele,dar, mai ales horitoarele Tileagdului, de lacare a învãþat frumuseþea nepereche a cânteculuivechi, bãtrânesc, ºi-alãturi de carehoreºte ori de câte ori are ocazia. Horeºte,fiindcã aºa-i vine ei, uitând de ea ºi de lume,fãrã sã ºtie cã trãgãnatele ei ne mai aratã,încã o datã, drumul spre casã ºi spre noiînºine, fãrã sã bãnuiascã cã costumul eipãstrat din bãtrâni ºi opincile care bat pamântulîn ritmuri ancestrale ni s-au rãtãcitîn inimã, renãscând nostalgii ºi melancoliinetraductibile în cuvinte.Repertoriul Sergiliei Popa este compusîn special din cântece specifice subzoneiCriºului Repede, cântece pe care le-a învãþatde la bãtrânele din sat ºi din împrejurimi,dar ºi din repertoriul altor interpreþidupã cum s-au potrivit vocii ºi trãirilor eipersonale, de la Florica Ungur la OtiliaHaragoº, de la Cornel Borza la AnamariaGal, în unele cazuri interpretarea ei concurând“originalul”. El este, în primul rând,rodul anilor când a copilãrit ºi s-a copilãritîn ºesurile Tileagdului, dar ºi al frecventãriiªcolii Populare de Arte “Francisc Hubic”ºi a Facultãþii de Muzicã orãdene.Chiar dacã a participat la numeroasespectacole ºi a avut mai multe înregistrãriTV, Sergilia Popa nu iese la bãtaie la preamulte festivaluri ºi concursuri folclorice.Chiar ºi când o face, o face târziu (abia în2009), dar cu un bilanþ excepþional: locul Ila “Varietãþi bihorene”, locul II la “Mândruicântecu-n Bihor”, menþiune la festivalulnaþional de folclor de la Beiuº, la Festivaluleuroregional Oradea-Debreþin ºi la Festivalulconcurs “Cântã,cântã, gurã scumpã”, iarîn 2010: locul I la “Varietãþi bihorene” ºiacelaºi loc I (pe care l-a împãrþit cu RominaNemeº) la “Mândru-i Cântecu-n Bihor”,poate cea mai tare ediþie din istoria de aproapepatru decenii a festivalului.Este greu de prevãzut drumul în universulcântecului popular al Sergiliei Popa.Sigur e cã, acum, ea tragãnã ºi horeºte tulburãtor,încât ai impresia cã în cântecul eieste leac ºi vrajã, sensibilitate excesivã,iubire ºi rãsfãþ.Ce va fi mâine? Probabil nici Sergilia nupoate sã rãspundã.Oricum, în strãfundurile sufletului eizace o comoarã de cântec care, mai devremesau mai târziu, va fi descoperitã.Poarta spre inefabil este întredeschisã...Zodii în cumpãnã, vara 2010 3737

Încã o promisiune: Raluca-Maria IancO adolescentã extraordinarã, frumoasãºi talentatã, pasionatã de tradiþie, devotatãuniversului din care a ieºit în lume, esteRaluca-Maria Ianc, nãscutã în 30 mai1992 la Oradea, copilãritã ºi copilãrind însãîn ªuncuiuº, acolo unde Criºul stã la taifascu înãlþimile ºi codrii Pãdurii Craiului,revãrsând potop de cântece ºi istorie pesteîntreaga viþã româneascã, sau înmiresmândvãzduhul cu versurile nepereche alefiinþei care se descoperã sau redescoperãîn lanurile de cuvinte ale grãdinilor cereºti,coborîte, ca din întâmplare pe hotare deþãrânã, atunci când se pârguiesc fructeleºi iarba împrãºtie miros de varã fierbinte,grâu înspicat ºi maci roºii, când - între cerºi pãmânt - e numai sãrbãtoare a cânteculuiºi-a înveºnicirii, a iubirii ºi împliniriide sine, a înãlþãrii.Raluca a fãcut ochi într-o lume caremai trãia “folcloric”, într-un univers în caredragostea pentru cântec, pentru “danþ”,pentru portul strãmoºesc era încã vie, întrocomunitate în care se mai cânta, se maijuca ºi se mai purtau veºmintele înaintaºilor.Pãrinþii ei (Gavril ºi Livia), dar, maiales, bunicii (Maria ºi Gheorghe Lele) aureuºit sã-i transmitã dragostea pentrutradiþiile ºi spiritul neamului, pentru valorilemorale ºi artistice ale fãrã ºir anonimilorpe care se sprijinã fiinþa româneascã, dãruindu-i,în acelaºi timp, har pentru cântec,aptitudini pentru “danþ” ºi suflet pentruDAN SUCIUDe mic copil ieºeam la cãderea nopþii înpoarta casei bunicilor mei din Ursad, lapoale de Codru-Moma, ºi priveam spreluminiþele ce pãreau ca niºte stele pe dealurileîmpãdurite ce adãpostesc satele Codru ºiDumbrãviþa de Codru.Înþelegând cã în ziua de azi, vrând sãfim cât mai comozi, modernizãm casele dela þarã rãmase moºtenire din bãtrâni, miamtot cãutat o casã din vãioagã pe structurãde gorun pe care sã o pãstrez aºa cume. Unde în altã parte era sã caut decât înraza comunei mele dragi, ªoimi, care areîn componenþã satele Ursad, Pocluºa deBeiuº, ªoimi, Sânnicolau de Beiuº, Urviº,Borz, Codru ºi Dumbrãviþa de Codru. Încel din urmã sat m-am oprit la o marginede pãdure din Dealul Pinilor, deal care are opriveliºte deosebitã. Aici se afla o cãsuþãpãrãsitã pe care dãdurã sã creascã spini.Am aflat cã aceasta cãsuþã a fost construitãacum 75 de ani ºi aparþine familiei VaidaPetru ºi Ana. Petru s-a stins din viaþã înurmã cu 5 ani, iar Ana locuieºte acum lafiica ei care are o casã tot în Dumbrãviþade Codru, dar la 3 km distanþã de “casa dinpini”, satul fiind rãspândit pe mai multecoline.De câte ori am o zi sau douã libere, lasîn spate oraºul plin de oameni îmbufnaþi38Zodii în cumpãnã, vara 2010înþelegerea ºi trãirea cotidianului rural înactualitate.A apãrut, pe scenã, încã din anii degrãdiniþã, interpretând “Înflorit-o, înfloritoruguþu” sau jucând rolul Mariei dinnazaret. Apoi, ºi-a împãrþit timpul liber întreactivitãþi sportive ºi manifestãri culturale,fiind laureatã a numeroase concursurijudeþene ºi naþionale. A evoluat cu undeosebit succes în spectacolul-concurs“Ploaia steluþelor” - la muzicã uºoarã ºidans modern -, obþinând premiul I. Decâþiva ani, activeazã în Ansamblul dedansuri populare ªuncuiuº, dar ºi ca solistde muzicã popularã ºi de muzicã folk, sauîn Formaþia de teatru nescris, cu care aobþinut lauri pretutindeni unde acesta s-aEnescu, alãturi de EminescuUitat în zgomotul strãzii, la capãtulpodului Dacia din Oradea, bustul luiGeorge Enescu meritã cel puþin caîn fiecare an, pe 19 august, sã ne a-mintim de cel care a adus creaþiamuzicalã româneascã la nivelul arteiuniversale.Într-un concert susþinut la Filarmonicadin Oradea, George Enescui-a oferit oraºului de pe Criºul Repedeo primã audiþie a Sonatei a III-aîn La minor pentru pian ºi vioarã. Era16 ianuarie 1926, avându-l la pian peNiculae Caravia ºi pe compozitor lavioarã.În timp, aceastã lucrare a devenitun “test” în concursuri iniþiate deFilarmonica orãdeanã.Casa din Dealul Pinilorcãrora le spune televizorul ce sã mãnânce,cum sã mãnânce, cât sã bea, ce sã bea, sãnu uite sã se miºte, sã conºtientizeze cã-icrizã, ºi altele asemenea, ºi iau drumul plinde gropi ºi denivelãri ce duce din Leº cãtreBeiuº, prin Tinca. La 65 de km de Oradeao panou rutier mã anunþã sã o iau în dreaptaspre Dumbrãviþa de Codru. Un drum îngustde þarã, care pare cã nu duce nicãieri, tescoate la un moment dat lângã primele casedin sat, într-o intersecþie de drumuri undestã un panou în care suntem anunþaþi cãUE ºi Primãria au adus apã curentã la case.Ceva lucrãri au fost, dar stagneazã de câþivaani ºi nici nu se vede cã bieþii oameni voravea prea curând apa în case, ci vor bateîn continuare potecile spre izvoare. O iauîn dreapta ºi la a treia casã mã mai oprescdin când în când sã mai vorbesc cu nanaAna. Ei, bine, dragii mei, sã vã închipuiþi ofemeie la 92 de ani, slãbuþã, micã, cu ochiialbaºtri limpezi, perfect lucidã, care îºi aºteaptãîmplinitã sfârºitul zilelor pe acestpãmânt, care i-a fost atât de drag. Îmi spunecât e de fericitã cã are pe lângã ea copiii ºinepoþii care-s atâta de buni “ca ziua ceabunã cu soare”, apoi îºi aminteºte de zilelecând era fatã ºi merea cu Petru la oi pelocul unde acum e “casa din pini”. El locuiamult mai sus, în mijlocul codrului, la pãrinþiiprezentat. Ca interpret de muzicã popularãa înregistrat o piesã originalã, culeasã dela Floare Toderaº, o ºuncuiuºancã de peste80 de ani, - Floare mândrã busuioc, iarca interpretã de folk colaboreazã cu ValerVereº, un talentat cantautor local, în timpce, ca dansatoare, îl are ca instructor pesoþul Otiliei Haragoº Seghedi, Cristian.Elevã, de la toamnã, în ultimul an, aLiceului Teoretic din ªuncuiuº, Raluca ºiacizelat vocea luând ore de canto la Oradea,dar ºi cu profesorul Sandu Popa, unpasionat colecþionar ºi culegãtor de folclordin localitate.Cu toate cã, de-a lungul celor 11 anide ºcoalã, a fost an de an premiantã (mereulocul I sau II pe clasã), Raluca-MariaIanc este o fatã “cuminte”, discretã ºi modestã,aproape timidã, în sufletul ºi minteacãreia s-au adunat “lucruri de preþ”, care-ºi cer ieºirea în lume. Probabil, ºi sperãmcã aceasta sã fie adevãrat, Raluca vaavea, ca ºi superba ei “vecinã” de localitate,Otilia Haragoº, o ieºire intempestivã,plinã de succese ºi recunoaºteri oficiale.I-o dorim din tot sufletul, fiindcã de performerica ea are nevoie universul cânteculuipopular bihorean, care sã îngemãnezeharul, frumuseþea, autenticitatea, seriozitatea,modestia ºi, mai ales, spiritul locului,cu eternitatea ºi inefabilul fiinþei româneºti.Ave, Raluca, “arena” te aºteaptã!Alãturi de Luceafãrul poeziei româneºti,Mihai Eminescu, bustului luiGeorge Enescu i se poate gãsi un locadecvat (poate la noua proiectatã Facultatede Muzicã?!), unde instituþiileculturale ºi iubitorii de muzicã ºi deculturã româneascã sã-l omagieze pemarele compozitor.(CORNELIU BUCIUMAN)lui într-o casã cu acoperiº din ferice (ferigi)ce se afla în poiana Brãtcoaia. Dupã ce aservit Patria în “Rãzboiul pentru reîntregireateritorialã”, Petru a luat-o pe Ana de nevastãºi, dupã cum i-a promis, a fãcut casã ºiºurã în dealu Pinilor, el fiind un bun tâmplarºi fierar, mãrturie stând sculele ºi lucrurilerãmase în urma lui. Cu pãmântul ºi animaleleprimite de la pãrinþi ºi-au început aiciviaþa de familie pe placul lui Dumnezeu. Nuau dus lipsã de nimic, vecinii lãudându-i caoameni gospodari, cãsuþa lor vãruitã an dean îþi sãrea în ochi dupã oriºicare deal dinpreajmã. Doiºpe nuci bãtrâni parcã îmipovestesc cã lui Petru îi erau dragi pomii.Din poame ºi din fructele de pãdure, Anaumplea cãmara de compot, sirop ºi dulceaþã,iarã Petre fãcea palincã de prune ºi vin,bãuturi la care le ºtia foarte bine mãsura,sãtenii povestindu-mi cã nu l-au vãzut vreodatãneom ºi nana Ana mi-a spus cã în toatãviaþa nu i-a spus o vorbã de batjocurã.De era searã seninã, vecinii din vale îivedeau cum stãteau ºi priveau cãtre totsatul, din vârful dealului, în poieniþa de lângãºurã, aºezaþi pe scãunelele fãcute de Petru;pe unul din ele stau eu acum povestindu-vãacestea, ºi v-aº zice mai multe, dar mãcheamã nevasta cã a aºternut masa. ªi-oimai bea ºi-o pãlincã de sufletul lui Petru.Gala muzicii culte(ed. a XXVIII-a, 2010)C. BUCIUMANÎn acest an, “Gala muzicii culte” s-adesfãºurat în perioada 4 - 15 mai, cu debutla Aula Magna a Universitãþii orãdene, prinrecitalul vocal ºi instrumental al studenþilorFacultãþii de Muzicã (clape, pian, suflãtoriºi canto clasic). Ei au acoperit un repertoriude la “clasici” la “moderni”, cu atenþia de amerge spre esenþa lucrãrilor prin frazare,nuanþare ºi stil. În coordonarea conf. univ.dr. Fekete Gabor Elisabeta, studenþii serecomandã drept viitori “concertiºti” pescenele naþionale ºi internaþionale.A doua zi a “Galei” a fost rândul studenþilorclasei de operã. Ansamblul coordonatde conf. univ. Carmen Vasile ne-aprezentat cunoscuta temã mozartianã “Nuntalui Figaro”. Deci, se poate monta cu unminimum de scenografie, fãrã o orchestrã(asist. univ. Czumbil Bernadette a suplinitcu succes la pian acompaniamentul), fiindcãmarea muzicã îºi croieºte drumul spreinima ºi sensibilitatea auditoriului.Numere de solo, duet sau ansamblu,frumos timbrate, într-o studiatã ºi conceputãmiºcare scenicã au þinut auditoriul lao cotã maximã de atenþie.Pe o frumoasã linie ascendentã, cvartetul“Varadinum”, în cordonarea prof. univ.Agneta Marcu, ºi-a etalat repertoriul atâtde divers. Un moment special l-a avut includereaîn repertoriu a unei lucrãri enesciene,marcând 55 de ani de la moarteacompozitorului. La douã decenii de laînfiinþare, “Varadinum” ne învaþã modulsuperior al muzicii.Urmãtoarele concerte ale Galei auaparþinut elevilor Liceului de Artã, înîndrumarea unui colectiv profesional deelitã. Un concert-maraton ne-a fost oferitde elevii de la clasele de “instrumente” ºi“vocal”, dovadã a faptului cã în pepinieraLiceului sunt rezerve apte sã susþinã astfelde manifestãri. În coordonarea prof. DoinaMarcu, soliºtii au dovedit “memorie” (s-audetaºat de partituri!), cu cele mai potriviteindicaþii de dinamicã, cu cele mai naturalefrazãri. Un alt concert al elevilor a fostsusþinut de corul “Giocoso” - dirijor prof.Livia Bãcilã, abordând cu deplinã siguranþãun repertoriu de piese complexe, moderne,pentru ca apoi corul “Ariston”, condus deprof. Arnold Schneider sã ne propunã ocãlãtorie muzicalã în timp pânã la dezvoltareascriiturii corale, într-o elevatã interpretare.Orchestra de camerã, cu prof. NagyViola la pupitru dirijoral, ne-a dovedit trecereade la studiu individual la cântatul înformaþie, cu sonoritãþi omogene ºi acurateþeîn stil.Recitalul Lucian Maliþa - vioarã ºi ThurzoSandor - violã ne-a adus o diversitatestilisticã, de la Handel ºi Haydn la Enescu(cu o impecabilã transcriere a “preludiuluila unison” din Suita I pentru orchestrã).Adevãraþi profesioniºti, Maliþa ºi Thurzo neauadus momente de sensibilitate spre realãsatisfacere esteticã.Finalul galei ne-a propus, în cadru adecvat(Biserica romano-catolicã Olosig), recitalulsusþinut de Lucian Maliþa ºi elevaLiceului de Artã Varady Henrietta, cu un programde preclasici (cu tentã spre romantici).Cu eleganþã, punctând stilul fiecãrui compozitor,Maliþa ºi Varady au gãsit calea spreatmsofera cea mai fireascã, fãrã cãutãriteoretice, la sonoritãþile aceste perioade.Departe de zgomotul de disco-hãulitãce copleºeºte sonor mulþimea contemporanã,“Gala muzicii culte”, în organizareaCentrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale, cãruia is-a alãturat Casa de Culturã a MunicipiuluiOradea, s-a constituit într-o ofrandã adusãartei muzicale, o artã ce trebuie sã se adresezeºi omului secolului XXI, receptiv, cultivat,educat, capabil sã filtreze prin artãefemerul cotidianului.

L. IONAS ,Mândru-i cântecu-n BihorFOTO CREDIT: CONSTANTIN BAILEFAjuns la a XXXIII -a ediþie, Festivalulconcurs"Mândru-i cântecu-n Bihor",pentru tinerii soliºti vocali ºi instrumentiºtide muzicã popularã, a avut loc recent, laTeatrul "Arcadia" din Oradea. Organizatorulmanifestãrii a fost Centrul Judeþeanpentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor (CJCPCT), încolaborare cu Ansamblul Artistic Profesionist"Criºana". În prima parte s-adesfãºurat spectacolul-concurs, iar seara,Gala laureaþilor ºi premierea câºtigãtorilor.24 de concurenþi, dintre care 18 soliºtivocali ºi 6 instrumentiºti, au încercat sãconvingã juriul cã sunt cei mai buni. Încompletarea acestui eveniment, au urcatîn scenã soliste ale Ansamblului "Criºana",invitate speciale fiind îndrãgitele interpreteMaria Sidea ºi Ioana Urs. Spectacolul afost prezentat de Florea Criºu, direcþiamuzicalã ºi regia artisticã a festivalului aupurtat semnãtura dr. Gheorghe David, iarscenografia, a lui Anca Popescu Raþiu.Acompaniamentul muzical a fost asiguratde Orchestra "Criºana", dirijor prof. LiviuBuþiu. Din juriu au fãcut parte: prof.Crãciun Parasca, de la Direcþia pentruCulturã Bihor, Todor Albert, directorulFilarmonicii de Stat Oradea, prof. AdrianaPop Hexan, prof. Corneliu Buciuman,prof. Aurel Moþ ºi prof. Miron Blaga,consultanþi artistici la CJCPCT Bihor ºiprof. Sorin Miescu.În partea a doua, Festivalul-concurspentru tinerii soliºti vocali ºi instrumentiºtide muzicã popularã, ºi-a desemnat laureaþii.Astfel, la secþiunea soliºti vocali,premiul I a revenit interpretelor RominaNemeº ºi Sergilia Popa, premiul III - AndradeiTulvan, iar Lavinia Chifor ºi SimonaCap au obþinut menþiuni. La secþiuneasoliºti instrumentiºti, s-au acordat trei premiiI: pentru Andrei Romocea ºi RaduTârb, la vioarã cu goarnã, respectiv luiDenis Villas, la vioarã, iar Cristian Criºan,la taragot, a primit menþiune. Chiar dacãRomina are la activ peste 50 de premii,tânãra mãrturiseºte cã fiecare întâlnire cupublicul îi creeazã emoþii. "Emoþii sunt defiecare datã. La festivalul Mândru-i cântecu-nBihor, chiar nu mã aºteptam sã iaupremiul I. A fost o surprizã pentru mine!",ne-a mãrturisit interpreta, care este membrãa Ansamblului folcloric "Auºana" din2008.Sergilia Popa s-a nãscut în 1988, iar înprezent locuieºte în Tileagd. Este studentãla Facultatea de Muzicã, anul III, secþiaPedagogie muzicalã, ºi absolventã a ªcoliide Arte Francisc Hubic din Oradea, clasaprof. Marcu Leþ. Anul trecut, la Festivalulconcurs"Varietãþi bihorene", care s-adesfãºurat în localitatea Bulz, a obþinutpremiul I atât ca solist vocal, cât ºi împreunãcu Ansamblul "Cununa de pe Criº",din Tileagd. A urmat, tot în 2009, locul IIla Festivalul "Mândru-i cântecu-n Bihor",ºi menþiune la Festivalul Naþional deFolclor ''Cântã, cântã, gurã scumpã''.Zodii în cumpãnã, vara 20103939

VICTORIA ANA TÃUSAN ,TãlpiTãlpi de copilRugã de tainãLasã mãcar o parte din tot ce spun, sã cadãîn brazda priitoare a bunului pãmânt,cã nu o datã stoluri de grauri stau grãmadãpândindu-mi ceasul când voi fi plecâmd.Zboarã mereu în preajmã, ca într-un joc de-aripe,ca ºi cum nu le pasã de lanul semãnat,dar de mã duc, chiar din acele clipese nãpustesc la tot ce am lãsat.Chiar de mã doare, groapa sã o trecipeste sãmânþa bunã. Îngroap-o, sã nu piarã.ªi iartã-mã, de-au fost cuvinte seciîn brazda ce mi-ai tras-o, milenarã,tu, ghetsimana mea grãdinã, Þarã.Baladã nouã- Pãdure, dragã pãdure,n-ai vrut frunza sã se-ndureºi sã-mi creascã lemn de casã,nici de casã, nici de masã,nici de-o viaþã mai umbroasã.- Frunza nu mi-o mai certa,cã n-a fost de vinã ea:lemnul de-astã primãvarãau venit ºi mi-l tãiarã;cel din varã-i putrezitde urgii care-au venit;cel din toamnã, doborît,oameniii mi l-au târîtpe cãrare prin noroaieºi vin, încã, sã mai taie,încât nici eu nu mai ºtiuîn picioare cum mã þiu.Asta-i vremea, cu amarulºi abea de mai þin harulsingurei frunze în vânt.ªi mã bate gândul-gândsã mã mut la tine-n cânt.- Cântul meu sã-þi fie þielegãnare-n veºnicie,pãdure, dragã pãdure...Icoanã þãrãneascãEl atât de Sus ºi Maica îl plânge.Cuvântul. Peste cuvintepicurã sânge.ªi a fost ploaie, sã speleºi a fost cutremur, ºi vânt.Zugravul a aºezat îngeriiîn genunchi, pe pãmânt,de parcã ar aduna din noroicu aripile, minunea, din clipele irepetabile.Veghetorul din ApuseniRãzbate, pânã departe,cântec de fluier, ºuier de moarte.De-a lungul de fluier stã culcatIancu al munþilor, în dor înfãºat.Prin ferestre de fluier, mãrunte,vede lumânãrele pe munte -sate mici, risipite ºi legãnateca felinarele, vântul când bate.Ar ieºi Iancu din fluier afarã,cu dor de casã ºi dor de þarã,dar fãrã viteji ce sã facãprin munþii de piatrã sãracã?Mai bine trimite cântecul sãu,sã ne fereascã de rãu,iar el rãmâne ãe mai departeveghetorul sfânt þi deplin,la candela noastrã de libertate,cea totdeauna cu uleiul puþin.MoºtenireCuprins cu braþe de vânturi ºi ape,ºoptit de nenumãrate pãduri,îmbunat cu mireasma fâneþelor,uimit de propria frumuseþe,râvnit de cei ce trecurã prin baladele sale,mândru de bogãþiile pe care le poartã,gânditor în poeme ºi poetic în vorbirea de fiece zi,iertãtor al celor ce n-au cãutat adânc în Istoria sa,înþelept adâncindu-ºi rãdãcina în veacuri,îngãduitor ºi fratern cu oaspeþii nechemaþiºi aspru, ca o tulpinã cu ghimpicelor ce ar putea sã-l uite -þinutul pãrinþilor ºi al strãbunilor,învãþãtorul trecerii mele grãbiteprin Veºnicia sa.IntuiþieAºa cum orbii ºtiu cã se face ziuãdupã vacarmul din stradã,inima mea, fãrã sã vadãnici umbrã, nici soare,simte o mare prezenþãcând o trezeºte vacarmul cuvintelor.Uneori tulburatã, alteori liniºtitã,îi aud tot mai departe desele potinciri -ca un clopot ºtirbit, bate în dungãprea mãruntele mele vestiri,semn cã nu peste mult va venidimineaþa de sãrbãtoare,când toate cuvintele o vor sorbiîn sinele lor, în prezenþa prea marea Aceluia ce încã o þinedeasupra abisului, în legãnare.Încã o datãÎncã o datã strãbat numai cu dorul.Tãlpile mele de copil te-au mângâiat,pãmânt al strãmoºilor. Tu eºti Bihorulvisului meu repetat.Tu eºti pãdurea, livada, casa de-atunciºi nevinovatele jocuri cu flori ºi verbinã,ºi sãgeþile soarelui, pe care le-arunciîn Criºuri, dupã peºti de luminã.Eºti ce mi-a rãmas în adânci ºi ascunsecute, în sufletul meu ºi în gând,ladã cu zestre de comori nepãtrunse,de unde îmi scot câte-un cânt.În poeme te port, cât mi-e dat sã trãiesc,cât în poeme îmi aflu izvorul.Uneori cu lacrimi în amintiri te privesc.Eºti lacrima mea cãtre Domnul ceresc.Eºti pãmântul pãrinþilor. Eºti Bihorul.Zodii în cumpãnã, vara 2010 40