Citeste PDF - bibliotecapemobil.ro

RãfuieliConstantin StoiciuCopyright © 2009 Editura ALLFADescrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiSTOICIU, CONSTANTINRãfuieli / Constantin Stoiciu; – Bucureºti :ALLFA, 2009ISBN 978-973-724-437-6821.135.1-31Toate drepturile rezervate Editurii ALLFA.Nicio parte din acest volum nu poate fi copiatãfãrã permisiunea scrisã a Editurii ALLFA.Drepturile de distribuþie în strãinãtate aparþin în exclusivitate editurii.All rights reserved. The distribution of this book outside Romania,without the written permission of ALLFA, is strictly prohibited.Copyright © 2009 by ALLFA.Editura ALLFA: Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,sector 6, cod 060512 – BucureºtiTel.: 021 402 26 00Fax: 021 402 26 10Departamentul distribuþie: Tel.: 021 402 26 30;021 402 26 33Comenzi la:comenzi@all.rowww.all.roRedactor:Design copertã:Rãzvan PetrescuAndra Penescu

Constantin StoiciuRãfuieliroman

Nepotului meu, AlexandruO, dacã aþi ºti, copii,Beznele ºi frigul zilelor ce vor veni...ALEKSANDR BLOK(1880–1921)Sã fii captiv, nu aici e întrebareaAtâta vreme cât nu te predai. E-aºa de simplu!(NAZIM HIKMET, 1902–1963)

Partea întâiHAOS

IA MEA SAU A ALTUIA, aceastã viaþã a început cu Lisa. Experienþãîn sine, irepetabilã ºi inutilã, trãitã cu o autenticã vocaþielevantinã, ea s-ar putea sã aibã mãcar meritul de a fi întârziatcu câteva clipe sfârºitul lumii. Cum nimeni altcineva nu ºi-arpierde vremea sã o povesteascã, m-am hotãrât s-o fac eu.Insolenþã scuzabilã, de vreme ce am ajuns, cred, sã înþelegcâte ceva ce-ar putea fi de folos ºi altora, dar e deja preatârziu ºi oricum nu se mai aflã nimeni lângã mine pentru amã asculta.Aº fi putut trãi altfel decât am trãit? De bunã seamã, darn-ar mai fi fost viaþa mea ci a altuia. Printr-o bizarã amnezies-ar putea totuºi ca viaþa pe care am trãit-o sã fi fost ºi sãcontinue sã fie viaþa altuia ºi atunci singura consolare pentruvremea pierdutã s-o povestesc rãmâne certitudinea cã aº fiputut spune sau nu adevãrul.Ani în ºir am crezut cã Lisa era cea mai frumoasã femeiedin lume. Aveam pe atunci vârsta la care, în absenþa unorpreocupãri mai serioase, viaþa mi se pãrea un joc inventatspecial pentru bucuria mea. Au trebuit sã treacã alþi ani ca sãaccept cã, în realitate, frumuseþea Lisei era destul de banalã,deseori chiar dezagreabilã din cauza unui rictus de voracitatece-i înflorea subit pe buzele cãrnoase ºi lejer întoarse. Fãrãs-o cunoºti bine ºi fãrã s-o iubeºti la nebunie nu puteai s-o

10 CONSTANTIN STOICIUînþelegi ºi sã nu te mai temi de aceastã voluptate neobiºnuitã.Cei mai mulþi dintre bãrbaþii care au cunoscut-o ºi au iubit-onu-ºi aminteau de altfel nimic altceva decât pielea eiincandescentã, frenezia ei devoratoare ºi râsul ei umed ºivoluptuos de femelã niciodatã sãtulã.N-o spun de dragul spusului. Lisa a fost cincisprezece anisoþia mea ºi nu þin deloc sã-mi fac singur dreptate ca soþ carei-a acceptat senin infidelitãþile. O spun pentru cã acesta estepurul adevãr. Ea însãºi, la rãstimpuri, îºi recunoºtea cu oanumitã mândrie cochetã slãbiciunile ºi neruºinãrile. Obrazulsãu de copil etern i se îmbujora, îºi cobora ochii ºi lãcrimacâteva clipe pe rãmãºiþele unei inocenþe pentru totdeaunapierdutã ; dacã, prin miracol, fusese vreodatã atinsã de aceastãgraþie.Lisa îºi moºtenise mama, muiere frumoasã ºi nevastã nãbãdãioasãa unui constructor naval, care dezerta de la obligaþiilesecãtuitoare ale patului conjugal ºi se refugia în Delta Dunãriipentru a chefui cu lipovenii, a vâna, a pescui ºi a face un picde contrabandã. Bãrbat blând, cu multe calitãþi, dar puturos,nu fusese niciodatã sigur de paternitatea sa. Nu-ºi fãcuse însãmari griji, fiindcã de-a lungul anilor ºi-a dat seama cã, el sauun altul, Lisa ar fi fost aceeaºi, leit maicã-sa. Povestea, dealtfel, spre sfârºitul vieþii cã, înainte chiar de vârsta cuvenitã,Lisa dãduse deja iama, cu o blenoragie drept cadou, printrebãieþandrii valizi din vecinãtate. Râdea înveselit, lovind uºorfundul nevestei ce-i servise cândva acelaºi tratament.Sã n-o fi dorit, era de neconceput, fiindcã Lisa încarna perfectdorinþa. Dorinþã haoticã, asemenea tuturor dorinþelor dinacele vremuri când revoluþia socialistã, începutã cu douãzecide ani în urmã, pãrea sã-ºi þinã promisiunile ºi o întreagãgeneraþie, care nu cunoscuse rãzboiul ºi cruzimile noii puteri,putea muºca cu toþi dinþii din viaþã fãrã sã-ºi punã prea multeîntrebãri.

RÃFUIELI 11Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu ºtie de ce. Primateintermediare între omul alienat al trecutului capitalist ºi omulnou al viitorului comunist, cu pãrul pieptãnat cu creastã decocoº, purtând cãmãºi cu gulerul înalt, pantaloni strâmþi ºipantofi cu talpã triplã, ne bâþâiam nepãsãtori la sfârºit de sãptãmânãpe ritmuri sud ºi nord-americane în subsolulfacultãþilor, în cluburile uzinelor ºi ºantierelor, pe pistele dedans amenajate în parcuri ºi în sufrageriile mizere ale noilorblocuri construite pe fugã pentru poporul muncitor. Eram nouarasã de intelectuali în slujba þãrii, în venele noastre curgeanãvalnic sângele dezmoºteniþilor de altãdatã, destinul nostruse anunþa fastuos!Lisa venea totdeauna la seratele dansante organizate însubsolul Facultãþii de drept. Pãr ºaten ondulat ºi adunat încreºtetul capului cu o fundã neagrã, surâs de copil pierdut, fustascurtã ºi escarpeni de contrabandã, nu s-ar fi deosebit preamult de celelalte fetiºcane dacã nu s-ar fi oferit privirilornoastre pofticioase de bãrbãtuºi în cãlduri cu voluptatea ferocea felinei înfometate ce-ºi cautã prada. Nu era aproape searãla sfârºitul cãreia unul dintre noi sã nu fie devorat, în picioare,în parcul Universitãþii, la colþul unei strãzi prost luminate sau,când vremea era urâtã, în holul de la intrare al clãdirilor cuuºile uitate deschise. Potolitã, îºi întindea fusta pe picioareletremurânde, îºi aduna pãrul în creºtetul capului ºi se îndepãrtafãrã niciun cuvânt. Secaþi pânã la mãduva oaselor, bãrbãtuºiiserii se mulþumeau s-o contemple nãuciþi, se mai întâmplaca unul dintre ei sã-i cearã numãrul de telefon sau adresa,dar fãrã nicio ºansã; era renumitã ºi în aceastã privinþã. Eaera cea care vâna ºi devora, ºi puþini fuseserã cei care sebucuraserã de favorurile ei pentru a doua oarã. Fãrã sã-ºiaducã niciodatã aminte numele lor. Ca ºi cum, altfel, pulsiunileei abisale ar fi pãlit în aceeaºi clipã ºi viaþa ei de femelã ºi-arfi pierdut orice sens.

12 CONSTANTIN STOICIUFãceam pe atunci parte dintr-un mic grup de prieteni cuafinitãþi mai mult sau mai puþin artistice ºi ne învârteambezmetici în jurul Lisei. Ea nu ne lua în seamã, dar noi nudezarmam. Eram singurul care credeam cã este cea maifrumoasã femeie din lume, dar n-am iubit-o decât mai târziu,tot ce-mi doream atunci era sã mã culc mãcar o datã cu ea.Ceilalþi erau îndrãgostiþi lulea ºi aveau sã rãmânã îndrãgostiþitoatã viaþa. Perversiune candidã ºi fãrã consecinþe, aventurileei vremelnice ne procurau bucurii necunoscute ºi lungimeditaþii despre eternul feminin ºi orbirea bãrbaþilor.Studiam sociologia, dar în adâncul sufletului mã consideramun creator ce nu-ºi aºtepta decât ora pentru a se impune.Printre marile mele proiecte artistice, abandonate unul dupãaltul ca fiind totuºi prea limitate, dorinþa de a face filme m-aobsedat cel mai mult. Cum eram prea sãrac sã-mi cumpãr unaparat de fotografiat ºi cu atât mai puþin o camerã de 8 mm,despre care auzisem cã existã, am început prin a-mi lãsa barbasã creascã ºi a dansa mai puþin. Prietenii s-au distrat luni de-arândul pe seama bãrbii mele roºcate ºi rare, dar n-au gãsitnimic ridicol în hotãrârea de a mã refugia pe estrada orchestreide unde, cu degetele de la amândouã mâinile adunate în dreptulochilor ca un dreptunghi într-o camerã imaginarã, urmãreamconvulsiile dansatorilor ºi-i azvârleam, la grãmadã,într-unul din viitoarele mele filme. Ei erau hrana mea pãmânteascãºi Lisa cea mai frumoasã ºi inaccesibilã femeie dinlume. Se învârteau amorezaþi ºi zãpãciþi în jurul ei, o invitaupe rând la dans, o protejau de atingeri obraznice, sperau fiecareîn secret cã Lisa îl va alege în sfârºit pe unul dintre ei ºisufereau cu demnitate scorþoasã ºi glume în doi peri când eadispãrea friabilã ca un vis la braþul altuia.Abia atunci coboram ºi eu printre primatele intermediarenãduºite ºi, miºcând nervos camera mea imaginarã de luatvederi, întârziam îndelung, hlizindu-mã, pe chipuri, pe sânii

RÃFUIELI 13ºi pe fesele fetelor. Râsul îmi juca în gâtlej ca o bilã de cauciucaruncatã de un resort ºi recuperatã aproape în aceeaºi clipã.Toþi credeau cã evitam la timp sã mã sufoc, dar nu eram decâtfurios cã o pierdusem încã o datã pe Lisa. Exerciþiu periculosîn imensul subsol al Facultãþii de Drept cu tavanul jos sub carepluteau nori compacþi de fum de þigarã ºi mirosuri grele, caresfârºea deseori în încãierãri confuze, din care mã alegeamcu nasul sângerând, cu buzele rupte, cu câþiva pumni daþi laîntâmplare, cu multe ameninþãri ºi cu mult mai multe înjurãturi,dar nici moartea nu mi-ar fi stins dorinþa animalicã dea o poseda pe Lisa. S-ar fi putut spune, ºi prietenii o spuneau,cã o cãutam cu lumânarea la fiecare sfârºit de sãptãmânã;ceea ce, în bunã mãsurã, era adevãrat.Într-o noapte, Lisa a urcat lângã mine, pe estrada orchestrei,a prins în mâinile ei camera mea imaginarã ºi a purtat-o labuze. M-a devorat în parcul Universitãþii dintr-o înghiþiturã. Cufusta ridicatã pe pulpele care-i tremurau, cu pãrul ºaten ºiondulat în dezordine, a întârziat mult înainte de a mãabandona tãcut ºi pentru totdeauna pierdut.Nu s-a îndepãrtat decât atunci când am izbucnit într-unhohot nebun ºi fericit de râs. S-a oprit, m-a privit de departe,miratã, ºi-a trecut degetele prin pãr, ºi-a adunat pãrul încreºtetul capului ºi a început sã-l strângã letargic în fundaneagrã, dar am avut impresia cã nu þinea neapãrat sã-l lege,ci doar sã-ºi dea timp sã priceapã ce se întâmplã. Aveadegetele prinse încã în dezordinea de nestrunit a pãrului ºi afundei când a scuturat din cap ºi a fãcut un pas spre mine.Continuam sã râd ºi sã mã agit isteric când ea a fãcut un aldoilea pas scuturându-ºi capul ca un copil contrariat. Amdesfãcut atunci larg braþele ºi am implorat-o sã se cuibãreascãîn ele pentru eternitate. S-a cuibãrit brusc ºi eu i-am spus cãeram bãrbatul vieþii ei ºi cã, orice s-ar întâmpla, aveam sãrãmân bãrbatul vieþii ei, fidel ca un câine orb.

14 CONSTANTIN STOICIUM-a primit pentru prima oarã în camera ei de unde se vedeape fereastrã o alee pustie din parcul Ciºmigiu în ziua în care,încercând zadarnic sã-i conving cã jucam într-un film istoric,doi miliþieni mi-au ras barba roºcatã ºi m-au tuns la piele;venise moda filmelor istorice ºi a luptei împotriva cosmopolitismului.Cu obrazul înfundat la încrengãtura gâtului ºi a umerilorei, acolo unde descoperisem izvorul aromei ameþitoare demiez de nuci crude pe care o respiram în neºtire, i-am spusLisei povestea rocambolescã a refugiului în România, dupãrevoluþia bolºevicã, a contelui ºi a contesei Komarovsky(nãscutã Pavlovitch) – nobilii mei genitori, cum mi se povestise– ºi am implorat-o s-o ia în serios, altfel riscam sã redevinunul dintre numeroºii curtezani ce i se învârteau în jur ca niºtemuºte ameþite de iubire ºi de dorinþã.– Vrei sã spui cã eºti conte? mi-a murmurat Lisa în ureche.Un adevãrat conte ca în romanele ruseºti?– Numai pentru tine...– Mi-ar plãcea sã fiu contesã, a spus Lisa ºi aroma de miezde nuci crude a trupului ei mi s-a urcat definitiv la cap. ContesaLisa Pavlovitch Komarovsky... A, nu, spui povesti...III-AM SPUS TOTDEAUNA poveºti Lisei ºi multã vreme ea m-aascultat topitã de emoþie, încât, deseori, nici eu nu mai ºtiamdacã mint sau nu.Când mã nãscusem, bunicii Pavlovitch ºi Komarovsky numai erau în viaþã iar pãrinþii mei, prea bãtrâni ºi prea obosiþisã mai fugã din faþa fatalitãþii comuniste, se numeau Victor,dar poate cã aºa se numiserã din totdeauna. Trãiam la periferia

RÃFUIELI 15Bucureºtiului, într-o casã-vagon ridicatã din ruinele unei casemai arãtoase bombardatã de americani spre sfârºitul celuide Al Doilea Rãzboi Mondial. Tata era tapiþer la cãile ferate,iar mama casnicã, mai fãcea croitorie din când în când pentruvecine. Singurele dovezi ale unei existenþe de rãsfãþ dealtãdatã pãreau sã fie câteva farfurii de porþelan, câteva paharede cristal ºi un set de tacâmuri de argint, purtând toate stemaKomarovskylor bãtutã în aur, dar nu erau niciodatã scoasedin fundul unui dulap ºi nu se discuta niciodatã despre ele;trecutul era, de bunã seamã, prea îndepãrtat ºi prea strãinpentru a mai însemna ceva.S-ar fi putut tot atât de bine, însã, ca aceste vestigiiaristocratice sã nu fi fost altceva decât o modestã pradã derãzboi din perioada în care tata fusese mobilizat în Transnistria.Tot acolo s-ar fi putut sã fi învãþat ruseºte, dar nu-i vorbeamamei decât atunci când era furios, ºi se înfuria ºi mai tarecând ea refuza sã-l asculte acoperindu-ºi urechile cu o pernã.Cert este cã n-am ºtiut niciodatã mai mult decât alfabetulrusesc, învãþat la ºcoalã. În schimb, casa era plinã de cãrþitraduse din ruseºte pe care sindicatul de la Atelierele Griviþale vindea o datã pe lunã salariaþilor.S-ar fi putut, de asemenea, ca aceleaºi vestigii sã fi fostascunse în valizele anarhistului ucrainean Nestor Makhno,refugiat în România în august 1921, dupã ce Troþki trãdase ºiarmata sa de partizani fusese zdrobitã. S-ar fi putut ca buniciimei sã-l adãposteascã sau sã-l fi cunoscut suficient de binepentru ca, odatã ajuns la Paris, în 1925, el sã-i anunþe într-oscrisoare cã se angajase la uzinele Renault cu sprijinul unuiKomarovsky care fãcuse cândva parte din trupele ruºilor albiconduse de Anton Denikin. Într-o a doua ºi ultimã scrisoare,trimisã cu câteva luni înainte de a muri de tuberculozã, îniulie 1934, pomenea iarãºi de acel Komarovsky pe care reuºisesã-l converteascã definitiv la anarhism.

16 CONSTANTIN STOICIULa începutul anilor 50, tata fusese ridicat de câteva ori lamiezul nopþii, în pijama ºi papuci. Reapãrea dupã o sãptãmânãsau douã, tot noaptea, îmbrãcat cu aceeaºi pijama ºi târândaceiaºi papuci. Ai fi zis cã ieºise la latrina din fundul curþii ºiîntârziase mai mult. „Trebuie sã þi se întâmple ceva urât înviaþã”, se mulþumea el sã gãseascã o explicaþie, „altminteriîncepi sã crezi cã trãieºti viaþa altuia.”Câþiva ani mai târziu a devenit activist de partid, cu maºinãºi ºofer în faþa porþii, se îmbrãca în costum negru, purta cãmãºialbe, cravatã ºi ºapcã proletarã, nu se despãrþea decât în somnde o servietã mare, plinã de broºuri, de ziare ºi de dosare ºi,spre disperarea mamei, care trebuia sã le ºteargã în fiecare zide praf, plantase peste tot în casã acelaºi bust în ghips al luiStalin.Familia s-a mutat într-un apartament de bloc înainte catata sã fie retrimis la munca de jos, iar cum Stalin murise –atunci am vãrsat primele lacrimi politice –, într-o searã, ne-amapucat, tãcuþi, sã zdrobim busturile cu ciocanul. Nu-miamintesc sã-l mai fi simþit vreodatã atât de aproape de mineca în acea searã. Atunci mi-a arãtat ºi scrisorile de la NestorMakhno, le-a citit mai întâi în ruseºte, cu voce tare, mi le-atradus apoi rar ºi apãsat, ca ºi cum ar fi vrut sã-mi vâre în cap,pentru totdeauna, fiecare cuvânt, dupã care le-a dat foc ºi n-amai pomenit niciodatã despre ele.Am regãsit mai târziu, dupã moartea lui ºi a mamei, unuldin busturile lui Stalin, Lisa îl folosea sã-ºi agaþe colierele deperle ºi de pietre false de gâtul lui. Îl pãstra deasupra bufetuluiîn care scosese la vedere vesela, paharele ºi tacâmurilefamiliei. În golul bustului ascunsese câteva duzini de bonuride tezaur emise de guvernul þarului Nicolae II, gãsite într-ocutie cãzutã sau ascunsã dupã ºifonier ºi, din când în când,se visa iarãºi contesa Pavlovitch Komarovsky ºi se pierdea,ca altãdatã, în braþele mele.

RÃFUIELI 17IIIPE ATUNCI, VIAÞA mã trãia ºi eu mã lãsam trãit fãrã sã crâcnesc;era acelaºi joc din tinereþe, dar cu alte reguli. Nu vedeamnimic scandalos în mediocritatea abisalã în care mãcomplãceam, iar Lisa era prea ocupatã cu infidelitãþile eibolnãvicioase pentru a-mi face reproºuri. Destinul anunþatcândva fastuos îmi jucase o festã urâtã, dacã nu cumva mi-ojucasem singur, dar n-ar fi servit la nimic sã mã plâng.Traversasem amorf vârste ºi situaþii, nu ºtiu cui îi semãnamsau dacã semãnam cuiva, dar obstinaþia ºi pasiunea de a mãdevota unei idei îmi lipseau. Ceea ce îmi îngãduise într-un felsã plutesc între extreme – cu toate cã ideea de extreme înacei ani nu prea avea sens. Istoria, atâta cât se fãcea ºi cumse fãcea pe atunci, trecuse astfel pe lângã mine fãrã sã lasenicio urmã adâncã; de fapt, nicio urmã. Aº fi putut spune chiarcã, în realitate, mã fofilasem prin istorie fãrã sã-i simt preamult apãsarea. O ºi spuneam, de altfel.Plutisem, deci, pluteam, îi povesteam Lisei. Poate cã-ispuneam adevãrul, poate cã aceastã plutire existenþialã eraîn natura mea, poate cã era în natura tuturor celor care,dintr-un motiv sau altul, se considerau aparþinând specieiintelectualilor sau erau percepuþi astfel, dispreþ obligatoriu.Dar nu fãcusem niciodatã în viaþã nimic detestabil, sau preapuþin. Mediocritatea destinului meu era mediocritateadestinului unei generaþii ce-ºi pierduse iluziile. Era, dacã mãgândeam bine, ºi mã gândeam, mediocritatea destinuluiîntregii þãri.Când, dupã cincisprezece ani de cãsãtorie, Lisa m-a pãrãsitdefinitiv pentru un general al serviciilor secrete care cãlãtoreamult, consternarea mea n-a þinut decât câteva zile. Seîntâlniserã în salonul de frumuseþe al hotelului Athénée Palace,iar ceea ce-i apropiase fusese îngrijirea unghiilor, Lisa în

18 CONSTANTIN STOICIUsalonul femeilor, generalul Gabi în cel al bãrbaþilor. Draperiacare separa cele douã saloane era pe jumãtate trasã ºi eischimbaserã ocheade ºi zâmbete promiþãtoare.Întrebarea cine cui îi sucise capul n-avea mare importanþã,dar a înþelege sau nu cã o femeie ca Lisa se hotãrâse sã transformeo infidelitate oarecare într-o legãturã de duratã cu unsoldãþoi, fie el ºi general, nu schimba cu nimic evidenþa cã ofãcuserã pe spinarea mea. Incapabil, deci, sã pricep cã o astfelde catastrofã mã lovise fãrã nicio putinþã de apãrare, nu luasemîn consideraþie nici refuzul meu încãpãþânat de a pune piciorulîntr-un salon de frumuseþe, nici obiºnuinþa de a-mi tãiaunghiile cu foarfecele de croitorie al mamei ºi nici mulþimeade proaste obiceiuri cãpãtate în mahalaua în care mãnãscusem ºi trãisem, dar – era aproape evident – toate acesteaar fi putut sã joace în favoarea lor.Instalaþi pe bancheta din spate a maºinii de serviciu ageneralului Gabi, se felicitaserã reciproc pentru frumoaselelor unghii ºi pentru alte preocupãri ºi aspiraþii comune. Treizile mai târziu, spre searã, maºina de serviciu venea s-oconducã pe Lisa de acasã direct la aeroport, destinaþiaNew-York, via Paris. Coborâse purtând rochia, pantofii ºi poºetapreferate, ºoferul care o aºtepta pe trotuar în poziþie de drepþia deschis portiera ºi ea ezitase câteva secunde cu privirearidicatã la ferestrele apartamentului. Dupã care cãutase sprijincu mâna în mâna bãrbatului care nu voia sã fie vãzut ºialunecase pe banchetã cu o eleganþã desãvârºitã. ªoferul aînchis portiera, s-a urcat la volan ºi a demarat în trombã.– Ca-ntr-un film, îmi povestise vecinul de la trei.În acea searã, dupã doi ani ºi jumãtate de tergiversãri,cãrticica mea despre amintirile luptelor sociale de dinaintede rãzboi ale ceferiºtilor din cartier apãruse, în sfârºit.Redactorul cãrþii îmi dãduse exemplarele de autor caremiroseau încã a cernealã. Dupã ce vecinul de la trei terminase

RÃFUIELI 19de povestit, îi oferisem un exemplar cu o dedicaþie simþitã.Am rãmas cu convingerea cã fusese singurul care a cititcãrticica, pentru cã avea sã-mi spunã câte ceva despre eadouã sau trei luni mai târziu, când pânã ºi copiii din bloc ºtiaucã Lisa mã pãrãsise. Se ºtia, de asemenea, graþie bunãvoinþeidezinteresate a comentatorilor de la Europa Liberã ºi arespectului lor pentru adevãr, ca generalul Gabi ºi mult, multiubita lui Lisa se vânduserã americanilor ºi cã eu eramîncornoratul þãrii ºi al naþiunii; le sunt ºi azi recunoscãtor celorde la Europa Liberã, fiindcã un alt moment de glorie autenticãn-am mai cunoscut de atunci.Ceea ce n-am bãnuit era cã acest episod ruºinos din viaþaoricãrui bãrbat va intra rapid în panteonul legendelor fundamentaleale naþiunii ºi eu voi deveni referinþa supremã înmaterie de încornorare. În disperare de cauzã, m-am adresatoficial autoritãþilor competente cu propunerea de a fi expusîn muzeul de cearã al celebritãþilor din acei ani; s-ar fi putut sãnu existe, dar nu era decât un detaliu. Statuia mea în mãrimenaturalã, îmbrãcatã cu hainele pe care le purtasem în searaîn care fusesem smuls pentru totdeauna din anonimat, urmasã serveascã naþiunii sã-ºi reverse nestingheritã, în schimbulunui preþ modic, bila de veselie deºãnþatã în care o plonjaseEuropa Liberã. Þinusem sã precizez într-un lung post-scriptumcã prestaþia mea ca model original ºi accesoriile vestimentaredestinate tuºei finale de autenticitate a reproducerii în cearãerau complet gratuite, ºi cã nu aveam nicio pretenþie asuprabeneficiilor substanþiale ce se anunþau. Adãugasem solicitãriio copie dupã telegrama expediatã Europei Libere în care mulþumeamziariºtilor pentru generozitatea ºi promptitudinea dea fi fãcut celebru un obscur cercetãtor ºtiinþific.Semn de înapoiere al þãrii aflate sub jugul comunist,capitala nu adãpostea niciun muzeu de cearã, iar autoritãþilecompetente, ca ºi Europa Liberã, pãstraserã o tãcere suspectã

20 CONSTANTIN STOICIUdin motive evident diferite. Mã consolasem cu pierdereaprietenilor care mã abandonaserã înfricoºaþi ºi, pe cât posibil,evitasem de atunci sã mã mai prezint cu numele întreg: VictorVictor, care, prin singularitatea sa, stârnea automat rânjetulbãnuitor cã se aflau în faþa legendarului încornorat.— Sunteþi cumva...?, cãdea imediat ºi întrebarea asasinã.Ar fi fost de mult cazul sã mã rãfuiesc cu bizara fantezieonomasticã a pãrinþilor, dar cum în aceastã privinþã lucrurileerau excesiv de complicate ºi momentul istoric nu îngãduiarãscolirea trecutului decât pentru motive de nobleþe socialãsau ideologicã, nu ºtiu la ce mi-ar fi folosit cu adevãrat s-ofac. Rectificarea numelui ar fi vãduvit naþiunea de una dinpuþinele legende recente ce-i înveselea existenþa mizerã, iareu iubeam nu numai naþiunea, ci ºi poporul care o alcãtuia –de la distanþã, cum se cuvine unui intelectual care nu uitã deunde a plecat.Mi-am înlocuit prietenii cu necunoscuþii din tramvaie, dinmetrou, din magazine, de pe stradã care, la vederea mea, îºiîntorceau brusc privirea sau, cei mai insolenþi, mã contemplaunãuciþi cã obrazul unui om poate aduna în el atâta dezgust,atâta stãpânire de sine ºi atâta imobilitate. Cum consideramºi consider cã dezgustul mã ajutã sã pun o distanþã serioasãîntre pulsiunile mele animale ºi fiinþa raþionalã care am fost ºisunt, ºi-mi serveºte, în aceeaºi mãsurã, sã nu-mi pierd firea înfaþa urâþeniei lumii, aceastã confruntare îndârjitã ºi fãrãconsecinþe îmi procura o adevãratã mândrie. Dar adevãratabucurie, adevãrata exaltare a acestei târzii înþelegeri a raporturilormele cu lumea ºi cu semenii mi-o procurau femeilecare, dincolo de masca mea întoarsã spre lume, intuiau oanumitã voluptate a singurãtãþii ºi a convingerilor ferme, încare se ºi pierdeau de altfel de cele mai multe ori – momentesublime, în care supliciul gloriei de încornorat al naþiuniidevenea în sfârºit suportabil ºi chiar dorit.

RÃFUIELI 21Dupã Revoluþie, datã fiind profesiunea celui care mãîncornorase, cu mai multã obrãznicie – contribuisem ºi eu lacãderea comunismului, modest, prin intermediul Lisei, darnu neglijabil –, cu mai mult simþ comercial ºi cu mai multãînþelegere pentru moravurile degradante ale epocii, aº fi pututsã intru în politicã, sã scriu o carte sau un scenariu de film,sã-mi ofer singur propria mea glorie ºi s-o gust în liniºte pânãla adânci bãtrâneþi, dar aveam totuºi câteva principii pe câtde desuete pe atât de categorice.*Aroma de miez de nuci crude plutea ameþitoare înapartament. Am strâns lucrurile Lisei în saci de hârtie ºi i-amaruncat în stradã, am deschis uºa de la intrare ºi ferestrele,am stropit ºifonierul gol cu oþet, am spãlat cearºafurile, feþelede pernã ºi paturile, ºi am aruncat la gunoi flacoanele deparfum ºi cremele. Am vrut sã arunc ºi bibelourile adunatede-a lungul anilor, cãrþile ºi revistele ei preferate, dar grotesculunei asemenea îndârjiri m-a fãcut sã renunþ.Aroma de miez de nuci crude continuã sã mã ameþeascã.Mai ales noaptea, când buzele mele cãutau zadarnicîncrengãtura gâtului ºi a umerilor Lisei, pentru a mã înfruptadin izvorul aromei zãpãcitoare.Era, poate, o iluzie sau o obsesie olfactivã, dar m-am gânditserios sã vând apartamentul, ºi aº fi fãcut-o fãrã îndoialã dacãn-aº fi recunoscut, în staþia de autobuz, pe umerii unei tinerefemei, unul din taioarele Lisei. Un taior negru, cu nasturi maride sidef, pe care Lisa nu reuºea aproape niciodatã sã-lasorteze fie cu ultima ei coafurã, fie cu o fustã, fie cu pantofii.Tânãra femeie locuia în apropiere, am urmãrit-o. Amaºteptat-o ºi am vãzut-o ºi a doua zi, purta o bluzã a Lisei. Atreia zi, a îmbrãcat o fustã ºi un alt taior. Lejeritatea ºi eleganþa

22 CONSTANTIN STOICIUei mã fascinau ºi m-am hotãrât s-o urmãresc pânã în ziua încare avea sã îmbrace toate lucrurile Lisei. O tânãrã femeie cuochi negri ºi pãr roºcat tãiat scurt ºi adunat cuminte într-ocoadã minusculã. Frunte înaltã, gura bine conturatã, ºolduriînguste, picioare lungi suite pe tocuri ascuþite. ªi rochiile,fustele, taioarele, bluzele, fularele ºi lenjeria Lisei acoperindu-itrupul a cãrui aromã îmi era necunoscutã.IVSTRÃINII AU ÎNCEPUT sã nãvãleascã în þarã a doua zi dupãRevoluþie. Mesie cu o mie de capete aºteptatã cincizeci deani ºi la picioarele cãreia, prosternaþi, cei mai mulþi dintreromâni lãsaserã sã curgã lacrimi de bucurie ºi de speranþã:afaceriºti grãbiþi sã scormoneascã în ruinele comunismului,amatori bolnavi de exotism sângeros, umanitari miloºi,contrabandiºti, intelectuali în vogã în cãutare de devoþi,homosexuali excitaþi de duhoarea cãrnii proaspete, visãtori,inocenþi, politicieni ºi înalte grade militare cu soluþii pentruurmãtorii o sutã de ani, martori ai lui Iehova, vânzãtori defleacuri, escroci, pedofili, predicatori ai Armatei Salutului,ziariºti specializaþi în mizerie ºi copii bolnavi de SIDA, spioni,traficanþi de droguri, proxeneþi, propagandiºti zeloºi aicapitalismului triumfãtor. . .Fusesem printre plângãreþi. Nu mai plânsesem politic din1968, un scâncet, de fapt, când Ceauºescu condamnase invadareaCehoslovaciei, dar în 1989 ºi în anii urmãtori, era debon ton sã plângi cu lacrimi adevãrate. Trebuia. Mestecasempânã la vomã, ca fiecare, de dimineaþã pânã seara, gumasoporificã a cuvintelor sacre ale renaºterii þãrii: libertate,democraþie, Occident, America, bogãþie. Închisesem ochii

RÃFUIELI 23ºi-mi astupasem urechile sã nu vãd ºi sã nu aud cã Mesia cuo mie de capete venise sã ia þara în stãpânire.Ploua în acea zi. Ploaie monotonã ºi rece de primãvarãcare întârzia dupã o iarnã haoticã. Dar cum întreaga þarã eraun haos, nu se putea face nimic. Imobilizat în pragul uºii de laintrarea Institutului, cântãream riscurile de a fugi pânã la staþiade autobuz, al cãrui orar era pentru mine o enigmãdesãvârºitã. Plecat o jumãtate de ora mai devreme, în acelaºitimp cu mica delegaþie care urma sã întâmpine la aeroportcâþiva universitari ºi cercetãtori americani sau australieni, aºfi putut sã gãsesc un pretext oarecare ºi sã cobor la primastaþie de autobuz sau de metrou, dar perspectiva de a mãenerva mã fãcuse sã renunþ. Aveam oricum sã-i întâlnesc spresearã, fiindcã tot Institutul fusese obligat sã participe la orecepþie de bun-venit.La începutul haosului, la volanul maºinii personale, fãceamde câteva ori pe sãptãmânã drumul spre aeroport ºi rãmâneamla dispoziþia vizitatorilor strãini de dimineaþã pânã searatârziu. Mã confundau, de obicei, cu un ºofer taciturn dar serviabil,se minunau zgomotos cã le rãspundeam în englezãsau în francezã, ºi dacã descoperirea cã eram, de fapt, unulde-al lor întârzia – ceea ce nu schimba mare lucru –, îmiîmpingeau în mânã sau abandonau pe banchetã mici bacºiºuriºi cadouri. Meschinãria lor era înduioºãtoare, aerele lor desuperioritate erau scârboase, iar ºtiinþa lor, banalã; indivizioarecare, îmbibaþi de misiunea lor civilizatoare, pe caresfârºisem prin a-i detesta cu o tandreþe tristã ºi obositã. Demai bine de un an, maºina mea zãcea pe trotuar, în faþablocului, cu roþile furate, iar la recepþiile de bun-venit aleInstitutului treceam în fugã, cât sã fiu vãzut de director.Am întins mâna ºi ploaia, rece, m-a fãcut sã frisonez. Ultimaumbrelã mi se stricase cu câteva zile înainte ºi neglijasem sãcumpãr alta, a patra într-o lunã; importate din Taiwan ºi

24 CONSTANTIN STOICIUvândute la preþuri piperate, umbrelele mã amãrau la fel demult ca ºi capriciile timpului. Am vãzut autobuzul venind,oprindu-se la colþul strãzii ºi plecând. Revopsit complet îngalben, cu o cãmilã pictatã sub geamuri, rula pe banii Mesieicu o mie de capete. Resemnat, am aprins una din þigãrile rãumirositoare fabricate încã în þarã ºi m-am apropiat de masaîn spatele cãreia somnola portarul Institutului.– Nu mai vine primãvara, am spus.– Aºa-i, mi-a dat dreptate portarul subit trezit, totul s-a dusdracului ºi noi de asemenea!Bãtrân palavragiu! Era acolo, în spatele mesei înnegrite ºiciobite de timp, din ziua în care, cu douãzeci ºi doi de ani înurmã, Institutul începuse sã funcþioneze, ºi pãrea cã va fipentru totdeauna. Cu mâinile ºi picioarele mereu îngheþatedin cauza curentului rece care mãtura holul de la intrare, îitrebuiserã ani ºi ani înainte ca serioase îndoieli sã-l tulbure înlegãturã cu seriozitatea cercetãrilor fãcute de persoanealtminteri agreabile ºi curtenitoare, dar curajul de a le mãrturisinu-i venise decât dupã ce haosul se instalase în þarã. Dar ofãcea rar ºi nu cu toatã lumea. Iar atunci, cum s-a întâmplatîn acea zi de primãvarã ploioasã, pentru a spune ceea cespunea de obicei: cã, poate numai Cel de Sus ºtia când, cumºi cu ce scop doamnele ºi domnii cercetãtori ai Institutului,care îmbãtrâneau ºi se îngrãºau pe zi ce trecea sub privirea luisomnolentã, îºi fãceau cercetãrile, fiindcã toþi, de îndatã cesoseau spre prânz se ºi grãbeau sã plece, iar el putrezea singur,în spatele mesei, cu mâinile ºi cu picioarele îngheþate, pânãla ora oficialã de închidere.ªi-a împins cu un bobârnac ºapca de piele pe spate, ºi-amai înfãºurat o datã în jurul gâtului fularul scãmoºat ºi ºi-afixat fatalist palmele încruciºate: cã, dacã n-ar fi fost vizitelestrãinilor, care nu conteneau sã nãvãleascã în capitalã, ºi care-imobilizau cât de cât pe doamnele ºi pe domnii cercetãtori, el

RÃFUIELI 25ar fi putut spune fãrã ruºine cã þinea Institutul în mâinile luiîngheþate.Cu privirea pierdutã pe zidul din faþã, ºi-a acoperit gurafãrã dinþi cu dosul palmei ºi a chicotit:– Dou㺒doi de ani, domn’ Victor, dou㺒doi de ani, imposibilsã nu-þi pui întrebãri!– Dumnezeu o sã-þi rãspundã într-o zi, am spus, ai încredereîn el, Ilarie!– Cred c-am vãzut o scrisoare pentru dumneavoastrã, a zisvizibil nemulþumit ºi a recãzut în somnolenþã.Pânã de curând, femeia de serviciu – care vindea ºi cafeapreparatã pe un reºou ascuns în vestibulul closetului pentrufemei – lãsa scrisorile de douã sau trei ori pe sãptãmânã pebiroul fiecãruia. Fusese concediatã la ultima reorganizare aInstitutului ºi, de atunci, poºtaºul vãrsa corespondenþa pe omãsuþã plasatã în holul de intrarea, în apropierea scãrilor.Aruncasem o privire, dar fãrã interes, pentru cã nu aºteptamnicio scrisoare.Am vrut sã arunc mucul afarã dar, la pândã, Ilarie a scos dinsertar o scrumierã ºi a împins-o pe masã cu bobârnace rapide;era felul sãu de a da de înþeles cã gestul costã. Am strivit muculºi am abandonat pachetul de þigãri între degetele lui febrile.– Noi doi, domn’ Victor, a spus Ilarie plimbând leneº subnãri o þigarã ºi adulmecând-o zgomotos, noi doi, fãrã supãrare,suntem încã adevãraþi fumãtori! Ultimii, poate, din aceastãvenerabilã instituþie. Toþi s-au dedat la americane, ce dezolare!Mã întreb ºi vã întreb: o fi deosebit cancerul american deplãmâni de cancerul nostru?Ilarie nu greºea când îºi punea întrebãri tulburãtoare despredoamnele ºi domnii cercetãtori, deºi nu îndrãznea încã sã lerosteascã pe cele cu adevãrat supãrãtoare: îmbãtrâniserãmºi ne îngrãºaserãm sub privirea lui somnolentã profitând seniniºi orgolioºi de generozitãþile sistemului comunist, fãcând pe

26 CONSTANTIN STOICIUdracu’n patru sã-i intrãm în voie ºi sã-i rãmânem în graþii ºi sãne alegem care cu o cãlãtorie sau o bursã în Occident, carecu o promovare, care cu un apartament mai bun sau cu oaprobare pentru o maºinã Lada – privilegiile epocii, mãrunteîn raport cu cele hãrãzite minoritãþii de la putere, dar cât sepoate de reale, cât se poate de truculente ºi de vizibile pentrucondiþia socialã într-o societate în principiu justã. Dacãmârâiturile, înjurãturile ºi bãºcãlia erau o formã de revoltã,atunci doamnele ºi domnii cercetãtori fuseserã cu toþii niºterevoltaþi care se ignorau. Dar nu erau decât infirmitãþi de slugicare nu pot trãi fãrã stãpân.Mascarada revoluþionarã care dusese la dispariþia fostuluistãpân fusese ocazia idealã pentru ca, în aºteptarea febrilã aurmãtorului, doamnele ºi domnii cercetãtori sã-ºi plângã aprigde milã – victime rãmase în viaþã cu eforturi supraomeneºti,revoltaþi ce sãpaserã discret dar tenace temeliilecomunismului, ilegaliºti subversivi la ordinele Mesiei cu o miede capete ce-ºi aºteptau rãsplata. Cei mai plângãreþi, cei maiservili, cei mai onctuoºi o cãpãtaserã: invitaþii la colocvii,burse, subvenþii pentru cercetãri cu rezultate dinaintecunoscute ca ºi cele de pe vremuri, subsidii pentru publicaþiiconfidenþiale; aceiaºi care supseserã pânã la saþietate ºi cu ovocaþie particularã mamelele comunismului ºi se lãsaserãcãutaþi peste tot.Iarna, vara, primãvara sau toamna, de îndatã ce favoareaacordatã se concretiza, îºi abandonau slujba autohtonã, prostplãtitã, ºi o întindeau rapid anunþând în dreapta ºi în stânga,mândri ºi fericiþi, cã vor face din nou un bine þãrii ºi compatrioþilorignoranþi ºi mai puþin norocoºi. Aveau sã-ºi constituiede-a lungul anilor un întreg arsenal de grimase ºi de gesturide suferinþã, sã-ºi punã la punct debitul verbal ºi sã încremeneascãîn aceleaºi costume ponosite ºi demodate de

RÃFUIELI 27balcanici, în aceiaºi pantofi scâlciaþi, dar lustruiþi, de intelectualromân care pãºeºte cu frica de a nu întina pãmântul paradisuluiunde erau acceptaþi provizoriu. La întâlnirile cu ceicare le finanþau cãlãtoria în viitor, se aºezau sfioºi pe margineascaunului, cu genunchii lipiþi, ºi începeau sã-ºi frãmântemâinile cu o umilinþã îndelung exersatã. Privirea le lãcrima,colþurile gurii le cãdeau, broboane mari de sudoare le umezeautâmplele. Cãlãtorul mândru ºi fericit de peste mãri ºiþãri se transforma brusc într-un monument viu, palpabil, irefutabilsi iremediabil al mizeriei, al suferinþelor ºi frustrãrilor a45 de ani de comunism. Mândru descendent al omului albdin poveºtile lui Rudyard Kippling, binefãcãtorul se adânceaîn fotoliu traversat de o îndoialã mai veche : dacã individulschimonosit în monument îi joacã o farsã urâtã, banii opereilui civilizatoare s-au dus ºi se vor duce în vecii vecilor pe apasâmbetei. Cãlãtorul simþea ceva ºi lãsa sã-i curgã o altã lacrimãde suferinþã. O culegea precipitat cu dosul mâinii ºi, tot atâtde precipitat, desfãcea servieta de pânzã neagrã ºi depuneatimid sub ochii binefãcãtorului dosarul în care consemnaseminuþios binele pe care amândoi, fiecare în felul sãu, l-auadus României ºi românilor în anii de dupã comunism.Binefãcãtorul îºi îndrepta spinarea ºi respira uºurat: fie ele ºimincinoase, monumentele lamentabile de mizerie ºi deumilinþã au costat totdeauna puþin ºi s-au dovedit rezonabilutile în propagarea progresului ºi a adevãrului. . .Nu mã simþeam singur, ci stingherit. Deseori, de-a dreptulparalizat. Inutil. Avusesem o anumitã utilitate socialã înaintede Revoluþie, crezusem cu mai multã sau mai puþinã convingereîn acest rol social al intelectualilor. Þinusem spatele, cumar fi zis taicã-meu, ºi chiar o zicea când m-a ºtiut la facultate,la început de destin fastuos.

28 CONSTANTIN STOICIU– Voi, ãºtia, intelectualii sãnãtoºi de mâine, zicea el, voiãºtia o sã þineþi cu vorbe frumoase ºi deºtepte spatele ãloramari, o sã fiþi între ei ºi prostime pentru ca prostimea sãrãmânã ce-a fost ºi va fi totdeauna ºi ei sã-ºi facã liniºtiþi mendrele.Era amãrât pe atunci, pentru cã nu mai avea maºinã ºiºofer ºi din cauza artritei, ciocanul de tapiþer îi tremura înmânã, se lovea tot timpul peste degete, dar vãzuse bine cumaveau sã stea lucrurile cu noi, intelectualii sãnãtoºi.Revoluþia pusese definitiv capãt utilitãþii mele sociale. Nucãutasem prea insistent aceastã utilitate ºi, de altfel, nu eramconvins cã aº fi gãsit-o, cum n-o gãsiserã cei mai mulþi dintrecolegi. Revoluþia ne terminase pur ºi simplu pe toþi cei carenu ne târâserãm în genunchi arãtându-ne unul altuia ºi lumiirãnile lãsate de comunism, lacrimile noastre de bucurie nufuseserã suficient de sincere, de îmbelºugate ºi derecunoscãtoare ºi cerºitul nostru nu destul de convingãtor.Deveniserãm inutili. Ar mai fost loc la lins cât mai adânc fundulimens al capitalismului, al Occidentului, al Americii, dar numeritam atâta încredere; nimic nu era nou pe pãmântul patriei,de mai bine de o sutã cincizeci de ani revoluþiile veneau ºitreceau lãsând în urmã cohorte de laºi, de oportuniºti, detrãdãtori, de neputincioºi ºi de fataliºti – majoritatea, aceºtiadin urmã – poporul, cum se mai zice uneori, care nu se puteadezbãra de prostul obicei de a-ºi vãrsa sângele cu entuziasmpentru Istorie ºi, odatã Istoria în marº triumfal, de a înghiþi totce i se bãga pe gât. Blând ºi rãbdãtor cu intelectualii fusese comunismulcare, dupã ce în primii ani de dupã rãzboi îiaruncase în închisoare pe cei mai îndãrãtnici ºi compromiºicu fascismul (exact în aceiaºi ani, în America de Nord, erauvânaþi comuniºtii), ne mai lovise din când în când peste degetesau peste ceafã ca sã ne aducã aminte datoria de a iubipartidul ºi poporul, fie ºi din vârful buzelor, dar distracþia seterminase! Cimpanzeii de serviciu la ordinele noii lumi se

RÃFUIELI 29lãþeau pe ecranul televizoarelor, se scremeau în ziare, îºiplimbau bãrbile ºi grãsimile prin strãinãtãþuri. Noi ceilalþi,inutilii, eram þinuþi artificial în viaþã pentru a nu-i supãra pedemocraþi ºi alþi apãrãtori localnici ºi de pretutindeni aidrepturilor omului, dar nu era decât o chestiune de timp, aveamsã dispãrem curând, foarte curând, ca o eczemã sufocatã cualifii miraculoase de import. „Paraziþi am fost, paraziþi rãmânem”,mi-a spus odatã unul dintre colegi care se pensionase cu primaocazie; în ceea ce-l privea, nu minþea, se cãpãtuise cândva cuun apartament mare în centru ºi, dupã Revoluþie, îl tãiase în douã,cu douã intrãri separate, se înghesuise cu familia într-unul, iarpe celãlalt îl închiriase cu câteva sute de dolari pe lunã uneicompanii nemþeºti aterizatã sã-i înveþe pe români cum sã sespele pe dinþi.Plicul, pe care l-am gãsit în cele din urmã, venea din Paris ºipurta în colþul stâng, sus, o minusculã stemã tipãritã în negru,ce-mi amintea stema Komarovskylor, ºi adresa unei cutiipoºtale. M-am dus spre ieºire, sã vãd mai bine. Ploua ºi maitare. Sus, în colþul stâng, scrisoarea avea imprimatã aceeaºistemã ºi aceeaºi adresã. Cel care semna indescifrabil mi seadresa cu Cher cousin, continua cu precizarea cã-mi dãdusede urmã datoritã fostei mele soþii, la charmante et pétillantecomtesse Lisa Pavlovitch Komarovsky, ºi mã invita urgent laParis pentru o afacere de familie cãreia îi venise în sfârºit timpul,dupã aproape un secol, sã fie rezolvatã. În cazul unui rãspunsafirmativ, un bilet de tren ºi câteva sute de franci pentrucheltuieli neprevãzute urmau sã-mi fie imediat expediate.

30 CONSTANTIN STOICIUVERA ÎN MIEZUL VERII când am coborât la Paris din Orient-Express.Mã aºtepta un prieten al vãrului Komarovsky, contelesuferea de gutã ºi se deplasa cu greu. Un bãtrânel agitat, prinþ,dacã am înþeles bine, fiindcã dupã primele fraze convenþionaleschimbate în francezã, mi-a vorbit numai în ruseºte. Cândºi-a dat, târziu, seama cã nu înþelegeam, a sãrit din metrou înultima clipã înainte de a se închide uºile.Mi-a trebuit o jumãtate de zi sã gãsesc strãduþa, blocul ºigarsoniera mizerabilã unde locuia presupusa mea rudã. Lacurent cu isprava prinþului, contele Komarovsky a râs înveselit,m-a sãrutat pe gurã, mi-a arãta canapeaua pe care aveam sãdorm ºi, cu un efort sublim, a pãrãsit fotoliul ca sã punã pemasã vodcã, castraveþi muraþi ºi pâine neagrã. Era micuþ sistrâmb, rãtãcit ca o umbrã într-un halat soios, dar privirea luivioaie, mâinile descãrnate, cu degete filiforme, ºi vocea sabine timbratã m-au convins sã rãmân; eram, de altfel, obosit.Încã nu terminasem de mâncat, când Komarovsky mi-aîmpins sub ochi un pachet destul de gros de bonuri de tezaur ºimi-a cerut sã-i arãt bonurile moºtenite. I le-am arãtat ºi nu mi-afost greu sã constatat cã, sau ale mele sau ale lui, erau false.– Ale mele, a recunoscut Komarovsky fãrã mofturi, poateºi ale tale, dar ale mele cu siguranþã. A prins între degetelefiliforme unul din bonurile sale ºi l-a fluturat amuzat în faþaochilor. Mi-au trebuit ani ºi ani de privaþiuni, de rãbdare ºi deeforturi de geniu ca sã obþin aceastã aparenþã de autenticitate.Bancheri renumiþi ºi fel de fel de specialiºti le-au studiat lalupã, câþiva au avut îndoieli, dar numai îndoieli. Pentru cã,cher cousin, totul e fals azi. Totul e minciunã, fãcãturã, iluzie,imposturã. Eu însumi sunt un fals conte Komarovsky, ºi la felde fals e prinþul care se joacã de aproape un secol de-a rusulalb neîmblânzit. Poate cã nici tu nu eºti un adevãrat

RÃFUIELI 31Komarovsky, dar cum ai moºtenit bonurile astea de tezaurn-ai niciun motiv sã nu pretinzi cã eºti...– Nu pretind nimic, am spus.Contele a lãsat bonul pe masã, s-a îndreptat bãþos în fotoliuºi m-a þintuit cu braþul întins:– Dacã nu pretinzi nimic, atunci ce te împiedicã sã profitãmneîntârziat de iluzia cã a cãzut comunismul ºi sã le luãm banii?ªi dacã cumva crezi cã a învins pentru totdeauna capitalismul,cu atât mai bine! Sã nu-mi spui însã cã democraþia, libertateaºi adevãrul sunt visul nemãrturisit al tuturor pigmeilor numiþioameni sau popoare numai pentru cã se þin pe douã picioare,îºi umplu burta, îºi golesc stomacul ºi se înmulþesc bezmetic,pentru cã atunci n-are niciun rost sã mai vorbim. Dã o raitãprin Paris, minuneazã-te ºi întoarce-te liniºtit în România. Tepot gãzdui ºi hrãni frugal câteva zile, la charmante et pétillantecomtesse Lisa Pavlovitch Komarovsky a prevãzut ºi aceastãposibilitate... A prevãzut totul, de fapt, ce femeie!Am rãmas ºi, nopþi la rând, culcat chinuit pe canapeauacu arcurile scofâlcite, singura întrebare stupidã pe care mi-ampus-o fusese de ce Lisa þinuse sã cãlãtoresc cu trenul. Falsulconte parizian Komarovsky refuza sã-mi vorbeascã despreLisa ºi despre înþelegerea lor, zâmbea misterios ºi mã asiguracã fãcusem exact ceea ce ea prevãzuse cã voi face. Dupã carerecãdea în delirul sãu obiºnuit despre bonurile de tezaur. Nuînþelegeam câtuºi de puþin cum avea de gând sã le fructifice,dar nici nu voiam sã înþeleg ceva, pentru cã nu vedeam ce-arfi putut fi de înþeles.Umblam de dimineaþã pânã seara prin centrul Parisului,convins absurd cã Lisa îmi va ieºi în faþã la un colþ de stradã, peperonul unei staþii de metrou, pe terasa unei cafenele. Pentruea venisem. Nu vedeam nimic altceva decât siluete ºi profiluride femei ce-ar fi putut sã-i semene, nu auzeam nimic altcevadecât voci ºi hohote de râs ce-ar fi putut fi ale ei, îi cãutam

32 CONSTANTIN STOICIUaroma de miez de nuci crude a trupului ºi credeam c-o respirîn miºcarea surprinzãtoare a unui braþ, în leneºa rãsfirare cudegetele a unei coafuri fanteziste. Frânt de obosealã, golit degânduri, aproape abulic, mã rãtãceam de fiecare datã la întoarcereºi, odatã ajuns, mã spãlam ºi mã lungeam pe canapea.Komarovsky îmi aratã progresele fãcute în cursul zilei înfalsificarea hârtiilor destinate sã mã transforme într-unautentic-fals conte – Lisa îl plãtise, pare-se, ºi pentru asta – , îllãudam, ciocneam cu el un pahar de vodcã, ronþãiam uncastravete ºi un colþ de pâine neagrã, bãtrânul avea un talentnebun, dar îmi era imposibil sã-l iau în serios.– Începe sã te obiºnuieºti cu gândul cã vei fi un altul, mãsfãtuia înveselit.– Nu-i prea târziu? mã înveseleam ºi eu.– Nu-i niciodatã prea târziu. În plus, tu ai circumstanþeatenuante: comunismul, dictatura, mizeria... Eºti un caz aparte,unic în lunga mea viaþã de falsificator, la charmante et pétillantecomtesse mi-a povestit câte ceva despre tine. Ai fost ceea cecomunismul a aºteptat de la tine sã fii, un personaj social, unstereotip constituit de imaginarul social: intelectualul cârcotaºîn slujba poporului... Am sã fac din tine un alt stereotip, cuacte-n regulã, nobilul tãvãlit de istorie ce-ºi iubeºte totuºisemenii pigmei... gândeºte-te dacã te aranjeazã, mai e timpsã gãsesc ºi altceva, o sã-mi dau toatã osteneala... În secolulXIX, romancierii descriau nobilul, rentierul, bãcanul, notarul,devotul, avem din ce sã ne inspirãm...Închideam ochii ºi-mi spuneam cã visez ascultându-l peKomarovsky povestind despre Evul Mediu, când îmbrãcãminteaºi calitatea þesãturii erau codificate ºi indicau exact apartenenþaprofesionalã ºi rangul social. Aspiraþia comunã ºi imbecilãla egalitate din zilele noastre estompase diferenþeleprea vizibile, dar numai ignoranþii se înºelau asupra evaluãrii

RÃFUIELI 33sociale a altuia. Fiindcã dincolo de aparenþele socialeartificiale, dincolo de dovezile scrise ºi utile în circumstanþeparticulare, rãmâneau alte elemente culturale de apreciere:manierele, atitudinea corporalã, miºcarea în spaþiu, privirea,limbajul... atâtea lucruri de învãþat pentru a fi un altul...– Majoritatea pigmeilor rãmân toatã viaþa copii, cher cousin.Copii care nu pot ºi nu îndrãznesc sã fie altceva decât ceeace se aºteaptã de la ei sã fie. Celor mai rãsãriþi le place sãcreadã cã în adâncul sufletului lor sunt ceea ce le pofteºteinima sã fie, dar voinþa de a exista le impune implacabil sãiasã în lume cu o identitate socialã de faþadã, pe care deseoriºi-o asumã cu atâta convingere, cã înceteazã complet sã maiºtie cine sunt de fapt ºi redevin pigmei ordinari. Existã însã ºioameni adevãraþi, la charmante et pétillante comtesse e unexemplu, prinþul ºi cu mine de asemenea, poate cã ºi tu.Oameni care ºtiu cã se mint pe ei înºiºi cu neruºinare ºi cãmint cu neruºinare... paradisul e al lor! Nu ºtiu cât ai profitatde comunism, dar ºtiu ce te aºteaptã de îndatã ce vei fi unfals Komarovsky cu buzunarele doldora de bani adevãraþi.Conteazã pe mine, pentru cã ºi eu contez pe tine, sã nu nedezamãgim!...L-am întrebat într-o dimineaþã dacã numele de NelsonMakhno îi spune ceva. Era încã somnoros ºi a privit gânditortavanul.– Vorbim disearã, a spus în cele din urmã.Seara, l-am gãsit în locul lui în fotoliu pe falsul prinþ, mãaºtepta agitat. Contele fãcuse un infarct ºi era la spital. Ammers împreunã, dar n-am putut sã-l vedem, era în comã ºidoctorul nu-ºi fãcea mari speranþe. Prinþul a devenit ºi maiagitat ºi n-a mai vorbit decât în ruseºte. Cu chiu, cu vai amreuºit sã înþeleg cã moartea contelui era pentru el deja consumatãºi, cum avusese ocazia sã constate, aºteptându-mã,cã dovada înnobilãrii mele nu se gãsea decât în stadiul iniþial

34 CONSTANTIN STOICIUde falsificare ºi nu mai avea nicio ºansã de a fi terminatã, îmicerea sã-mi fac valiza ºi sã elibereze garsoniera, unde se ºiinstalase de fapt.– Nu suport sã dorm cu cineva în camerã, a mai spus prinþulîn francezã.Era trecut de miezul nopþii. I-am amintit cã la charmanteet la pétillante comtesse, pe care o cunoscuse în calitate demartor al înþelegerii ei cu contele, îmi plãtise gãzduirea ºimesele pentru douã sãptãmâni ºi cã nu se scurseserã decâtpatru zile.– Ia mai lasã-mã cu fermecãtoarea ºi spumoasa contesã!O þoapã în cãlduri, bunã numai sã suceascã minþile ºi aºapuþine ale contelui! O sã-l purtaþi amândoi pe conºtiinþã, cubonurile voastre de tezaur!...A acceptat sã rãmân. Pânã dimineaþã s-a foit în fotoliu,fornãind ºi mormãind în ruseºte. Mi-am fãcut valiza ºi, înaintede a ieºi, m-am reaºezat pe canapea, ca ruºii, sã conjur câtevaclipe steaua norocoasã a cãlãtorului.– Români parºivi! a catadicsit sã zâmbeascã, încântat,prinþul.Eram în picioare, cu valiza în mânã, când a sunat telefonul.Prinþul a rãspuns în ruseºte, s-a întunecat, a închis, ºi mi-afãcut hotãrât semn sã plec, telefonul a sunat din nou, a ridicatreceptorul ºi mi l-a întins.– Ei, cocoºel, ce zici de surpriza asta?Lisa! Lisa ºi oribila alintãturã pe care mi-o sufla în urecheatunci când se pierdea în braþele mele!– Nu mã mai mirã nimic, am bâiguit. De unde suni?Era la Paris, mi-a dat adresa hotelului.– Grãbeºte-te, cocoºel, mai am ºi alte surprize. Dã-mi-l peconte...– E în comã de ieri.– Dumnezeu sã-l ierte...

Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooksdescarcă volumul și citește mai departe!