Vladimir LosskyVolumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă şi de istorianeamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei.Scanare: CorinaCorectura I: ElenaCorectura II: ApologeticumDigitalizare <strong>pdf</strong> : Apologeticum© 2006 APOLOGETICUM.http://apologeticum.nethttp://www.angelfire.com/space2/carti/apologeticum2003@yahoo.com2
<strong>Introducere</strong> în <strong>teologia</strong> ortodoxăPrefaţăUn bun cunoscător al persoanei şi operei lui Vladimir Lossky spunea despre el că afost unul dintre acei teologi ortodocşi ai secolului nostru care s-au gândit să prezinteOrtodoxia în Vest nu doar ca pe o simplă formă istorică a Creştinătăţii răsăritene, ci, înaintede toate, ca pe un adevăr permanent şi universal. Această mărturie a constituit preocupareamajoră a vieţii sale şi l-a călăuzit să lucreze în două domenii care se completau în duh:<strong>teologia</strong> bizantină, continuatoare organică a tradiţiei Părinţilor răsăriteni, şi Evul Mediulatin, unde a căutat, cu precădere la Meister Eckhart, posibile puncte de contact cu Răsăritulortodox.Acest dublu interes a reprezentat o continuare pe plan strict ştiinţific a tradiţiei celormai bune cercuri academice din St. Petersburg, cărora le aparţinea şi familia lui Lossky,tradiţie care a produs nu numai bizantinologi, dar şi medievişti de marcă.Dar aspectul spiritual al schismei dintre Occident şi Orient a fost cel care l-a călăuzitpe Lossky pe calea parcursă ca cercetător şi teolog. Punctul care i s-a părut lui că divide pecreştini între ei şi care i-a reţinut atenţia în mod cu totul deosebit a fost doctrina desprepurcederea Duhului Sfânt şi despre energiile necreate ale lui Dumnezeu, în toate scrierilesale se remarcă intenţia de a prezerva integritatea Ortodoxiei şi dorinţa de dialog cuOccidentul creştin.Dar accentul pe care Lossky l-a pus pe Duhul Sfânt şi pe energiile necreate caexpresie a lucrării şi prezenţei lui Dumnezeu în creaţie are importanţă considerabilă nunumai pentru dialogul teologic dintre Est şi Vest, dar şi pentru lumea contemporană caretrăieşte drama rupturii abisale dintre natural şi supranatural, cu toate consecinţele spiritualeşi morale decurgând de aici. Datorită acestei rupturi provocate de absenţa energiilornecreate, Dumnezeu a fost închis într-o transcendenţă inaccesibilă, de factură deistă,devenind lipsit de semnificaţie pentru viaţa spirituală şi morală a omului. Aşa se explicămotivul pentru care în secolul al XIX-lea se susţinea că „nu mai este loc pentru Dumnezeu”.Lumea, la rândul ei, s-a închis în imanenţă, transformându-se într-o uriaşă maşinăcare funcţionează prin ea însăşi, fără nici o intervenţie a lui Dumnezeu. Mai mult decât atât,orice intervenţie a lui Dumnezeu în lume era respinsă din principiu, fiind considerată unatentat la autonomia şi libertatea omului. Rezultatul acestui proces de secularizare a lumii s-a manifestat printr-un progres remarcabil al ştiinţei şi tehnologiei, este adevărat, dar şiprintr-un regres de ordin religios, care a scufundat omul într-o acută criză spirituală şimorală. Lumea s-a transformat într-o uriaşă necropolă, supusă legilor deterministe alecompunerii şi descompunerii, ale naşterii şi morţii, lipsită de adierea nemuririi şi aeternităţii, care îşi au izvorul lor numai în Dumnezeu, adică dincolo de orizontul acestei lumisupuse, în permanenţă, transformării şi devenirii.Doctrina creştină despre Duhul Sfânt şi energiile necreate, puse în evidenţă cu atâtastrălucire de Lossky, vine să acopere prăpastia dintre natural şi supranatural şi să constituiepuntea de diamante dintre Dumnezeu şi lume. Prin natura Sa, Dumnezeu rămânetranscendent lumii, fiindcă natura lui Dumnezeu este necreată, în timp ce natura lumii estecreată. Dar aşa cum razele de soare izvorăsc din discul solar şi coboară pe pământ, tot astfelrazele de lumină, viaţă şi iubire sunt energiile necreate care izvorăsc din fiinţa Dumnezeirii şiîmbrăţişează întreaga creaţie. Pe firul acestor energii necreate, Duhul Sfânt coboară înBiserică, începând cu Cincizecimea, pentru ca să înalţe omul către Dumnezeu şi comuniuneacu El, singura care poate să satisfacă setea lui de desăvârşire şi eternitate. „Adevărul omului,spune Lossky, este dincolo de orice condiţionare, iar demnitatea sa constă în capacitatea de ase elibera de propria natură, de determinismul lumii, nu prin abandonarea naturii ca atare,aşa cum se întâmplă în doctrinele orientale, ci prin transfigurarea ei în Hristos-Dumnezeu,3
Change language