Citeste PDF - bibliotecapemobil.ro

2 Octavian PalerSeria de auto r „O ctavian Pale r“ este co o rdo natã deGeo rge ta Naidin-Dimisianu.A ce astã carte e ste prote jatã prin co py right. Repr oduce rea inte gralã sau pa rþialã,multipl icarea prin o rice mijlo ace ºi sub orice formã, cum ar fi xe roxare a,scanarea, transpune rea în fo rmat e lectronic sau audio, pu ne re a la dispo ziþiapublicã, inclusiv prin inte rne t sau p rin re þe le de calcu lato are , sto c are ape rmanentã sau tempo rarã pe dispo zitive sau sisteme cu po sibilitate a re cupe rãriiinformaþiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum ºi alte fapte similare sãvârºitefãrã pe rmisiunea scrisã a deþinãtorului copyrightului re pr e zintã o încãlcare ale gislaþiei cu pr ivire la pr ote cþia proprie tãþii inte le ctuale ºi se pede ps e sc pe nalºi/sau civil în conformitate cu le gile în vigoare.© 2008 by Editura POLIROM, pentru prezenta e diþieFoto coperta © A. MihailopolEditura POLIRO MIaºi, B-dul Caro l I nr. 4 ; P.O. BO X 266, 700506Bucure ºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O .P. 37 ; P.O .BOX 1-728, 030174De sc riere a CIP a Biblio te cii Naþio nale a Ro mânie i :PA LER, OCTAV IA NPolemici cordiale / Octavian Paler ; pref. de Nicoleta Sãlcudeanu. –Ed. a 2-a – Iaºi : Po liro m, 2008ISBN print: 978-973-46-1182-9ISBN ePub: 978-973-46-2262-7ISBN <strong>PDF</strong>: 978-973-46-2354-9I. Sãlcudeanu, Nico leta (pref.)821.135.1.09Printe d in ROMA NIA

Polemici cordiale3Prefaþã de Nicoleta SãlcudeanuEdiþia a II-aPOLIROM2008

4 Octavian PalerOctavian Paler s-a nãscut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa,judeþul Braºov.Va urma, ca bursier, Liceul „Spiru Haret“ din Bucureºti(1937-1944), fãcînd însã ultima clasã la Liceul „Radu Negru“din Fãgãraº ºi susþinînd bacalaureatul la Sibiu, în 1945.Este, concomitent, student la Facultatea de Litere ºi Filosofie,respectiv Facultatea de Drept din Bucureºti (1945-1949).Dupã absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru arãmîne asistent la Catedra de Esteticã, însã declinã propunereaºi se angajeazã la Radiodifuziune.Aici va fi corespondent special, apoi redactor-ºef adjunct laredacþia culturalã. Este corespondent Agerpres la Roma,cîteva luni, la sfîrºitul anului 1964, iar în urmãtorii ani directorgeneral al Televiziunii Române (1965-1968), director generaladjunct la Radio (1968-1970), redactor-ºef la România liberã(1970-1983).Demis în 1983 din motive politice, se va pensiona medicalîn acelaºi an, reintrînd în „arenã“ odatã cu Revoluþia din1989, cînd devine director onorific al ziarului Românialiberã. Ulterior s-a aflat în aceeaºi posturã la Cotidianul.Scriitorul a debutat publicistic în 1958, cu versuri în Luceafãrul,iar editorial, abia în 1970, cu volumul de poezii Umbracuvintelor. Urmeazã, pe linia jurnalelor de cãlãtorie sau pecea a literaturii parabolice, volumele care i-au dimensionatstatura de important autor contemporan: Drumuri prin memorie.Egipt-Grecia (1972), Drumuri prin memorie. Italia (1974),Mitologii subiective (1975 ; ediþia a III-a, Polirom, 2008),Apãrarea lui Galilei (1978; Premiul Academiei Române),Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980; Premiul UniuniiScriitorilor), Viaþa pe un peron (1981), Polemici cordiale(1983), Un om norocos (1984; ediþia a II-a, Polirom, 2008),Un muzeu în labirint (1986), Viaþa ca o coridã (1987), DonQuijote în Est (1993), Vremea întrebãrilor (1995), Aventurisolitare (1996), Deºertul pentru totdeauna (2001), Autoportretîntr-o oglindã spartã (2004), Calomnii mitologice (2007).În 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor.Octavian Paler a încetat din viaþã pe 7 mai 2007, la Bucureºti.

Polemici cordiale5PrefaþãPolemici cordiale este un titlu totemizat, o emblemã cea urcat lesne în transcendenþa copertei, ºi-a cuceritindependenþa ºi se bucurã de o carierã pe cont propriu.Într-atît încît bunã parte a celor ce îl folosesc dreptcondiment retoric au uitat cã el s-a aºternut cîndva peo copertã de carte ori cã a fost nãscocit de un autorde carte. A devenit monedã de schimb cultural. OctavianPaler este un scriitor de succes, cãrþile sale s-au bucurat ºise bucurã, antum ºi postum, de un succes de librãriede pizmuit. E un autor popular, iar formulele salememorabile au devenit folclor intelectual. Marea trecerela public e paradoxalã, cum ºi titlul oximoronic, devenitemblemã, cum autorul însuºi o fiinþã paradoxalã. Austeritatea,sentenþiozitatea, severitatea stilului, o anumegrandilocvenþã, aerul aparent posac, nu sunt atributece se presupune a fi simpatice, ar trece mai curînd deantipatice, iar posomoreala ºi scepticismul nu sunttocmai aducãtoare de popularitate, din partea unuipublic înclinat, în mod natural ºi firesc, mai degrabãcãtre guleai decît cãtre sobrietate. ªi totuºi confesiunea,meditaþia, reflecþia cãrturãreascã, saturatã de principiietice, merge direct la sufletul cititorului. Octavian Palerse bucurã de succes, ºi încã în rîndurile publicului

6 Nicoleta Sãlcudeanularg ; de un succes prompt ºi semnificativ (în accepþiunesemnificatã, nu adjectivalã), eventual chiar mai ampludecît între confraþi ºi critici. Enigma succesului recentnu se poate dezlega doar prin argumentul asiduitãþiiapariþiilor la televiziune, cum nici izbînda antedecembristãnu poate fi lãsatã în seama poziþiei mediatice. Iardin perspectiva prezentului justiþiar, cît se poate destrîmb de altfel, condiþia de „ºtab“ (fost director generalal Televiziunii Române, vicepreºedinte al Radiodifuziunii,redactor-ºef la al doilea, ca importanþã, cotidian comunist,România liberã) devine circumstanþã agravantã, de nuchiar cap de acuzare. Potrivit aceleiaºi viziuni mate,conformã logicii rudimentare a salamului cu soia, conjuncturilebiografice nu-l prea recomandã drept unuldin cei mai îndreptãþiþi judecãtori morali, drept ceea cese cheamã îndeobºte „o conºtiinþã“. Pe de altã parte,citim, în Dicþionarul scriitorilor români (Zaciu, Papahagi,Sasu), reversul : „P. este un stilist desãvîrºit ºi unmoralist incapabil de compromisuri, din familia luiE. Cioran“. Întîi de toate, nu poþi fi moralist, unul autentic,viu, dacã eºti incapabil de compromis, dacã tu însuþinu l-ai încercat pe pielea ta, dacã nu l-ai ars cu febrata. Apoi n-a existat trãitor în comunism sã nu fi fãcutmãcar un compromis politic (prin faptã sau pasivitate,prin zel sau prin muþenie). Duplicitatea, dacã nu suptãodatã cu laptele mamei, se învãþa din mers ºi seexercita încã de la grãdiniþã. Nu era pãmîntean, încomunism, care sã nu fi exersat dubla fiinþã, sã nu fisomatizat fiinþa scindatã, ruptã, frîntã. Iar acesta e uncompromis major, un compromis al fiinþei. ªi este chiartema ce armeazã întreg scrisul lui Octavian Paler, esîngele ce-l irigã, e flama ce-l incendiazã. E miezultorid pe care se înfãºoarã, fuior, paginã cu paginã.

Prefaþã7Fiinþa paradoxalã a scriitorului e strivitã între cliºeuljudecãþii morale ºi lespedea placidã a noncompromisului.Dacã o scrutezi însã fãrã prejudecãþi, impresioneazãvulnerabilitatea asumatã a omului pur ºi simplu.Un om frãmîntat de vinã, ros de propria slãbiciune,bîntuit de obsesia „trecerii Rubiconului“, echivalentãcu „ieºirea într-o rezistenþã deschisã“ ºi „intrarea înconflict deschis cu regimul“. Judecîndu-i pe ceilalþi,Octavian Paler se judecã întotdeauna întîi pe sine.Slãbiciunea se rãscumpãrã doar prin sinceritate : „Eibine, mãrturisesc cã n-am avut niciodatã curajul sã trecacel Rubicon. În epocã, dacã ne amintim bine, eramconvinºi cã regimul comunist, dacã nu va fi etern,oricum va depãºi nivelul generaþiei noastre. Nimeninu-ºi închipuia cã acel regim autoritar, autocrat putrezeasub ochii noºtri, sub picioarele noastre ºi cã în foartescurt timp îl vom vedea prãbuºindu-se. Încît trecereaRubiconului însemna un risc, un pas care nu maipermitea pasul înapoi. Dincolo de Rubicon, existau înacea vreme puþine variante ; dacã nu puºcãria, oricumconvorbiri în beciurile Securitãþii sau exilul ºi, cumziceam, o leprozerie, interdicþia de a mai publica“ –mãrturiseºte într-un interviu radiofonic dat lui MirceaIorgulescu ºi difuzat la 24 octombrie 1998 (MirceaIorgulescu, Convorbiri la sfîrºit de secol). Dar tocmaisub presiunea tranzacþionalitãþii generalizate ºi a culpeiapropriate, Octavian Paler a parvenit la o conºtiinþãmoralã. N-a scrutat de pe un platou seren spectacolulbezmetic al compromisului ca umilinþã, ºi nici dinvãgãuna celui adãpostit. L-a asumat dramatic, i-a escaladatpereþii din interior, pas cu pas, treaptã cu treaptã,ieºind la lumina cuvîntului crud ºi reavãn. OctavianPaler e un transgresor. Octavian Paler poate fi un

8 Nicoleta Sãlcudeanujudecãtor moral tocmai fiindcã ºtie ce este pãcatul. Laurma urmei, „istoria artei o datorãm în bunã mãsurãpãcatului. Inocenþa ar fi lãsat muzeele aproape pustii.ªi dacã am exclude dragostea din ele, muzeele s-arumple de frig. (…) Anumite popoare din Antichitatenu socoteau decît zilele fericite. ªi se citeazã cazulunui înþelept care în pragul morþii ºi-a fãcut acestepitaf : «Am strãbãtut cincizeci ºi ºase de ani ºi am trãitpatru». Eu nu ºtiu ce cifrã ar trebui sã invoc, dar ºtiudestul de bine cã n-am trãit cu adevãrat decît în zileleîn care m-am simþit pãcãtos. Zilele cînd m-am simþitinocent le-am uitat. Tot ce mai þin minte sunt pãcatelemele“ (Elogiul izgonirii din Paradis. Conferinþa unuiapostat). A vorbit oamenilor dintre ei, nu peste capetelelor. Între Paradis – „un fel de parc în care în loc sã scrie«Nu cãlcaþi pe iarbã», scrie «Nu vã iubiþi»“ ºi unde„Dumnezeu stã ca un gardian tupilat prin tufiºuri ºi îºispioneazã credincioºii“ – ºi lume, a ales lumea. Cea încare scrie „Nu cãlcaþi pe iarbã“.Un aspect special ar mai fi acela al amplitudinii ºiînãlþimii tonului ; al referinþelor savante (literare, istorice,mitologice). Existã un anume protocol ºi o anumepompã a rostirii. Între gravitate ºi grandilocvenþã edistanþã preþ de-un fir de iarbã. Între sublim ºi ridicoldistanþa e de-o lamã de cuþit. Întrebarea este cumreuºeºte Octavian Paler mersul pe sîrmã între teritoriiextreme, evitînd capcanele din ambele pãrþi, fãrã sã seprãbuºeascã în ridicol, dar nici ambiþionînd la sublim ?O observaþie a lui Mircea Iorgulescu – cel mai atentînsoþitor al cãrþilor paleriene – poate fi luatã dreptformulã magicã ºi un prim pas cãtre un rãspuns :„slujindu-se de referinþe livreºti, afirmã cu insistenþã ºivigoare valori ale existenþei, reflecþia devenind o formã

Prefaþã9de confesiune, epuratã însã de elemente biografice ºipsihologice. Mãrturisirea nu capãtã totuºi un caracterabstract ; îndepãrtarea faptului de viaþã ºi a reconstituiriidocumentare este compensatã prin crearea unui spaþiual imaginaþiei reflexive capabil sã asigure nu numailibertatea gîndirii ºi a confesiunii, dar ºi protecþia lor.(...) Deºi cãrturãresc, spaþiul acesta nu este mai puþino expresie a subiectivitãþii : cultura devine ecranul pecare se proiecteazã o intimitate“ (Ceara ºi sigiliul). Iarrãspunsul, încastrat subtil în fragmentul citat, este sinceritatea.Octavian Paler face echilibristicã prin levitaþie.Epurînd „elementele biografice ºi psihologice“, fertilizîndabstractul, aduce confesiunea la o stare de agregarepurã, distilatã, agravitaþionalã. Prin sinceritate, secþioneazãridicolul ºi menajeazã sublimul. O sinceritate dogoritoare.Iar în sunetul final vibreazã coarda umanã. Aicinu-ºi poate face loc nici o undã de compromis. Nuexistã nici o paginã, nici un rînd imputabile oricãreiforme de felonie. Chiar dacã parabolice, scrierile salesunt mai puþin esopice decît o bunã parte a literaturiidin comunism, consideratã „curajoasã“. Sunt rezistentela timp.Citite din perspectiva zilei de azi, Polemicile cordialeîºi pãstreazã prospeþimea intactã. Toate, dar toate temelemorale sau estetice, cu cãptuºealã eticã, problematizateîn aceste eseuri (deghizate în scrisori, discursuri ºiconvorbiri imaginare) reverbereazã în prezent. Apariþiavolumului, în 1983, marcheazã un punct de evoluþie,biograficã ºi de creaþie, semnificativ, o rãscruce. Anuleste descris, cu tumult de detalii, în Jurnalul lui MirceaZaciu (vol. 2). Aici gãsim ºi o schiþã de portret, cît sepoate de fin încrustatã, extensibilã de la stilistica omuluila aceea a scriitorului : „Povesteºte pe larg, fãrã grabã, cu

10 Nicoleta Sãlcudeanuamãnunte, uºor insistent, uºor rigid, cu o asprime þãrãneascãnedizolvatã în el, citadinul de azi. Sobrietateaaceasta cam scrobitã îi stã însã bine, e numai a lui, îþiinspirã încredere, ºtii cã e semnul unei profunde probitãþimorale“. Iar probitatea moralã va fi degrabãdoveditã. La scurtã vreme dupã apariþia Polemicilorcordiale, vestea destituirii de la conducerea ziaruluiRomânia liberã cade ca un fulger în plinã varã (august1983). Episodul e redat în maniera în care veºtile sepropagau în comunism, în acelaºi Jurnal (episod detaliatºi în Convorbiri cu Octavian Paler – Daniel Cristea-Enache)ºi-l reproducem pentru savoarea, uneori burlescã, adocumentului de epocã : „G. a telefonat : l-au dat afarãpe Paler. În locul lui e o tovarãºã Costache, ºefafemeilor din R.S.R. (sau aºa ceva). Nu sunt deocamdatãdetalii… (…) Plãteºte Paler poliþa publicãrii articolelorlui Pãunescu despre «competenþã» ?“. Apoi : „În cazulPaler se pare cã ordinul ar fi venit direct de la Cabinetulnr. 2 (cabinetul Elenei Ceauºescu, n.n.). Nu numaipentru cã publicarea textelor lui Pãunescu a trezitaprehensiuni la palatul primãverii, dar ºi fiindcã eadorea sã aibã «propriul ei organ», aºa cum el are unulºi fiul are Suplimentul Scînteii tineretului. Acum are ºiea un ziar pe care-l dirijeazã ºi de aceea a pus-o peCostache ºefã. Femeia, complet ageamie, era undeva labãi, au scos-o din vanã, vorba ceea, s-o aducã laBucureºti la instalare. În prealabil, au convocat oºedinþã de redacþie pro forma, pentru a-l critica pePaler ºi a cere înlocuirea lui. Unul dintre cei maivehemenþi «critici» a fost nenorocitul de Boris Buzilã(lamentabil ratat în criticã), care l-a acuzat pe Paler cãa folosit unilateral pagina a doua (consacratã literaturiiºi artelor), aducînd acolo colaboratori din afarã ºi

Prefaþã11privîndu-i pe ei, cei din redacþie, de tribuna «lor». Palernici nu era prezent, abia a doua zi a fost chemat laTamara Dobrin, care, în calitatea ei de vice-preºedintãa FDUS, în prezenþa unui instructor de la C.C., i-acomunicat cã e desãrcinat. El a cerut doar explicaþiatermenului «desãrcinat» : adicã e destituit, eliberat saucum… Eliberat, i s-a spus, termen mai benign, care-ipoate oferi, eventual, o altã funcþie“. Dar o altã funcþien-a mai venit. Hotãrît sã nu facã nici o concesie,dornic sã-ºi exercite meseria de jurnalist ºi atît, O. Palerrefuzã „funcþiile“ oferite ºi devine un fel de „ºomer“ alregimului (în comunism, chipurile, nu exista ºomaj), sepensioneazã de boalã ºi aºa va rãmîne pînã în 1989.Pagubã-n ciuperci ! s-ar putea ricana. Pentru cititorulmai tînãr este foarte greu de înþeles ce-au însemnat, înanii ‘60, Festivalul Internaþional de muzicã uºoarã„Cerbul de Aur“ (la care participau vedete internaþionaleca Amalia Rodriguez, Connie Francis, Rita Pavone,Tom Jones sau Cliff Richard) sau foarte popularul serialpoliþist Sfîntul, aduse de O. Paler, în scurta sa ºederela Televiziunea Românã. Cu atît mai puþin poate luaseama tînãrul cititor de impactul acelei pagini a douadin România liberã. Conþinutul îmbîcsit, dogmatic, alziarului comunist se volatiliza fie ºi doar prin pagina adoua, tribunã pentru crema intelectualitãþii noastreculturale. Mãcar pentru aceste guri de oxigen, în plinobscurantism ideologic, ºi reducerea la tãcere a unuijurnalist redutabil, în climatul sufocant al epocii, aechivalat cu o pierdere ireparabilã. Libertatea de opiniea fost deconectatã de la încã un aparat de respiraþieasistatã. De aici se trage, în parte, imensul capital desucces pe care O. Paler l-a recuperat, dupã ’89. Româniaavea nevoie, ºi mai are nevoie de aer.

Prefaþã13se va lãsa, de data asta, strãbãtut de sticlirea rece ainterogaþiei tãioase, de rãceala învãpãiatã a laserului,nelãsînd însã loc, nici o clipã, tãcerii muzelor. Formulace-l cuprinde ca în ambrã îi aparþine lui Mircea Iorgulescu(Prezent) : „Forþa ideilor ºi a culturii este atît de mareîncît se dispenseazã de ideea de forþã ºi de ameninþarecu forþa“. Un stil rãzboinic, dar în interiorul culturii,nici un moment în periferia ei.Sintagma „polemici cordiale“, vehiculatã iniþial prinreviste, ca mai veche obsesie, conturatã ºi haºuratãîntr-un interviu din România literarã (nr. 31/29 iulie1982), prilejuieºte o replicã a lui E. Barbu care, ipocrit,considerã ideea de cordialitate un nonsens, dat fiindînþelesul beligerant al polemicii. În acest context, cuvintelelui Paler sunt mai mult decît transparente, devintãioase : „e necesar, cred, sã deosebim polemicile careslujesc idei, de cele care slujesc doar interese, pasiunilecare iau foc, de cele care vor doar sã dea foc. Problemanu e dacã luptele de opinii pun (cãci nu pun) înpericol unitatea culturii, ci dacã toate opiniile, toatepolemicile se înscriu în culturã“. Iar concluzia textului(Polemicã ºi polemici) e cu adresã directã : „Dacãsomnul raþiunii naºte monºtri, somnul dialogului naºtedogme. Iar dogmele sfîrºesc totdeauna prin a înãbuºiceea ce pretind cã sacralizeazã“. Dar rãspunsul propriu-ziscãtre Barbu este cuprins în Neutralitatea activã.ªi acesta poate interesa astãzi, chiar cu mai mare folos,o categorie infinit mai largã de adresanþi. Volumul este,dacã se poate asta, mai actual decît la apariþie. Dacãatunci viza frustrãri mai compacte, restrînse la climatulcultural, astãzi cercurile ºi bolgiile au expandat însocial, dospind în progresie geometricã, îndatã dupãdecompresia produsã în revoluþionarul an 1989. Ceea

14 Nicoleta Sãlcudeanuce atunci rãsuna, prin forþa împrejurãrilor, înfundat,astãzi e asurzitor ecou. Nu doar profetic rãsunã cuvintele :„La un moment dat, m-am pomenit pronunþînd acestcuvînt «cordialitate», fãrã sã-mi dau seama cã el puteasã parã unora o provocare, o sfidare, o insultã chiar.Cum adicã ? Sã ne confruntãm opiniile fãrã sã nejignim ? Ce iluzie ! ªi ce primejdie ! Cum îi mai reducemla tãcere pe cei care îndrãznesc sã nu fie de acord cunoi, dacã discutãm normal ? Nu, sub nici un motiv aºaceva nu se poate accepta. Trãiascã sensul etimologic alpolemicii. Aux armes, bãieþi… Toate aceste lucruri nule-am înþeles de la început. (…) Dar jur pe cenuºailuziilor mele cã am crezut în ºansa unei disputeintelectuale. Jur pe tristeþea mea cã n-am ºtiut ce graveconfuzii semãnau ideile mele despre cordialitate ºi cecoºmar reprezintã pericolul civilitãþii. Jur pe singurãtateamea cã nu mi-am dat seama cît de inacceptabil era rãulde a discuta normal ºi cã, susþinîndu-l, mã expuneam casfîntul Sebastian tuturor sãgeþilor“. „Pericolul civilitãþii“împarte astãzi societatea postcomunistã în tranºee labirintice.În rãzboiul tuturor cu toatã lumea a apãrutchiar o specie paroxisticã de rãzboinic, fãrã a aveanimic donquijotesc, acela fãrã obiect, dar fanatic, puristulasmuþit contra nimicului. Iatã una din cele mai recentefiziologii ale omului recent, conturatã în convorbirilesale limpezitoare cu Daniel Cristea-Enache : „Mã îngrozescura, rãutatea, plãcerea de a ridica stîlpi ai infamieiºi de a azvîrli cu pietre. Nu pot sã-mi reprim gîndul cãgãlãgia care se face azi pe tema «dosarelor» e reversultãcerilor laºe de dinainte de ’89. ªi mã înºel, oare,avînd impresia cã «justiþiarii» cei mai vocali, acum, n-auscos o ºoaptã contra regimului comunist înainte decãderea lui Ceauºescu ? Apoi observ cã se discutã

Prefaþã15despre infern cu aerul cã ne-am afla într-un semiparadissau, cel puþin, într-un purgatoriu. Oare se minte, azi,mai puþin decît înainte de ’89 ? Comunismul schilodeaomul prin teroare. Azi, omul e schilodit prin libertateatrãitã urît. Regula, înainte, era «sã-þi þii gura». Regula,acum, e «sã-þi baþi gura». Dupã pãrerea mea, specia«anticomuniºtilor cu faþã bolºevicã» (expresia e a luiAdam Michnik) e sorã cu specia «securiºtilor patrioþi»(aºa cum se prezintã ei azi)“. Specia asta nu poateconcepe „«purificarea» naþiunii decît ca pe o competiþiede azvîrlit cu pietre ; sau de îmbãlsãmare a noroiuluipentru a-i asigura un loc durabil în ruinele destinuluinostru istoric“. Amãrãciune ºi dezgust : „Isteria o pot,eventual, înþelege. Chiar ºi modul cum ne combatemnoi plictiseala prin bîrfe. Ce mã nãuceºte este sã vãdcum ia proporþii un mccarthysm de Dîmboviþa“.Mai actual ca niciodatã, Octavian Paler nu a datlecþii, nu a lansat apeluri cãtre nimeni, ºi-a asumatlucid vulnerabilitatea. Dar aceastã vulnerabilitate încapsulatãdevine armã redutabilã. „,Pericolul civilitãþii“ emai feroce, ca revelator, decît oricînd, pentru o lumeîn care nu se minte mai puþin, ci mai cinic ºi maidivers, o lume în care ne trãim libertatea urît. Nu nerãmîne decît sã visãm la una mai bunã, sã sperãmîntr-o lume în care Octavian Paler nu va mai aveasuccesul de care se bucurã în prezent.Nicoleta Sãlcudeanu

16 Octavian Paler

Polemici cordiale17Scopul disputelor nu trebuie sã fievictoria, ci propria noastrã moralã.J. Joubert

18 Octavian Paler

Polemici cordiale19La Teba, multdupã moartea sfinxuluiDe fapt, ce-am venit sã caut aici ? Sfinxul care-laºtepta pe Oedip la intrarea cetãþii ? Doamne,iartã-mã, cînd o sã mã conving cã nu trãim înmituri ? ªi cã, umblînd cu ochii închiºi, risc oricîndsã fiu apostrofat : „Hei, tu, acela care mergi cucapul în nori, unde te crezi ? ªi în ce vreme ? Dacãai chef sã mergi cu ochii închiºi, dã-te la o parte.Nu-i încurca pe ceilalþi“. Primum vivere, deindephilosophari…Deschid, prin urmare, ochii ºi vãd cã nu e nicio movilã aici, la intrarea în Teba. ªi nimeni nupune întrebãri. Maºinile ºi pietonii îºi vãd detreabã. Nimeni nu pare sã aibã poftã de legende.Ca ºi la Micene, unde firmele te pot, iniþial,amãgi : Barul „Ahile“. Restaurantul „Menelau“. Hotelul„Frumoasa Elena“. Cafeneaua „Ifigenia“. Îþitrebuie cîtva timp pînã te lãmureºti cã Homer afost pus la treabã ca sã aducã clientelã.Dar sã presupun cã la intrarea Tebei ar existao movilã ºi cã pe ea ar sta cocoþat sfinxul,

20 Octavian Palerîntrebîndu-mã cum obiºnuia : „Ce merge dimineaþaîn patru picioare, la amiazã în douã ºi seara întrei ?“. Ce-ar fi atunci ? Mi-aº umfla pieptul ºi aºrãspunde „omul“ ? Ce valoare mai are azi un asemenearãspuns, cînd chiar pentru antici el eraprea sumar ? Care „om“ ? Socrate sau unul din ceicare i-au dorit moartea ?E drept cã strãzile amintesc de numele antice,dar se pare cã ºi cei care au hotãrît cum sã fie elebotezate cunoºteau destul de aproximativ istoria ºilegenda. Altfel n-ar fi fost atît de departe stradaOedip ºi strada Iocasta ; strada Oedip fiind, înschimb, vecinã cu strada Epaminonda.Fîntîna unde Oedip ºi-ar fi spãlat mîinile desîngele paricidului nu mai existã nici ea. ªi nici numã mir cã a dispãrut. S-au sãvîrºit de atunci destulecrime reale.Trece un grup de tineri în blugi, ascultînd Abbala casetofon. Unul dintre ei seamãnã, s-ar zice, lafigurã cu Oedip, aºa cum e reprezentat pe vaseleantice greceºti. O clipã mã amuz gîndindu-mãcum ar suna dacã l-aº opri ºi l-aº întreba : „Cemerge dimineaþa în patru picioare, la amiazã îndouã ºi seara în trei ?“. Ar rîde, probabil. Dacã nucumva m-ar crede nebun.Sau m-ar privi cum am privit eu o familiegãlãgioasã de americani care se fotografia de zorpe Acropole. Tatãl, mama, doi bãieþi ºi o fatã.„O.K. ?“ întreba vesel unul din bãieþi, cu pantaloniverzi din plastic, ridicînd mîinile ºi aºteptînd sã fie

Polemici cordiale21fotografiat rãstignit pe imaginea Parthenonului.Acest „O.K.“ suna acolo la fel ca strigãtele derãzboi ale perºilor la Salamina.Nietzsche, Renan, Goethe, toþi cei care au fostpreocupaþi de Elada au lucrat pentru agenþiile deturism greceºti. Dar aici vin extrem de puþini turiºti.Teba nu mai e decît un oraº provincial, aþipit încîmpie, cu o statuie a lui Alexandru cel Mare,ridicatã într-o piaþetã din apropiere. O vãd de aici.Tînãrul ºi orgoliosul rege, înfãþiºat cãlare, cusuliþa în mîna dreaptã ºi scutul în stînga, a poruncit,din cîte þin minte, incendierea Tebei ºi n-a cruþatdecît o casã, aceea a lui Pindar. Mã întreb, aºadar,dacã, ridicîndu-i o statuie, Teba l-a omagiat pecuceritor sau slãbiciunea lui pentru poezie.Alexandru ºtia, însã, cã istoria nu poate durasingurã ; cã armele ei ruginesc ; cã mãrfurile ei seconsumã, iar cãruþele ei se uzeazã ; cã numaicîntecele, statuile, cãrþile sunt sau pot fi nemuritoare ;cã fãrã spirit, fãrã culturã, nu existã eternitate. Elºtia toate acestea, probabil, din moment ce ºi-adorit un poet de talia lui Homer care sã-l cînte cape Ahile ; ºi pe care nu l-a avut. Tînãrul discipolal lui Aristotel va fi regretat aceastã lacunã pînã lasfîrºit, privind cum se ridica praful în urma armatelorlui.Abia acum observ cã suliþa lui Alexandru celMare e îndreptatã spre locul unde m-am aºteptatsã fie o movilã. Poate de aceea sfinxul a dispãrut.S-a refugiat în muzee.

22 Octavian PalerDar istoria pune întrebãri mai dificile decîtaceea a sfinxului. Caracalla, de pildã, a fost ucisde propria sa gardã în timp ce cobora de pe calsã urineze în marginea drumului. Victima era unmonstru. Ucigaºii nu erau nici ei departe de aceeaºicondiþie. Ce sã refuzi mai întîi ?În loc de rãspuns, mã gîndesc la o frazã a luiStefan Zweig pe care n-am înþeles-o : „Tot ce s-aîntîmplat s-a întîmplat bine“. Cum adicã ? Omulpoate spune : „N-am avut noroc“. Sau : „Eu amvrut altfel“. Sau : „Nu eu am fãcut asta“. Dar cînddeclari cã tot ce s-a întîmplat s-a întîmplat bine,nu mai ai dreptul la nimic. Pentru cã ai acceptattot ce s-a întîmplat.Îmi aduc aminte de sfincºii de marmurã pe carei-am vãzut prin muzeele greceºti. Toþi surîd. Toþiau gurile încleºtate. Ei nu cunosc alte întrebãridecît cele cu care venim noi în faþa lor.Aºadar, de ce-am fi obligaþi sã alegem întreCaracalla ºi ucigaºii lui ?ªi ce este, totuºi, fiinþa care merge dimineaþa înpatru picioare, la amiazã în douã ºi seara în trei ?Cineva îmi povestea despre un copil cã plîngeade cîte ori apunea soarele. Nimeni nu-ºi explicade ce, iar medicii n-au reuºit sã precizeze undiagnostic. Pãrinþilor nu le-a rãmas decît sã sebucure cînd ploua sau era nor.Mai existã oare un animal, în afarã de om, caresã plîngã dintr-un asemenea motiv ?

Polemici cordiale23Dar, pe de altã parte, un Iuda e cu neputinþã înrestul zoologiei.Am fost totdeauna convins cã în istoria omuluiexistã douã etape. În prima etapã, care s-a încheiatde mult, omul a descoperit demnitatea de a seridica în douã picioare. În a doua etapã, care aînceput de mult, dar nu s-a încheiat încã, omul adescoperit, prin culturã, demnitatea de a ieºi dinpeºteri.Chiar în faþa statuii lui Alexandru cel Mare e obisericã. ªi ceva mai încoace o tavernã. Un bãrbat,tînãr încã dupã toate aparenþele, vine dintr-acolocu paºi incerþi.Într-un film de care îmi amintesc acum, existaun tip frumos, puternic, care povestea tuturor cãse apucase de bãuturã deoarece fusese baseballist ºiratase un meci, ceea ce el nu suportase. ªi cîndcredea cã a înduioºat auditoriul, un cocoºat mic ºirãu i-a pus aceastã întrebare : „Cîþi oameni au fostla meci ?“. „10 000“, a rãspuns fostul baseballist. „ªicîþi locuitori are oraºul ?“ „50 000.“ Întrebareaurmãtoare era subînþeleasã : „ªi pe glob cîþi suntcei care n-au auzit de acest meci de baseball ?“.Dar ratarea unei vieþi se mãsoarã oare cu numãrulspectatorilor ei ? Nu tot meci pierdut, dacã e pierdut,e ºi unul jucat cu tribunele goale ? Uneori nejucãm meciul fãrã sã ne vadã nimeni.Trece un autobuz plin de turiºti. Par plictisiþi.Probabil, jucãtorul de base-ball a descoperit ºiel cã lumea e plictisitã. ªi vrea sã corecteze acest

24 Octavian Palerdefect. Vrea sã ne aducã pe toþi în tribunelemeciului pe care l-a pierdut. ªi bea, poate, tocmaipentru a ne convinge pe cît mai mulþi sã-l ascultãm.Cãci numai zeii pot fi muþi. Numai ei au acestprivilegiu.Un alai de nuntã se opreºte în piaþetã. Se facfotografii lîngã statuia lui Alexandru cel Mare,celibatar convins. Toþi rîd. Sunt veseli.Dar ce sunt zeii ? Firul de iarbã cel mai umil ºigîngania cea mai neînsemnatã trãiesc ca niºte zei.Îi cãutãm pe zei ridicînd ochii spre cer, cînd eimiºunã în jurul nostru ºi îi strivim, poate, subtãlpi. Întreaga naturã e plinã de zei.Probabil, existã pe pãmînt un singur ne-zeu.Omul. Cãci el e singurul care are îndoieli.Peste drum de bisericã e un cimitir. Rivalul luiDumnezeu este moartea. Dumnezeu ºi moartea,de o parte ºi de alta, iar noi la mijloc, ca întredouã pietre de moarã.Noi ? Care „noi“? Am vãzut oameni frumoºi însuferinþã ºi pe alþii tãvãlindu-se în noroi sãnãtoºi.Deci care „noi“ ? Care om ?Scriam cîndva cã „frigul ºi laºitatea încep de larãspuns“. Dar mã înºelam. În realitate, adesea,frigul ºi laºitatea încep de la întrebare. De cîte orine lipseºte, nu curajul de a da un rãspuns, ci dea pune întrebarea care trebuie ? Pentru prima oarã,nu mã mai mir cã locul sfinxului de la Teba arãmas gol. Nici cã toþi sfincºii pe care i-am vãzutprin muzee surîd, tãcuþi. Ei ne lasã sã ne punemsinguri întrebãrile de care avem nevoie.

Polemici cordiale25Judecata de AcumConvorbire imaginarã cu sfinxul— De ce scrii ?— M-am întrebat ºi eu. Existã atîtea cãrþi, suntpline anticariatele, bibliotecile ºi librãriile. Unelezac prin depozite cu anii, le mãnîncã ºoarecii,praful, ºi nu le citeºte nimeni. Poþi sã le cumperi,pe unele, la un preþ derizoriu. Fãrã sã cheltuieºtiprea mult, îþi umpli geamantanul. Þi se spune ºi„mulþumesc“ pînã la urmã. Aºadar, ce-þi mai trebuiesã scrii tu însuþi ? te întrebi. Sã-þi pierzi atîþia ani deviaþã, cînd o simplã vizitã într-o librãrie te poatescuti de orice efort ? ªi pe urmã, într-o lume în careau existat Dante, Homer, Shakespeare, Dostoievski,ce se mai poate spune ? Rãzboiul troian a fostpovestit. Inutil sã-l luãm de la capãt. Istoria luiHamlet e cunoscutã. A fraþilor Karamazov, deasemenea. Nici povestea lui Faust nu ne-a mairãmas. De altfel, Goethe însuºi ar fi zis, se pare,odatã : „Dacã aº fi ºtiut cîte cãrþi mari existã în lumenu m-aº fi apucat sã scriu, aº fi fãcut altceva“…

26 Octavian PalerÎntotdeauna se întîmplã astfel. Cînd suntem tinerinu ne dãm seama. Apoi, într-o zi, ne dãm seama,dar e prea tîrziu. Nu mai ºtim sã facem altceva…Mã consolez cu gîndul cã existã cineva care înmod sigur nu poate renunþa la cãrþile mele.— Cine ?— Eu însumi.— Glumeºti ?— Nu glumesc deloc. Un autor ajunge sã depindãîntr-un fel de cãrþile sale. Doreºte sã ºi le meritesau sã le trãiascã, iar asta îl schimbã uneori.— Crezi, aºadar, cã un scriitor poate scrie doarpentru sine ?— Nu, asta nu. A vorbi nu înseamnã nimic fãrãdorinþa de a fi ascultat. Literatura e, de fapt, unproces. O parte a Judecãþii de Acum.— A Judecãþii de Acum ? Ce înseamnã asta ?— Singura judecatã posibilã. Pentru cã Judecatade Apoi, nãscutã din speranþa de dreptate, n-afãcut decît sã renunþe cu totul la ea. Se va facedreptate la Judecata de Apoi, s-au consolat uneoricei nedreptãþiþi, din nevoia de a spera cã nedreptateacare li s-a fãcut nu va rãmîne eternã ºi cã mãcardupã moartea lor va fi reparatã. Dar, astfel, eirenunþau sã se mai batã pentru dreptatea lor. ªi,în vreme ce lãsau astfel nedreptatea sã triumfenestingheritã, amãgindu-se cã va veni o dreptateulterioarã, definitivã, cei în favoarea cãrora seîntîmplã totdeauna asta puteau ºopti ironic : „Bine,bine, aºteptaþi. Nu ne deranjaþi acum“. Cãci ei au

Polemici cordiale27nevoie de Dumnezeu nu pentru mai tîrziu, pentruJudecata de Apoi, ci pentru Nejudecata de Acum.Literatura este una din formele în care omul îºiintenteazã proces, lui ºi condiþiei sale. Nu pot sãuit o întîmplare petrecutã într-un tren. Un om aapãrut la un moment dat în uºa compartimentului.Þinea în mîinile sale negricioase ºi murdare ohîrtie pãtatã ºi mototolitã. Bolborosea ceva, cu ovoce scãzutã ºi monotonã. Era evident, avea osuferinþã, o nevoie, ºi deºi nu înþelegeam nici uncuvînt îmi dãdeam seama cã-ºi înºiruia justificãrile.Dar nimeni nu-i dãdea atenþie. Ba, toþi se prefãceaucã nu-l observã. Inclusiv eu. O femeie tînãrã ºiblondã citea Au piano avec Maurice Ravel. Alta,care stãtea lîngã mine, privea drept în faþã, cu unaer absent, continuîndu-ºi parcã un gînd. A treia,cu spatele, se uita pe fereastrã. Eu stãteam, deasemenea, cu nasul într-o carte. ªi toþi aºteptam cuo jenã imobilã ca omul din uºã sã-ºi încheiebolboroseala ºi sã plece. ªi a plecat, fãrã ca nimenidintre noi sã ºtie cel puþin ce vroia sã spunã.Ei bine, tind sã nu mai semãn cu cel de atunci.ªi nu cred în ideea pe care am auzit-o, uneori, cãsuntem în egalã mãsurã vinovaþi cu toþii, cã nimeninu e atît de inocent încît sã aibã dreptul de apronunþa un verdict ºi cã adevãrul absolut nu þi searatã decît atunci cînd nu mai eºti nici judecãtorulaltora, nici judecãtorul tãu. Poate de aceea vãd înartã un proces.— În acest proces, scriitorul este un judecãtor ?

28 Octavian Paler— Nu, ar fi un orgoliu prea mare.— Un grefier atunci ?— Mã faci sã rîd. Grefierului nu i se cere con-ºtiinþã. Lui i se cere numai conºtiinciozitate. Aºacum, altãdatã, scribilor li se cerea doar supunere.Nimeni nu s-a gîndit vreodatã sã reproºeze unuigrefier un verdict greºit. Dupã cum nimeni nu s-agîndit sã judece vreun scrib pentru ceea ce aufãcut stãpînii lui. În schimb, scriitorul n-are niciscuza cã a fost conºtiincios, nici pe aceea cã anotat ce i s-a poruncit.— Un procuror, poate ?— Unui scriitor nu-i stã bine, dupã pãrereamea, pretenþia de a fi socotit director de conºtiinþã,mentor sau aºa ceva. Am crezut totdeauna cã eltrebuie sã refuze în egalã mãsurã trufia ºi servituþile.— Avocat ?— Cîndva i-am admirat pe sofiºti. Nu neg. Daram încetat sã mai vãd un merit în iscusinþa de ademonstra ºi cã albul e alb ºi cã albul e negru. Mise pare cã oricît ar fi de monoton sã repeþi cãalbul e alb, trebuie sã ne asumãm riscul.— Deci, simplu martor ?— Nici martor. Scriitorul este, ca Oedip, unuldintre cei judecaþi. Care, însã, în loc sã se disculpe,vrea sã înþeleagã.— Recunoºti, prin urmare, cã nu eºti inocent.— Ce înseamnã inocent ? A fi împãcat pe deplincu tot ce ai trãit ? Ei bine, nu sunt inocent. ªi, apoi,inocenþa este o valoare pasivã. Ea spune : n-am

Polemici cordiale29greºit. Atît. Ne ajunge, oare, acest orgoliu ? Mãîndoiesc. Nu ne-am nãscut numai pentru a muriinocenþi. ªi arborii sunt, în definitiv, inocenþi. Cunoscoameni care n-au putut iubi profund decît dupãce au devenit vinovaþi. Inocenþa le-a dat o stare desuperficialitate, în vreme ce vina i-a fãcut maturiºi gravi.De altfel, se pare cã timpul celor cu desãvîrºireinocenþi a trecut de mult ºi cã tot ce mai putemrîvni azi e sã ne alegem felul de vinovãþie.— ªi care e vina ta ?— Nu þin minte sã fi fãcut cuiva rãu, cu excepþiamea ºi a celor pe care-i iubesc. Unele lucrurile-am priceput tîrziu însã. Astãzi ºtiu cã putemminþi nu numai ocolind adevãrul, ci ºi susþinîndu-lcu jumãtate de voce sau incomplet. Aºa cum ºtiucã nu se poate lupta cu compensaþii metafiziceîmpotriva unui rãu real.— De ce te intereseazã atunci civilizaþiile strãvechi?— Am spus mereu cã lecþia Parthenonului este,poate, mai actualã acum decît pe vremea lui Fidiasºi nu mai vreau sã insist. Cine crede cã lecþiiletrecutului înseamnã „trecut“ e liber sã-ºi cultivemai departe ignoranþa.— Spune-mi, ce visezi ?— Un compromis.— E o ironie ?— Deloc. Pe cît îmi e cu putinþã, încerc sã mãferesc ºi de un optimism retoric ºi de renunþãri.

30 Octavian PalerCaut mereu un drum între naivitatea de a iubitotul ºi nenorocirea de a nu iubi nimic.— Dar urãºti ceva ?— I-am suspectat totdeauna pe martirii caren-au avut niciodatã impulsul de a deveni, pentruo clipã, cãlãi ; vreau sã spun, cãlãi ai cãlãilor lor.N-am însã, nici în bine, nici în rãu, vocaþie demartir.— Dar vocaþie de solitar ?— Existã vocaþie de solitar ? Eu credeam cã oricesolitar viseazã sã-ºi sfãrîme grota.— Totuºi ai vorbit uneori despre singurãtate cuorgoliu. De ce ?— Pentru cã orice singurãtate are momente deorgoliu. Cel singur are nevoie de mai mult curaj.ªi sperã cã prin orgoliu…— Din nou speranþa. Nu crezi cã ai invocat-odestul ºi cã existã vorbe care, prin abuz, îºi potpierde strãlucirea ºi chiar sensul ?— Da, înþeleg. În principiu aºa e. Invocatãabuziv, speranþa se poate uza, poate deveni uncuvînt oarecare, care nici mãcar nu se mai aude înatîta vacarm. Ca sã nu mai spun cã ea poatedeveni, sau chiar este uneori, un culcuº pentruneputinþa de a acþiona, un drog, dulcea iluzie demiºcare a imobilitãþii. Dar ce punem în locul ei ?Aici mã opresc de fiecare datã ºi apoi urc munteledin nou. La urma urmei, a spera e un semn cãn-am renunþat încã sã judecãm normal, nu ne-amscîrbit de logicã ºi n-am încetat sã visãm cum ar

Polemici cordiale31trebui sã arate lumea ºi cum ar trebui sã arãtãmnoi înºine. Încã mai ºtim ce vrem, deosebim încãrãul de bine, abjecþia de sublim, prostia de valoare,ºi, dacã le deosebim, încã mai putem sã alegem…nu asta înseamnã a spera ? Cred cã avem nevoiede speranþã nu atît pentru a fixa o þintã, cît pentrua urma un drum.În ce mã priveºte, n-am fost niciodatã atît detare încît sã mã pot dispensa de orice speranþã. Cuajutorul ei fac tot ce pot ca sã mã apãr de defectelemele.— Crezi cã te poþi apãra de defecte ?— Încerc.De fapt, dintr-un defect al meu s-au nãscut ºiaceste „Polemici cordiale“.— Nu înþeleg.

32 Octavian PalerDe ce „cordiale“ ?ªtiu ºi eu cît de naivã, ca sã nu zic ridicolã, poatefi în anumite împrejurãri utopia cordialitãþii. Cumam mai povestit, m-am pomenit odatã, într-o noaptede iarnã, cînd mã pregãteam sã trec un rîu demunte, la cîþiva paºi de un lup. M-am speriatîngrozitor, dar am reacþionat firesc. Mi-am revãzutviaþa în cîteva secunde, dupã care am fugit ºim-am suit într-un copac. Abia cînd m-am temut sãnu îngheþ, am coborît, m-am înarmat cu crengigroase, am aprins toate hîrtiile pe care le aveamla mine ºi am început sã strig ca sã-mi dau curajpentru a trece mai departe, urmãrind cu sufletul lagurã reacþiile lupului, pînã ce l-am vãzut, în sfîrºit,dîndu-se la o parte din drum. În ciuda spaimeimele, n-am încercat sã discut cu patrupedul de pemarginea rîului. Mai întîi pentru cã nu cunosclimba lupilor. Apoi, ce sã-i fi spus ?Aºa cã înþeleg nedumerirea celor care se întreabã,încruntaþi : cum adicã „polemici cordiale“ ? Polemosînseamnã în greceºte „rãzboi“, nu-i aºa ? ªi cine apomenit rãzboaie cordiale ? Nici mãcar rãzboiul

Polemici cordiale33troian, singurul rãzboi purtat pentru cauza frumuseþii,n-a fost cordial. E adevãrat, el a arãtat unlucru important, cã inteligenþa a rezolvat într-osingurã noapte ceea ce forþa brutã ºi brutalã aîncercat în zadar zece ani, dar asta-i altã problemã.Aº putea chiar sã sporesc eu însumi lista acestornedumeriri. Ce sens are sã invoci cordialitatea,cînd alte mijloace par mult mai eficace ? De pildã,deviza „Înjur, deci exist“. Dupã cum trebuie sãrecunosc cã dictonul à la guerre comme à la guerree destul de limpede în privinþa erorii fundamentalea naivilor care ºi-au închipuit cã în orice luptãtrebuie respectate, totuºi, niºte reguli. Aztecii aupierdut rãzboiul împotriva conchistadorilor spanioli,între altele, tocmai pentru cã luptau dupã o regulã,combãtînd doar în ceasurile în care luceafãrul dedimineaþã era invizibil ; în rest, se retrãgeau. Înschimb, spaniolii, care aveau o bunã educaþieiezuitã, veneau cu ideea cã scopul scuzã mijloacele.La drept vorbind, nici n-ar fi nevoie de etimologiacuvîntului polemos. Grecii au spus acelaºi lucru,chiar mai clar, în mituri. Zeiþa înþelepciunii, Atena,e înfãþiºatã totdeauna purtînd lancea ºi scutul. IarHeracle, în care unii vãd doar un fel de vlãjgan,un Tarzan al lumii antice, care s-a încãierat cumonºtrii Eladei ºi s-a acoperit de faimã în celedouãsprezece munci, a fost cununat de zei pînã laurmã cu Hebe, zeiþa veºnicei tinereþi. Ceea ceînseamnã cã grecii au unit lupta ºi tinereþea ; cãpentru a nu îmbãtrîni trebuie sã lupþi. ªi nu e oare

34 Octavian Paleraici un adevãr preþios ? Cultura are nevoie de luptãde opinii pentru a se feri ºi de plictisealã ºi dearoganþã.N-am, prin urmare, nici o scãpare nici în etimologie,nici în istorie, nici în legendã. Din toatepãrþile vin exemple care mã încolþesc ºi mã obligãsã recunosc cã singurele rãspunzãtoare pentruaceastã ciudatã împerechere de vorbe, „polemicicordiale“, sunt defectele mele ºi contradicþiile mele.În ciuda faptului cã am învãþat destul de devremeversul lui Plaut, Lupus est homo homini, non homo,n-am vrut sau n-am fost în stare sã trag nici oconcluzie practicã din el. Mi-am zis cã Plaut îl vafi scris într-un moment de ranchiunã neagrã ºinedreaptã. ªi chiar dacã mi s-a întîmplat ºi pestradã sã am uneori acelaºi sentiment ºi aceeaºispaimã, ca în noaptea de iarnã cînd m-am întîlnitcu un lup, n-am fugit sã mã caþãr în vreun arboreºi n-am aprins hîrtiile pe care le aveam prinbuzunare. M-am dat la o parte ºi am aºteptat.Poate va trece, mi-am zis. În definitiv, existã proºtibine îmbrãcaþi, de ce n-ar exista ºi nenorociridiscrete ? Ba, uneori, am încercat sã discut. Cãciam refuzat totdeauna sã cred cã ura poate întunecainteligenþa, mai ales la oameni a cãror meseriefiind cãutarea eternitãþii din firul de praf au descoperitcît de fragilã e inteligenþa noastrã în faþaproblemelor pe care ni le pune destinul. ªi m-amîncãpãþînat sã sper cã numai cãlãii meritã sã fieurîþi, cã, între toþi ceilalþi, oricînd comunicarea eposibilã în limbajul obiºnuit.

Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooksdescarcă volumul și citește mai departe!