Descarca - Consiliul Superior al Magistraturii

Sistemele judiciare europeneEdiţia 2012 (cu date din anul 2010):Eficienţă şi calitatea justiţieiComisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei(CEPEJ)În memoria lui Fausto de Santis(Preşedinte al CEPEJ 2007 - 2010)

CuprinsCapitolul 1. Procesul de evaluare al CEPEJ ……………...…………………………….............................……51.1 Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei ……………...……………………….............................……...51.2 Schema de evaluare a sistemelor judiciare ………......………………....….............................……………...51.3 Colectarea datelor, validarea şi analiza …………………………....……….............................……………….61.4 Aspecte metodologice generale …………………………...……………….............................………………..71.5 Cifrele generale economice şi demografice …………...………….............................…………..…………..111.6 Analiza concluziilor raportului………………………....……………….............................…………………… 13Capitolul 2. Cheltuieli publice: instanţele, procuratură şi asistenţa juridică..……...……………….........172.1 Cheltuielile publice cu privire la funcţionarea sistemului judiciar: Privire de ansamblu ..............…..….. 172.2 Bugetul public alocat instanţelor …………………………………………………………………………….......272.3 Bugetul public alocat parchetelor .......................................................................................................422.4 Bugetul public alocat sistemului de asistenţă juridică ….......................................................................452.5 Bugetul public alocat tuturor instanţelor şi ministerului public (fără asistenţa juridică) ….........................482.6 Bugetul public alocat tuturor instanţelor şi asistenţei juridice (cu excepţia procuraturii) ..........................502.7 Bugetul public alocat tuturor instanţelor, parchetelor şi asistenţei juridice ...............................................532.8 Tendinţe şi concluzii ..........................................................................................................................60Capitolul 3. Accesul la justiţie…............................................................................................................613.1 Diferite tipuri de asistenţă juridică ......................................................................................................613.2 Bugetul pentru asistenţa juridică ........................................................................................................653.3 Condiţiile de acordare a asistenţei juridice ..........................................................................................693.4 Taxele judiciare, impozitele şi rambursarea .........................................................................................723.5 Veniturile sistemului judiciar ..............................................................................................................753.6 Tendinţe şi concluzii ..........................................................................................................................80Capitolul 4. Justiţiabilii: drepturile şi încrederea publică ......................................................................814.1 Prevederi referitoare la furnizarea de informaţii către justiţiabili ...........................................................824.2 Protecţia persoanelor vulnerabile ........................................................................................................854.3 Rolul procurorului în protejarea drepturilor sau asistarea victimelor infracţiunilor ....................................884.4 Procedurile de despăgubire ................................................................................................................904.5 Compensarea justiţiabililor pentru disfuncţia sistemului judiciar şi pentru plângeri .................................914.6 Evaluarea satisfacţiei justiţiabililor .......................................................................................................944.7 Tendinţe şi concluzii ............................................................................................................................97Capitolul 5. Instanţele judecătoreşti.......................................................................................................985.1 Organizarea judecătorească ...............................................................................................................985.2 Atribuţiile bugetare din cadrul instanţelor judecătoreşti ........................................................................1105.3 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (ICT) în instanţe (e-justiţie şi e-instanţe) ..............................1125.4 Calitatea şi performanţa instanţelor - Evaluare ....................................................................................1225.5 Tendinţe şi concluzii .............................................................................................................................131Capitolul 6. Soluţionarea alternativă a litigiilor (ADR) ............................................................................1326.1 Diferite forme de ADR .......................................................................................................................1326.2 Medierea ...........................................................................................................................................1356.3 Arbitrajul, concilierea şi alte tipuri de ADR ..............................................................................................1446.4 Tendinţe şi concluzii ............................................................................................................................145Capitolul 7. Judecătorii .............................................................................................................................1457.1 Introducere ..........................................................................................................................................1457.2 Judecătorii profesionişti ...........................................................................................................................1477.3 Judecătorii profesionişti care judecă ocazional .......................................................................................1537.4 Judecătorii neprofesionişti .......................................................................................................................1537.5 Procesul cu juraţi şi participarea cetăţenilor ..........................................................................................1557.6 Tendinţe şi concluzii ............................................................................................................................158Capitolul 8. Personalul auxiliar .................................................................................................................1588.1 Personalul auxiliar: număr şi distribuţie ............................................................................................1592

8.2 Rechtspfleger ......................................................................................................................................1678.3 Tendinţe şi concluzii ..........................................................................................................................169Capitolul 9. Procesul echitabil şi activitatea instanţelor..........................................................................1709.1 Reprezentarea legală în instanţă .........................................................................................................1729.2 Posibilitatea de a recuza un judecător ................................................................................................. 1729.3 Cauze legate de articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ......................................... 1739.4 Cauze civile (şi comerciale) litigioase şi nelitigioase la curţile de primă instanţă ...................................1769.5 Cauze de registru funciar ................................................................................................................1899.6 Cauze de registrul comerţului.............................................................................................................1929.7 Executarea hotărârilor judecătoreşti (cazuri litigioase non-penale) ........................................................1949.8 Cauze de drept administrativ ..............................................................................................................1979.9 Rata de soluţionare pentru numărul total de cauze de drept civil, comercial şi administrativ .................1999.10 Cauzele penale (infracţiuni penale grave) şi delictele (infracţiuni minore) la curţile de primăinstanţă…2029.11 Compararea categoriilor de cauze: procedură şi durată .....................................................................2109.12 Măsuri de eficientizare a procedurilor judiciare ...................................................................................2279.13 Tendinţe şi concluzii ........................................................................................................................229Capitolul 10. Procurorii ........................................................................................................................23010.1 Numărul procurorilor, persoane cu atribuţii similare şi personalul .......................................................23010.2 Rolul şi atribuţiile procurorilor publici ................................................................................................23210.3 Tipuri de proceduri administrate de procurori ...................................................................................23710.4 Tendinţe şi concluzii ........................................................................................................................244Capitolul 11. Statutul şi cariera judecătorilor şi procurorilor ...............................................................24411.1 Recrutare şi numire ..........................................................................................................................24411.2 Statutul procurorilor ..........................................................................................................................24811.3 Formarea profesională ....................................................................................................................24911.4 Salariile judecătorilor şi procurorilor ..................................................................................................25611.5 Primele şi alte beneficii acordate judecătorilor şi procurorilor ...............................................................26611.6 Cariera judecătorilor şi procurorilor ..................................................................................................26811.7 Răspunderea judecătorilor şi procurorilor .........................................................................................28111.8 Tendinţe şi concluzii .........................................................................................................................297Capitolul 12. Avocaţii .............................................................................................................................29812.1 Numărul de avocaţi ..........................................................................................................................29812.2 Organizarea profesiei şi formarea profesională .................................................................................30212.3 Exercitarea profesiei .........................................................................................................................30512.4 Tendinţe şi concluzii ........................................................................................................................315Capitolul 13. Executarea hotărârilor judecătoreşti ................................................................................31513.1 Executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă, comercială şi administrativă ............................31613.2 Executarea hotărârilor judecătoreşti în materie penală .......................................................................33313.3 Tendinţe şi concluzii ............................................................................................................................336Capitolul 14. Notarii ...............................................................................................................................33614.1 Statut, număr şi funcţii .......................................................................................................................33614.2 Conducerea profesiei de notar ..........................................................................................................34014.3 Tendinţe şi concluzii ..............................................................................................................................342Capitolul 15. Experţii judiciari ...............................................................................................................34215.1 Diferite tipuri de experţi judiciari ........................................................................................................34215.2 Selectarea experţilor judiciari ..............................................................................................................34315.3 Numărul experţilor judiciari (experţi tehnici) ........................................................................................34515.4 Calitatea experţilor judiciari, protecţia calităţii şi funcţia expertului judiciar ..........................................34615.5 Tendinţe şi concluzii ........................................................................................................................349Capitolul 16. Interpreţii judiciari ...........................................................................................................34916.1. Numărul de interpreţi judiciari ......................................................................................................... 3493

16.2 Calitatea şi funcţia interpreţilor judiciari ..............................................................................................35116.3 Selectarea interpreţilor judiciari de către instanţă ................................................................................ 35316.4 Tendinţe şi concluzii ..........................................................................................................................355Capitolul 17. Reformele judiciare .............................................................................................................355Capitolul 18. Către mai multă eficienţă şi calitate în sistemele judiciare europene..................................................................................................................................................................36418.1 Accesul la justiţie ..................................................................................................................................36418.2 Funcţionarea eficientă a sistemelor judiciare ....................................................................................36618.3 Calitatea serviciului public al justiţiei acordat justiţiabililor ....................................................................36718.4 Protecţia independenţei sistemului judiciar şi statutul judecătorilor şi procurorilor..............................368Anexa.........................................................................................................................................................370Tabele suplimentare ...................................................................................................................................370Schema de evaluare a sistemelor judiciare ..............................................................................................372Nota explicativă la schema de evaluare a sistemelor judiciare ………………………....…………………4024

Capitolul 1. Procesul de evaluare al CEPEJAcest prim capitol descrie procesul de evaluare desfăşurat de CEPEJ pentru a pregăti acest raport. Acestastabileşte principiile de lucru şi alegerile metodologice utilizate în acest exerciţiu şi introduce datele generaledemografice şi economice.1.1 Comisia Europeană pentru Eficienţa JustiţieiComisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ) a fost înfiinţată de către Comitetul de Miniştri alConsiliului Europei în septembrie 2002 şi este însărcinată, în primul rând, cu propunerea de soluţii concrete,adecvate pentru utilizarea de către statele membre ale Consiliului Europei pentru: promovarea punerii efective în aplicare a instrumentelor ale Consiliului Europei, utilizate pentruorganizarea justiţiei (normativ "serviciu client după vânzare");asigurarea că politicile publice în ceea ce priveşte instanţele ţin seama de nevoile justiţiabililor; şiasistenţă pentru degrevarea Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin oferirea de soluţii eficientestatelor înainte de solicitarea Curţii şi prevenirea încălcării articolului 6 din Convenţia Europeană aDrepturilor Omului.CEPEJ este astăzi un organism unic pentru toate statele europene, alcătuit din experţi calificaţi din 47 destate membre ale Consiliului Europei, în scopul evaluării eficienţei sistemelor judiciare şi pentru a propuneinstrumente practice şi măsuri pentru funcţionarea unui serviciu din ce în ce mai eficient către cetăţeni.Potrivit Statutului său, CEPEJ trebuie "(a) să examineze rezultatele obţinute de diferitele sisteme judiciare(...) prin utilizarea, printre altele, de criterii statistice comune şi mijloace de evaluare, (b) să defineascăproblemele şi domeniile pentru posibile îmbunătăţiri şi schimb de opinii cu privire la funcţionarea sistemelorjudiciare, (c) să identifice modalităţi concrete de îmbunătăţire a măsurării şi funcţionarii sistemelor judiciareale statelor membre, având în vedere nevoile lor specifice ". CEPEJ va îndeplini aceste sarcini, de exemplu,prin: "(a) identificarea şi dezvoltarea de indicatori, colectarea şi analizarea cifrelor cantitative şi calitative,precum şi definirea măsurilor şi mijloacelor de evaluare, şi (b) întocmirea de rapoarte, statistici, cele maibune anchete de sondaje, linii directoare, planuri de acţiune, opinii şi comentarii generale ".Statutul subliniază, prin urmare, compararea sistemelor judiciare şi schimbul de cunoştinţe cu privire lamodul în care acestea funcţionează. Scopul acestei comparaţii este mai larg decât "doar" eficienţa în sensrestrâns: se subliniază, de asemenea, calitatea şi eficacitatea justiţiei.Pentru a îndeplini aceste sarcini, CEPEJ a întreprins un proces periodic pentru evaluarea sistemelorjudiciare ale statelor membre ale Consiliului Europei.1.2 Schema pentru evaluarea sistemelor judiciareÎn comparaţie cu exerciţiul precedent (Ediţia din 2010 a Raportului, bazat pe date din 2008), CEPEJ a doritsă stabilească sistemul menit să adune, de la statele membre, informaţii calitative şi cantitative cu privire lafuncţionarea de zi cu zi a sistemelor judiciare. Scopul principal al menţinerii unei astfel de consistenţe a fostsă se asigure colectarea de date omogene de la un exerciţiu la altul, permiţând astfel comparaţii în timp, pebaza compilării şi analizei seriilor statistice iniţiale (a se vedea mai jos). Prin urmare, sistemul de evaluarefolosit pentru acest ciclu curent 1 rămâne foarte similar cu cel utilizat pentru ciclul 2008-2010. Doar câtevaîntrebări au fost fie clarificate, fie completate, în scopul luării în considerare a noi probleme de interes, cumar fi problemele legate de egalitatea între femei şi bărbaţi în cadrul sistemului judiciar sau utilizarea de videoconferinţeîn instanţele de judecată. În plus, nota explicativă 2 a fost completată pentru a minimiza pe câtposibil dificultăţile de interpretare şi pentru a facilita o înţelegere comună a întrebărilor de către toţicorespondenţii naţionali, permiţând, prin urmare, garantarea caracterului uniform al datelor colectate şiprelucrate. Pentru a răspunde la fiecare întrebare, a fost recomandată o lectură atentă a notei explicative,tuturor corespondenţilor naţionali.Schema pentru înţelegerea sistemului judiciar a fost proiectată şi utilizată de către CEPEJ pe bazaprincipiilor identificate în Rezoluţia Res (2002) 12, care constituie CEPEJ, precum şi rezoluţiile şirecomandările relevante de la Consiliul Europei în domeniul eficienţei şi corectitudinii justiţiei.1 Vezi Anexa2 Vezi Anexa5

Schema de evaluare a fost revizuită de către CEPEJ la cea de-a 16-a reuniune plenară (decembrie 2010).Schema şi nota explicativă au fost prezentate statelor membre în mai 2011, în scopul de a primi date noi lasfârşitul anului 2011, utilizând versiunea electronică a acestui sistem, ce permite fiecărui corespondentnaţional să acceseze un site Internet securizat pentru a transfera răspunsurile la Secretariatul CEPEJ.1.3 Colectarea datelor, validarea şi analizaAcest raport se bazează pe cifrele din 2010. Întrucât majoritatea statelor şi entităţilor au fost în măsură săemită cifrele judiciare pentru anul 2010 doar în vara sau toamna anului 2011, CEPEJ nu a fost în măsură săadune cifrele înainte de începutul anului 2012. Acest lucru a lăsat doar câteva luni pentru statele membrepentru a colecta şi corobora răspunsurile individuale la Schema de Evaluare şi mai puţin de patru luni delucru efectiv pentru experţi pentru a le prelucra şi a pregăti raportul.Metodologic, colectarea cifrelor se bazează pe rapoartele de la statele şi entităţile membre, care au fostinvitate să numească corespondenţi naţionali, însărcinaţi cu coordonarea răspunsurilor la Schemă pentrustatele sau entităţile respective.CEPEJ a însărcinat Grupul său de Lucru, sub preşedinţia dlui Jean-Paul JEAN (Franţa), cu întocmirearaportului 3 . Secretariatul Consiliului Europei a numit-o pe dna Svetlana Spoială (Consultant în administraţiapublică şi în analiza sistemelor judiciare, Republica Moldova), în calitate de expert ştiinţific însărcinat cuanaliza datelor naţionale depuse de statele membre şi cu pregătirea raportului, împreună cu SecretariatulCEPEJ 4 .Corespondenţii naţionali au fost consideraţi a fi principalii interlocutori ai Secretariatului şi experţilor atuncicând colectează cifre noi, şi primii care urmează să fie traşi la răspundere pentru calitatea cifrelor utilizate înstudiu. Toate răspunsurile individuale au fost înregistrate în baza de date de către expertul ştiinţific.Expertul ştiinţific a depus muncă extinsă pentru a verifica calitatea datelor prezentate de către state. Deaceea, a fost frecvent în contact cu corespondenţii naţionali, pentru a valida sau clarifica cifrele (a se vedeacaseta de mai jos) şi ajustarea lor a continuat până cu puţin timp înainte de versiunea finală a raportului.Experţii CEPEJ au convenit că cifrele nu vor fi modificate din oficiu, cu excepţia cazului în carecorespondenţii, în mod explicit, au fost de acord cu aceste modificări. Astfel, toate modificările de date aufost aprobate de către corespondenţii naţionali relevanţi. Cu toate acestea, în urma discuţiilor cucorespondenţii naţionali, experţii au decis să excludă unele date care păreau insuficient de responsabilepentru a fi demne de publicare.Reuniunea dintre experţii ştiinţifici, CEPEJ-GT-EVAL şi reţeaua de corespondenţi naţionali (Strasbourg, mai2012) a fost un pas esenţial al procesului pentru validarea cifrelor, explicarea sau corectarea variaţiilorsemnificative dintre datele din 2004, 2006, 2008 şi 2010, discutarea deciziilor experţilor şi îmbunătăţireacalităţii cifrelor furnizate.3 Grupul de lucru al CEPEJ privind evaluarea sistemelor judiciare (CEPEJ-GT-EVAL) a fost compus din:Ms Munira DOSSAJI, Analist de Cercetare Operaţional Principal, Echipa de Strategie şi Inovare, Drepturile Omului siDirecţia Internatională, Marea Britanie,Dl Ramin Gurbanov, Şef al Diviziei de reforme, Direcţia Generală de organizare şi supraveghere,Co-coordonator al Proiectului de Modernizare Judiciară, Ministerul Justiţiei, Azerbaidjan,Dna Beata Z. GRUSZCZYŃSKA, Institutul de Justiţie, Ministerul Justiţiei, Polonia,Dl Adis Hodzic, şef al Departamentului de Buget şi Statistică, Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii şiProcurorilor din Bosnia şi Herţegovina,Dl Jean-Paul JEAN, Procuror, Curtea de Apel din Paris, Profesor Asociat la Universitatea din Poitiers, Franţa(Preşedintele CEPEJ-GT-EVAL),Dl John Stacey, Ministerul Justiţiei, Departamentul International, Marea Britanie (Preşedintele CEPEJ),Dl Georg STAWA, şef al Departamentului pentru Proiecte, Strategie şi Inovare, Ministerul Federal al Justiţiei, Austria,Dl Frans van der Doelen, Manager de Program al Departamentului Sistemului de Justiţie, Ministerul Justiţiei, Ţările deJos.Grupul a fost, de asemenea, sprijinit în mod activ de către experţii ştiinţific dl Julien LHUILLIER, doamna SOLENIKDaria, doamna şi domnul SCHURRER Christel VELICOGNA Marco.4 Autorităţile turceşti au pus la dispoziţia Secretariatului pe domnul Hasan CEPEJ HENDEK, judecător, pentru a lucra caşi Consilier Special.6

Statele respondentePână în mai 2012, 46 de state membre au participat la proces: Albania, Andora, Armenia, Austria,Azerbaidjan, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru 5 , Republica Cehă, Danemarca,Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia,Lituania, Luxemburg, Malta, Republica Moldova 67 , Monaco, Muntenegru, Ţările de Jos, Norvegia,Polonia, Portugalia, România, Federaţia Rusă, San Marino, Serbia 8 , Slovacia, Slovenia, Spania,Suedia, Elveţia, "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" 9 , Turcia, Ucraina şi Regatul Unit 10 .Numai Liechtenstein nu a fost în măsură să furnizeze date pentru acest raport. Germania, care nu a pututparticipa în ciclul precedent, a fost în măsură să furnizeze datele de această dată.Ar trebui remarcat faptul că în statele federale sau statele cu un sistem descentralizat de administrarejudiciară, colectarea datelor are caracteristici diferite comparativ cu cele din statele centralizate. Situaţia estedeseori mai complexă în aceste cazuri. În aceste state, colectarea datelor la nivel central este limitată, întimp ce la nivelul entităţilor federale, atât tipul, cât şi cantitatea cifrelor colectate pot varia. În practică, maimulte federaţii au trimis chestionarul fiecăreia dintre entităţile lor. Unele state au conceput răspunsurilepentru întreaga ţară, de la cifrele puse la dispoziţie din partea entităţilor, luând în considerare numărul delocuitori pentru fiecare componentă. Pentru facilitarea procesului de colectare a datelor, a fost dezvoltată oversiune modificată a sistemului electronic, la iniţiativa Elveţiei.Toate cifrele furnizate de statele individuale membre au fost puse la dispoziţie pe site-ul www.coe.int/cepej.Răspunsurile naţionale conţin, de asemenea, descrieri ale sistemelor juridice şi comentarii care contribuie înmare măsură la înţelegerea cifrelor oferite. Ele sunt, prin urmare, o completare utilă a raportului, deşi nutoate aceste informaţii au fost incluse în el, în interesul conciziei şi coerenţei. Astfel, o adevărată bază dedate cu privire la sistemele judiciare ale statelor membre ale Consiliului Europei este uşor accesibilă pentrutoţi cetăţenii, factorii de decizie politică, practicienii dreptului, academicieni şi cercetători.1.4 Aspecte metodologice generaleObiectivele CEPEJAcest raport nu are pretenţia de a fi exploatat exhaustiv toate informaţiile relevante, care au fost transmisede către statele membre, având în vedere cantitatea mare de date transmise. În ceea ce priveşte ediţiileanterioare ale acestui raport, CEPEJ a încercat să abordeze subiectele de analiză, ţinând cont, mai presusde toate, de priorităţile şi principiile fundamentale ale Consiliului Europei. Dincolo de cifre, interesul raportuluiCEPEJ constă în afişarea tendinţelor principale, evoluţiilor şi aspectelor comune ale statelor europene.Acest raport este parte a unui proces continuu si dinamic desfăşurat de către CEPEJ. De-a lungul elaborăriiraportului, experţii şi corespondenţii naţionali au fost încurajaţi să aibă în vedere obiectivul pe termen lung alprocesului de evaluare: definirea unui set de date cantitative şi calitative esenţiale, care urmează să fiecolectate în mod regulat şi să fie prelucrate în mod egal în toate statele membre, aducând în comunindicatori ai calităţii şi eficienţei activităţilor instanţelor judecătoreşti în statele membre ale Consiliului Europeişi subliniind reformele organizatorice, practicile şi inovaţiile, care permit îmbunătăţirea serviciilor oferitejustiţiabililor.5 Datele furnizate de către Cipru nu includ datele din teritoriu, care nu se află sub controlul efectiv al GuvernuluiRepublicii Cipru.6 Datele furnizate de către Republica Moldova nu includ datele de pe teritoriul Transnistriei, care nu se află sub controlulefectiv al Guvernului Republicii Moldova.7 Menţionată ca «Moldova» în tabelele şi diagramele de mai jos.8 Datele furnizate de către Serbia nu includ datele de pe teritoriul Kosovo (Toată trimiterea la Kosovo, dacă e teritoriu,instituţii sau populaţie, în acest text se interpretează în deplină conformitate cu Rezoluţia Consiliului de Securitate 1244 aOrganizaţiei Naţiunilor Unite şi fără a aduce atingere statutului Kosovo.)9 Menţionată ca "FYROMacedonia" în tabelele şi graficele de mai jos.10 Rezultatele pentru Regatul Unit sunt prezentate separat pentru Anglia şi Țara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord, înfuncţie de faptul că cele trei sisteme judiciare sunt organizate pe baze diferite şi operează independent unul de altul.7

Calitatea datelorCalitatea cifrelor din acest raport depinde foarte mult de tipul de întrebări adresate în documentul decolectare a datelor, definiţiile utilizate de ţări, sistemul de înregistrare din ţări, eforturile depuse decorespondenţii naţionali, cifrele naţionale accesibile şi modul în care cifrele au fost prelucrate şi analizate. Înciuda îmbunătăţirilor rezultate din experienţele anterioare, este rezonabil să presupunem că unele variaţii auapărut atunci când corespondenţii naţionali au interpretat întrebările şi au încercat să potrivească întrebărilepentru ţara lor cu informaţiile aflate la dispoziţie. Cititorul ar trebui să aibă în vedere acest lucru şi săinterpreteze întotdeauna cifrele statistice prezentate în lumina comentariilor ataşate, precum şi a explicaţiilormai detaliate prezentate în răspunsurile naţionale individuale.CEPEJ a ales să proceseze şi să prezinte numai cifrele care au oferit un nivel ridicat de calitate şiresponsabilitate. Acesta a decis să nu ia în considerare cifrele care erau prea diferite de la o ţară la alta, saude la un exerciţiu de evaluare la altul, sau nu au prezentat o garanţie suficientă de fiabilitate. Informaţia carenu a fost inclusă în prezentul raport a fost colectată şi este disponibilă pe site-ul CEPEJ (www.coe.int/cepej).Controlul şi coerenţa datelorA fost depus un efort specific de validare pentru a asigura coerenţa şi responsabilitatea datelor şi pentru apermite alcătuirea şi analiza, pentru prima dată în cadrul acestui proces, a câtorva serii statistice. Acesteserii sunt destinate să măsoare evoluţiile, dacă este posibil, între 2006 şi 2010, şi, mai frecvent, între 2008 şi2010, în funcţie de omogenitatea datelor disponibile. În ceea ce priveşte exactitatea cifrelor, normelestatistice (a se vedea mai jos) au fost aplicate pentru a compara datele din 2006, 2008 şi 2010, care ne-aupermis să identificăm răspunsuri, ce prezintă diferenţe mari sau mici, care cu greu pot fi explicate. Prinaceste comparaţii, problemele metodologice au fost identificate şi corectate. Pe de altă parte, în unelecazuri, variaţiile puternice au fost explicate de către evoluţia situaţiei economice, reformele structurale şiorganizatorice, deciziile politice sau punerea în aplicare a unor noi mecanisme, proceduri sau măsuri.Metodologie şi proceduri pentru validarea datelorÎnainte de alte măsuri care ar putea fi luate pentru validarea datelor, a fost necesar să se reconstruiascăcadrul de intervenţie pentru cele patru cicluri de evaluare (datele din 2004, 2006, 2008 şi 2010). Pentru ase realiza acest lucru, a fost creată o bază de date, care reuneşte toate informaţiile disponibile de laprimul până la ultimul ciclu. La fel, şi chestionarul a fost uşor modificat şi/sau ajustat de la un ciclu la altul,expertul ştiinţific a recodat mai multe variabile si a folosit câteva metode de cartografiere de date cu privirela diagramele prevăzute pentru cele trei exerciţii.Toate datele (aproximativ 2,5 milioane de intrări, nesocotind comentariile) au fost depuse la procedura devalidare. Metodologia aleasă, care este special adaptată pentru acest exerciţiu este "metoda de timp-seriede cartografiere pe trei niveluri" Această metodologie reuneşte trei proceduri de validare de datecantitative. Întâi de toate, au fost identificate diferenţe semnificative (de peste 20%) între intrările pentruacelaşi subiect şi pentru cele trei exerciţii. În scopul garantării valabilităţii acestei proceduri, datele au fost,de asemenea examinate în conformitate cu testul Grubbs. Acest lucru a permis să se separe " valorileaberante "(valori extreme care, în afară de a fi diferite de intrările anterioare, [diferenţe de peste 20%]erau dificil de a fi comparate sau nu erau comparabile deloc cu menţiunile pentru anul 2010 pentrucelelalte state). Dacă unele valori care prezintă diferenţe de mai mult de 20% de la un an la altul ar puteafi explicate de către corespondenţii naţionali, toate celelalte "valori aberante" au fost corectate, fărăexcepţie. Al treilea element de validare prin " metoda de timp-serie de cartografiere pe trei niveluri " estecontrolul valabilităţii interne. Această procedură a fost aplicată, în principal la elementele complexe, şianume celor cu cele mai multe înregistrări. Printre variabilele supuse acestei proceduri apar aspectelebugetare şi situaţiile formulate de către instanţele de judecată. În acest scop, un sistem de validarespecific a fost creat de către expertul ştiinţific. Elementele care fac parte din variabile complexe au fostverificate pe orizontală (corespondenţa între suma elementelor cu intrarea corespunzătoare din total) şi,uneori, verificate şi pe verticală (includerea sau excluderea elementelor din total).Validarea a fost făcută în conformitate cu o metodologie foarte riguroasă. Cu toate acestea, nu esteposibil să se garanteze fiabilitatea deplină a tuturor datelor. Trebuie să se ia în considerare faptul căexactitatea unor intrări a fost confirmată de către corespondenţii naţionali, fără explicaţii specifice în ceeace priveşte diferenţa remarcată. În general, astfel de înregistrări au fost fie excluse din analize, fie păstratecu declinări în text, în ceea ce priveşte interpretarea rezultatelor analizelor care au în vedere acesteelemente.8

CEPEJ a instituit în 2008 un proces de evaluare inter pares privind sistemele de colectare şi prelucrare adatelor judiciare din statele membre. Acest proces are ca scop sprijinirea statelor pentru îmbunătăţireacalităţii statisticilor judiciare şi dezvoltarea sistemului lor de statistică, astfel încât aceste statistici sunt înconformitate cu indicatorii comuni definiţi prin Schema de Evaluare CEPEJ. Acesta permite, de asemeneafacilitarea schimbului de experienţă dintre sistemele naţionale, schimbul de bune practici, identificareacriteriilor de referinţă şi facilitarea transferului de cunoştinţe. Astfel, acesta contribuie la asigurareatransparenţei şi responsabilităţii procesului CEPEJ de evaluare a sistemelor judiciare europene.Până în prezent, sistemele au fost examinate inter pares pentru 14 state membre voluntare, pentru a seanaliza organizarea colectării de date CEPEJ şi pentru comunicarea către Secretariatul Consiliului Europei:Austria, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Franţa, Malta, Ţările de Jos, Polonia, Federaţia Rusă şiTurcia. În plus, a fost organizată o vizită în Norvegia, reunind şi experţi din Danemarca, Finlanda, Islandaşi Suedia. În timpul acestor vizite, experţii numiţi de către CEPEJ-GT-EVAL au analizat în mod precis modulpractic de răspuns la întrebările selectate ale Schemei de Evaluare şi conţinutul acestor răspunsuri, şianume întrebările referitoare la chestiunile bugetare, tipurile şi numărul de judecători, cauzele civile litigioaseşi metodele de calcul pentru durata procedurilor.Mai mult decât atât, CEPEJ şi-a dat avizul conform cu privire la principiile directoare privind statisticilejudiciare, pentru serviciile din statele membre care colectează şi prelucrează statistici în domeniul justiţiei 11 .Aceste principii directoare vizează asigurarea calităţii statisticilor judiciare colectate şi prelucrate de cătrestatele membre, ca instrument de politică publică. Ele ar trebui să faciliteze, de asemenea, comparareadatelor între ţările europene prin asigurarea omogenităţii adecvate, în ciuda diferenţelor substanţiale între ţări(în ceea ce priveşte organizarea judiciară, situaţia economică, demografie, etc.).Compararea datelor şi normelorÎntr-adevăr, compararea cifrelor cantitative din diferite ţări, care dezvăluie variate situaţii geografice,economice şi juridice este o sarcină delicată. Aceasta ar trebui să fie abordată cu mare precauţie de cătreexperţii care scriu raportul şi de către cititorii care îl consultă şi, mai presus de toate, de cei careinterpretează şi analizează informaţiile pe care le conţine.În scopul de a compara statele şi sistemele lor diferite trebuie să se aibă în vedere particularităţilesistemelor, care ar putea explica diferenţele de la o ţară la alta (structuri judiciare diferite, organizareainstanţelor şi utilizarea de instrumente statistice pentru a evalua sistemele, etc.). Eforturi speciale au fostfăcute pentru definirea cuvintelor şi pentru asigurarea că conceptele au fost abordate conform uneiînţelegeri comune. De exemplu, mai multe întrebări au fost incluse în Schemă, cu definiţii clare în notaexplicativă, la adresa numărului instanţelor (atât printr-o perspectivă instituţională, cât şi o perspectivăgeografică) sau numărul de judecători (diferite categorii au fost specificate). O atenţie specială a fostacordată definiţiei bugetului alocat instanţelor, astfel încât cifrele furnizate de statele membre săcorespundă unor cheltuieli similare. Cu toate acestea, particularităţile unor sisteme ar putea împiedicarealizarea unor concepte comune. În aceste cazuri, observaţiile specifice au fost incluse in diagrame. Prinurmare, numai o lectură activă a acestui raport poate permite să fie trase analize şi concluzii; cifrele nupot fi interpretate în mod pasiv una după alta, ci doar prin prisma comentariilor ulterioare.Raportul urmăreşte să ofere o imagine de ansamblu a situaţiei sistemelor judiciare europene, nu pentru aclasifica cele mai bune sisteme judiciare din Europa, ceea ce ar fi ştiinţific inexact şi nu ar fi un instrumentutil pentru politicile publice de justiţie. Într-adevăr, compararea nu înseamnă clasificare. Cu toate acestea,acest raport oferă cititorului instrumentele necesare pentru un studiu aprofundat, care apoi ar trebui să fiefinalizat prin alegerea de grupuri relevante de ţări: în funcţie de caracteristicile sistemelor judiciare (deexemplu, ţări cu drept civil şi cu drept comun; ţări în tranziţie sau cu vechi tradiţii judiciare), criteriigeografice (dimensiune, populaţie) sau criterii economice (de exemplu, în interiorul sau în afara zoneieuro). În al doilea rând, CEPEJ va realiza, ca şi pentru ciclul precedent, o analiză proprie pe baza acestuiraport.Schema CEPEJ a fost completată de state mici. Andora, Monaco şi San Marino sunt teritorii care nuoperează la o scară comparabilă cu cea a altor state studiate în raport. Prin urmare, cifrele din acestestate trebuie să fie interpretate cu precauţie, luând în considerare caracteristicile specifice ale indicatorilorstructurali naţionali.Valorile monetare sunt raportate la euro. Din acest motiv, au apărut unele probleme în timpul utilizării11 Documentul CEPEJ (2008) 11.9

cursurilor de schimb pentru statele din afara zonei euro. Cursurile de schimb variază de la an la an.Deoarece raportul se concentrează în principal pe anul 2010 au fost utilizate cursurile de schimb de la 1ianuarie 2011. Pentru statele care se confruntă cu rate ridicate ale inflaţiei, această alegere poate generacifre foarte mari, care trebuie să fie interpretate în contextul lor specific. Variaţia mare a cursului deschimb ar putea avea un efect considerabil asupra cifrelor pentru ţările din afara zonei euro. Pentru uneledintre ele, un curs de schimb mai favorabil decât în 2009 a consolidat creşterea bugetară sau monetară,odată exprimată în euro. De aceea, este necesar să se acorde atenţie la această problemă în timpulcomparării cifrelor monetare din ediţiile 2010 şi 2012. Un tabel specific (tabelul 1.3) arată variaţia cursuluide schimb pentru ţările din afara zonei euro.Evoluţia sistemelor judiciareÎncepând cu anul 2010, câteva state membre ale Consiliului Europei au implementat reforme fundamentaleinstituţionale şi legislative ale sistemelor juridice. Pentru aceste state, situaţia descrisă în prezentul raportpoate fi complet diferită de situaţia de astăzi, la citirea raportului. De aceea, statele au fost invitate săprecizeze dacă din 2010 au fost puse în aplicare reforme sau dacă alte reforme sunt în curs de desfăşurare.Acest lucru ne permite să identificăm principalele tendinţe legate de reformele prioritare în sistemele diferitede justiţie.Dimpotrivă, situaţia economică a scăzut în unele ţări din 2010, din cauza crizei, ce a avut impact asuprafuncţionării justiţiei. Şi pentru astfel de state situaţia descrisă în prezentul raport ar putea să fi evoluat - înGrecia, de exemplu, bugetele votate în 2010 nu au fost executate, aşa cum s-a prevăzut.Prezentarea datelorÎn ciclul de evaluare 2010-2012, CEPEJ a încercat să adopte o abordare globală a sistemelor judiciare acelor 48 de state şi entităţi. Pentru a evidenţia unele particularităţi ale sistemelor judiciare europene, au fostdezvoltaţi sau calculaţi o serie de indicatori: fracţii, coeficienţi, medii şi/sau mediane, indici, etc. Unele tabeleinclud răspunsurile furnizate de ţări. Alte tabele arată răspunsurile procesate împreună sau prezentate înconformitate cu cifrele colectate. Graficele arată, mai des decât nu o arată, răspunsurile globale la niveleuropean. Unii indicatori sunt afişaţi prin folosirea hărţilor.În scopul de a propune câteva referinţe pentru citirea rezultatele analizelor la nivel European, CEPEJ afolosit următorii indicatori de tendinţă centrală:• Media: reprezintă media aritmetică, care este rezultatul împărţirii sumei observaţiilor distribuţiei (datelefurnizate) de către numărul total de ţări care au indicat informaţiile incluse în distribuire. Media este sensibilăla valorile extreme (prea mari sau prea mici).• Mediana: reprezintă punctul de mijloc al unui set de observaţii ordonate (clasificate în funcţie de o ordinecrescătoare sau descrescătoare). Mediana este valoarea care împarte datele furnizate de către ţările încauză în două grupuri egale, astfel că 50% dintre ţări sunt peste această valoare şi 50% sunt sub ea. Atuncicând există un număr impar de observaţii, mediana este valoarea care este chiar în mijlocul acestor douăgrupuri. Mediana este, uneori, mai bine de utilizat decât media, deoarece este mai puţin sensibilă la valoriextreme. Efectul valorilor extreme este, prin urmare, neutralizat.În afară de medie si mediană, minima şi maxima au fost incluse în mai multe tabele:• Minima: cea mai mică valoare înregistrată în coloana din tabel.• Maxima: cea mai mare valoare înregistrată in coloana din tabel.Adesea în acest raport este prezentat indicatorul de variaţie medie anuală• Variaţia medie anuală: reprezintă rezultatul calculării (în %) variaţiei observate între mai mulţi ani. Aceastăvaloare permite să se stabilească tendinţa de evoluţie generală pe perioada examinată. Astfel, o ţară carearată o scădere mare între 2006 şi 2008 şi o uşoară creştere între 2008 şi 2010 va avea, însă, un indicatornegativ de variaţie medie anuală. Acest indicator ia în considerare valorile fiecărui an, şi nu doar valorileprimului şi ultimului an, ceea ce permite o prezentare mai exactă a fenomenului pe mai mulţi ani.Pe mai multe grafice, cititorul va găsi şi coeficientul de determinare (R2).• Coeficientul de determinare: poate avea valori între 0 (0%) şi 1 (100%). Cu cât relaţia de interpretaredintre două variabile este mai puternică, cu atât coeficientul de determinare va fi mai aproape de 1. Dacă, deexemplu, R2 între două variabile este egală cu 0,7, acest lucru poate fi interpretat după cum urmează:variabila Y explică 70% din variabilitatea variabilei X.CEPEJ a încercat, de asemenea, să includă o analiză mai complexă: analiza factorială urmată de clasificări.O astfel de analiză, des utilizată în ştiinţele sociale, ne permite să luăm în considerare un număr mai mare10

de date şi tendinţe evidente, asemănări sau diferenţe. Prin urmare, modelele care rezultă dintr-o asemeneaprezentare sunt în mod evident aproximări. Avantajul acestei metode constă în capacitatea sa de a prezentao sinteză a informaţiilor pe un grafic unic sau tabel şi de a evita prezentarea de date brute, una câte una.Acest lucru permite crearea de grupuri. În acest raport, grupurile de ţări au fost create în jurul elementelorprincipale.1.5 Cifrele generale economice şi demograficeAceste cifre, pe care aproape fiecare stat a fost în măsură să le furnizeze, oferă informaţii cuprinzătoare cuprivire la contextul general în care acest studiu a fost efectuat. În special, ele permit, aşa cum a fost cazul şiîn exerciţiul precedent, relativizarea celorlalte cifre şi aşezarea lor în context, în special cifrele bugetare şicifrele referitoare la activitatea instanţelor.Cifrele permit, de asemenea, cititorului măsurarea variaţiilor populaţiei şi mărimii ţărilor în cauză, de laMonaco, cu mai puţin de 36.000 de locuitori, la Federaţia Rusă, cu aproape 143 de milioane. Aceastăvariabilă demografică trebuie să fie întotdeauna avută în vedere. Populaţia vizată de acest studiu este deaproximativ 800 de milioane de oameni, ceea ce reprezintă aproape întreaga populaţie a jurisdicţieiConsiliului Europei - deoarece numai Liechtenstein este absent din ediţia 2012.Datele demonstrează, de asemenea, mari diferenţe în ceea ce priveşte standardele de bogăţie şi de viaţă îndiversele ţări, prin PIB-ul pe cap de locuitor şi, parţial, prin suma cheltuielilor publice globale (la nivel naţionalşi regional). Salariul brut mediu anual oferă o imagine de ansamblu interesantă a standardelor de bogăţie şide viaţă, deoarece implică cifre economice, sociale (sistemul de protecţie socială) şi demografice. Deşi acestindicator nu este perfect, el evidenţiază, totuşi, din nou, diferenţe substanţiale între cetăţenii statelormembre.În sfârşit, influenţa cursului de schimb monetar între ţările din "zona Euro" şi "celelalte" trebuie să fie luată înconsiderare, deoarece modifică puternic ceea ce reprezintă salariile în raport cu calitatea vieţii pentrulocuitorii fiecărei ţări.Prin urmare, comparaţiile trebuie să fie întotdeauna restrânse la ceea ce poate fi comparat. Rezultatele pecare fiecare stat membru ar dori să le măsoare împotriva altor state care par comparabile trebuie să fieechilibrate, ţinând cont de contextul specific. Există, evident, efecte de prag în funcţie de nivelul populaţieisau de nivelul de trai, care sunt măsurate prin coeficienţii privind numărul de locuitori şi PIB-ul pe cap delocuitor.Datele privind cheltuielile publice (Q2) par a fi legate de diverse tehnici de contabilitate publică, atât în ceeace priveşte parametrii definiţi, cât şi, de exemplu, prezentarea deficitelor. Efectele problematice ale bugetelornaţionale şi regionale privind competenţele publice ca un întreg dau naştere, de asemenea, la alte problememetodologice. Prin urmare, aceste cifre sunt oferite numai ca informaţie în tabelul cifrelor generaleeconomice şi demografice.S-a decis, în principal pentru comparaţiile bugetare cu grafice, să se utilizeze numai doi coeficienţi, deobicei, folosiţi în astfel de studii de comparaţii: numărul de locuitori şi PIB-ul pe cap de locuitor.Cifrele referitoare la populaţie au fost furnizate de către toate statele membre. Ele vor fi folosite în toateraporturile care măsoară impactul pe cap de locuitor (de cele mai multe ori la 100 000 de locuitori).Cifrele referitoare la PIB-ul pe cap de locuitor au fost furnizate de către toate statele participante. Aici, dinnou, pot fi observate diferenţe foarte mari în PIB-ul pe cap de locuitor şi trebuie să fie întotdeauna ţinuteminte atunci când se analizează rezultatele ulterioare. De exemplu, două extreme pot fi notate: pe de oparte, ţările cu un PIB pe cap de locuitor sub 2.000 € (Georgia, Republica Moldova), iar pe de altă parte,Luxemburg, cu un PIB raportat pe cap de locuitor de peste 40 de ori mai mare.Salariul brut anual naţional a fost de asemenea folosit de mai multe ori pentru compararea salariilorjudecătorilor şi procurorilor. Acest lucru a fost efectuat în aşa fel, încât să garanteze ocomparabilitate internă cu standardele condiţiilor de viaţă din fiecare ţară.11

Tabelul 1.1 Date economice şi demografice în 2010, în valori absolute (Q1 până la Q4)ComentariiState/entităţiPopulaţieTotalul cheltuielilorpublice anuale de statinclusiv la nivel regionalşi entităţi federalePIB-ul pe cap delocuitorSalariul mediu brutanualAlbania 3 195 000 2 614 398 000 3 149 € 3 772 €Andora 85 015 NA 31 006 € 23 943 €Armenia 3 262 600 1 726 006 000 2 168 € 2 560 €Austria 8 387 742 166 981 000 000 34 120 € 28 715 €Azerbaidjan 8 997 600 11 624 337 100 4 406 € 3 820 €Belgia 10 839 905 240 693 600 000 32 400 € 39 165 €Bosnia şi Herţegovina 3 843 126 5 542 506 251 3 257 € 7 467 €Bulgaria 7 364 570 NA 4 789 € 3 165 €Croaţia 4 412 137 18 733 528 635 10 394 € 12 647 €Cipru 804 536 8 626 826 886 21 569 € 23 424 €Republica Cehă 10 517 247 84 374 860 334 14 324 € 11 395 €Danemarca 5 560 628 88 814 453 050 42 446 € 49 882 €Estonia 1 340 194 5 317 986 254 10 674 € 9 508 €Finlanda 5 375 276 51 745 195 000 33 608 € 36 516 €Franţa 65 026 885 682 700 000 000 29 805 € 33 512 €Georgia 4 469 200 2 312 362 869 1 972 € 3 026 €Germania 81 751 602 839 005 000 000 30 566 € 44 532 €Grecia 11 309 885 114 213 000 20 108 € 24 460 €Ungaria 9 986 000 48 875 848 664 9 712 € 9 291 €Islanda 318 452 3 645 801 690 29 857 € 34 174 €Irlanda 4 581 269 73 332 000 000 34 892 € 36 371 €Italia 60 626 442 526 944 000 000 25 727 € 23 976 €Letonia 2 229 600 4 332 771 971 8 096 € 7 588 €Lituania 3 244 600 9 334 565 279 8 378 € 6 910 €Luxemburg 511 840 17 155 800 000 82 100 € 42 000 €Malta 417 617 3 121 279 000 20 200 € 14 466 €Moldova 3 560 430 1 788 249 642 1 230 € 2 172 €Monaco 35 881 838 206 335 55 809 € 33 828 €Muntenegru 620 029 1 465 410 000 5 006 € 8 580 €Ţările de Jos 16 655 799 301 236 000 000 35 414 € 50 900 €Norvegia 4 920 305 113 209 000 000 64 022 € 55 216 €Polonia 38 200 000 98 086 225 285 9 359 € 9 769 €Portugalia 10 636 979 88 726 400 000 16 245 € 20 500 €România 21 431 298 24 808 849 302 5 700 € 5 355 €Federaţia Rusă 142 914 136 413 815 587 982 7 766 € 6 210 €San Marino 33 153 641 267 724 33 425 € 34 976 €SerbiaSlovacia7 291 4365 435 27313 215 188 80015 337 011 0003 841 €12 125 €5 422 €9 228 €Slovenia 2 050 189 9 874 155 345 17 286 € 17 939 €Spania 45 989 016 477 773 000 000 23 100 € 30 819 €Suedia 9 415 570 189 211 000 000 39 408 € 38 078 €Elveţia 7 864 012 152 087 600 000 51 200 € 57 398 €FYROMacedonia 2 057 284 1 280 589 198 3 383 € 5 930 €Turcia 72 561 312 204 343 000 000 7 541 € 11 501 €Ucraina 45 778 500 29 106 607 981 2 257 € 2 378 €UK-Anglia şi Ţara Galilor 55 200 000 569 089 000 000 21 547 € 31 728 €UK-Irlanda de Nord 1 799 392 18 898 000 000 18 155 € 26 895 €UK-Scoţia 5 222 100 NA 22 632 € 28 915 €Austria: cifra oferă venitul mediu brut, inclusiv taxele şi cheltuielile sociale suportate de angajat, dar nu contribuţiaangajatorului pentru asigurările sociale - aceasta este în conformitate cu cifrele prezentate în Q 132 (salariul brut anual aljudecătorilor şi procurorilor), dar nu cu perioadele anterioare.12

Bosnia şi Herţegovina: cheltuielile publice de stat includ guvernul B & H, entitatea consolidate - Guvernul FBH,Cantoane, guvernele locale (municipii şi oraşe), fondurile de securitate socială şi de PE pentru reconstrucţia şiîntreţinerea drumurilor entităţii FBiH, Tuzla şi Cantonul Bosnia-centrală; Entitatea consolidată – Guvernul RS,administraţiile locale (municipii şi oraşe), fondurile de asigurări sociale şi de PE pentru reconstrucţia şi întreţinereadrumurilor, precum şi Guvernul Districtului Brcko, Fondul de Asigurări de Sănătate al Districtului Brcko, Fondul pentruocuparea forţei de muncă al Districtului Brcko. Salariul anual brut include plăţile nete, impozitele şi contribuţiile plătite decătre angajaţi (contribuţiile plătite de angajatori nu sunt incluse).Croaţia: cheltuielile publice de stat se referă la administraţia publică, care include sub-sectoarele, conform metodologieiFMI GFS 2001: administraţia centrală bugetară (bugetul naţional); utilizatorii extrabugetari (fonduri), şi anume ApeleCroate, Fondul pentru protecţia mediului şi eficienţa energetică, etc; administraţia locală. Datele statistice pentruadministraţia locală din anul 2001 includ operaţiunile celor mai mari 53 de unităţi locale (20 de judeţe, oraşul Zagreb şialte 32 de mari oraşe), care participă intr-o serie de ani cu 70-80% din totalul operaţiunilor administraţiei publice locale.Datele includ categoria de cheltuieli GFS 2001 (tabelul 2) şi categoria GFS de achiziţie netă de active nefinanciare(Tabelul 31), pe bază de numerar.Estonia: scăderea cheltuielilor publice de stat se datorează reducerii cheltuielilor din sectorul public, în cerereapublicului şi a deprecierii sectorului construcţiilor. Reconsiderarea veniturilor a avut, de asemenea, un impact asuprascăderii cheltuielilor totale publice anuale – o majorare a impozitelor şi, datorită creşterii şomerilor, declinul veniturilorfiscale.Germania: Salariul mediul brut este venitul gospodăriilor populaţiei pe lună (3.711 €) în 2009 (x12), excluzândgospodăriile care desfăşoară activităţi independente, agricultorii şi familiile cu un venit lunar de peste 18 000 €.Islanda: creşterea cheltuielilor publice de stat poate fi explicată prin consolidarea ISK. Cheltuielile publice au crescut caurmare a unui indice mai mare al preţurilor de consum cu 10,5%, şi creşterea salariilor cu 12% între 2008 şi 2009 şi cuîncă 5% până în 2010. Diferenţa de PIB dintre ani poate fi explicată de crizele bancare şi de schimbările valutare.Salariul mediu se bazează pe angajaţii cu normă întreagă din sectorul privat.Letonia: scăderea cheltuielilor publice anuale şi în PIB se datorează crizei financiare în Letonia.Monaco:Departamentul Afacerilor Sociale şi Sănătăţii a evaluat recent salariul mediu.Muntenegru: populaţia la 31 martie 2011.Ţările de Jos: cifrele privind cheltuielile publice raportate de stat pentru anii anteriori au fost compilate în mod diferit.Cheltuielile de la nivel de stat includ guvernele centrale şi locale şi fondurile de securitate socială.Polonia: în exerciţiile anterioare, cheltuielile publice s-au oferit doar la nivel de stat. Aici se includ, de asemenea,nivelurile regionale.România: Cheltuielile anuale de stat sunt mai mici decât în 2008, datorită contextului macroeconomic.Portugalia: populaţia la 31 decembrie 2010. Valoarea salariului mediu brut anual este încă provizorie.Federaţia Rusă: Populaţia la 1 ianuarie 2011. Valoarea cheltuielilor publice de stat reflectă execuţia bugetară.Spania: cheltuielile la nivel de stat includ guvernele locale, de stat şi centrale şi fondurile de securitate socială.Suedia: cursul de schimb explică creşterea cheltuielilor publice anuale totale cu 29,6% - variaţia în coroane suedezereprezintă o creştere cu 6,97%. Acelaşi lucru se aplică la PIB - creşterea PIB-ului în € este de 24,3%, în coroanesuedeze cu doar 2,59%. În ceea ce priveşte salariul mediu brut, creşterea în euro este de 26,93%, în timp ce în coroanesuedeze este redusă la 4,80% (salariul net anual include impozitele, dar exclude cheltuielile sociale).Elveţia: evoluţia cifrelor între 2008 şi 2010 trebuie să fie luată în considerare cu grijă, deoarece trebuie ţinut seamă decursul de schimb între CHF şi € - a fost de 0,67 în 2008 şi de 0,80 în anul 2010, ceea ce înseamnă o creştere deaproximativ 20%, care se datorează doar scăderii Euro.Turcia: cheltuielile publice generale includ bugetul administraţiei centrale, administraţiile locale, organizaţiile de tipadministrare de fonduri, fondul de asigurări de şomaj, organizaţiile de securitate socială, asigurările generale de sănătateşi fondurile. Diferenţa dintre această perioadă şi cea anterioară rezultă din faptul că, în timp ce cheltuielile anuale totaledeclarate pentru anul 2008 s-au bazat pe datele privind bugetul administraţiei centrale, datele referitoare la anul 2010 auacoperit cheltuielile publice totale (bugetul administraţiei centrale, administraţiile locale, organizaţiile cu capital circulant,fondul de asigurări de şomaj, instituţiile de securitate socială, asigurări generale de sănătate, precum şi toate fondurilerelevante). În afară de acest lucru, o creştere de 131.71% a fost observată în cazul plăţilor efectuate din fondul deasigurări de şomaj, în legătură cu creşterea numărului de întreprinderi închise din cauza crizei economice globale. Înplus, mai multe persoane au fost luate sub acoperirea asigurării generale de sănătate, de unde se explică creşterea cu413.58% a ponderii primelor Asigurării Generale de Sănătate. Salariul brut mediu anual este salariul unui funcţionarpublic, incluzând contribuţiile la asigurările sociale.Ucraina: veniturile generale ale fondului de stat au crescut şi asta a permis creşterea nivelului salariului lunar minim înUcraina.Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor: datelor regionale pentru GVA, mai degrabă decât pentru PIB. Creşterea cifrei europoate fi explicată de ratele de conversie utilizate.Regatul Unit-Scoţia: populaţia este o estimare la 30 iunie 2010.1.6 Analiza concluziilor raportuluiScopul final al exerciţiului de evaluare periodică este de a dezvolta recomandări şi de a înfiinţa instrumenteconcrete de îmbunătăţire a calităţii, echităţii şi eficienţei sistemelor judiciare. Sunt subliniate în raport uneleindicii calitative şi tendinţe principale. Ele apar în concluzie. Cu toate acestea, numai într-o a doua etapă,CEPEJ va putea să facă o analiză mai în profunzime, pe baza tuturor datelor aduse în perspectivă.***13

ExplicaţiiPentru a avea o imagine completă şi uşoară a hărţilor şi graficelor complexe au fost folosite coduri în maimulte ocazii, în loc de numele statelor membre. Aceste coduri corespund clasificării oficiale (ISO 3166-1alpha-3 coduri cu trei litere), publicate de Organizaţia Internaţională a Normalizării. Întrucât codurile ISO nuexistă pentru entităţile din Regatul Unit, au fost folosite codurile FIFA (Fédération Internationale de FootballAssociation). Aceste coduri sunt ENG, WAL, NIR şi respectiv, SCO.ALB Albania CZERepublicaŢările deIRL Irlanda NLDCehăJosESP SpaniaAND Andora DNK Danemarca ITA Italia NOR Norvegia SWE SuediaARM Armenia EST Estonia LVA Letonia POL Polonia CHE ElveţiaAUT Austria FIN Finlanda LIE Liechtenstein PRT Portugalia MKD MacedoniaAZE Azerbaidjan FRA Franţa LTU Lituania ROU România TUR TurciaBEL Belgia GEO Georgia LUX Luxemburg RUSFederaţiaRusăUKR UcrainaMareaBIHBosnia şiSan UK: Britanie:DEU Germania MLT Malta SMRHerţegovinaMarino ENG&WAL Anglia şi ŢaraGalilorBGR Bulgaria GRC Grecia MDARepublicaMoldovaSRB Serbia UK: NIRHRV Croaţia HUN Ungaria MCO Monaco SVK Slovacia UK: SCOCYP Cipru ISL Islanda MNE Muntenegru SVN SloveniaMareaBritanie:Irlanda deNordMareaBritanie:ScoţiaÎn raport - în special în tabelele prezentate - au fost utilizate o serie de abrevieri:• (Qx) se referă la întrebare (numărul), în schema care apare în anexă, datorită căreia informaţiile au fostcolectate.• În cazul în care nu a existat nici o informaţie (valabilă), acest lucru este indicat prin "NA" (nu estedisponibil).• În unele cazuri, o întrebare nu a putut avea răspuns, pentru că s-a referit la o situaţie care nu există în ţararespondentă. Aceste cazuri şi cazurile în care a fost dat un răspuns, dar în mod clar nu se potrivea cuîntrebarea sunt prezentate ca "NAP" (nu se aplică).• FTE = echivalent normă întreagă; numărul de personal (judecători, procurori, etc.) este dat în echivalent denormă întreagă, astfel încât să permită comparaţii (acolo unde este posibil).14

Diagrama 1.2 Nivelul de populaţie şi PIB-ul pe cap de locuitor în Europa în 2010 (Q1, Q3)POPULAŢIA ŞI PIB-UL PE CAP DE LOCUITOR (IN €)PIB-UL PE CAP DE LOCUITOR (IN €)Mai puţin de 10.000 €De la 10.000 la mai puţin de 20.000€De la 20.000 la mai puţin de 4.0000€40.000 şi pestePOPULAŢIAMai puţin de 5.000.000 de locuitoriDe la 5.000.000 de locuitori la mai puţin de 10.000.000 de locuitoriDe la 10.000.000 de locuitori la mai puţin de 20.000.000 de locuitori20.000.000 de locuitori şi pesteDatele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului EuropeiNotă pentru cititor: hărţile folosite în acest raport indică în culori datele furnizate de către statelemembre pentru teritoriile care le privesc efectiv (cu excepţia teritoriilor statelor membre, care suntsituate dincolo de continentul european - adesea insule). Prin urmare, zonele colorate nu corespundneapărat cu graniţele geografice ale statelor membre. Astfel, informaţiile pentru Serbia nu se referă laKosovo, deoarece autorităţile sârbe nu au fost în măsură să furnizeze date pentru acest teritoriu. Înplus, informaţiile furnizate nu se referă la partea din teritoriul Ciprului, care nu se află sub controlulefectiv al Guvernului Republicii Cipru. Acelaşi lucru este valabil în Republica Moldova, în ceea cepriveşte Transnistria.15

Tabelul 1.3 Curs valutar în raport cu € de la 1 ianuarie 2009 şi 1 ianuarie 2011 şi evoluţia acestuiaState/entităţiCursul de schimb Cursul de schimbdin monedanaţională în €la 1 ian 2009din monedanaţională în €la 1 ian 2011Variaşi a bianualăa cursului deschimb almonedeinaţionale cuprivire laeuroAlbania 123 138,77 -12,8%Armenia 435 481,16 -10,6%Azerbaidjan 1,245 1,056 15,2%Bosnia şi Herţegovina 1,95583 1,95583 0,0%Bulgaria 1,95583 1,95583 0,0%Croaţia 7,331773 7,384297 -0,7%Republica Cehă 26,83 25,06 6,0%Danemarca 743 745,31 -0,3%Georgia 2,3475 2,37 -1,0%Ungaria 265,48 278,85 -5,0%Islanda 170 153,8 9,5%Letonia 0,702804 0,702804 0,0%Lituania 3,4528 3,4528 0,0%Moldova 14,7408 16,1045 -9,3%Norvegia 9,695 8,01 17,4%Polonia 4,2181 3,9603 6,1%România 3,9852 4,2848 -7,5%Federaţia Rusă 41,4275 40,4876 2,3%Serbia 89 105 -18,0%Suedia 10,8405 8,95 17,4%Elveţia 0,67 0,8 19,4%FYROMacedonia 61,4 61,1 0,5%Turcia 2,133 2,07 3,0%Ucraina 10,855 10,57 2,6%UK-Anglia şi Ţara Galilor 0,9609 0,8506 -11,5%UK-Irlanda de Nord 0,9609 0,8506 -11,5%UK-Scoţia 0,9609 0,8506 -11,5%16

Capitolul 2. Cheltuielile publice: instanţele, parchetul şi asistenţa juridică2.1 Cheltuielile publice cu privire la funcţionarea sistemului judiciar: privire de ansambluAcest capitol se concentrează pe mijloacele financiare alocate instanţelor, parchetelor şi asistenţei juridice.Metodologia utilizată pentru a prezenta cifrele rămâne apropiată de cea urmată în ediţia 2010 a acestuiraport de evaluare. Potrivit statelor, există modalităţi comune şi distincte de finanţare a instanţelor,parchetelor şi asistenţei juridice.Prin urmare, la fel ca în raportul din 2010, este imposibil de exemplu, pentru 8 state, să furnizeze dateseparate pentru instanţe şi parchete, deoarece acestea sunt incluse într-un singur buget (Austria, Belgia,Franţa, Germania, Grecia, Luxemburg, Spania şi Turcia).Danemarca (bugetul parchetului depinde parţial de bugetul de poliţie) nu a fost în măsură să furnizezeniciun fel de date privind bugetul alocat sistemului de procuratură, restricţionând, prin urmare, această ţarăde la un număr semnificativ de tabele şi cifre din cadrul acestui capitol. Spre deosebire de raportul anterior,Portugalia, San Marino şi Regatul Unit-Irlanda de Nord au reuşit să facă acest lucru şi ar trebui să fielăudate astfel de eforturi, care îmbunătăţesc analiza bugetului general.În ceea ce priveşte asistenţa juridică, datele bugetare au putut fi separate pentru 40 de state sau entităţi. Afost imposibil de separat bugetul alocat asistenţei juridice în Andora, Cipru, San Marino, Serbia, Slovacia,"Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Ucraina şi Marea Britanie-Scoţia. Spre deosebire deraportul anterior, Croaţia a reuşit să realizeze acest lucru, în timp ce Andora, San Marino, Slovacia,"Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" 12 , Ucraina şi Marea Britanie-Scoţia nu au fost în măsură săfurnizeze astfel de date de această dată.Din cele 48 de state sau entităţi vizate, 8 nu au fost în măsură să ofere totalul celor trei bugete (instanţe +parchet + asistenţa juridică): Andora, Cipru, Norvegia, San Marino, "Fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei", Ucraina, Marea Britanie-Scoţia (bugetul de asistenţă juridică nu este disponibil) şiDanemarca (bugetul ministerului public nu este disponibil).Având în vedere aceste diferenţe şi complexitatea acestor întrebări, CEPEJ a ales să descompună cât maimult posibil diversele elemente ale bugetelor pentru a permite o abordare progresivă. Prin urmare, treibugete au fost luate în considerare: bugetul alocat instanţelor, care va fi legat de partea raportului privind activităţile instanţelor (capitolul 5), bugetul alocat ministerului public, care va fi legat de partea raportului privind activitatea procurorilor(capitolul 10), bugetul alocat asistenţei juridice, care constituie un indicator al eforturilor consacrate de către un statsau o entitate de a face sistemul său judiciar accesibil şi care va fi legat de partea raportului privindaccesul la justiţie (capitolul 3).Tabelul 2.1 prezintă informaţii de bază, care permit comparaţii pentru fiecare dintre aceste trei bugete:instanţele (C) (prima coloană), sistemul de asistenţă juridică (LA) (a doua coloană), ministerul public (PP) (atreia coloană).Tabelul oferă, de asemenea, posibilitatea unui studiu al bugetelor pe bază comparativă: Coloana 4: bugetul alocat accesului la justiţie şi instanţelor (LA + C): bugetul total alocat instanţelor şiasistenţei juridice în 2010; Coloana 5: bugetul alocat tuturor organismelor care se ocupă de urmărirea penală şi judecată (PP + C):bugetul total alocat instanţelor şi ministerului public în 2010 (fără asistenţa juridică); Coloana 6: Bugetul alocat pentru toate cele trei bugete (C + LA + PP): bugetul total alocat instanţelor,asistenţei juridice şi ministerului public în 2010.Ca urmare, orice stat sau entitate va putea să se compare cu alte state sau entităţi considerate ca fiindsimilare. În acelaşi mod va putea apoi să se raporteze la rezultatele activităţii.12 "Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei" nu a furnizat date pentru asistenţa juridică, pentru că Legea privindasistenţa juridică gratuită, care a fost adoptată în decembrie 2009, a început sa fie aplicată din iulie 2010.17

În scopul contribuirii la o mai bună înţelegere a acestor comparaţii, au fost puse la dispoziţie toate cifreleraportate şi studiate. Au fost evidenţiaţi coeficienţii, în scopul de a permite comparaţii între categoriilecomparabile, prin conectarea cifrelor bugetare la numărul de locuitori şi PIB-ul pe cap de locuitor, sub formăde cifre.Urmărind tabelul principal, cifrele sunt prezentate cu coeficientul bugetului pe cap de locuitor şi coeficientulca procent din PIB pe cap de locuitor, pentru compararea categoriilor comparabile în mod realist.Raportul CEPEJ are drept scop evidenţierea seriilor statistice, care arată evoluţia indicatorilor de-a lungulanilor, făcând trimitere la datele din ciclurile de evaluare anterioare (a se vedea diagrama 3). În general,CEPEJ a ales să se refere la ultimele trei cicluri (datele din 2006, 2008 şi 2010). În cazul în care datele din2006 nu au fost considerate ca fiind suficient de temeinice, comparaţia se limitează la ultimele două cicluri.Notă pentru cititor: Bugetele indicate corespund, în principiu, (cu excepţia cazului menţionat în modexpres altfel) cu sumele, astfel cum au fost votate, şi nu în mod efectiv cheltuite. Acest lucru ar puteaavea un impact asupra rezultatelor furnizate de mai multe state membre, care nu au executat în 2010bugetul votat la sfârşitul anului 2009, ca urmare a efectelor crizei financiare şi economice. Acesta este înspecial cazul pentru Grecia, care a indicat, astfel cum s-a solicitat, bugetul votat de către Parlament, darcare nu a cheltuit bugetul planificat iniţial, datorită crizei.În plus, trebuie subliniat faptul că criza financiară şi economică ar fi putut avea un impact grav asuprasituaţiei bugetelor publice, începând cu anul de referinţă 2010: bugetele s-ar fi putut reduce de atunci,sau, dimpotrivă, unele state ar fi putut decide să dedice eforturi suplimentare către sistemul de justiţiepentru a face faţă provocărilor crizei.Toate sumele sunt indicate în euro. Pentru ţările care nu fac parte din zona euro, CEPEJ a fost foarteatentă la variaţiile cursurilor de schimb dintre moneda naţională şi euro (daca nu se precizează altfel,valoarea este luată de la 1 ianuarie 2011). Inflaţia ar putea explica, de asemenea, câteva evoluţii bugetaresemnificative. Acest fapt trebuie să fie pe deplin luat în considerare, în timpul interpretării variaţiilor dinstatele sau entităţile din afara zonei euro (a se vedea tabelul 1.3 din capitolul 1).Pentru o analiză mai în profunzime a specificităţii din bugetele diferitelor state sau entităţi membre,cititorul este invitat să examineze răspunsurile detaliate oferite de către fiecare stat sau entitate, care aparpe site-ul CEPEJ: www.coe.int/cepej.18

Tabelul 2.1 Bugetul public alocat instanţelor, asistenţei juridice şi ministerului public în 2010, în €(Q6, Q12, Q13)State/entităţiBugetul public Bugetul publictotal anual total anualaprobat aprobat alocatalocat instanţe- asistenţeilor, fara minis- juridicerul public şiasistenţajuridicăBugetul publictotal anualaprobat alocatprocuraturiiBugetul publictotal anualaprobat alocatInstanţelor şiasistenţeijuridiceBugetul publictotal anualaprobat alocatinstanţelor şiministeruluipublicBugetul publictotal anualaprobat alocatinstanţelor, ministeruluipublicşi asistenţeijuridiceAlbania 10 552 685 21 429 8 901 893 10 574 114 19 454 578 19 476 007Andora 5 803 340 NA 810 965 NA 6 614 305 NAArmenia 11 285 536 294 140 4 496 722 11 579 676 15 782 258 16 076 398Austria NA 18 400 000 NA NA 691 580 000 709 980 000Azerbaidjan 40 315 230 345 054 40 007 281 40 660 284 80 322 511 80 667 565Belgia NA 75 326 000 NA NA 859 511 000 934 837 000Bosnia şi Herţegovina 69 300 099 5 906 637 20 400 465 75 206 736 89 700 564 95 607 201Bulgaria 112 211 184 3 867 730 79 203 203 116 078 914 191 414 387 195 282 117Croaţia 211 304 301 229 550 41 296 176 211 533 851 252 600 477 252 830 027Cipru 33 546 827 NA 15 964 412 NA 49 511 239 NARepublica Cehă 346 497 809 28 361 213 83 446 289 374 859 022 429 944 098 458 305 311Danemarca 216 795 693 87 896 311 NAP 304 692 004 NA NAEstonia 26 797 340 2 982 213 9 135 614 29 779 553 35 932 954 38 915 167Finlanda 243 066 350 58 100 000 42 937 000 301 166 350 286 003 350 344 103 350Franţa NA 361 197 138 NAP NA 3 574 350 963 3 935 548 101Georgia 16 214 854 1 080 548 7 333 463 17 295 402 23 548 317 24 628 865Germania NA 382 382 576 NA NA 7 789 169 914 8 171 552 490Grecia NA 2 500 000 NA NA 620 970 911 623 470 911HUngaria 259 501 133 304 823 102 321 320 259 805 956 361 822 453 362 127 276Islanda 7 413 547 4 004 810 872 985 11 418 357 8 286 532 12 291 342Irlanda 148 722 000 87 435 000 43 854 000 236 157 000 192 576 000 280 011 000Italia 3 051 375 987 127 055 510 1 249 053 619 3 178 431 497 4 300 429 606 4 427 485 116Letonia 36 919 820 842 985 15 913 545 37 762 805 52 833 365 53 676 350Lituania 50 567 945 3 906 105 29 555 000 54 474 050 80 122 945 84 029 050Luxemburg NA 3 000 000 NAP NA 67 458 676 70 458 676Malta 10 260 000 85 000 2 569 000 10 345 000 12 829 000 12 914 000Moldova 8 472 063 314 034 4 416 909 8 786 097 12 888 972 13 203 006Monaco 3 805 800 224 400 1 357 600 4 030 200 5 163 400 5 387 800Muntenegru 19 943 898 169 921 5 176 984 20 113 819 25 120 882 25 290 803Ţările de Jos 990 667 000 359 000 000 615 642 000 1 349 667 000 1 606 309 000 1 965 309 000Norvegia 207 841 410 NA 18 298 000 NA 226 139 410 NAPolonia 1 365 085 000 23 244 000 312 514 570 1 388 329 000 1 677 599 570 1 700 843 570Portugalial 528 943 165 51 641 260 119 901 622 580 584 425 648 844 787 700 486 047România 355 246 737 7 915 238 162 428 333 363 161 975 517 675 070 525 590 308Federaţia Rusă 2 912 743 823 105 836 124 934 551 021 3 018 579 947 3 847 294 844 3 953 130 968San Marino 5 420 165 NA 409 149 NA 5 829 314 NASerbia 111 016 635 NA 22 608 698 161 163 413 133 625 333 183 772 111Slovacia 138 493 788 1 357 776 63 702 886 139 851 564 202 196 674 203 554 450Slovenia 178 158 919 5 834 338 19 263 376 183 993 257 197 422 295 203 256 633Spania NA 237 898 199 NA NA 3 964 118 020 4 202 016 219Suedia 557 260 358 195 683 782 127 316 425 752 944 140 684 576 783 880 260 565Elveţia 916 146 809 100 061 055 297 932 258 1 016 207 864 1 214 079 067 1 314 140 122FYROMacedonia 28 541 751 NA 4 740 867 NA 33 282 618 NATurcia NA 79 338 098 NAP NA 1 154 948 704 1 234 286 802Ucraina 264 262 150 NA 115 165 081 NA 379 427 231 NAUK-Anglia şi Ţara Galilor 1 182 000 000 2 521 000 000 755 810 000 3 703 000 000 1 937 810 000 4 458 810 000UK- Irlanda de Nord 83 154 000 96 280 000 43 500 000 179 434 000 126 654 000 222 934 000UK- Scoţia 146 420 820 NA 135 475 200 NA 281 896 020 NAMedia 462 944 370 105 027 562 125 795 834 538 402 159 811 993 175 895 761 369Mediana 138 493 788 6 910 938 40 651 729 181 713 629 202 196 674 266 420 514Maxim 7 309 253 808 2 521 000 000 1 249 053 619 7 691 636 384 7 789 169 914 8 171 552 490Minim 3 805 800 21 429 409 149 4 030 200 5 163 400 5 387 80019

ComentariiAlbania: bugetul aprobat pe 2010 a scăzut faţă de anul 2008, deoarece activitatea a 8 instanţe a fost întreruptă înaugust 2008.Armenia: 6 instanţe specializate au fost închise în 2009, ceea ce a dus la reducerea personalului şi a cheltuielilor deformare profesională în anul 2010.Azerbaidjan: ca urmare a dezvoltării economice rapide, această ţară continuă realizarea de reforme judiciare-legislativela scară largă şi creşterea semnificativă a bugetului general al sistemului judiciar.Belgia: bugetul pentru construirea de noi instanţe sau întreţinerea clădirilor existente este exclus de la bugetulServiciului Public Federal de Justiţie. Proprietatea imobiliară a statului Belgia este gestionată de către Régie desBâtiments, care nu deţine separat o parte specifică pentru justiţie.Bosnia şi Herţegovina: sumele oferite sunt estimări ale execuţiei bugetare. Spre deosebire de ciclurile anterioare,costurile avocaţilor pentru apărarea obligatorie şi costurile cu avocaţi pentru persoanele nevoiaşe nu sunt incluse.Republica Cehă: reducerile în cheltuielile de justiţie se datorează crizei economice.Danemarca: o parte din "bugetul procuraturii", depinde de bugetul poliţiei; prin urmare, bugetul parchetului nu poate fiindicat.Franţa: sumele bugetului total anual, alocate tuturor instanţelor se descompun în justiţie judiciară şi justiţie administrativă+ estimarea costurilor pentru transportul inculpaţilor sub escortă, evaluarea costurilor procurorilor din cadrul Ministeruluide Interne, estimarea costurilor pentru paza sălilor de judecată (229 milioane) + suma valorii de închiriere a clădirilorinstanţelor, puse la dispoziţia statului gratuit de către autorităţile locale, ca parte a transferului de costuri, în urmadescentralizării (66,9 milioane) + o parte din cheltuielile plătite de către administraţia centrală a Ministerului Justiţieipentru funcţionarea instanţelor în conformitate cu normele bugetare.Bugetul de asistenţă juridică include sumele provenite din reintegrarea sumelor luate din recuperarea a 11,5 milioane €şi din cheltuielile de impozitare legate de aplicarea unei cote reduse de TVA de 5,5% avocaţilor care lucrează în cadrulsistemului de asistenţă juridică.Georgia: ca rezultat al fuziunii tribunalelor de primă instanţă în perioada 2009-2010, au fost stabilite în plus 9 instanţeunificate, caz în care salariile membrilor personalului au fost crescute. Toate cele menţionate mai sus au dus la creştereabugetului alocat pentru salarii. Spre deosebire de anul 2008, sumele includ datele bugetului instanţelor comune, printrecare cele ale Curţii Supreme.Germania: Datele bugetare din Germania sunt restrânse, deoarece unele landuri nu au fost în măsură să delimitezebugetul parchetelor de bugetul instanţelor. Pentru mai multe detalii vă rugăm să consultaţi răspunsurile detaliatefurnizate de Germania la www.coe.int/cepej..Grecia: spre deosebire de anul 2008, acest buget include bugetul aprobat pentru Curtea de Conturi. Creştereaobservată între 2008 şi 2010 este efectul punerii în aplicare a legii care prevede o creştere a salariilor brute alejudecătorilor. Cu toate acestea, bugetul votat pentru 2010 nu a fost executat, din cauza crizei financiare.Spre deosebire de anul 2008 şi în conformitate cu nota explicativă, sumele prevăzute exclud sub "Cheltuieli de justiţie"plata avocaţilor din cadrul sistemului de asistenţă juridică.Letonia: bugetul destinat salariilor judecătorilor şi angajaţilor instanţelor a fost redus cu aproximativ 15%, din cauzacrizei financiare.Lituania: la sfârşitul anului 2008 salariile judecătorilor au fost mărite, dar din cauza crizei au fost tăiate în 2009 şi aurămase scăzute şi în anul 2010. Creşterea bugetului pentru sistemul de justiţie se datorează faptului că bugetulMinisterului Justiţiei şi al departamentului Penitenciar nu au fost afectate pentru anul 2008.Luxemburg: aceste cifre sunt provizorii şi cheltuielile reale pot fi mai mari sau mai mici odată ce bugetul este executat.Când previziunile au fost făcute de către autorităţi s-a considerat că cheltuielile ar fi mai mari decât în anii anteriori şi,prin urmare, cifrele puse în bugetul provizoriu pentru 2010 au fost mai mari decât cele din 2008.Republica Moldova: Datele nu includ bugetul alocat instanţelor militare.Bugetul întregului sistem de justiţie (coloana 1) indicat pentru anul 2010 nu poate fi comparat cu bugetul indicat pentruanul 2008, deoarece cifrele nu includ aceleaşi contribuţii. Într-adevăr, bugetul întregului sistem de justiţie a rămas stabilîntre 2008 şi 2010.Muntenegru: Muntenegru fiind dedicat aderării la UE, numeroase activităţi pentru consolidarea capacităţilor justiţiei suntsprijinite de UE şi de alţi parteneri internaţionali, care oferă sprijinul finanţatorilor internaţionali, atât în formareaprofesională, cât şi în furnizarea de echipamente pentru autorităţile judiciare.Bugetul pentru instanţe include bugetul Curţii Constituţionale.Polonia: toate datele bugetare sunt influenţate de doi factori importanţi: rata de schimb Euro-Złot (creştere deaproximativ 7%) şi programele finanţate de UE, care acoperă multe dintre cheltuielile naţiunii. Bugetul Ministerului Publicpentru 2010 este separat de bugetul Justiţiei. Sumele oferite sunt un rezultat al transferurilor bugetare cauzate desepararea Ministerului Public de Ministerul Justiţiei.Federaţia Rusă: bugetul alocat tuturor instanţelor (coloana 2) include: 1) Bugetul alocat Curţii Supreme Comerciale şisistemului instanţelor comerciale, 2) bugetul alocat Curţii Supreme de Justiţie (cea mai mare instanţă de judecată dejurisdicţie generală), 3) bugetul alocat Departamentului Judiciar al Curţii Supreme şi sistemului instanţelor inferioare dejurisdicţie generală.Slovacia: asistenţa juridică este finanţată din două părţi diferite ale bugetului alocat sistemului de justiţie: bugetulCentrului de Asistenţă Juridică şi bugetul instanţelor. Suma înscrisă în tabel reprezintă exclusiv bugetul aprobat alCentrului de Asistenţă Juridică. Această sumă nu include plăţile din bugetele instanţelor către avocaţii care acordăasistenţă juridică în cauzele civile sau penale, şi anume cheltuielile avocaţilor numiţi cu titlu gratuit participantului decătre judecător în cadrul procedurilor civile, precum şi costurile din oficiu stabilite avocaţilor în cadrul procedurii penale.Suma acestor costuri este inclusă în bugetul instanţelor şi nu poate fi extrasă.Suedia: din cauza diferenţelor în nomenclator, în cadrul sistemelor de audit diferite, există o problemă inerentă în cadrulcomparaţiei între numerele din 2008 şi 2010. Ca urmare, cifrele prezentate în întrebarea 6 ar trebui folosite cu prudenţă.20

Cifrele nu sunt de buget aprobat, ci de cheltuieli executate. Cifrele rectificate arată o creştere începând din 2008 cu17,20%, în principal din cauza cursului de schimb. Diferenţa în coroane suedeze ar fi de fapt o scădere cu 3,24%.Elveţia: sumele prevăzute sunt extrapolate pentru întregul stat federal dintr-un număr semnificativ de cantoane. Între2008 şi 2010, sistemele de justiţie din cantoane şi ale Confederaţiei au pregătit punerea în aplicare a noilor proceduricivile şi penale unificate (în loc de 27): unele cantoane au modificat deja legislaţia (organizare nouă, număr crescut deinstanţe şi parchete), iar altele au ales să aştepte şi să acţioneze într-o etapă ulterioară, dacă este necesar. 20% dindiferenţa dintre sumele prevăzute în 2008 şi 2010 se datorează cursului de schimb.Turcia: datele prezentate în Tabelul 2.1 nu acoperă Curtea Constituţională, Curtea de Casaţie, Consiliul de Stat,Consiliul Electoral Suprem, precum şi instanţele militare. Pe de altă parte, datele din prima coloană includ bugetulMinisterului de Justiţie, care acoperă, de asemenea bugetul Curţii conflictelor jurisdicţionale, Consiliul Electoral Supremşi Instituţia de Medicină Legală, bugetul Instituţiei Atelierelor din Penitenciare, Bugetul Academiei de Justiţie a Turciei,precum şi alocările transferate Uniunii Asociaţiilor Barourilor din Turcia de către Ministerul Finanţelor."Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei": bugetul instanţelor include bugetul Consiliului Curţii şi Academia deformare profesională a judecătorilor şi procurorilor. Resurse suplimentare sunt alocate pentru informatizare şi investiţii înnoi clădiri (instanţe) de la organizaţiile internaţionale (Banca Mondială, USAID).Legislaţia nouă (noiembrie 2010) stabileşte un procentaj fix pentru finanţarea sistemului judiciar, în valoare de 0,8% dinPIB, ceea ce este de două ori mai mare decât bugetul actual al instanţelor. Acest nivel de 0,8% din PIB va fi atins în modprogresiv, cu creşteri egale până în 2015. In caz de reechilibrare a bugetului de stat, fondurile alocate pentru putereajudecătorească nu pot fi diminuate. În cadrul bugetului instanţelor, există fonduri de urgenţă ca rezervă actuală, care nupot depăşi 2% din cheltuielile curente ale bugetului instanţelor. Cel puţin 2,5% din bugetul instanţelor trebuie să fiecheltuit pe formarea profesională a judecătorilor, grefierilor, poliţiei instanţelor şi alţi angajaţi ai instanţelor judecătoreşti.Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor: această cifră nu include Capitalul (cheltuieli privind bunurile de capital, cum ar fiterenuri, clădiri, instalaţii şi utilaje, care vor fi exploatate în activitatea comercială în mai mult de un exerciţiu financiar şicare vor fi prezentate în bilanţ ca active fixe).2.1.1 Cheltuielile publice privind funcţionarea sistemului general de justiţieCEPEJ îşi propune să identifice, să înţeleagă şi să analizeze funcţionarea sistemului judiciar (funcţionareainstanţelor judecătoreşti). Prin urmare, raportul se concentrează în principal asupra bugetelor pentruinstanţele judecătoreşti, parchete şi asistenţa juridică. Totuşi, este interesant să se studieze, înainte de oriceanaliză suplimentară asupra bugetelor sistemului judiciar, eforturile depuse de autorităţile publice faţă deinstanţele judecătoreşti, în comparaţie cu eforturile desfăşurate pentru funcţionarea sistemului general dejustiţie, care poate include, de exemplu, bugetul sistemelor penitenciare, funcţionarea Ministerului Justiţieisau alte instituţii, cum ar fi Curtea Constituţională sau Consiliul de Justiţie, protecţia juridică a tinerilor, etc.Notă pentru cititor: datele din prima coloană a tabelului 2.1 sunt indicate numai pentru scopuriinformative. Fiecare stat membru sau entitate au fost invitate să includă toate bugetele alocate justiţiei,dar, aşa cum apare în tabelul 2.2, bugetele indicate nu reprezintă toate aceeaşi realitate, ţinând seama decompetenţele diferite date justiţiei în funcţie de state şi entităţi. Este, în special, relevant să se delimitezestatele membre, care au inclus bugetul sistemului penitenciar în bugetul general al justiţiei, de cele carenu. Astfel Andora, Bulgaria, Republica Cehă, San-Marino şi Spania nu includ bugetul sistemuluipenitenciar în bugetul alocat pentru întregul sistem de justiţie (a se vedea coloana 2 din tabelul 2.2).21

Tabelul 2.2 Bugetul aprobat general anual alocat întregului sistem de justiţie în 2010, în € (Q10)State/entităţiBugetul public total anualalocat întregului sistemjudiciar*Albania 53 278 944Andora 36 963 662ArmeniaNA*Austria 1 174 830 000*Azerbaidjan 100 914 019*Belgia 1 802 642 657*Bosnia şi Herţegovina 177 456 251Bulgaria 224 069 853*Croatia 352 621 340*Cipru 79 536 746Republica Cehă 557 183 160*Danemarca 2 086 000 000*Estonia 98 519 256*Finlanda 792 410 000*Franţa 7 517 535 561GeorgiaNA*Germania 13 320 680 442*Grecia 714 721 911*Ungaria 1 604 399 373*Islanda 23 343 734*Irlanda 2 540 438 000*Italia 7 716 811 123*Letonia 137 747 332*Lituania 155 377 083*Luxemburg 116 165 559*Malta 83 998 000*Moldova 54 453 215*Monaco 9 039 700*Muntenegru 38 236 480*Ţările de Jos 6 098 900 000*Norvegia 3 754 745 000*Polonia 2 821 561 570*Portugalia 1 693 952 793*România 569 175 715*Federaţia Rusă 9 129 524 916San Marino 792 288*Serbia 245 022 123*Slovacia 278 261 799*Slovenia 263 000 000Spania 4 632 278 011*Suedia 4 064 159 050*Elveţia 1 363 587 966*FYROMacedonia 44 880 556*Turcia 2 274 389 431*Ucraina 727 216 001*UK-Anglia şi Ţara Galilor 10 866 000 000*UK-Irlanda de Nord 1 378 080 000*UK-Scoţia 1 993 680 000MediaMediana1 953 512 096641 948 813MaximMinim13 320 680 442792 288Notă: * indică ţările care includ sistemul penitenciar ca element bugetar în calculul bugetului întregului sistem de justiţie.22

Diferenţe puternice între statele europene trebuie să fie evidenţiate în ceea ce priveşte angajamentulbugetar al autorităţilor publice cu privire la funcţionarea justiţiei. Pe de altă parte, în momentul analizăriidatelor, trebuie avute în vedere nivelurile de neomogenitate a prosperităţii dintre statele membre. Deci,trebuie delimitate comparaţiile statelor care sunt considerate a fi în mod rezonabil comparabile privindstandardele lor de trai.În plus, elementele care sunt sau nu luate în vedere în cadrul acestui buget general trebuie să fie luate înconsiderare pentru analize relevante. Pentru prima dată, CEPEJ este în măsură să indice elementelebugetare, care sunt luate în considerare de către statele membre atunci când furnizează bugetul general aljustiţiei. Prin urmare, pentru această ediţie, CEPEJ a decis nu să compare cu valori specifice evoluţia acestuibuget din anii anteriori şi 2010. Se speră că o astfel de evoluţie poate fi măsurată în ciclurile următoare deevaluare, luând în considerare parametrii similari.Totuşi, tendinţele pot fi indicate de către elementele furnizate de mai multe state membre. Bugetul general aljustiţiei a crescut în mai multe state din 2008 (luând în considerare evoluţia cursurilor de schimb),- sub 5% (Austria, Bulgaria, Muntenegru, Ţările de Jos),- Între 5 şi 10% (Bosnia şi Herţegovina, Finlanda, Italia, Monaco, Slovenia),- Între 10% şi 20% (Belgia, Danemarca, Franţa, Luxemburg, Spania),- Între 20 şi 50% (Lituania, Norvegia, Portugalia),- Peste 50% (Azerbaidjan 13 , Cipru, Turcia).Unele state membre se referă explicit la investiţiile economice în sistemul judiciar (Suedia a investit pentru aproteja eficient parchetele, calitatea sistemului judiciar, regimul penitenciar şi sistemele de probaţiune şipentru a consolida aşteptările victimei în întregul sistemul de justiţie), investiţii semnificative în clădirileinstanţelor (Azerbaidjan, Cipru), modernizări în sistemul penitenciar (Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina)sau investiţii mari în aplicaţiile IT (Azerbaidjan, Portugalia).Dimpotrivă, alte state indică o scădere a bugetului general al justiţiei din cauza crizei financiare şi economice(Albania, Estonia, Ungaria, Irlanda, Letonia, România, Serbia, Slovacia, "Fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei").13 Această dezvoltare trebuie să fie temperată de o evoluţie favorabilă a cursului de schimb de 15.2% între 2008 şi 2010.23

2.3 Elementele bugetare care sunt incluse în întregul sistem de justiţie (Q11)State/entităţi Instanţe AsistenţajuridicăAlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruŢările de JosNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFYROMacedoniaTurciaUcrainaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordUK-ScoţiaNotă: San Marino nu este inclus în tabelul 2.3. Toate întrebările date la întrebarea 11 sunt negative.ComentariiParchetulSistemulpenitenciarServiciul deprobaţiuneConsiliuljudiciarProtecţiajudiciarăa minorilorFunctionarea ServiciileMinisterului pentru refugi-Altelede Justiţie aţi şi solicitanţiide azilDa 47 42 42 42 33 27 23 43 9 20Nu 1 6 6 6 12 16 20 5 36 26NA/NAP 0 0 0 0 3 5 5 0 3 2Malta: în ceea ce priveşte bugetul întregului sistem de justiţie (coloana 1), Forţa de Poliţie a intrat, de asemenea, subcompetenţa Ministerului de Justiţie şi Afacerilor Interne în 2010 şi bugetul total alocat Poliţiei a fost de 45.013.000 €.Slovenia: "protecţia judiciară a minorilor", nu înseamnă servicii speciale pentru minori (cum ar fi educaţia, locuinţele,etc.). Bugetul sistemului de justiţie se referă la procedurile penale împotriva minorilor, dar nu la alte cheltuieli (sociale). Înmod similar, categoria "servicii de Probaţiune" implică activitatea comisiilor de probaţiune din Ministerul Justiţiei, dar nu şialte posibile cheltuieli.Spania: refugiaţii, serviciile în domeniul azilului şi sistemul penitenciar depind de Ministerul de Interne, iar protecţiajuridică a minorilor a fost transferată Regiunilor Autonome.Elveţia: răspunsurile corespund situaţiei în cea mai mare parte a cantoanelor.24

Printre «alte» elemente care constituie bugetul general al justiţiei, pot fi menţionate, inter alia curţileconstituţionale (Letonia, Republica Moldova, Turcia), organismele judiciare naţionale de administrare(Republica Moldova), avocatura de stat (Albania), serviciile de punere în executare (Albania, Finlanda,Republica Moldova), serviciile de justiţie comunitară (Marea Britanie-Scoţia), notariatele (RepublicaMoldova), centrele de armonizare a legislaţiei şi institutele de justiţie (Republica Moldova), organismeleoficiale de publicare (Albania), medicina legală şi/sau expertiza judiciară (Albania, Republica Moldova,Suedia, Turcia), organismele sau cheltuielile electorale (Finlanda, Turcia), asigurările sau fondurile socialepentru personalul judiciar (Letonia) sau diferite agenţii însărcinate, de exemplu, cu adopţia (Albania),protecţia datelor (Finlanda), restituirea proprietăţilor (Albania), prevenirea criminalităţii (Finlanda, Suedia),medicamentele (Marea Britanie-Scoţia), victimele şi fondurile de compensare (Suedia, Marea Britanie-Scoţia). În unele state membre, poliţia este de asemenea inclusă în acest buget general (Suedia, MareaBritanie-Scoţia).Diagrama 2.4 Proporţia Cheltuielilor Publice Totale, la nivel de stat şi regional, alocat întreguluiSistem Judiciar, în % (Q2, Q10)Suma medie = 1,9%Mediana = 1,9%Notă: încă o dată, aceste informaţii trebuie să fie analizate cu atenţie şi anume luând în considerare aria bugetuluigeneral al justiţiei şi, în special, includerea sistemului penitenciar sau nu.2.1.2 Angajamentul bugetar pentru instanţeÎn scopul de a calcula proporţia luată de buget pentru sistemul judiciar în cadrul bugetului general pentrujustiţie, CEPEJ a ales să limiteze domeniul de aplicare al cheltuielilor publice destinate funcţionăriiinstanţelor, stricto sensu (excluzând bugetele pentru parchete şi asistenţă juridică), ceea ce permite, prinurmare, o comparaţie de date omogene, în ciuda diversităţii de răspunsuri date la întrebarea 10. Din punctde vedere metodologic, compararea datelor este, prin urmare, ştiinţific relevantă. Statele ale cărorrăspunsuri la întrebarea 10 nu au fost relevante au fost excluse din acest studiu. Ca rezultat, 34 de statemembre sau entităţi (cu 2 mai mult decât în ultimul ciclu de evaluare) sunt luate aici în considerare.25

Diagrama 2.5 Proporţia bugetului întregului Sistem Judiciar în 2010 alocat Instanţelor (cu excepţiaParchetelor şi Asistenţei Juridice), în % (Q6, Q10)Suma medie = 33,4%Mediana = 31,9%Notă: cele 8 state care nu au putut furniza date separate pentru instanţe şi parchete nu sunt luate aici în considerare(Austria, Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Luxemburg, Spania şi Turcia).Chiar dacă informaţiile furnizate nu cuprind toate statele membre, se poate observa că situaţia din Europaeste foarte inegală când se identifică priorităţile bugetare pentru state în materie de justiţie. Mai mult dejumătate din statele sau entităţile europene angajează mai multe resurse bugetare în alte domenii ale justiţieidecât pentru funcţionarea instanţelor. În 4 state sau entităţi (Norvegia, Irlanda, Marea Britanie-Irlanda deNord şi Marea Britanie-Scoţia) instanţele reprezintă mai puţin de 10% din angajamentul bugetar publiccătre justiţie. Prin opoziţie, 8 din statele europene respondente dedică mai mult de 50% din buget pentrujustiţie, pentru funcţionarea instanţelor (Bulgaria, Muntenegru, Croaţia, Republica Cehă, România,"Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Elveţia şi Slovenia). Acest lucru reflectă, în special,diferenţele de organizare a sistemului judiciar, după cum activităţile principale ale instanţelor pot fi diferite. Înunele ţări, instanţele îndeplinesc activităţi privind registrele funciare şi comerciale (de exemplu Austria,Polonia), în timp ce în alte ţări aceste activităţi sunt îndeplinite de organisme separate, specializate(Azerbaidjan, Ţările de Jos, de exemplu).26

2.2 Bugetul public alocat instanţelorAceastă secţiune măsoară eforturile pe care fiecare stat sau entitate le face pentru buna funcţionare ainstanţelor.Dintre 48 de state sau entităţi, 40 au fost incluse în această analiză. Cifrele iau în considerare numai acelestate care furnizează bugete distincte alocate instanţelor şi procuraturii. Nu include bugetul alocat asistenţeijuridice.2.2.1 Bugetul public alocat tuturor instanţelorDatele sunt evaluate pe cap de locuitor şi în raport cu PIB-ul pe cap de locuitor (în %), respectiv în aşa fel,încât să se ia în considerare, în cadrul analizei, dimensiunile statelor sau entităţilor, precum şi nivelurile debogăţie a ţărilor.Diagrama 2.6 Bugetul public anual alocat tuturor instanţelor (cu excepţia asistenţei juridice şiministerului public) pe cap de locuitor în 2010, în € (Q1, Q6)Suma medie = 37,0 €Mediana = 27,0 €Notă: Datele prezentate de statele mici (San Marino, Monaco) trebuie să fie raportate la numărul mic de locuitori, atuncicând se compară eforturile bugetare pe cap de locuitor. Prin urmare, aceste state nu sunt întotdeauna luate înconsiderare în analiza de mai jos.Eforturile bugetare alocate pe cap de locuitor pentru funcţionarea instanţelor diferă în mod semnificativ întrestatele membre, de la valori mici, de mai puţin de 10 € pe cap de locuitor în statele est-europene, undedezvoltarea economică rămâne fragilă (Republica Moldova, Albania, Armenia, Georgia, Azerbaidjan,Ucraina) la sume care depăşesc 100 € pe cap de locuitor în statele mai bogate, cum ar fi Elveţia. Cu toateacestea, situaţia economică din statele membre nu este singura explicaţie: unele state membre acordă oprioritate înaltă pentru funcţionarea instanţelor, în timp ce altele au priorităţi mai echilibrate între diferitelecomponente ale sistemului lor de justiţie.27

Diagrama 2.7 Bugetul public anual alocat tuturor instanţelor (cu excepţia ministerului public şiasistenţei juridice) ca procent din PIB pe cap de locuitor, în 2010 (Q1, Q3 şi Q6)Suma medie = 0,24%Mediana = 0,20%O perspectivă diferită este constatată atunci când se analizează bugetul alocat instanţelor, prin comparaţiecu prosperitatea statelor, în ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor. Statele care beneficiază de asistenţăla scară largă pentru îmbunătăţirea statului de drept, în special din Uniunea Europeană sau alte organizaţiiinternaţionale, alocă în mod automat proporţii relativ ridicate din buget către sistemul judecătoresc. Acestaeste cazul, în special, pentru Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina şi "Fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei".În consecinţă, statele sau entităţile din Europa de Vest, care au niveluri naţionale mai ridicate de bogăţie,cum ar fi Danemarca, Finlanda, Norvegia, Irlanda, Islanda, Ţările de Jos, Elveţia, Suedia, MareaBritanie-Anglia şi Ţara Galilor, par să cheltuiască o sumă mai mică (PIB pe cap de locuitor ) pentrufinanţarea instanţelor. Acest efect distorsionat trebuie să fie luat în considerare atunci când se fac posibilecomparaţii, în scopul de a nu se face comentariul greşit, în conformitate cu care un stat sau o entitate bogatenu ar aloca un buget semnificativ pentru funcţionarea instanţelor sale.28

Diagrama 2.8 Variaţia bugetului public anual alocat tuturor instanţelor (cu excepţia asistenţei juridiceşi ministerului public) între 2008 şi 2010, în % (Q6)Suma medie = 4,0%Mediana = 5,0%Variaţia bugetului alocat instanţelor între 2008 şi 2010 poate fi măsurată în 36 din cele 48 de state sauentităţi. În medie, în Europa, bugetul a crescut cu 4%, în ciuda crizei economice şi financiare. Cu toateacestea, situaţia (în euro) nu este omogenă între statele membre: 21 dintre statele respondente au crescutbugetul alocat funcţionării instanţelor, în timp ce 15 state au diminuat această parte.O parte din aceste rezultate trebuie să fie atenuate datorită variaţiei cursului de schimb dintre monedelenaţionale şi euro (Azerbaidjan, Republica Cehă, Polonia, Suedia) şi chiar trebuie să fie atribuite completacestui factor în ceea ce priveşte Elveţia 14 . Cu toate acestea, creşterea din mai multe state poate fi, deasemenea, explicată în special prin creşterea ratei de remunerare oficială (Armenia) sau investiţii majore înclădiri (Republica Moldova). În Azerbaidjan, ca urmare a dezvoltării economice şi a reformelor legislative şijudiciare intensive au fost puse în aplicare proiecte la scară largă pentru îmbunătăţirea sistemului judiciar, înspecial investiţiile pentru dezvoltarea unui concept unificat (standarde) pentru proiectarea clădirilorinstanţelor, construcţia de clădiri judecătoreşti inovatoare (complexe judecătoreşti), punerea în aplicare aproiectelor moderne ICT în instanţele de judecată şi o creştere semnificativă a numărului de judecători şi apersonalului instanţei. Federaţia Rusă pare să fi menţinut eforturile sale continue cu privire la de reformeledin sistemul judiciar. Republica Cehă explică, de asemenea, creşterea prin evoluţia situaţiei economice şinecesitatea ca statul să urmărească creşterea ratelor de TVA, a costului de energii, apă, etc. Dimpotrivă, sepoate observa că criza financiară şi economică din 2008 a avut un impact negativ asupra acestui efortbugetar în mai mult de o treime din statele europene, care au trebuit să reducă bugetul instanţelor, de celemai multe ori, împreună cu alte reduceri (generale) ale bugetelor publice.Unele scăderi în bugete sunt, de asemenea, explicate prin efectul negativ al evoluţiei cursului de schimb,care nu reflectă aceeaşi tendinţă în monedele naţionale: de fapt, bugetele în monedele naţionale au crescutuşor, în Albania, Marea Britanie-Scoţia şi România. În plus, efectul scăderii este mai redus în ceea cepriveşte Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor.14 A se vedea tabelul 1.3.de mai sus.29

2.2.2 Componenţa bugetului alocat instanţelorÎn scopul de a analiza mai exact bugetele alocate instanţelor, CEPEJ studiază diferitele componente aleacestor bugete, prin evidenţierea diferitelor elemente: salariile brute ale personalului, TehnologiileInformaţionale - IT - (calculatoare, software, investiţii şi întreţinere), taxele judiciare (cum ar fi remunerareainterpreţilor sau a experţilor), costurile pentru angajarea şi asigurarea funcţionării clădirilor, investiţiile înclădiri, formarea profesională.24 din cele 48 de state sau entităţi în cauză au fost în măsură să indice cifrele privind astfel de detalii şi alte18 se apropie de acest obiectiv, ceea ce reprezintă o îmbunătăţire calitativă majoră a datelor prelucrate, încomparaţie cu ciclul de evaluare anterior, de care statele membre trebuie să fie lăudate. Această evoluţiepozitivă cu privire la o cunoaştere mai exactă a bugetelor instanţelor este încurajatoare şi permite creareaunei defalcări relevante a principalelor componente ale bugetelor instanţelor.Notă: pentru Austria, Belgia, Franţa, Grecia, Germania, Luxemburg, Spania şi Turcia, sumeleindicate mai jos includ atât instanţele, cât şi procuratura, deoarece nu a fost posibil pentru aceste state săspecifice ambele bugete.Tabelul 2.9 Defalcarea în funcţie de componenţa bugetelor instanţelor în 2010 (Q6)State/entităţiBugetul publicanual alocatsalariilor (brute)Bugetul publicanual alocatinformatizării(echipamente,investiţii,întreţinere)Bugetul publicanual alocatcheltuielilor dejustiţieBugetul publicanual alocatclădirilor instanţelor(întreţinere,costuri defuncţionare)Bugetul publicanual alocatInvestiţiilor înclădiri noiBugetul publicanual alocatformării şieducaţieiAlbania 8 233 494 189 861 1 498 660 80 767 516 834 33 069 NAAndora 5 690 922 NA 86 000 3 000 NAP 23 418 NAPArmenia 8 782 622 36 204 32 213 418 540 81 398 360 226 1 574 333Austria 369 730 000 47 970 000 103 630 000 77 750 000 NAP 1 100 000 109 800 000Azerbaidjan 22 576 111 2 710 000 NAP 2 771 000 9 186 553 1 293 230 1 778 336Belgia 621 115 000 37 623 000 107 464 000 68 767 000 6 341 000 5 220 000 88 307 000Bosnia şi Herţegovina 56 289 944 1 058 373 1 262 957 7 147 962 NAP 1 087 908 8 359 592Bulgaria 76 452 684 322 123 10 740 991 202 289 NA 25 799 18 699 888Croaţia 145 186 639 11 684 416 31 059 496 5 949 553 4 497 538 1 624 490 11 302 169Cipru 22 335 367 116 180 87 100 2 653 611 6 310 040 98 929 1 945 600Republica Cehă 200 850 638 7 412 689 12 058 220 4 608 165 NAP 101 057 121 467 040Danemarca 148 501 965 17 053 306 NAP 33 408 917 NA 2 012 585 15 818 920Estonia 20 629 784 271 414 841 964 4 821 159 NA 214 574 18 445Finlanda 184 667 056 11 967 040 8 124 195 31 586 338 NA NA 6 721 721Franţa 2 174 257 350 48 085 112 475 409 713 273 692 554 157 210 031 72 585 033 373 111 170Georgia 11 026 251 118 976 3 920 373 227 382 128 809 428 188 364 875Germania 4 758 375 002 161 650 654 1 712 187 748 315 904 319 65 625 004 56 770 990 718 656 197Grecia 597 275 000 300 000 3 400 000 10 416 000 9 379 911 200 000 NAPUngaria 209 393 222 7 532 956 16 030 255 26 297 344 NA247 356 NAPIslanda NA 123 537 NA NA NA NA NAIrlanda 52 943 000 5 457 000 180 000 17 972 000 57 163 000 1 172 000 13 835 000Italia 2 274 336 102 58 083 534 317 399 440 269 968 019 NA 755 313 130 833 579Letonia 24 194 890 1 807 390 2 840 282 6 677 230 NA 211 718 1 188 310Lituania 34 853 452 779 367 211 886 1 387 656 NAP 234 882 13 100 702Luxemburg 48 884 317 1 500 000 3 643 000 596 100 NAP 119 500 15 715 759Malta 7 151 000 1 308 000 1 399 000 100 000 300 000 2 000 NAPMoldova 5 150 736 650 776 NA 800 835 715 705 201 043 952 968Monaco 3 921 800 NA 850 000 NA NA 65 000 326 600Muntenegru 13 968 319 430 535 2 918 231 69 750 NAP NAP 2 557 061Ţările de Jos 733 603 000 98 485 000 3 673 000 109 615 000 NAP 20 522 000 24 769 000Norvegia 131 803 069 7 416 880 NAP 46 649 616 1 758 951 2 470 205 17 742 689Polonia 894 463 000 10 512 000 148 297 000 68 961 000 42 381 000 2 329 000 198 142 000Portugalia 429 475 486 10 565 978 27 544 641 38 762 543 NAP 22 594 517 NARomânia 181 192 857 774 286 71 190 33 529 762 11 571 429 421 975 127 685 238Federaţia Rusă 1 864 433 723 97 767 272 12 964 676 186 833 154 225 871 947 7 929 817 516 943 234San Marino 4 004 926 51 097 288 192 NA 1 044 046 30 120 1 784Serbia 93 326 436 NAP NAP 8 530 951 NAP NAP 9 159 248Slovacia 90 173 951 2 152 994 312 818 8 900 352 NAP 1 336 296 36 975 153Slovenia 126 167 405 4 074 203 37 976 296 7 634 034 1 077 240 1 229 741 NAPSpania 1 329 868 250 158 163 660 NA NA NA NA NASuedia 394 206 713 13 108 158 NA 78 077 930 NA 6 873 752 70 688 129Elveţia 707 602 496 38 348 245 88 050 242 59 589 128 7 137 382 3 464 996 11 954 320FYROMacedonia 24 154 827 146 481 959 869 1 715 319 232 275 421 588 911 392Turcia 832 198 544 22 973 075 48 236 098 26 289 836 224 734 300 516 850 NAUcraina 146 973 360 NA NA 6 766 912 NA 453 280 110 068 598UK-Anglia şi Tara Galilor 717 000 000 30 000 000 64 000 000 238 000 000 1 000 000 1 000 000 131 000 000UK-Irlanda de Nord 46 800 000 10 000 000 2 441 000 23 600 000 NA313 000 NAUK-Scoţia 52 888 680 4 914 000 13 718 250 51 480 000 NAP 1 170 000 22 249 890Altele30

ComentariiFinlanda: ceea ce priveşte informatizarea, rezultatele crescute se datorează în principal planificării şi pregătirii nouluisistem de date (sistem nou de gestiune informatică în materie penală).Germania: sumele prevăzute aici sunt doar estimări şi trebuie să fie luate în considerare cu atenţie, deoarece unelelanduri nu au fost în măsură să precizeze defalcările. Pentru mai multe detalii vă rugăm să consultaţi răspunsuriledetaliate furnizate de Germania la www.coe.int/cepej.Monaco: scăderea între 2008 şi 2010 pentru secţiunea «altele» poate fi explicată prin faptul că, în 2008, 220.000 €alocaţi asistenţei juridice au fost incluşi în secţiunea "altele".Muntenegru: categoria "altele" include plăţile pentru alte venituri cu caracter personal (868.781 €), indemnizaţiile demasă şi rambursări, taxele pentru închirierea de apartamente judecătorilor, mai multe indemnizaţii pentru judecători şipersonalul instanţei, plăţile către instanţele comerciale pentru cheltuielile din cadrul procedurilor de lichidare,achiziţionarea de materiale de birou, călătoriile de afaceri, reprezentarea, energia electrică, combustibilul pentruvehiculele oficiale, încălzirea sălilor de judecată, telefoane, servicii de e-mail, etc. Muntenegru fiind dedicat aderării laUE, numeroase activităţi pentru consolidarea capacităţilor justiţiei sunt susţinute de UE şi de alţi parteneri internaţionali,care oferă sprijinul finanţatorilor internaţionali, atât în formarea, cât şi în furnizarea de echipamente pentru autorităţilejudiciare.Ţările de Jos: cifrele raportate nu includ bugetul Consiliului Superior (cea mai înaltă instanţă de apel), precum şicheltuielile de Justiţie ale Raad van State (Consiliul de Stat)."Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei": diferenţa dintre anumite categorii între 2008 şi 2010 (în specialcomponentele din buget alocate pentru cheltuielile de justiţie şi funcţionarea instanţelor) se datorează faptului că a fostutilizată o metodologie diferită, care permite obţinerea de date mai precise în 2010.Regatul Unit - Irlanda de Nord: au existat câteva schimbări de prelucrare începând cu anul 2008, pentru asigurarea căcheltuielile de judecată sunt înregistrate cu acurateţe în categoriile corecte. Schimbările majore în identificareacheltuielilor în comparaţie cu anii anteriori sunt identificate mai jos.- "Altele" include remunerarea auditorilor, veniturile, personalul de călătorie, indemnizaţiile HR (identificate anterior în"salariile personalului"), Universitatea Queens GIA, recursurile penale, costurile de administrare (identificate anterior în"Clădirile instanţelor"), costurile de consultanţă şi altele. În anii anteriori, Comisia de Servicii Juridice NI (NILSC) a fostidentificată în cadrul "Altele", întrucât acum NILCS este o Agenţie NI nu mai este socotită în cadrul NDPB.- "Taxele de justiţie" includ acum legiştii, interpreţii, cheltuielile privind comunicarea şi notificarea şi venituri care, toate aufost clasificate anterior în "Clădirile instanţelor".- "Clădirile instanţelor" nu mai includ costurile de administrare, legiştii, costurile de traducere sau cheltuielile pentrucamerele de securitate. Dar sunt incluse în capitalul cheltuit pe clădiri.- "Informatizarea" include capitalul cheltuit pe tehnologia informaţiei. În raportul anterior tot capitalul a fost clasificat în"Investiţii în clădiri noi", în acest raport a fost prelucrat în categoria respectivă, NICTS nu are clădiri noi de instanţe.31

Diagrama 2.10 Distribuţia principalelor posturi bugetare ale instanţelor pe ţară în anul 2010, în % (Q6)SalariiInformatizareCheltuieli de justiţieClădiri ale instanţelorInvestiţii în clădiri noi (de instanţe)Formare şi educaţieAltele32

SalariileCunoscând existenţa unor diferenţe semnificative evidente între state, în medie, la nivel european (media dincele 29 de state pentru care există date disponibile), cele mai mari cheltuieli pentru instanţe rămân salariiletotale pentru judecători şi personalul instanţei (66,1%). Diferenţe extreme variază de la 96,2% din bugetulinstanţelor alocat salariilor în "Grecia" (trebuie reamintit faptul că sumele votate de Parlament nu au fost, încele din urmă, distribuite ca atare, din cauza crizei) la 36,1% în Marea Britanie-Scoţia. În general, ţările dedrept comun, cu sisteme de funcţionare cu un număr mare de judecători neprofesionişti (cu excepţiaIrlandei), cheltuiesc bugete mai mici pe salarii, chiar dacă acest lucru trebuie să fie pus în perspectivă pecantitatea mare de salarii plătite (a se vedea capitolul 7 de mai jos).Diagrama 2.11 Variaţia numerelor absolute ale bugetului public anual alocat salariilor (brute) între2008-2010, în % (Q6)Suma medie = 4,9%Mediana = 7,3%ComentariiEstonia: supravegherea de probaţiune a fost transferată de la instanţe către sistemul penitenciar, ceea ce explică, înprincipal scăderea salariilor, care pot fi, de asemenea, parţial explicate de reducerile datorate crizei economice. Cu toateacestea, taxele de stat au crescut.Georgia: din ianuarie 2009, salariile judecătorilor de la instanţele de toate gradele au fost mărite. Ca urmare a fuziuniitribunalelor de primă instanţă în perioada 2009-2010, 9 instanţe unificate au fost stabilite în plus, unde salariile depersonal au fost mărite. Toate cele menţionate mai sus au dus la creşterea bugetului care a fost alocat pentru salarii.Grecia: sumele votate pentru salarii nu au fost aplicate datorită crizei.Letonia: bugetul alocat salariilor judecătorilor şi angajaţilor instanţelor a fost redus cu aproximativ 15%, din cauza crizeifinanciare.Lituania: în raportul anterior, toate taxele aferente salariilor au fost indicate ca fiind alte chestiuni; aceste taxe au privitun procent foarte mare din salarii.Norvegia: diferenţele cursului de schimb în perioada ianuarie 2009 şi ianuarie 2011 este motivul principal pentrucreşterea raportată în bugetul alocat salariilor; creşterea reală în bugetul pentru salarii este de de 12,8% NOK. Doar 10%corespunde unei creşteri a salariilor. Creşterea suplimentară în buget se referă la creşterea numărului de angajaţi.Polonia: creşterea bugetului alocat salariilor este legată de schimbări majore în normele legale, în ceea ce priveşte bazade calcul a salariilor judecătorilor şi procurorilor.România: în anul 2008 sumele plătite pentru condamnări cu privire la drepturile salariale au fost superioare celor din2010, aceasta explicând scăderea în bugetul alocat salariilor în 2010.Federaţia Rusă: Valoarea salariilor include salariile brute (cu impozitul pe venit) ale judecătorilor şi personaluluinejudecătoresc al instanţelor, precum şi contribuţiile de asigurări şi de pensii plătite de către angajatori pentru angajaţi.Valoarea nu include salariile personalului Departamentului Judiciar al Curţii Supreme de Justiţie.Serbia: reforma sistemului judiciar din 2010 a dus la o reducere a numărului de judecători şi procurori şi, ulterior, la oscădere a bugetului alocat pentru salarii.Sumele alocate pentru salarii au crescut în medie cu mai puţin de 5% între 2008 şi 2010, în timp ce aceastăcreştere a fost cu mai mult de 30% între 2006 şi 2008, ceea ce arată, în special, faptul că etapa principală acreşterilor puternice a salariilor din justiţie în mai multe state, care erau atunci "în tranziţie" a ajuns la final.33

Într-adevăr, este de remarcat faptul că, în raportul precedent mai multe state îşi majoraseră de peste douăori eforturile în doi ani (2006 - 2008), în timp ce între 2008 şi 2010, variaţia este de maxim 40-60%, numaipentru câteva state (Polonia, Turcia, Grecia). Deşi o parte din explicaţie ar putea fi legată de cursurile deschimb 15 , poate fi, de asemenea, subliniat faptul că unele state, care erau "în tranziţie" au făcut anterioreforturi semnificative să construiască noi sisteme şi să manifeste o prioritate în a actualiza profesia juridică(de multe ori cu sprijinul finanţatorilor internaţionali) şi au ajuns progresiv la un ritm mai regulat şi mai redusde dezvoltare (Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Slovacia). În unele dintre aceste state poate fi menţionatăchiar o scădere (Letonia, Muntenegru), parţial din cauza crizei economice şi financiare şi scăderii ulterioarea salariilor directe.O scădere semnificativă în bugetul alocat pentru salarii (între - 20% şi - 40%) poate fi observată în Serbia,Letonia, Marea Britanie-Scoţia, România şi Spania - această scădere, deşi reală, trebuie să fie amelioratăîn Serbia, Marea Britanie-Scoţia şi România, din cauza evoluţiei nefavorabile a cursului de schimb.Această scădere nu afectează întotdeauna în mod direct salariile individuale, ci suma totală, ceea ceînseamnă adesea o scădere a numărului de resurse umane.Noile tehnologiiÎn Europa, 3% din bugetul instanţelor (media din 29 de ţări europene pentru care există date disponibile)este alocat informatizării. Nivelul de investiţii în mijloace IT rămâne foarte scăzut în Grecia (mai puţin de0,1% din bugetul instanţelor), în timp ce un efort major (între 4 şi 7% din bugetul instanţelor) este axat pe ITîn Belgia, Elveţia, Croaţia, Azerbaidjan, Austria şi chiar un efort excepţional poate fi observat în Ţările deJos (aproape 10% din bugetul instanţelor) şi Malta (aproape 13%).Diagrama 2.12 Variaţia numerelor absolute ale bugetului public anual alocat informatizării între 2008-2010, în % (Q6)Suma medie = 29,6%Mediana = 17,2%ComentariiAzerbaidjan: creşterea bugetului alocat informatizării instanţelor se datorează unei investiţii politice majore a statului faţăde sistemele de e-guvernare şi e-justiţie.15 A se vedea tabelul 1.3 de mai sus.34

Georgia: în perioada 2008-2009, sistemul judiciar a fost complet echipat cu aparate de IT, ceea ce a dus la reducereabugetului prevăzut pentru informatizarea sistemului.Letonia: O creştere a bugetului alocat informatizării se datorează înlocuirii parţiale de hardware depăşite, luate dinfondurile alocate pentru remunerarea judecătorilor şi a personalului instanţelor în incapacitate temporară (de boală), ca şidin posturile corespunzătoare vacante. Sumele mai mari pentru întreţinerea informatică (serviciu externalizat) suntdatorate pentru plata avansată pentru prima jumătate a anului 2008, efectuată deja în 2007.Polonia: bugetul pentru informatizare a scăzut din cauza termenelor de finanţare prevăzute în program - plăţile pentruetapele ulterioare ale reformei vor fi reflectate în următoarea evaluare.Portugalia: creşterea cu 24.95% a bugetului alocat pentru informatizare între 2008 şi 2010 se datorează unei investiţiipolitice majore în acest domeniu: una dintre obiectivele cheie ale guvernelor a fost de a consolida, de a întări şi extindeaplicaţiile informatice disponibile pentru factorii de justiţie, cum ar fi aplicarea CITIUS (program de gestiune a cauzelor).Federaţia Rusă: creşterea de 135.54% a bugetului alocat pentru informatizare între 2008 şi 2010 se datorează punerii înaplicare a Programului de Obiectiv Federal "Dezvoltarea sistemului judiciar rus" pentru 2007-2012.Slovacia: în comparaţie cu ciclul precedent de evaluare, bugetul alocat pentru informatizare a scăzut. Investiţiisemnificative în informatizare sunt aşteptate în 2011 şi 2012.Turcia: venitul din Departamentul Atelierelor din Penitenciare este parţial utilizat în serviciile judiciare. Prin urmare,pentru datele din 2010, suma utilizată de către Departamentul Atelierelor din Penitenciare pentru informatizarea instanţeia fost inclusă în totalul general. În plus, investiţiile în infrastructură, ca şi în computere şi hardware au fost mărite şi maimult în anul 2010, în scopul de a eficientiza proiectul Reţelei Naţionale Judiciare (UYAP).Între 2008 şi 2010, în Europa, bugetele pentru informatizarea instanţelor au crescut semnificativ, cu aproape30%. Aceste bugete sunt de fapt în creştere în 22 de state. Ele s-au dublat în Turcia, Cipru şi chiar investiţiimai mari sunt de menţionat în Federaţia Rusă, Republica Cehă, Spania, Albania, Muntenegru şiRepublica Moldova. În schimb, aceste bugete au scăzut în 17 state, în mod semnificativ în România,Armenia, San Marino şi Bulgaria. Aceste scăderi trebuie să fie interpretate în lumina variaţiilor cursurilor deschimb. Cu toate acestea, astfel de evoluţii pot fi, de asemenea, explicate prin investiţii anterioare puternice,care acum au fost reduse, instanţele fiind considerate a fi utilate (Georgia a menţionat explicit acest lucru).Reducerile în bugetele publice sunt, de asemenea, menţionate (Italia).Cheltuielile de justiţieCheltuielile de justiţie reprezintă, în medie, 7% din bugetele instanţelor din Europa (pentru cele 29 de stateluate în considerare), subliniind în acelaşi timp diferenţele semnificative între statele în care aceastăfracţiune este mai mult de 20% din bugetele instanţelor (Slovenia, Georgia, Germania) şi statele în careaceastă fracţiune este redusă la mai puţin de 1% din buget (Grecia, Armenia, Ţările de Jos, Lituania,Cipru, Slovacia, Federaţia Rusă, România, Irlanda). Diferenţele de organizare a sistemului judiciar şi deproceduri explică, inter alia, aceste discrepanţe.Diagrama 2.13 Variaţia numerelor absolute ale bugetului public anual alocat cheltuielilor de justiţieîntre 2008 şi 2010, în % (Q6)Suma medie = 14,9%Mediana = 6,8%35

ComentariiFinlanda: toate cheltuielile judiciare (cheltuielile de traducere şi interpretare, cheltuielile cu mediatorii judiciari, cheltuielilecu experţii, taxele martorului, suportate de stat, daunele suportate de stat) au crescut considerabil.Georgia: comparativ cu anul 2008, anumite tipuri de cheltuieli s-au majorat în mod semnificativ în 2010, şi anume cuprivire la serviciul medico-legal, traducere, comunicare, combustibil folosit pentru încălzire, energie electrică şi apă. Spredeosebire de anul 2008, bugetul din 2010 alocat pentru cheltuielile de administrare în justiţie cuprinde costurile suportatepentru dotarea clădirilor.Ungaria: creşterea semnificativă se datorează noii legislaţii (2009) de creştere a taxelor pentru expertiza juridică.Letonia: creşterea fundamentală în bugetul alocat cheltuielilor de justiţie se datorează crizei financiare şi creşteriiulterioare a cauzelor civile referitoare la procedura de plată.Ţările de Jos: "Cheltuielile de justiţie" le exclud pe cele pentru cazurile penale. Cheltuielile de justiţie pentru cazurilepenale sunt incluse în bugetul procuraturii.Federaţia Rusă: instanţele comerciale nu au un buget separat pentru cheltuielile de justiţie. Economiile în alte domeniide consum sunt utilizate pentru a acoperi astfel de cheltuieli, atunci când este necesar.Ucraina: scăderea cu 87.20% a bugetului pentru educaţie şi formare profesională între 2008 şi 2010 se datoreazăredistribuirii cheltuielilor de stat pentru alte programe.În medie, cheltuielile de justiţie, plătite de către instanţele de judecată au scăzut cu aproape 15% între 2008şi 2010, şi în mod semnificativ în România, Cipru, Andora, Republica Cehă şi Slovacia. Variaţia cursurilorde schimb ar putea explica unele diferenţe. În mod similar, se pare că unele state au înţeles mai bine decâtîn ciclurile anterioare întrebarea cu privire la care au fost chestionaţi şi, prin urmare, au răspuns in mod diferit(Georgia, Irlanda). În astfel de cazuri, modificările semnificative pot fi în întregime sau parţial reale. Cu toateacestea, se poate presupune că anumite jurisdicţii au trebuit sa facă economii în cheltuielile juridice, dincauza situaţiei economice. Totuşi, prea puţine informaţii au fost furnizate de către state pentru a permite oanaliză mai aprofundată.Clădirile instanţelorPartea din buget alocată clădirilor instanţelor este, în medie, de 11,5% în 29 de state studiate, defalcată întreîntreţinerea şi funcţionarea acestor clădiri (aproape 8%) şi investiţii - în instanţe noi şi renovare - (3%).Aceste sume pot fluctua în mod semnificativ în ceea ce priveşte investiţiile, după cum programele dindomeniul imobiliar au fost efectuate sau nu într-un anumit an (chiar dacă aceste investiţii sunt, în general,amortizate în mai mulţi ani). Un efort în bugetul pe 2010 poate fi observat în Irlanda, Azerbaidjan(modernizarea infrastructurii instanţelor judecătoreşti şi construcţia complexelor judiciare), Cipru. În ceea cepriveşte funcţionarea, Marea Britanie-Scoţia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor şi Norvegiacheltuiesc o mare parte din buget pentru clădirile instanţelor judecătoreşti, deşi aceste informaţii trebuie săfie interpretate cu prudenţă: din cauza organizării sistemelor judiciare din aceste ţări, alte elemente bugetare(de exemplu, salariile) sunt mai reduse, ceea ce vine să modifice substanţial distribuţia. Clădirile instanţelorjudecătoreşti nu sunt o sarcină grea (mai puţin de 2%) pentru bugetele instanţelor (aceste cheltuieli pot fimenţionate la alte bugete publice) în Grecia, Muntenegru, Malta, Luxemburg, Georgia, Republica Cehă.Diagrama 2.14 Variaţia numerelor absolute ale bugetului public anual alocat clădirilor instanţelor(întreţinere, costuri de funcţionare) între 2008 şi 2010, în % (Q6)36

Suma medie = 11,9%Mediana = 2,5%ComentariiSuedia: diferenţa între bugetul pe 2008 şi bugetul pe 2010 alocat clădirilor instanţelor (33,71%) se datorează în principalcursului de schimb. În coroane suedeze creşterea este de doar 10,45%.Turcia: diferenţa semnificativă între sumele alocate pentru întreţinerea clădirilor instanţelor între 2008 şi 2010 poate fiexplicată prin creşterea numărului şi dimensiunii clădirilor instanţelor judecătoreşti - trebuie, de asemenea, menţionatfaptul că transferurile efectuate din bugetul Departamentului Atelierelor din Penitenciare nu au fost incluse în datele din2008, dar au fost incluse în datele din 2010.Costurile de funcţionare ale clădirilor instanţelor au crescut în medie cu 12% în ţările europene implicateîntre 2008 şi 2010.Creşterea costurilor de fluide explică o parte din această mărire. Construcţiile de clădirisuplimentare pot explica, de asemenea, unele creşteri. Pe de altă parte, scăderea acestor bugete în unelestate este legată de necesitatea de economii, din cauza constrângerilor asupra bugetelor publice. Bulgaria,Malta şi Muntenegru nu au furnizat informaţia pentru interpretarea variaţiilor semnificative, ce se poatedatora mai mult din cauza unei interpretări diferite a problemei de la un exerciţiu la altul, decât unorschimbări majore în politica bugetară.Diagrama 2.15 Variaţia numerelor absolute ale bugetului public anual alocat investiţiilor în clădiri noi(pentru instanţe) între 2008-2010, în % (Q6)Suma medie = 16,2%Mediana = 4,3%ComentariiBelgia: bugetul pentru construirea de noi instanţe sau întreţinerea clădirilor existente este exclus de la bugetulServiciului Public Federal de Justiţie. Proprietatea imobiliară a statului Belgia este gestionată de către Régie desBâtiments, care nu deţine separat o parte specifică pentru justiţie.Georgia: spre deosebire de anul 2008, bugetul alocat pentru investirea în noi instanţe de judecată în 2010 nu includecheltuielile efectuate pentru dotarea clădirilor. Lucrările de reconstrucţie-reparaţie a celei mai mari părţi dintre sedii aufost terminate în 2009. Acest lucru a dus la reducerea bugetului alocat pentru noi instanţe.Grecia: răspunsul dat în 2008 cu privire la clădirile instanţelor nu a inclus bugetul respectiv al instituţiei de drept public(Fondul Clădirilor Instanţelor - CBF) conduse (de către Minister).Lituania: bugetele alocate pentru investiţii în noi clădiri (de instanţe) sunt situate în cadrul Ministerului Justiţiei şi nu suntincluse în bugetul instanţelor.Luxemburg: un oraş nou de instanţe judecătoreşti a fost construit în 2008, care găzduieşte Curtea de Casaţie, CurteaConstituţională, Curtea de Apel, Tribunalul Districtual din Luxemburg, Justiţia de pace din Luxemburg, precum şiparchete şi instanţe specializate (de muncă, tineret, comerţ). Au fost inaugurate, de asemenea, clădiri noi ale justiţiei de37

pace din Esch-sur-Alzette. Deşi aceste proiecte au costat mai mult de 100 de milioane € pentru unul şi în jur de 15milioane € pentru celălalt, aceste cifre nu sunt incluse în bugetul instanţelor, ci în bugetul clădirilor publice; în plus,aceste sume sunt partajate pe mai mulţi ani, ceea ce nu permite cifre exacte.Republica Moldova: două instanţe judecătoreşti au fost construite in Basarabeasca şi în Ceadâr-Lunga.Slovenia: există o diferenţă considerabilă cu privire la cifrele alocate clădirilor noi ale instanţelor (60.000 € în 2008 şi1.077.240 € în 2010): toate fondurile sunt alocate construirii unui nou palat judecătoresc în Ljubljana, care ar găzduicurţi de primă instanţă care acum sunt dispersate între diferite locaţii. Fondurile din anul 2008 au fost cheltuite pentrucercetarea terenului (geo-mecanică şi cercetare arheologică), care poate fi utilizat pentru documentaţia pentru proiect.Fondurile din 2009 şi 2010 au fost cheltuite pentru documentaţia pentru proiect. Niciunul dintre fonduri nu a fost alocatconstruirii propriu-zise a noii clădiri de instanţă, întrucât construcţia nu a început încă. Având în vedere situaţiaeconomică, rămâne întrebarea, dacă şi când construirea efectivă ar putea începe."Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei": resursele sunt mult mai mari, în practică, decât cele prezentate în tabel,deoarece proiectele IPA şi USAID nu sunt calculate în bugetul instanţelor.Turcia: spre deosebire de datele din anul 2008, sumele alocate pentru construirea de clădiri noi pentru instanţe, printransferuri de la bugetul Departamentului Atelierelor din Penitenciare au fost incluse în datele din 2010. Sumele alocatede la bugetul general pentru clădirile instanţelor, care au fost construite în timpul anului 2010 în Istanbul (cele mai mariclădiri de instanţe de judecată din Europa şi din lume) au fost, de asemenea, incluse în datele din 2010.În ciuda constrângerilor bugetare din Europa, unele state au efectuat programe imobiliare pentru justiţie între2008 şi 2010 (Republica Moldova, Cipru, România, Irlanda, Turcia, Malta), care pot fi legate de reformeledin harta judiciară (Franţa). Scăderea bugetelor cheltuite pe investiţii imobiliare în alte state pot fi explicateprin investiţii semnificative în trecut, care fie au fost finalizate înainte de 2010, fie au fost restrânse începândcu anul 2008, din cauza opţiunilor bugetare.Formarea JudiciarăMai puţin de 1% din bugetele instanţelor este cheltuit pe formarea judecătorilor şi procurorilor din Europa în2010. Acest lucru poate fi considerat o prioritate bugetară (mai mult de 2% din bugetele instanţelor) înArmenia, Ţările de Jos, Georgia, Franţa, Azerbaidjan. Acest efort bugetar este foarte limitat (mai puţin de0,1% din bugetul instanţelor) în Grecia, Malta, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Republica Cehă.Sumele indicate de către Lituania, Polonia, România şi Slovenia nu includ bugetele separate aleinstitutelor de formare, ceea ce explică de ce limitele bugetului indicat pentru formare nu corespund curealitatea efortului depus în formarea judiciară, întreprins de către autorităţi.Diagrama 2.16 Variaţia numerelor absolute ale bugetului public anual alocat formării şi educaţiei între2008 şi 2010, în % (Q6)Suma medie = 15,4%Mediana = 1,5%38

ComentariiAlbania: bugetul alocat pentru formare şi educaţie a crescut între 2008 şi 2010, din cauza creşterii numărului dejudecători care participă la formarea profesională desfăşurată de către Şcoala Magistraţilor.Armenia: 6 instanţe specializate au fost abrogate în 2009, ceea ce a dus la reducerea personalului şi a cheltuielilor deformare în anul 2010.Belgia: crearea Institut de formation judiciaire a dus la o reformă în finanţarea formării şi educaţiei şi explică creşterea cu123.84% a bugetului alocat pentru acest aspect între 2008 şi 2010.Estonia: bugetul alocat pentru formare şi educaţie între 2008 şi 2010 a scăzut cu 53%, ca urmare a reducerilor generaledin bugetul de stat în 2010 - în 2012 acest buget este de două ori mai mare ca în 2010.Franţa: creşterea cheltuielilor de formare se datorează atât eforturilor bugetare pentru formare, cât şi transferuluiremunerării stagiarilor (judecători) din bugetul de la Ecole Nationale de la Magistrature către sumele alocate remunerării(€ 25 milioane de euro) .Letonia: scăderea bugetelor pentru formare cauzată de criza financiară: începând cu anul 2008 cheltuielile din bugetpentru toate instituţiile publice au fost reduse.Lituania: bugetele alocate pentru formare şi educaţie sunt situate în cadrul Ministerului Justiţiei şi nu sunt incluse înbugetul instanţelor.Malta: Datorită faptului că formarea profesională nu este obligatorie în prezent, bugetul alocat pentru formare este destulde scăzut. Cu toate acestea, în comparaţie cu anul 2008, bugetul pentru 2010 a fost dublat, iar în următorii ani, acesta afost în continuare majorat.Polonia: scăderea bugetului pentru formare şi educaţie este legată de faptul că începând cu anul 2009 Şcoala Naţionalăpentru Judecători si Procurori a fost pe deplin funcţională; acest lucru a transferat efortul bugetar de la formareaprofesională realizată în judecătoriile de sector şi regionale (la fel, şi procuratura) la pregătirea centralizată. Deoareceformarea judiciară este finanţată de către Şcoala Naţională, cheltuielile instanţelor au scăzut ulterior. Mai mult decât atât,din 2008 mai multe programe de formare profesională, finanţate de UE au fost puse în aplicare, care au scăzut, deasemenea, nivelul cheltuielilor de formare şi educaţie.România: sumele plătite pentru formarea profesională a judecătorilor şi a personalului auxiliar nu au fost incluse,deoarece acestea provin de la CSM (INM şi SNG), care are un buget propriu şi care nu este legat de bugetul instanţelor.Această sumă este de 391 261 €. Suma corectă pentru "bugetul public anual alocat pentru formare şi educaţie" este prinurmare de 421. 975 €.Slovenia: bugetul care acoperă formarea profesională şi educaţia nu include resursele asigurate pentru educaţiajudecătorilor şi personalului instanţelor de către Ministerul Justiţiei către Centrul de Formare Judiciară. Centrul deFormare Judiciară, parte a Ministerului Justiţiei, a cheltuit 238.893 € în 2010 pentru educaţia judecătorilor, personaluluiinstanţei, procurorilor şi avocaţilor de stat. Diferenţa în bugetul alocat pentru formare şi educaţie între 2008 şi 2010 poatefi atribuită efectului crizei economice şi financiare.Turcia: în datele din 2010, sumele utilizate de către Academia de Justiţie şi Departamentul Atelierelor din Penitenciare înscopuri de formare şi educaţie, precum şi cheltuielile de formare profesională-învăţământ, cheltuielile efectuate de cătreDepartamentul de Educaţie al Ministerului Justiţiei pentru asigurarea participării la cursuri şi achiziţionarea de alte serviciiau fost, de asemenea, incluse în suma totală. În anii anteriori, inclusiv 2008, cheltuielile efectuate pentru formarea şieducaţia judecătorilor, procurorilor şi al celuilalt personal angajat în cadrul sistemului judiciar au fost suportate de cătreFundaţia pentru Sprijinirea Organizării Judiciare. Această Fundaţie asigură îndeplinirea serviciilor judiciare în cel mai bunmod, şi, prin urmare, poate fi considerată o instituţie publică. Sumele transferate la Ministerul Justiţiei de către Fundaţiamenţionată, pentru a fi utilizate în susţinerea cheltuielilor de formare şi educaţie nu au fost incluse în datele din anul2008. Pe de altă parte, în urma modificărilor aduse în legislaţia naţională, toţi judecătorii şi procurorii au participat la unprogram educativ intensiv, în special în contextul armonizării cu acquis-ul Comunitar al UE.Ucraina: scăderea cu 87.20% a bugetului alocat pentru formare şi educaţie între 2008 şi 2010 se datorează redistribuiriicheltuielilor de stat către alte programe.În medie, în Europa, bugetul pentru formarea judecătorilor şi procurorilor a crescut cu peste 15% între 2008şi 2010 pentru cele 29 de state studiate. Crearea de noi instituţii (Belgia, Elveţia) şi continuarea unei politiciactive de formare profesională (Federaţia Rusă, Republica Moldova, Albania) explică parţial aceastătendinţă. Pe lângă modificările cursurilor de schimb, scăderile majore ale contribuţiei bugetului pentruformarea profesională pot fi explicate prin scăderea numărului de personal care urmează să fie instruit(Armenia) sau din punct de vedere economic (Estonia, Letonia, Slovenia, Ucraina).39

Procesul bugetar cu privire la finanţarea instanţelorDiagrama 2.17 Autorităţile responsabile pentru bugetul alocat instanţelor judecătoreşti în 48 de statesau entităţi (Q14)Elaborare Adoptare Gestionare EvaluareMinisterul AltCurtea ConsiliulOrganismeJustiţiei minister Parlament Supremă Judiciar Instanţe de controlAltele40

Ministerul JustiţieiAlt ministerParlamentCurtea SupremăConsiliul JudiciarInstanţeOrganisme de controlAteleDiagrama 2.18 Implicarea autorităţilor în diferite stadii legate de bugetul instanţelor (Q14)EvaluareGestionareAdoptareElaborareProcesul bugetar (de la elaborarea la adoptarea, gestionarea şi evaluarea cheltuielilor bugetare) este, înmajoritatea statelor membre, organizat în mod similar.Ministerul Justiţiei este de cele mai multe ori responsabil pentru elaborarea bugetului (propuneri). În unelestate sau entităţi, alte Ministere pot lua această responsabilitate: acest lucru este valabil mai ales pentrustatele cu instanţe specializate, care nu depind de Ministerul Justiţiei, de exemplu, atunci când o instanţă demunca este finanţată de Ministerul Afacerilor Sociale. Ministerul Finanţelor este adesea implicat în (o partedin) procesul bugetar cu privire la instanţe. Instanţele însele (23 de state sau entităţi), Consiliul de Justiţie(14 de state sau entităţi) sau Curtea Supremă (14 de state sau entităţi) joacă un rol central în faza deelaborare. Administraţiile naţionale pentru instanţe (Norvegia) sau organisme specifice pot participa, deasemenea, în 12 de state sau entităţi (de exemplu, Biroul de administrare a bugetului judiciar în Albania,Consiliul Preşedinţilor Instanţelor în Armenia, Oficiul Naţional de Audit din Danemarca, Biroul de ServiciiJudiciare în Monaco (care este similar în funcţii şi responsabilităţi cu Ministerul Justiţiei), Consiliul bugetuluiInstanţelor în "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Organizaţia Planificării de Stat în Turcia,Consiliul de administraţie al Serviciului Curţilor din Regatul Unit-Scoţia). Parlamentul intervine doar foarterar (Austria) atunci când se elaborează bugetul.Responsabilitatea adoptării propunerilor de buget aparţine Parlamentului, care permite uneori ca alteorganisme să fie implicate. Unele state sau entităţi au raportat că Ministerul Justiţiei sau alte ministere pot fi41

implicate în acest domeniu. Cu toate acestea, este posibil ca aceste răspunsuri să reflecte o neînţelegere aîntrebării Q14 privind adoptarea oficială a bugetului. Trebuie să se ţină seama de rolul specific al entităţilorfederale şi autonome în unele state federale sau descentralizate (de exemplu, Spania).Şi organele judiciare (instanţe şi/sau instanţele supreme şi/sau consiliile de justiţie), puterea executivă(Ministerul Justiţiei şi/sau Ministerul Finanţelor) a administraţiilor naţionale ale instanţelor (Lituania,Norvegia, Suedia, Ucraina, Marea Britanie-Scoţia) gestionează cel mai des bugetul general al sistemuluijudiciar, permiţând participarea frecventă a mai multor actori, ce combină puterea executivă şi entităţilejuridice (14 de state sau entităţi). În unele state, pot fi implicate organisme ad-hoc în elaborarea bugetului şide multe ori au un rol de jucat în gestionarea acestui buget (vezi mai sus).Evaluarea implementării corespunzătoare a bugetului este larg utilizată în Europa de către putereaexecutivă, împărţită între Ministerul Justiţiei şi alte ministere (cel mai mult, Finanţe). Parlamentul (19 de statesau entităţi) sau un serviciu de control independent (18 de state sau entităţi), cum ar fi un organism de audit(Azerbaidjan, Bulgaria, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Muntenegru,Norvegia, Polonia, Suedia) sau un contabil judecătoresc (România, Turcia, Marea Britanie-Scoţia) pot săse implice, singure sau în combinaţie cu instituţii ale puterilor executivă (uneori Ministerul Finanţelor) saujudiciară.2.3 Bugetul public alocat parchetelorTabelele de mai jos se referă doar la cele 39 de state sau entităţi (cu 3 mai mult decât în ciclul anterior deevaluare) care au reuşit să identifice un buget specific pentru ministerul public. În 8 state sau entităţi, bugetulpentru instanţe include bugetul alocat ministerului public (Austria, Belgia, Franţa, Germania, Grecia,Luxemburg, Spania şi Turcia). Danemarca (bugetul procuraturii depinde parţial de bugetul de poliţie) nu afost în măsură să furnizeze niciun fel de date privind bugetul alocat parchetului. Spre deosebire de raportulanterior, Portugalia, San Marino şi Regatul Unit-Irlanda de Nord au reuşit să realizeze acest lucru.Analiza bugetelor parchetelor trebuie să ia în considerare domeniul de aplicare al competenţelor acestuia dinurmă în procedurile penale, precum şi competenţele posibile din afara domeniului penal pentru un număr destate membre (a se vedea capitolul 10 de mai jos).Diagrama 2.19 Bugetul public anual pe cap de locuitor, alocat parchetului în 2010, în € (Q13)42

Suma medie = 11,1€ pe cap de locuitorMediana = 8,3 € pe cap de locuitorComentariiBosnia şi Herţegovina: Procuratura efectuează întreaga procedură de investigaţie în materie penală, nu există nici unjudecător de instrucţie, ceea ce explică faptul că bugetul este destul de mare.Ţările de Jos: în 2002, 15% din bugetul public total anual alocat parchetelor a privit cheltuielile de justiţie, inclusiv toatetipurile de costuri, cum ar fi interceptările telefonice, interpreţii, compensaţia martorilor, etc. Acesta a scăzut treptat pânăla 7% în 2008 . Luând acest 7% ca estimare, poate fi disponibilă o valoare în jur de 42 000 000 € (estimareaproximativă).Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor: alte Departamente Guvernamentale şi autorităţi locale pot să întreprindă urmăriripenale în anumite cazuri specifice, de obicei infracţiuni administrative, dar cifra de mai sus reprezintă marea majoritate abugetului public aprobat, alocat pentru urmărirea penală.Valoarea europeană medie şi mediană alocate urmăririi penale pe cap de locuitor au rămas stabile din 2008.6 state sau entităţi (Italia, Marea Britanie-Irlanda de Nord, Marea Britanie-Scoţia, Ţările de Jos,Monaco 16 şi Elveţia), cheltuiesc mai mult de 20 € pe cap de locuitor pe parchete. 10 state cheltuiesc maipuţin de 5 € pe cap de locuitor (Republica Moldova, Armenia, Georgia, "Fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei", Ucraina, Islanda, Albania, Serbia, Norvegia, Azerbaidjan).Diagrama 2.20 Bugetul public anual alocat parchetelor pe cap de locuitor, ca parte (în %) din PIB-ulpe cap de locuitor, în 2010 (Q3, Q13)Suma medie = 0,08%Mediana = 0,08%Luarea în considerare a prosperităţii fiecărei ţări permite o evaluare mai precisă a angajamentuluiautorităţilor publice cu privire la parchete. Astfel, ar trebui să se citească analiza pe cap de locuitor prin16 Datele trebuie să fie puse în perspectivă prin luarea în considerare a numărului mic de locuitori.43

aportare la PIB. Alte realităţi apar atunci când se compară bugetul ministerului public cu nivelul de bogăţiepe cap de locuitor în fiecare stat. Media europeană a rămas stabilă din 2008. Se poate observa că Bulgaria,Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, România, Ucraina, Lituania, Azerbaidjan, Republica Moldovaacordă o prioritate bugetară majoră pentru parchete.Diagrama 2.21 Variaţia medie anuală a bugetului ministerului public între 2008 şi 2010 (Q13)Suma medie = 2,0%Mediana = 1,7%ComentariuElveţia: creşterea cu aproximativ 35% a bugetului parchetelor se explică atât prin variaţia cursurilor de schimb (20%),cât şi prin faptul că unele cantoane, care au avut judecători de instructive, au anticipat trecerea la sistemul de cercetarepenală cu procurori, prevăzut în 2011, prin creşterea deja în 2010 a resurselor acordate parchetelor (15% din motivare).Variaţia medie anuală a fost calculată pe baza datelor furnizate începând cu anul 2008. A fost posibil să seanalizeze seria completă de date pentru 36 din cele 39 de state sau entităţi vizate (ceea ce este din noudovada unei îmbunătăţiri calitative în baza de date CEPEJ).Ca şi în perioada analizată precedent (2004 - 2008), bugetele alocate organismelor procuraturii între 2008 şi2010 au fost relativ stabile la nivel european. Situaţiile sunt totuşi împărţite între statele membre: 20 dintrecele 36 de state în cauză au crescut efortul bugetar, în timp ce 15 l-au scăzut (bugetul a rămas stabil înMalta). Autorităţile publice din 5 state sau entităţi au angajat bugete mari pentru parchete între 2008 şi 2010(creştere de peste 20%), deşi o parte din explicaţie pentru unele dintre aceste state se sprijină pe cursurilede schimb (Azerbaidjan, Islanda, Elveţia): în Azerbaidjan, guvernul alocă fonduri importante pentruîmbunătăţirea parchetului, în special prin investiţii în infrastructuri, de reînnoire a clădirilor administrative şiprin aplicarea proiectelor IT. Norvegia şi Bulgaria nu au explicat creşterea semnificativă din buget.44

Dimpotrivă, Letonia, Lituania şi Armenia au scăzut serios acest efort în doi ani (sub -20%), deşi o parte avariaţiei poate fi explicată prin diferenţa cursului de schimb în ceea ce priveşte Armenia. Reducerilebugetare datorate crizei economice pot explica parţial această tendinţă. Alte state au inversat tendinţa dintrunacrescătoare în 2004 - 2008 la una descrescătoare în această nouă perioadă (Irlanda, RepublicaMoldova). Deşi este posibil să se folosească variaţia cursului de schimb ca explicaţie pentru o parte aevoluţiei descendente, este la fel de interesant să se evidenţieze faptul că unele dintre aceste ţări sunt înprezent în curs de reforme judiciare la scară largă şi de reechilibrare a rolului judecătorilor în cadrulsistemului juridic, în relaţie cu o tradiţională puternică Procuratura (Armenia, Georgia, Republica Moldova).Scăderile observate pentru Serbia, Anglia şi Ţara Galilor (Marea Britanie) sunt reale, ca urmare a evoluţieicursurilor de schimb.2.4 Bugetul public alocat sistemului de asistenţă juridicăAsistenţa juridică este înţeleasă aici într-un sens larg, incluzând, de exemplu, şi costurile structurilor deasistenţă juridică, politicile de informare a justiţiabililor sau mecanisme de sprijin al părţilor în procedurilepentru prevenirea proceselor.7 € pe cap de locuitor sunt cheltuiţi, în medie, de către autorităţile publice pentru a promova accesul lajustiţie prin intermediul sistemului de asistenţă juridică. Cu toate acestea pare mai relevant să se ia înconsiderare valoarea medie în Europa: 2 € pe cap de locuitor.Statele din Europa de Nord angajează cele mai mari bugete pentru sistemele de asistenţă juridică.Aşa cum a fost cazul şi în anii anteriori de evaluare, statele din Europa de Nord au o tradiţie puternică însisteme generoase de asistenţă juridică: un buget relativ mare (mai mult de 20 € pe cap de locuitor) pentruasistenţa juridică (date brute pe cap de locuitor) este cheltuit în Marea Britanie-Nord Irlanda, MareaBritanie-Anglia şi Ţara Galilor, Ţările de Jos şi Suedia. O cantitate relativ mare din buget (mai mult de 10€ pe cap de locuitor), poate fi, de asemenea, constatată în Irlanda, Danemarca, Elveţia, Islanda, Finlanda.Diagrama 2.22 Bugetul public anual alocat asistenţei juridice pe cap de locuitor în 2010 (Q12)45

Comentarii:Republica Cehă: este indicat doar bugetul public pentru asistenţă juridică - Asociaţia Barourilor Cehe contribuie deasemenea la asistenţa juridică pe propriile cheltuieli.Franţa: bugetul alocat asistenţei juridice ia în considerare sumele bugetare din restabilirea sumelor provenite dinrecuperarea a 11,5 milioane € şi o cheltuială fiscală în ceea ce priveşte aplicarea unei cote reduse de TVA de 5, 5%pentru serviciile prestate de către avocaţii pledanţi şi consultanţi în asistenţa juridică. Procedura de restabilire a sumelorautorizate în ceea ce priveşte asistenţa juridică permite cheltuieli care depăşesc sumele alocate. În anul 2010, sumelerecuperate au fost de 11,5 milioane €. Mai mult decât atât, avocaţii sunt plătiţi din fondurile avocaţilor (CARPA), ale cărorevoluţii în flux de numerar (+ 10.8 M € în 2010) este o variabilă de ajustare.Federaţia Rusă: în ciclul anterior de evaluare informaţia a fost furnizată doar cu privire la bugetul pentru avocaţii deasistenţă juridică, alocat instanţelor de jurisdicţie generală. Suma menţionată pentru anul 2010 include, în plus, bugetulpentru birourile juridice de stat şi bugetul pentru avocaţii de asistenţă juridică, alocat organismelor abilitate să efectuezeancheta penală sau cercetarea, sau să participe la ele.Slovacia: există o dualitate în acordarea asistenţei juridice, finanţată atât din bugetul Centrului de Asistenţă Juridică, câtşi de la bugetul instanţelor. Suma indicată aici corespunde exclusiv bugetului aprobat al Centrului de Asistenţă Juridică.Această sumă nu include plăţile din bugetele instanţelor către avocaţii care acordă asistenţă juridică în cauzele civile saupenale, de ex. cheltuielile avocaţilor numiţi cu titlu gratuit participantului de către judecător în cadrul procedurilor civile,precum şi costurile avocaţilor desemnaţi din oficiu în cadrul procedurii penale. Suma acestor costuri nu este disponibilă.Elveţia: Datele au fost extrapolate la nivel naţional din datele furnizate de 20 de cantoane din 26.Turcia: există un sistem dual de asistenţă juridică: în dreptul penal, numai instanţele judecătoreşti sunt autorizate săasigure asistenţă juridică, în timp ce în dreptul civil, barourile pot, de asemenea, oferi asistenţă juridică. Aici au fostprevăzute atât sumele furnizate de către instanţe, cât şi de către barouri.Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor: cifrele se bazează pe suma efectiv cheltuită 17 .În mod similar cu analiza anterioară, introducerea referinţei la PIB este utilă pentru a măsura impactul sumeibugetare alocate asistenţei juridice, în raport cu prosperitatea statelor, în scopul ajutorării persoanelor carenu au suficiente mijloace de acces la justiţie.Diagrama 2.23 Bugetul public anual alocat asistenţei juridice pe cap de locuitor, ca parte (%) din PIBulpe cap de locuitor, în 2010 (Q3, Q12)17 Raport care explică cifrele de asistenţă juridică:http://www.justice.gov.uk/downloads/statistics/mojstats/international-legal-aid-comparisons.pdf46

Suma medie = 0,03%Mediana = 0,01%Atunci când se compară efortul consacrat bugetului de asistenţă juridică cu nivelul de bunăstare al statelor,situaţia statelor care au un sistem mai generos nu este radical schimbată. Acest lucru permite, totuşi,evidenţierea eforturilor din Bosnia şi Herţegovina, susţinute cu fonduri europene şi internaţionale, privindaccesul la justiţie.Diagrama 2.24 Variaţia medie anuală a bugetului alocat asistenţei juridice între 2008 şi 2010 (Q12)Suma medie = 17,6%Mediana = 10,8%ComentariiRomânia: creşterea semnificativă a cheltuielilor pentru asistenţa juridică de stat ar trebui să fie înţeleasă, pe de o parte,ca o consecinţă a intrării în vigoare a noii legislaţii, care extinde în mod semnificativ numărul de cazuri în care asistenţajuridică este acordată, iar pe de altă parte, ca o consecinţă a creşterii onorariilor avocaţilor pentru serviciile de asistenţăjuridică.Federaţia Rusă: Datele nu apar în această diagramă, deoarece autorităţile au schimbat metodologia de calcul, de laciclul de evaluare anterior.Slovenia: creşterea uriaşă se datorează atât unui număr crescut de cazuri noi (11.728 de cazuri noi în 2008 şi 15.909 decazuri noi în 2010), ceea ce este consecinţa unei mai bune conştientizări a publicului în ceea ce priveşte posibilitatea deasistenţă juridică gratuită, cât şi unui volum mai mare de fonduri alocate asistenţei juridice, din cauza crizei economice,care a afectat părţile din cadrul procedurilor judiciare. În plus, poate fi observată o creştere a numărului de cazuri defaliment şi adoptarea ulterioară a unei noi legislaţii.Turcia: asistenţa juridică este considerată o prioritate pentru politicile publice, atât în domeniul dreptului penal, cât şicivil. Contrar practicii în vigoare în timpul ciclurilor precedente de evaluare, sumele au fost depuse în 2010 de cătreMinisterul Finanţelor în contul bancar al Uniunii Asociaţiilor Barourilor din Turcia.Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor: de la ciclul anterior de evaluare, datele bugetului de asistenţă juridică au fostactualizate, deoarece au fost puse la dispoziţia CEPEJ cifre incorecte.35 de state membre au fost luate în considerare în ceea ce priveşte evoluţia bugetului alocat asistenţeijuridice (doar 30 au fost luate în considerare în exerciţiul de evaluare anterior, ceea ce trebuie subliniat ca oîmbunătăţire pozitivă în raport). Acest lucru permite să se evidenţieze o tendinţă europeană pozitivă cuprivire la accesul la justiţie, prin indicatorul sumei alocate asistenţei juridice; o astfel de tendinţă, fiind în47

concordanţă cu cerinţele şi spiritul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. O creştere încurajatoaremedie de 17,6% între 2008 şi 2010 poate fi evidenţiată în Europa, deşi 7 state membre şi-au redus bugetulde asistenţă juridică (Irlanda, Ungaria, Lituania, Georgia, Armenia, Bulgaria, Letonia). Variaţia cursuluide schimb explică o parte (Armenia) sau întreaga (Ungaria) evoluţie, deşi unele state membre au indicat înmod clar faptul că scăderea bugetului alocat asistenţei juridice este datorat reducerilor bugetare generale(Letonia, Lituania).Modificările de legislaţie pot explica variaţiile mari ale bugetelor de asistenţă juridică, precum în România,Slovenia sau Elveţia. O creştere a numărului de cazuri noi poate fi explicaţia creşterii bugetului de asistenţăjuridică pentru unele state membre (Slovenia, Suedia). Un curs de schimb pozitiv explică o parte a variaţieiîn Elveţia. Alte state care au implementat recent sisteme de asistenţă juridică îşi ţin încă angajamentele şi artrebui să fie încurajate să continue această cale (Republica Moldova).2.5 Bugetul public alocat tuturor instanţelor şi ministerului public (fără asistenţa juridică)Analiza de mai jos, care priveşte 47 de state sau entităţi (cu 7 mai mult decât în ciclul anterior de evaluare)se referă la suma bugetelor pentru instanţe şi parchete. Aceste date permit integrarea statelor în carebugetul instanţelor nu poate fi separat de bugetul alocat parchetelor (Austria, Belgia, Franţa, Germania,Grecia, Luxemburg, Spania, Turcia). Oricum, Danemarca nu a fost posibil să fie inclusă în aceastăanaliză, deoarece acest stat nu poate indica bugetul parchetelor.Diagrama 2.25 Bugetul total anual alocat tuturor instanţelor şi ministerului public (fără asistenţajuridică) pe cap de locuitor în 2010, în € (Q1, Q6, Q13)Suma medie = 52,6 €Mediana = 42,0 €Trei regiuni pot fi încă identificate după distribuţia geografică a sumelor alocate bugetelor instanţelor şiparchetelor: având în vedere sistemele lor economice de tranziţie, statele estice şi sud-est europeneraportează cele mai mici bugete; Statele central europene, multe dintre cele care au aderat acum la Uniunea48

Europeană, se ridică la un nivel intermediar, împreună cu Federaţia Rusă; statele din Europa Occidentalăcheltuiesc cele mai mari bugete pe cap de locuitor, în conformitate cu situaţia lor economică, însoţite, de laciclul de evaluare anterior, de Slovenia.În Europa, bugetul mediu alocat instanţelor şi parchetelor este de 53 € pe cap de locuitor. Nivelul medianeste de 42 €.San Marino, Elveţia, Monaco şi Luxemburg cheltuiesc cele mai mari sume (mai mult de 100 € pe cap delocuitor) pentru instanţe şi parchete. Trebuie să se ţină seama de faptul că sumele pe cap de locuitor înstatele mici ar trebui să fie întotdeauna înţelese relativ la numărul mic de locuitori. Azerbaidjan, Albania,Georgia, Ucraina, Armenia şi Republica Moldova cheltuiesc mai puţin de 10 € pe cap de locuitor cuprivire la asistenţa judiciară, sistemele fiind mai recente.Un coeficient incluzând PIB-ul pe cap de locuitor trebuie să fie analizat pentru a compara aceste sume cuprosperitatea statului. Se poate observa că eforturile autorităţilor publice sunt mai mari decât ceea cesugerează datele brute în aceste ţări. Conform analizei precedente, angajamentele autorităţilor publice(finanţate din fonduri europene şi internaţionale) cu privire la sistemul judiciar rămân ridicate în Muntenegru,Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Polonia, România, Ucraina.Diagrama 2.26 Bugetul public anual alocat tuturor instanţelor şi parchetelor (fără asistenţa juridică)ca parte (în %) din PIB-ul pe cap de locuitor, în 2010 (Q3, Q6, Q13)Suma medie = 0,32%Mediana = 0,29%49

Variaţia între 2008 şi 2010 a acestor bugete cumulate urmăreşte variaţia bugetelor corespunzătoare aleinstanţelor şi parchetelor, analizate în mod individual mai sus (a se vedea capitolele 2.2 şi 2.3 de mai sus).Diagrama 2.27 Variaţia medie anuală a bugetului alocat tuturor instanţelor si parchetelor (fărăasistenţa juridică) între 2008 şi 2010, în % (Q6, Q13)Suma medie = 8,1%Mediana = 6,5%2.6 Bugetul public alocat tuturor instanţelor şi asistenţei juridice (cu excepţia parchetelor)În această secţiune, este posibil să se compare unele cu altele cifrele bugetare pentru instanţe şi asistenţajuridică din 33 de state sau entităţi. În anumite state, bugetul pentru asistenţa juridică este parte integrantă abugetului instanţelor şi nu poate fi separat. Acum este posibil ca aceste ţări sau entităţi să fie luate înconsiderare în analiza de mai jos.50

Diagrama 2.28 Bugetul total anual alocat tuturor instanţelor şi asistenţei juridice (fără ministerulpublic) pe cap de locuitor în 2010, în € (Q6, Q12)Suma medie = 41,3 €Mediana = 32,4 €În această analiză, 41,3 € este suma medie cheltuită pe cap de locuitor în Europa, excluzând procuratura.Încă o dată, valoarea mediană este mult mai relevant de subliniat: 32.4 €. Angajamentul financiar alguvernului pentru instanţe şi asistenţa juridică poate fi legat din nou de nivelul de bunăstare al fiecărui stat,prin calcularea unui procent incluzând PIB-ul pe cap de locuitor.Analiza este similară celor completate mai sus. Statele sau entităţile care au dezvoltat sisteme de asistenţăjuridică pozitive sunt plasate mai în faţă: Elveţia, Marea Britanie-Irlanda de Nord, Ţările de Jos, Suedia,Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Finlanda, Danemarca.51

Diagrama 2.29 Bugetul public anual alocat tuturor instanţelor şi asistenţei juridice (cu excepţiaparchetelor) ca parte (în %) din PIB-ul pe cap de locuitor, în 2010 (Q6, Q12)Suma medie = 0,28%Mediana = 0,21%Variaţia între 2008 şi 2010 a acestor bugete cumulate urmăreşte variaţia bugetelor corespunzătoare aleinstanţelor şi asistenţei juridice, analizate în mod individual mai sus (a se vedea capitolele 2.2 şi 2.4 de maisus).52

Diagrama 2.30 Variaţia medie anuală a bugetului total anual alocat tuturor instanţelor şi asistenţeijuridice (cu excepţia parchetelor) între 2008 şi 2010 (Q6, Q12)Suma medie = 3,1%Mediana = 3,1%2.7 Bugetul public alocat tuturor instanţelor, parchetelor şi asistenţei juridiceAceastă parte oferă o imagine de ansamblu asupra bugetului alocat sistemului judiciar, în care instanţele,asistenţa juridică şi parchetele se studiază împreună.Această analiză globală permite evaluarea a 40 din 48 de state sau entităţi care participă la acest raport.Numai următoarele ţări lipsesc: Andora, Cipru, Norvegia, San Marino, "Fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei", Ucraina şi Marea Britanie-Scoţia, care nu au putut furniza date privind asistenţa juridică şiDanemarca, care nu a putut furniza date privind parchetele.53

Diagrama 2.31 Bugetul public anual alocat tuturor instanţelor, asistenţei juridice şi ministeruluipublic pe cap de locuitor în 2010, în € (Q6, Q12, Q13)Suma medie = 57,4 €Mediana = 44,1 €57,4 € pe cap de locuitor este valoarea medie a resurselor cheltuite pe sistemul judiciar în Europa. Aproapejumătate dintre ţările europene avute în vedere aici sunt peste media europeană. Cu toate acestea, în scopulde a lua în considerare valorile "extreme", este mai adecvat să se folosească în cadrul acestei analizevaloarea medie pentru angajamentul bugetar, care este de 44,1 € pe cap de locuitor.Aceleaşi trei zone geografice din Europa, precum cele subliniate în capitolul 2.5 de mai sus (bugetulinstanţelor şi procuraturii) pot fi, de asemenea, diferenţiate în funcţie de nivelul de creştere economică astatelor sau entităţilor cunoscute: având în vedere sistemele lor economice de tranziţie, statele est-europeneraportează cele mai mici bugete; statele central-europene, multe dintre cele care au aderat recent laUniunea Europeană, se ridică la un nivel intermediar, deşi Slovenia şi, într-o anumită măsură, Croaţia s-aualăturat ultimului grup de ţări europene (din nordul şi vestul Europei), care cheltuiesc cele mai mari bugetepe cap de locuitor, în conformitate cu situaţia lor economică.5 state cheltuiesc mai puţin de 10 € pe cap de locuitor pe sistemul judiciar: Republica Moldova, Armenia,Georgia, Albania şi Azerbaidjan. 6 state alocă 100 € sau mai mult pe cap de locuitor: Elveţia, Monaco,Luxemburg, Marea Britanie-Irlanda de Nord, Ţările de Jos şi Germania (din nou, trebuie remarcatărezerva în utilizarea procentului pentru micro-state cu populaţii mici; trebuie, de asemenea, subliniat faptul cărata de schimb amplifică rezultatul Elveţiei).În mod similar cu analiza anterioară, este interesant să se compare datele brute cu bogăţia fiecărui stat sauentităţi, prin calcularea procentului care include PIB-ul pe cap de locuitor. Angajamentele bugetare pentrusistemele judiciare (cu sprijinul frecvent al fondurilor europene şi internaţionale) în Muntenegru, Bosnia şiHerţegovina, Serbia, Bulgaria, Croaţia, Polonia, România, Ungaria sunt favorabile şi evidenţiazăreformele în curs ale sistemelor judiciare din cadrul acestor state sud-est europene, precum şi din statelecentral-europene, care au aderat la Uniunea Europeană.54

Diagrama 2.32 Bugetul total anual alocat tuturor instanţelor, ministerului public şi asistenţei juridiceca parte (în %) din PIB-ul pe cap de locuitor, în 2010 (Q6, Q12, Q13)Suma medie = 0,35%Mediana = 0,30%Notă pentru cititor: datele celor mai bogate state sau entităţi trebuie să fie raportate aici, din nou lanivelul de prosperitate al statului, în caz contrar s-ar putea interpreta în mod eronat că acestea alocă osumă mică din buget pentru sistemul judiciar, din cauza PIB-ului lor mare. Acesta este cazul, în special,pentru Norvegia, Luxemburg, Finlanda, Franţa, Suedia, Monaco şi, într-o anumită măsură, pentruAustria şi Belgia. Acest fapt trebuie luat în considerare, în cazul în care este necesar să se facăcomparaţii relevante între statele comparabile.55

Diagrama 2.33 Bugetul public total anual alocat tuturor instanţelor, ministerului public şi asistenţeijuridice pe cap de locuitor şi ca parte din PIB-ului pe cap de locuitor în 2010, în € (Q6, Q12, Q13)PE CAP DE LOCUITOR, IN €Mai puţin de 10 €De la 10 la mai puţin de 30 €De la 30 la mai puţin de 50 €De la 50 la mai puţin de 100 €100 € şi pesteCA PARTE DIN PIB-UL PE CAP DE LOCUITORzona € zona non-€Mai puţin de 0.15%De la 0.15% la mai puţin de 0.3%De la 0.3% la mai puţin de 0.45%0.45% şi pesteDatele nu sunt furnizateNu este membru al Consiliului Europei56

Diagrama 2.34 Variaţia medie anuală a bugetului public total aprobat alocat tuturor instanţelor,asistenţei juridice şi ministerului public (în %) între 2008 şi 2010 (Q6, Q12, Q13)Suma medie = 6,0%Mediana = 3,4%ComentariiGrecia: bugetul votat de Parlament a fost indicat, dar nu a fost executat ca atare în 2010, din cauza crizei financiare şieconomice. Cheltuielile au fost reduse, în special în ceea ce priveşte salariile.Turcia: spre deosebire de ciclurile anterioare, datele din 2010 includ cheltuielile efectuate din bugetul instituţieiAtelierelor din Penitenciare. Pe de altă parte, în elaborarea datelor din 2010 au fost luate ca temei sumele menţionate înbugetul final (buget ce este elaborat la sfârşitul anului şi este aprobat de Parlament). Importanţa sporită acordată deautorităţi investiţiilor din domeniul judiciar este, de asemenea, eficientă în această privinţă. De asemenea, există în plusalocări furnizate de Ministerul Finanţelor către Uniunea Asociaţiilor Barourilor din Turcia pentru asistenţa juridică.Este posibil să se măsoare schimbările bugetelor din 2008-2010, cumulând bugetele instanţelor, procurorilorşi asistenţei juridice pentru 36 de state sau entităţi.23 dintre statele în cauză au crescut bugetul, în timp ce 13 state l-au scăzut.O creştere medie de 6% în Europa poate fi observată în ceea ce priveşte evoluţia bugetului public alocatsistemului judiciar în ansamblu. Totuşi, această evoluţie trebuie să fie temperată de variaţiile cursurilor deschimb, care măreşte artificial unele date furnizate de ţările din afara zonei euro (de exemplu, Azerbaidjan,Islanda, Polonia, Republica Cehă, Suedia, Elveţia).Dincolo de explicaţiile tehnice menţionate mai sus, efectele crizei financiare şi economice pot fi observate încâteva ţări, în care bugetele sistemelor judiciare au fost micşorate (Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria,Finlanda, Ungaria, Letonia (în principal, o reducere a salariilor), Lituania). Cazul Greciei trebuie avut învedere separat, deoarece bugetele votate şi indicate aici (în creştere semnificativă în comparaţie cu raportulprecedent) nu au fost executate ca atare, din cauza crizei.Influenţele indirecte ale crizei asupra volumului de cazuri pot fi, de asemenea, observate pentru sistemelejudiciare: litigiile comerciale, de faliment şi de muncă sunt influenţate de agravarea situaţiei economice.Această creştere de litigii provoacă costuri suplimentare pentru justiţie, aşa cum s-a specificat în special decătre Franţa şi Ţările de Jos.57

Pe de altă parte, o majoritate de state a continuat să crească bugetul sistemului judiciar, deşi aceastăcreştere este mult mai limitată decât în perioadele anterioare observate.Unele state care au iniţiat reforme importante în sistemele judiciare, adesea susţinute de fonduriinternaţionale, acum au intrat într-o "viteză de croazieră" (Muntenegru, Republica Moldova, Bulgaria).Dimpotrivă, alte state au menţinut un ritm susţinut (mai mult de 10% în doi ani) cu privire la creştereabugetului lor judiciar (Azerbaidjan, Republica Cehă, Slovenia, Malta), iar altele chiar şi-au accentuatefortul dedicat sistemului judiciar (Turcia, Elveţia). Deşi sunt în continuare valabile, oricum, acesteconsiderente trebuie să fie puse în perspectivă, din cauza variaţiilor cursurilor de schimb, în special pentruAzerbaidjan, Elveţia şi într-o măsură mai mică, pentru Republica Cehă care a avut o evoluţie de ratăfavorabilă între 2008 şi 2010 (a se vedea tabelul 1.3 de mai sus).Alte state au inversat în mod clar tendinţa, de la o scădere în perioada 2006 - 2008 la o creştere a bugetuluiîntre 2008 şi 2010 (Suedia, Islanda). Eforturi specifice pentru creşterea bugetului sistemelor judiciare pot fi,de asemenea, observate în Belgia, Luxemburg, Polonia, Austria. Alte state au continuat aceeaşi tendinţăde creştere, deşi au încetinit ritmul (Spania, Franţa, Ţările de Jos, Italia). Deşi sunt încă valabile, oricum,aceste considerente trebuie să fie puse în perspectivă, din cauza variaţiilor cursurilor de schimb, în specialpentru Islanda, Polonia, Suedia, care au avut o evoluţie de rată favorabilă între 2008 şi 2010 (a se vedeatabelul de 1.3 de mai sus).Diagrama 2.35 Distribuţia relativă a componentelor din bugetul public între bugetele instanţelor,asistenţei juridice si ministerului public în 2010 (Q6, Q12, Q13)BugetulINSTANŢELORBugetulASISTENŢEIJURIDICEBugetulMINISTERULUI PUBLIC58

Distribuţia angajamentului financiar pentru instanţele judecătoreşti, parchete şi asistenţa juridică a foststabilită pentru 31 de state sau entităţi (sunt excluse statele sau entităţile care nu sunt în măsură să separeuna dintre cele trei componente ale bugetului sistemului judiciar). Pentru aceste state, în medie, 65% dinbugetele alocate sistemelor judiciare au fost dedicate funcţionării instanţelor, 25% pentru parchete şi 10%pentru sistemul de asistenţă juridică.Această diagramă permite să se distingă priorităţile stabilite de către state sau entităţi în cadrulangajamentului lor bugetar. Aceste priorităţi sunt indicatoarele opţiunilor politice fundamentale făcute destate pentru realizarea politicile lor judiciare şi ale evoluţiilor actuale ale acestor sisteme.Astfel, într-un sistem condus de Habeas Corpus, entităţile din Regatul Unit acordă prioritate asistenţeijuridice. Această prioritate rămâne o caracteristică importantă a sistemelor nord europene (Finlanda,Islanda, Irlanda, Ţările de Jos, Suedia). Aceste state sau entităţi similare cheltuiesc o parte mai mică dinbugetele lor pe funcţionarea instanţelor, parţial pentru motivul că, suma alocată salariilor este mai mică însistemele de drept comun, care permit ca un număr important de judecători neprofesionişti să judece (cuexcepţia Irlandei). Pentru statele nord europene, o parte din explicaţie se sprijină, de asemenea, pe tendinţasocietăţii de a fi mai puţin litigioasă în comparaţie cu restul Europei: o parte din litigii sunt direcţionate de laprocedurile judiciare (de exemplu: divorţul, vă rugăm să consultaţi capitolul 9 de mai jos) şi atribuiteorganismelor administrative.În mod tradiţional, serviciile de procuratură în unele state estice şi sud-est europene dispun de o poziţieputernică (mai mult de 30% din buget), precum în Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia,Letonia, Lituania, Republica Moldova, România, Slovacia, precum şi în Marea Britanie-Anglia şi ŢaraGalilor, şi în Ţările de Jos.Se poate observa, de asemenea, faptul că unele ţări nu au alocat încă priorităţi majore (mai puţin de 2% dinbuget) asistenţei juridice (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Croaţia, Ungaria, Letonia, Muntenegru, Malta,Polonia, România, Slovacia).Diagrama 2.36 Corelaţia dintre PIB-ul pe cap de locuitor şi bugetul total (instanţe, asistenţa juridică şiministerul public) în 2010 (Q3, Q6, Q12, Q13)Bugetul total alocat tuturor instanţelor, ministerului public şi asistenţei juridice pe cap de locuitor (în €)Această diagramă permite compararea grupurilor de ţări, care sunt comparabile, datorită similitudinilor înceea ce priveşte nivelul de bogăţie.59

Această analiză între nivelul de prosperitate al statelor sau entităţilor şi angajamentul bugetar pentrusistemul judiciar arată că există o corelaţie puternică între PIB-ul pe cap de locuitor şi nivelul de resursealocate pe cap de locuitor pentru funcţionarea sistemului judiciar. 65% din acest fenomen poate fi explicatdoar pe baza acestor două variabile. Se poate presupune că, atunci când creşte PIB-ul, bugetul alocatsistemului judiciar, de asemenea, va creşte.Cu toate acestea, chiar şi în cazul în care această corelaţie este în general ridicată, trebuie să seevidenţieze diferenţele dintre statele şi entităţile în care PIB-ul pe cap de locuitor este comparabil (deexemplu, un grup ca Austria, Belgia, Franţa, Finlanda, Germania, Ţările de Jos şi Suedia.Această diagramă oferă, de asemenea, explicaţii suplimentare pentru cifrele anterioare. De exemplu, s-aobservat că Norvegia a avut de multe ori cele mai mici contribuţii bugetare (procuratură, asistenţa juridică)în PIB-ul pe cap de locuitor. Motivul pentru acest lucru este explicat de PIB-ul mare pe cap de locuitor, şi nude subfinanţarea anumitor componente din bugetul judiciar.2.8 Tendinţe şi concluziiÎn ceea ce priveşte chestiunile bugetare, este de remarcat faptul că proporţia de răspunsuri care poate fiexploatată este mai mare ciclu după ciclu. De asemenea, pentru prima dată, CEPEJ este în măsură săstabilească în mod clar o corelaţie între PIB-ul pe cap de locuitor al statelor europene şi bugetul lor totalpentru instanţe, asistenţa juridică şi ministerul public. Sfera statelor observate nu a fost niciodată mai întinsăca acum. Datele CEPEJ au influenţat deciziile politice importante cu privire la modificările majore legate decreşterea bugetelor şi numărul de judecători (Azerbaidjan).Între 2008 şi 2010, tendinţa europeană este, în continuare, de creştere a bugetelor pentru justiţie, în generalşi pentru sistemul judiciar, în special (+ 6%). Dezvoltarea sistemului judiciar rămâne o prioritate pentruguvernele din Europa.Cu toate acestea, diferenţele dintre statele membre sunt mai mari decât înainte şi numărul de state membre,în care bugetul este în scădere, este mai important acum decât în 2008 (de la 4 – la 9 state). Deşi rezultateleobservate în tabele şi diagrame trebuie să fie parţial temperate din cauza variaţiei cursului de schimb dintremonedele naţionale şi euro, unele concluzii pot fi trase în ceea ce priveşte scăderea bugetelor sistemelorjudiciare: unele state, care au efectuat reforme majore economice şi instituţionale în ultimul deceniu, auajuns acum la un nivel care explică faptul că acestea se îndreaptă spre un ritm mai regulat şi mai redus deextindere a sistemului lor judiciar. În plus, efectele crizei financiare şi economice din Europa pot fi observateîn aceste rezultate: bugetele sistemelor judiciare au fost reduse, împreună cu reducerile generale alecheltuielilor publice (Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Ungaria, Serbia, Estonia, Lituania, Letonia). Înacelaşi timp, criza are efecte indirecte asupra bugetelor: litigiile sociale, comerciale şi de muncă suntinfluenţate de agravarea situaţiei economice (litigii sociale, faliment, etc.). Această creştere de litigii provoacăcosturi suplimentare pentru justiţie.Opţiunile politice diferite - sau căile structurale pentru construirea organizării justiţiei - pot fi evidenţiate înEuropa: mai mult de jumătate din statele membre cheltuiesc mai multe resurse pentru alte domenii alejustiţiei decât sistemul judiciar (sistemul penitenciar, etc.) şi alte eforturi publice bugetare, în special, pentrufuncţionarea instanţelor.Analiza defalcată a bugetelor instanţelor arată că investiţiile bugetare din sistemul judiciar acoperă toatecomponentele sistemului judiciar, deşi de la o ţară la alta, efortul specific poate fi axat pe elemente specifice.De exemplu, statele de drept comun, care se bazează, în special, pe personal judiciar neprofesionist (cuexcepţia Irlandei) şi angajează un număr mai mic de judecători (de obicei, mult mai experimentaţi), alocă ocotă mai mică din resurse pentru salarii, în timp ce această componentă este cea mai mare în bugetulsistemelor de drept continentale. În mod similar, un buget mai mare este alocat sistemului de procuratură înstatele în care, în mod tradiţional, procurorii au ocupat o poziţie proeminentă în funcţionarea justiţiei. Pot fiidentificate sisteme care se bazează pe un acces larg la justiţie, cu politici publice de justiţie, ghidate deprincipiile Habeas Corpus şi generoase în ceea ce priveşte asistenţa juridică, în special în entităţile dinRegatul Unit şi în nordul Europei.Poate fi subliniată partea bugetului alocată salariilor. Tendinţa este în continuare una în creştere, dar într-unritm redus în comparaţie cu studiile anterioare (+5% între 2008 şi 2010): unele ţări, care obişnuiau să facăeforturi uriaşe pentru a ţine pasul cu salariile standard pentru sistemul judiciar din Europa au intrat deja într-o"viteză de croazieră". În plus, efectele crizei financiare şi economice pot afecta frecvent resursele umane(mai ales numărul).60

Informatizarea sistemului judiciar rămâne o prioritate în creştere în Europa (+ 30% între 2008 şi 2010,reprezentând 3% din bugetul instanţelor), în ciuda diferenţelor existente între statele membre. Poate fiobservată o creştere în bugetul mediu alocat pentru formarea judiciară din Europa (+ 15% între 2008 şi2010), însă efortul rămâne redus la 1% din bugetul instanţelor; formarea judiciară ar trebui să fie o prioritatemai mare pentru statele europene (deşi unele dintre ele, luate individual, au făcut eforturi majore).Unele ţări nu au alocat încă priorităţi majore (mai puţin de 2% din buget) pentru asistenţa juridică, dartendinţa generală este pozitivă în raport cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. O creştereîncurajatoare medie de 18% între 2008 şi 2010 poate fi evidenţiată în Europa. Unele state membre, caresuferă de o scădere a bugetului alocat asistenţei juridice au indicat în mod clar faptul că acest lucru sedatorează reducerilor bugetare generale.Capitolul 3. Accesul la justiţieAsistenţa juridică este esenţială pentru garantarea accesului egal la justiţie pentru toţi, astfel cum se prevedela articolul 6.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cu privire la cazurile de drept penal. În specialpentru cetăţenii care nu dispun de suficiente mijloace financiare, asistenţa juridică va creşte posibilitatea ca,în cadrul procedurilor judiciare, aceştia să fie asistaţi de profesionişti din domeniul juridic, gratuit (sau la uncost mai mic) ori de a primi ajutor financiar.În afară de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, ConsiliulEuropei încurajează statele sale membre să dezvolte sisteme de asistenţă juridică şi a adoptat câtevaRecomandări şi Rezoluţii în acest domeniu: Rezoluţia (76) 5 privind asistenţa juridică în materie civilă,comercială şi administrativă; Rezoluţia (78) 8 privind asistenţa şi consilierea juridică, Recomandarea R (93) 1privind accesul efectiv la lege şi justiţie pentru cei foarte săraci şi Recomandarea Rec (2005) 12 care conţineun formular de cerere pentru asistenţă juridică în străinătate pentru a fi utilizat în cadrul Acordului Europeanprivind transmiterea cererilor de asistenţă juridică (CETS Nr. 092) şi protocolul adiţional la acesta 18 .Asistenţa juridică este definită în nota explicativă a Schemei de Evaluare ca ajutor acordat de statpersoanelor care nu au suficiente mijloace financiare pentru a se apăra în faţa unei instanţe (sau pentru ainiţia proceduri judiciare). În această definiţie, asistenţa juridică se referă, în principal, la reprezentareajuridică în faţa instanţei. Cu toate acestea, asistenţa juridică constă, de asemenea, în consultanţă juridică.De fapt, nu toţi cetăţenii care se confruntă cu probleme juridice iniţiază proceduri judiciare în faţa instanţei. Înunele cazuri, consilierea juridică poate fi suficientă pentru a rezolva o problemă legală. De aceea, asistenţajuridică este alcătuită din două componente, care ar putea varia, în funcţie de statele în cauză: pe de o parte,aceasta este un ajutor pentru accesul la drept (informaţii şi consiliere juridică, ajutor pentru o alternativă laaudierea în instanţă - soluţionarea alternativă a litigiilor sau ADR), pe de altă parte, este un ajutor pentru aproteja drepturile individuale în cadrul unei proceduri judiciare, fie ca reclamant sau pârât într-un proces civil,fie ca acuzat sau victimă într-un proces penal .3.1 Diferite tipuri de asistenţă juridicăToate statele membre prevăd asistenţă juridică atât în domeniul dreptului penal, cât şi domeniul dreptuluicivil, ceea ce este, într-adevăr, binevenit, atunci când se analizează cerinţele şi spiritul Curţii Europene aDrepturilor Omului.Cu toate acestea, în multe state central şi est europene, asistenţa juridică rămâne concentrată, în principal,pe domeniul dreptului penal (România, Letonia, Bulgaria, Federaţia Rusă, Turcia, Republica Cehă).Sistemele de asistenţă juridică în domeniul dreptului civil sunt adesea noi în aceste state şi ar trebui să fiedezvoltate în continuare, în anii următori. Acesta este şi cazul pentru Italia. Alocarea de asistenţă juridicăeste mult mai echilibrată între dreptul penal şi dreptul civil, în nordul Europei (Marea Britanie-Anglia şi ŢaraGalilor, Islanda, Danemarca, Norvegia) şi în Albania. Sumele alocate pentru asistenţa juridică suntdezechilibrate în favoarea cazurilor de drept civil în alte state membre (Germania, Franţa, Elveţia, Ţările deJos).Asistenţa juridică este înţeleasă aici într-un sens larg şi include, de asemenea, de exemplu, costurilestructurilor de asistenţă judiciară, politicile de informare în ceea ce priveşte justiţiabilii sau mecanisme pentrua sprijini părţile în procedurile de prevenire a proceselor.18 Prezenta recomandare permite utilizarea formularelor comune la Uniunea Europeană şi Consiliul Europei, ce sunt înconformitate cu Directiva 2003/8/CE din 27 ianuarie 2003 privind asistenţa juridică.61

Diagrama 3.1 Bugetul public anual alocat asistenţei juridice pe cap de locuitor (în €) şi părţile salealocate cazurilor penale şi nepenale (%) în 2010 (Q12)Partea din bugetul Asistenţei Juridice alocată cazurilor de drept penalPartea din bugetul Asistenţei Juridice alocată cazurilor nepenaleBugetul Asistenţei Juridice pe cap de locuitorNotă: această diagramă include doar statele care au reuşit să diferenţieze asistenţa juridică în materie civilă şi în materiepenală şi care au raportat cel puţin unul dintre cele două bugete pentru acest sistem.ComentariiAlbania: asistenţa juridică pentru domeniile nepenale a fost introdusă în 2010.Republica Cehă: doar bugetul public de asistenţă juridică este indicat – Asociaţia Barourilor din Cehia contribuie, deasemenea, la asistenţă juridică pe cheltuială proprie.Franţa: bugetul alocat asistenţei juridice ţine seama de sumele bugetare din restabilirea sumelor provenite dinrecuperarea a 11,5 milioane € şi de o cheltuială de impozitare în ceea ce priveşte aplicarea unei cote reduse de TVA de5,5% pentru serviciile prestate de avocaţi şi consilieri din asistenţa juridică. Procedura de restabilire a sumelor autorizaterelative la asistenţa juridică permite cheltuieli care depăşesc sumele alocate. În anul 2010, sumele recuperate au fost de11,5 milioane €. Mai mult decât atât, avocaţii sunt plătiţi din fondurile pentru avocaţi (CARPA), a căror evoluţie în flux denumerar (+10,8 milioane € în 2010) este o variabilă de ajustare.Federaţia Rusă: în ciclul anterior de evaluare a fost furnizată doar informaţia despre bugetul pentru avocaţii de asistenţăjuridică, alocat instanţelor de jurisdicţie generală. În plus, suma specificată pentru anul 2010 include bugetul de statpentru birourile juridice de stat şi bugetul pentru avocaţii de asistenţă juridică, alocat organismelor abilitate să efectuezeancheta penală sau cercetarea, sau să participe la ele. Asistenţa juridică pe cheltuiala statului nu este prevăzută însistemul instanţelor comerciale.Elveţia: Datele au fost extrapolate la nivel naţional, din datele furnizate de 20 de cantoane din 26.Turcia: există un sistem dual de asistenţă juridică: în cazurile de drept penal, numai instanţele judecătoreşti suntautorizate să asigure asistenţă juridică, în timp ce în dreptul civil, baroul poate oferi, de asemenea, asistenţă juridică. Aufost indicate atât sumele furnizate de către instanţele judecătoreşti, cât şi de către barou.În majoritatea statelor membre, asistenţa juridică este prevăzută pentru reprezentarea juridică, asistenţajuridică sau alte forme de asistenţă (juridică).Pe baza răspunsurilor primite, este posibil ca statele membre să fie clasificate în patru categorii distincte (dela cel mai mic nivel - asistenţă juridică numai în materie penală, la cea mai largă gamă de asistenţă juridică -62

consultanţă juridică şi reprezentare în cazurile penale şi nepenale (inclusiv alte forme de asistenţă juridică).Diagrama şi tabelul următor stabilesc categoriile.Diagrama 3.2 Tipurile de asistenţă juridică în cazurile penale şi alte cazuri decât cele penaleISLSWEFINNORUK : SCOESTUK:NIRDNKLVARUSIRLLTUUK : ENG&WALBLRNLDBELDEUPOLLUXCZEUKRFRASVKCHELIEAUTSVNHRVHUNROUMDAANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEMKDBGRARMAZEALBGRCTURMLTTipurile de consultanţă juridică şi reprezentare în instanţă în materie penală şi în alte cazuri decâtcele penale(1): 37 State/entităţi(2): 2 State/entităţi(3): 1 Stat(4): 8 State/entităţiDatele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului EuropeiCYP(1) [Reprezentare în instanţă + consultanţă juridică] în [cazurile penale + alte cazuri decât cele penale].Această categorie include o mare parte dintre statele sau entităţile (37 din 48, care au fost în măsură săfurnizeze informaţii la această întrebare). Astfel, mai mult de trei sferturi dintre state sau entităţi acordăasistenţă juridică pe scară largă pentru a acoperi nevoile justiţiabililor.(2) [Reprezentare în instanţă + consultanţă juridică] în [cauzele penale] + [reprezentare în instanţă] în [altecazuri decât cele penale]. 2 state (Republica Moldova, Ucraina).(3) [Reprezentare in instanţă] în [cauzele penale] + [reprezentare în instanţă + consultanţă juridică] în [altecazuri decât cele penale]. Grecia este singurul stat în care mai multe tipuri de asistenţă juridică sunt puse ladispoziţie în alte domenii decât în materie penală.(4) [Reprezentare in instanţă] în [cauzele penale + alte cazuri decât cele penale]. 6 state acordă asistenţăjuridică doar pentru reprezentarea în instanţă, dar atât în cauze penale, cât şi nepenale: Azerbaidjan, Italia,Malta, Monaco, Polonia, San Marino, Elveţia.Asistenţa juridică poate fi limitată la anumite categorii de beneficiari. În Grecia, de exemplu, asistenţajuridică este limitată la cetăţenii Uniunii Europene sau la cetăţenii din ţări terţe, dacă beneficiarii suntrezidenţi ai unui stat membru al Uniunii Europene (cu unele excepţii, pentru anumite cazuri administrative).În materie penală, asistenţa juridică poate fi limitată la o anumită instituţie publică, cum ar fi AvocatulStatului, care poate apăra persoanele acuzate (San Marino). Aceasta poate fi, de asemenea, acordată, maimult sau mai puţin, pentru toată sau o parte din procedura penală (asistenţă juridică poate fi acordată pentrucercetarea de dinainte de proces (în Estonia, Ucraina, de exemplu) sau pentru categorii mai mult sau maipuţin întinse ale părţilor din proces (de exemplu, asistenţa juridică poate fi acordată victimelor infracţiunilor înFranţa, San Marino sau Suedia). Statul poate, de asemenea, suporta cheltuielile de judecată, în cazul încare persoana acuzată este achitată (Islanda).În afară de domeniul dreptului penal, asistenţa juridică poate fi acordată, mai mult sau mai puţin, înconformitate cu tipurile de cauze avute în vedere. Mai multe state acordă asistenţă juridică în principaleledomenii juridice, cum ar fi domeniul dreptului civil sau domeniul dreptului administrativ (Estonia, Franţa). În63

unele state membre domeniul de aplicare al cauzelor care pot obţine dreptul la asistenţă juridică este multmai limitat: astfel, de exemplu, asistenţa juridică se limitează la anumite cauze de drept administrativ, careimplică tratament psihiatric obligatoriu sau incapacitate legală (Georgia, Republica Moldova) sau cauzelecu privire la campaniile de mass-media, în cazul în care sunt în joc interese publice (Albania).Tabelul 3.3 Taxe acoperite de asistenţa juridicăAsistenţa juridică Asistenţa juridică poateinclude acoperirea fi acordată pt. taxeleState/entităţi sau scutirea de la care sunt legate deplata taxelor judiciare executarea hotărârilorjudecătoreştiAlbaniaAndorraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruŢările de JosNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElvețiaFYROMacedoniaTurciaUcrainaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordUK-ScoţiaTOTAL 39 state / entităţi 30 state / entităţi64

În cele mai multe state membre şi entităţi, asistenţa juridică poate lua forma unei scutiri de la plata taxelorjudiciare. Această scutire poate fi considerată ca făcând parte în mod direct din bugetul de asistenţă juridică,atunci când acesta este calculat din punct de vedere financiar în cadrul bugetului de stat alocat asistenţeijuridice ( Finlanda). În Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor, sistemul nu ia forma scutirii de la plata taxelorjudiciare, dar constă în suportarea efectivă a taxelor judiciare de către sistemul de asistenţă juridică. Pentrualte state, scutirea de la plata taxelor judiciare este un ajutor care nu poate fi evaluat în mod precis; aceastătemă este abordată în capitolul privind taxele judiciare de mai jos (a se vedea capitolul 3.5).30 de state sau entităţi prevăd posibilitatea de acordare a asistenţei juridice în ceea ce priveşte executareahotărârilor judecătoreşti.Unele sisteme permit acordarea de asistenţă juridică în cadrul soluţionării alternative a litigiilor (ADR) sauprocedurilor tranzacţionale (Bulgaria, Franţa, Ţările de Jos, Portugalia, Slovacia 19 ).Asistenţa juridică poate consta şi în suportarea onorariilor consultanţilor tehnici sau experţilor din cadrulexpertizei judiciare (Belgia, Slovenia, Spania), pregătirea documentelor care sunt necesare pentru ademara o procedură judiciară (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Marea Britanie, Scoţia), saususţinerea (integrală sau parţială) costului altor profesionişti din domeniul juridic, cum ar fi notarii, executoriijudecătoreşti (Grecia, Turcia) sau chiar detectivii particulari (Italia). Costurile de călătorie pot fi, deasemenea, suportate de către sistemul de asistenţă juridică (Suedia).În sfârşit, merită subliniat faptul că, în 2010, doar 2 state membre asigurau accesul liber la toate instanţele:Franţa 20 şi Luxemburg. Acest acces generalizat la instanţe trebuie să fie luat în seamă, atunci când secompară bugetele de asistenţă juridică ale acestor state cu bugetele altor state, care, de asemenea, au atrasveniturile provenite din taxele judiciare.3.2 Bugetul pentru asistenţa juridicăÎn capitolul 2, sunt furnizate date privind bugetul pentru asistenţă juridică din statele membre în cifreabsolute, pe cap de locuitor şi ca procent din PIB pe cap de locuitor. În plus faţă de această informaţie, esteutil să se identifice numărul de cazuri (penale şi alte cazuri decât cele penale), care sunt susţinute prinasistenţa juridică. Pe această bază, poate fi calculată valoarea medie a asistenţei juridice alocate pe cauză.Doar 21 de state sau entităţi au putut furniza date privind numărul de cauze în care a fost acordată asistenţajuridică (comparativ cu 27 în raportul precedent, ceea ce poate fi remarcat ca o dezamăgire pentru CEPEJ).Astfel, este posibil să se calculeze valoarea medie a asistenţei juridice pe caz.19 A se vedea capitolul 6.1.3 de mai jos.20 Legislaţia s-a schimbat în 2011: o contribuţie la asistenţă juridică în valoare de 35 € a fost stabilită la data de 1 octombrie 2011. Această contribuţie îşi propune să completezefinanţarea asistenţei juridice şi să asigure solidaritatea financiară între beneficiarii serviciului public de justiţie şi permite o finanţare suplimentară în ceea ce priveşte asistenţa juridică.A fost stabilit un drept pentru părţile care doresc să conteste, ca parte a reformei procedurii de atac. Acesta este însoţit de eliminarea obligaţiei părţilor de a avea un avocat (avoué).65

Tabelul 3.4 Numărul de cazuri de asistenţă juridică la 100 000 de locuitori şi suma medie alocată înbugetul public de asistenţă juridică pe caz în 2010 (Q12, Q20)State/entitățiNumărul total decazuri care auobţinut asistențăjuridică la100 000locuitoriCazurile penalecare au obţinutasistenţă juridicăla 100 000 loc.Alte cazuri decâtcele penale careau obţinutasistenţă juridicăla 100 000 loc.Suma medie aasistenţei juridicealocată pe cauzăSuma medie a Suma medie aasistenţei juridice asistenţei juridicealocată pe cauză alocată pe altăpenalăcauză decât penalăAustria 213,1 213,1 1 029 €Azerbaidjan 63,0 63,0 61 € 61 €Bosnia şi Herţegovina 185,5 118,1 67,4 829 €Bulgaria 567,5 445,4 122,1 93 € 94 € 86 €Croaţia 74,6 74,6 70 €Finlanda 1557,2 697,5 859,7 694 €Franţa 1402,3 606,1 796,2 396 € 302 € 468 €Georgia 226,9 211,5 15,4 107 €Germania 862,4 862,4 542 € 421 €Ungaria 80,1 2,8 77,4 38 €Irlanda 1412,4 1209,5 202,9 1 351 € 992 € 3 493 €Italia 262,6 170,0 92,6 798 € 845 € 711 €Lituania 1452,9 1057,2 395,7 83 €Moldova 240,6 240,6 37 € 37 €Monaco 1964,8 1616,5 348,4 318 €Ţările de Jos 3074,0 774,5 2299,5 701 € 791 € 671 €Norvegia 512,8 470,9 41,9Portugalia 1415,0 343 €Slovenia 469,1 68,1 401,0 607 €Turcia 127,9 117,2 10,7 855 € 683 € 2 734 €UK-Anglia şi Ţara Galilor 1286,2 1016,3 269,9 3 551 € 2 396 € 7 899 €Media 831,0 522,7 397,3 625,1 688,9 2060,5Mediana 512,8 445,4 208,0 469,2 682,8 691,2Maxim 3074,0 1616,5 2299,5 3550,7 2395,7 7899,3Minim 63,0 2,8 10,7 36,7 36,7 86,0ComentariiAustria: cifra pentru asistenţă juridică (8,4 milioane €) reprezintă doar suma forfetară plătită pentru reprezentareajudiciară. Taxele judiciare, onorariile pentru interpreţi şi experţi, care nu sunt incluse, sunt acoperite, de asemenea, deasistenţa juridică, dar nu sunt indicate separat în cadrul bugetului.Finlanda: o parte din cheltuielile pentru asistenţa juridică provine de la cazurile care nu sunt audiate în faţa instanţelorjudecătoreşti.Ţările de Jos: o parte din cheltuielile pentru asistenţa juridică provine de la cauzele care nu sunt audiate în faţainstanţelor judecătoreşti (consilierea juridică, cazurile de consemnare). Bugetul şi cauzele privind Apărarea Legală (unuldintre modurile de asistenţă juridică primară) nu sunt incluse. Bugetele şi cazurile de consemnare, în ceea ce priveşteîmpărţirea în dreptul penal şi nepenal sunt estimate prin prezumţia că distribuţia între aceste tipuri de cauze este aceeaşiîn cadrul cazurilor de consemnare.Turcia: există un sistem dual de asistenţă juridică: în cazurile de drept penal, numai instanţele judecătoreşti suntautorizate să furnizeze asistenţă juridică, în timp ce în dreptul civil, baroul poate oferi, de asemenea, asistenţă juridică.Sumele asigurate atât de către instanţele judecătoreşti, cât şi de către barou au fost indicate aici.66

Logarithmic scale on base 10Moldova37 €38 €Hungary3 074Netherlands701 €61 €Azerbaijan1 965Monaco318 €70 €Croatia1 557Finland694 €83 €Lithuania1 453Lithuania83 €1 41593 €BulgariaPortugal343 €1 4121 351 €107 €GeorgiaIreland1 402318 €MonacoFrance396 €1 286343 €PortugalUK-England and Wales3 551 €862396 €FranceGermany568542 €93 €542 €GermanyBulgaria469607 €607 €SloveniaSlovenia263Finland694 €Italy798 €241Netherlands701 €Moldova37 €227Italy798 €Georgia107 €213Bosnia and Herzegovina829 €Austria1 029 €185Turkey855 €Bosnia and Herzegovina829 €128Austria1 029 €Turkey855 €80Ireland1 351 €Hungary38 €3 551 €7570 €CroatiaUK-England and Wales6361 €AzerbaijanDiagrama 3.5 Numărul de cazuri care au obţinut asistenţă juridică la 100 000 de locuitori şi sumamedie alocată în bugetul public de asistenţă juridică pe caz în 2010 (Q12, Q20)Figure 3.5 Number of cases granted with legal aid per 100 000 inhabitants and average amount allocatedin the public budget for the legal aid per case in 2010 (Q12, Q20)10 000 €1 000 €100 €10 €1 €Total number of cases granted with legal aid per 100 000 inhabitantsAverage amount allocated in the public budget for the legal aid per case3500,040003000,035002500,02000,0300025001500,0200015001000,01000500,05000,00Total number of cases granted with legal aid per 100 000 inhabitantsAverage amount allocated in the public budget for the legal aid per caseNumărul total de cazuri care au obţinut asistenţă juridică la 100 000 de locuitoriSuma medie alocată în bugetul public de asistenţă juridică pe cazNotă: în figura de mai sus, aceleaşi date sunt prezentate în două formate diferite, astfel încât să permită diferite niveluride analiză. Prima diagramă subliniază numărul de cazuri care au obţinut asistenţă juridică la 100 000 de locuitori, în timpce a doua diagramă subliniază suma alocată pentru fiecare caz de asistenţă juridică. Rezultatele se referă 20 de statesau entităţi.ComentariiAustria: cifra pentru asistenţă juridică (8,4 milioane €) reprezintă doar suma forfetară plătită pentru reprezentareajuridică. Taxele judiciare, taxele pentru interpreţi şi experţi, care nu sunt incluse, sunt acoperite, de asemenea, deasistenţa juridică, dar nu sunt indicate separat în cadrul bugetului.Ţările de Jos: interpretarea valorii medii calculate pentru asistenţa juridică pe caz (= divizarea bugetului de asistenţăjuridică în sensul cel mai larg la numărul destul de limitat de cazuri în instanţă) ar trebui să fie efectuată cu grijă pentruŢările de Jos. Ţările de Jos au o politică de asistenţă juridică, care are drept scop rezolvarea problemelor juridice ale67

cetăţenilor, fără ca oamenii să meargă la tribunal. Mai multe cheltuieli pentru această aşa-numită asitenţă juridicăprimară (consultanţă juridică, alături de cazurile de consemnare) contribuie ca mai puţini oameni să ajungă în instanţă.Ca rezultat, valoarea medie a asistenţei juridice pentru fiecare caz în instanţă va creşte. Suma medie pentru asistenţajuridică pe caz în instanţă este de 2.077€, în timp ce valoarea medie pentru cazurile de asistenţă juridică (inclusivconsultanţă) este de 700€. Calcularea bugetul total pentru asistenţa juridică pe caz în instanţă nu reflectă eficienţa şieficacitatea sistemului de asistenţă juridică în Ţările de Jos.Bugetul total de asistenţă juridică a crescut cu 18% în medie între 2008 şi 2010 în Europa, dar aceastăcreştere nu este un indicator al discrepanţelor semnificative, care există între mai multe grupuri de state sauentităţi:• Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor acordă o medie de 3 551 € pe caz• alte state alocă, de asemenea o sumă semnificativă asistenţei juridice (mai mult de 1 000 € pe caz):Irlanda, Austria.• în grupul de state care acordă 500 € şi 1000 € pe caz pot fi numite: Germania, Slovenia, Finlanda, Ţărilede Jos, Italia, Bosnia şi Herţegovina şi Turcia.• mai multe state cheltuiesc între 300€ si 500€ pe caz: Monaco, Portugalia, Franţa.• alte state acordă ceva mai mult (Georgia) sau mai puţin (Republica Moldova, Ungaria, Azerbaidjan,Croaţia, Lituania, Bulgaria) de 100 € pe caz, dar evoluţia este pozitivă în statele în care sistemele deasistenţă juridică sunt, de curând, în curs de dezvoltare.Suma alocată pentru fiecare caz trebuie luată în relaţie cu nivelul de bogăţie din statul în cauză, atunci cândse analizează această problemă mai în profunzime.În plus, sumele alocate pe caz pot fi pe deplin înţelese doar atunci când se analizează volumul de cazuri lacare se face referire, ceea ce face mult mai evidente alegerile politice ale statelor în ceea ce priveşteasistenţa juridică. Comparaţiile pot fi făcute pe cantitate (numărul de cazuri) şi calitate (suma alocată pecaz). Unele state au un număr redus de cazuri care pot beneficia de asistenţă juridică, dar alocă sume maripe caz (Austria, Turcia, Bosnia şi Herţegovina, Italia, Slovenia), în timp ce alte state, dimpotrivă, au alessă limiteze sumele alocate pe caz, dar pentru a deschide mai larg condiţiile pentru primirea asistenţei juridice(de exemplu, Franţa, Portugalia, Monaco, Lituania). Alte state sunt generoase atât în ceea ce priveştesumele alocate pe caz, cât şi numărul de cazuri care pot beneficia de asistenţă juridică (Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Irlanda, Ţările de Jos, Finlanda).Diagrama 3.6 Evoluţia între 2008 şi 2010 a numărului de cazuri care au obţinut asistenţă juridică şi asumei alocate în bugetul public de asistenţă juridică pe caz, în % (Q12, Q20)Evoluţia (2008-2010) - NUMĂRUL de cazuri care au obţinut asistenţă juridicăşiEvoluţia (2008-2010) – SUMA asistenţei juridice pe caz68

În unele state membre au fost făcute eforturi semnificative pentru dezvoltarea asistenţei juridice, atât în ceeace priveşte cantitatea, cât şi calitatea: numărul de cauze cărora li s-a acordat asistenţă juridică a crescutsemnificativ, în timp ce valoarea asistenţei juridice acordate pentru fiecare caz a crescut, de asemenea(Bosnia şi Herţegovina, Republica Moldova, Portugalia), uneori în mod considerabil (Slovenia). Aceeaşitendinţă poate fi observată într-un mod mai redus în Franţa şi Italia. În alte state, creşterea numărului decazuri a dus la o scădere a ponderii bugetului alocat pentru un caz (Georgia, Lituania, Irlanda). În alt grupde state, i s-a acordat prioritate calităţii, înaintea cantităţii: buget alocat pe caz a crescut, în timp ce numărulde cazuri a scăzut (Turcia, Anglia şi Ţara Galilor (Marea Britanie) şi, într-o măsură mai mică, Finlanda).În Bulgaria, sistemul de asistenţă juridică este în descreştere, atât în ceea ce priveşte cantitatea de cazuri,cât şi suma acordată pe caz (acelaşi lucru poate fi observat pentru Ungaria, dar acest lucru este maidegrabă virtual, decât, în principal, datorită evoluţiei cursurilor de schimb).3.3 Condiţiile de acordare a asistenţei juridicePentru tipurile de cazuri eligibile pentru asistenţa juridică, care variază în funcţie de state sau entităţi (a sevedea secţiunea 3.1 de mai sus), există, de regulă, condiţii de acordare a asistenţei juridice, care depind desituaţia financiară a solicitantului în cauză şi/sau de temeinicia cauzei.3.3.1 Cu privire la temeinicia cauzeiTemeinicia cauzei sau, altfel spus, dacă respectivul caz este bine întemeiat, în scopul de a se acordaasistenţă juridică este irelevant în cazurile de drept penal. În domeniul dreptului nepenal, în 11 state, nu esteposibil să se refuze asistenţa juridică pentru lipsa de temei a cazului. Pentru statele membre ale UniuniiEuropene, Directiva 2003/8/CE prevede că este posibil, în principiu, să se refuze asistenţa juridică în altecazuri decât cele penale pentru lipsa de temei, deşi Bulgaria şi Portugalia par să nu-şi fi schimbatprocedura până acum.Decizia de a acorda sau de a refuza asistenţa juridică în baza temeiniciei cazului este, de obicei, luată deinstanţa de judecată (11 de state sau entităţi) sau de către o autoritate externă (15 de state sau entităţi), saude către o instanţă şi/sau o autoritate externă (11 de state sau entităţi), sau de către un organism mixt,format din judecători şi non-judecători (9 state sau entităţi). Baroul poate fi însărcinat cu o astfel de decizie(Croaţia, Turcia). Procurorii sau poliţia au o asemenea competenţă pentru cazurile care se află subjurisdicţia Estoniei.69

Diagrama 3.7 Autoritatea responsabilă să ia decizia de a acorda sau de a refuza asistenţa juridică(Q25)State/entităţi Instanţa Autoritate externăinstanţeiAlbaniaAndorraArmeniaAustriaBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruŢările de JosNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFYRO MacedoniaTurciaUcrainaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordUK-ScoţiaAutoritate mixtăde luare a deciziei(instanţa şi organismeexterne)TOTAL 22 26 970

ComentariiCipru: atunci când se solicită asistenţa juridică, este întocmit un raport de către asistenţa socială, în care este specificatstatutul socio-economic al solicitantului. Nu există nici o sumă specifică, peste care asistenţa juridică este refuzată. Cutoate acestea, conform fondului pentru investitorii în drept, asistenţa juridică se acordă investitorilor care depun osolicitare pentru cumpărarea de acţiuni, în cazul în care venitul familiei nu depăşeşte 20000 Cyp. Acest sprijin nu estedat de instanţa de judecată, dar este asigurat dintr-un fond şi este acordat exclusiv investitorilor.Franţa: cererea de asistenţă juridică este analizată de către birourile de asistenţă juridică stabilite la fiecare tribunal,Conseil d'Etat, Curtea de Casaţie şi Curtea naţională pentru dreptul de azil. Aceste comisii sunt prezidate de judecătoriactivi sau onorifici şi sunt compuse din funcţionari publici şi auxiliari de justiţie (incluzând cel puţin un avocat) şi opersoană desemnată în numele justiţiabililor. Hotărârile lor sunt decizii de administrare judiciară şi pot fi contestate. Încazul în care asistenţa juridică nu a fost acordată, dar judecătorul a decis că acel caz a fost întemeiat, taxele şicheltuielile judiciare sunt rambursate până la limita sumei care ar fi fost acordată în cadrul sistemului de asistenţăjuridică, în funcţie de nivelul resurselor solicitantului.Ţările de Jos: Consiliul de Asistenţă Juridică este responsabil de acordarea sau refuzarea asistenţei juridice.Elveţia: criteriul specific pentru refuzarea asistenţei juridice este faptul că acţiunea sau calea de atac nu are nici o şansăde reuşită.Diagrama 3.8 Posibilitatea de a refuza o cerere de asistenţă juridică pentru lipsa de temei în altecazuri decât cele penale, precum şi autoritatea responsabilă pentru acordarea sau refuzareaasistenţei juridice (Q24, Q25)ISLSWEFINNORUK : SCOESTUK:NIRDNKLVARUSIRLLTUUK : ENG&WALBLRNLDBELDEUPOLLUXCZEUKRFRASVKCHELIEAUTSVNHRVHUNROUMDAANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEMKDBGRARMAZEALBGRCTURMLTCYPRefuz imposibil (11 State/entităţi)Instanţa decide refuzul (9 State/entităţi)Autoritatea externă decide refuzul (12 State/entităţi)Instanţa şi autoritatea externă decid refuzul (16 State/entităţi)Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului Europei3.3.2 Nivelul de resurse ale părţilorÎn materie penală, ca şi în cazurile nepenale, asistenţa juridică este acordată, de obicei, în funcţie de nivelulde resurse ale părţilor. În marea majoritate a statelor şi entităţilor, nivelul resurselor este examinat de la cazla caz (şi anume, în Bulgaria, Estonia, Malta, Muntenegru, Polonia, Elveţia, Marea Britanie-Irlanda deNord). Legea poate determina nivelul resurselor de asistenţă juridică care urmează să fie acordate, înîntregime sau parţial (Belgia, Franţa, Norvegia, Olanda, România, Spania, Marea Britanie-Scoţia) saupoate stabili metode specifice pentru evaluarea sau calcularea nivelului de resurse (Republica Moldova,Slovacia, Slovenia), care poate depinde, de exemplu, de salariul minim pe ţară sau dintr-o anumită entitate(Federaţia Rusă). Nivelul de resurse poate fi evaluat de către un organism ad-hoc (de multe ori, organismul71

însărcinat cu decizia privind temeinicia cazului prezentat pentru asistenţă juridică; a se vedea secţiunea demai sus), secretariatul instanţei sau instanţa (a se vedea secţiunea de mai sus). Nivelul maxim estedeterminat de Barou în Croaţia. În Turcia, justiţiabilii pot obţine asistenţă juridică în baza prezentării unuicertificat social. Examinarea nivelului de resurse poate depinde de tipul de asistenţă juridică în cauză: înLetonia, de exemplu, examinarea resurselor există doar în scopul acordării de consultanţă juridică, dar nu şipentru acordarea reprezentării în instanţă în materie penală.Unele state sau entităţi stabilesc categoriile de persoane care sunt eligibile pentru asistenţă juridică fără oexaminare prealabilă a mijloacelor persoanelor fizice în cauză: categoriile de persoane social vulnerabile(Andora, Belgia, Finlanda, Luxemburg, Turcia, Marea Britanie-Scoţia), minori sau victime ale unorinfracţiuni (Franţa). Unele state nu solicită evaluarea preliminară a situaţiei financiare a părţilor, pentruanumite tipuri de procese, cum ar fi cazurile grave de drept penal sau cazurile care au un impact gravasupra integrităţii persoanelor (Norvegia), în situaţii de urgenţă, cum ar fi custodia poliţiei (Franţa,Republica Moldova), în domeniul disciplinar sau în ceea ce priveşte detenţia solitară în închisoare (Franţa).Mai multe state acordă acces la asistenţă juridică fără să solicite condiţii, în ceea ce priveşte accesul peteritoriul lor (Belgia).În Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor, unde sistemul de asistenţă juridică este destul de larg, pot ficombinate modalităţi diferite: definirea categoriilor de beneficiari, nivelurile maxime de resurse şi evaluareacircumstanţelor, de la caz la cazÎn anumite cazuri e nevoie de excepţii mai generale. Astfel, asistenţa juridică poate fi acordată persoanelorfără a a se lua în considerare nivelul maxim de resurse, datorită temeiniciei cauzei sau costurilor previzibileale procedurii (Franţa) sau, pentru statele membre ale Uniunii Europene (Directiva 2003/8/CE), pentrucauzele civile şi comerciale transfrontaliere, în cazul în care părţile dovedesc că nu pot suporta costurile dejudecată din cauza diferenţelor privind condiţiile de trai dintre cele două state implicate.În sistemele în care statul împarte povara financiară şi managerială a asistenţei juridice cu Baroul, atuncicând asistenţa juridică este refuzată de către instanţa de judecată, părţile pot apela la Barou pentru a solicitaasistenţă juridică pro bono (Croaţia, Republica Cehă).3.4 Taxele judiciare, impozitele şi rambursareaÎn aproape toate statele sau entităţile (42), părţile trebuie să plătească taxe judiciare sau impozite pentru ainiţia procese de drept nepenal. Chiar şi pentru unele procese de drept penal, în unele state sau entităţipărţile trebuie să plătească taxe judiciare sau impozite: Belgia, Cipru, Portugalia, Serbia, Elveţia, MareaBritanie-Irlanda de Nord.În 2010, doar 2 state membre prevedeau un acces gratuit la toate instanţele: Franţa 21 şi Luxemburg.Această politică, care are ca scop facilitarea accesului larg la instanţele judecătoreşti, trebuie să fie luată înconsiderare atunci când se analizează politica de asistenţă juridică în aceste state.21Legislaţia s-a schimbat în 2011: o contribuţie la asistenţă juridică în valoare de 35 € a fost stabilită la data de 1octombrie 2011. Această contribuţie îşi propune să completeze finanţarea asistenţei juridice şi să asigure solidaritateafinanciară între beneficiarii serviciului public de justiţie şi permite o finanţare suplimentară în ceea ce priveşte asistenţajuridică. A fost stabilit un drept pentru părţile care doresc să conteste, ca parte a reformei procedurii de atac. Acesta esteînsoţit de eliminarea obligaţiei părţilor de a avea un avocat (avoué).72

Diagrama 3.9 Condiţii generale pentru plata unei taxe judiciare /impozit în scopul de a iniţia oprocedură în faţa unei instanţe de jurisdicţie generală (Q8)ISLSWEFINNORUK : SCOESTRUSUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBLRNLDBELDEUPOLLUXCZEUKRFRASVKCHELIEAUTSVNHRVHUNROUMDAANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEMKDBGRARMAZEALBGRCTURMLTCYPÎN GENERAL, PĂRŢILE SUNT OBLIGATE SĂ PLĂTEASCĂ UN IMPOZIT SAU O TAXĂ JUDICIARĂPENTRU A INCEPE O PROCEDURĂ?Nu, nu sunt obligaţi să plătească (2 state / entităţi)Da, numai în alte cazuri decât cele penale (37 state / entităţi)Da, în cazurile penale şi în alte cazuri decât cele penale (9 state / entităţi)Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului EuropeiComentariiGrecia: accesul gratuit la toate instanţele se aplică doar celor cărora li s-a acordat asistenţă juridică.Ungaria: impozitele trebuie plătite în dreptul penal numai atunci când există o urmărire penală privată sau o acţiunecivilă.Portugalia: "assistente", adică părţile care pretind daune-interese, au fost incluse în cercul persoanelor autorizate săiniţieze procese în faţa unei instanţe, în conformitate cu Codul portughez de procedură penală.Elveţia: în materie penală, impozitele în avans sunt, în general, solicitate numai la instanţele de al doilea grad dejurisdicţie.O evoluţie care facilitează accesul la justiţie în statele europene este legată de creşterea asigurărilor privatepentru cheltuielile juridice. Cetăţenii se pot asigura pentru acoperirea costurilor de consultanţă juridică,costurilor legate de procedurile judiciare sau pentru obţinerea asistenţei juridice a unui avocat.În 34 de state sau entităţi cetăţenii pot să încheie o asigurare pentru costurile procedurilor judiciare,reprezentare in instanţă sau consultanţă juridică. Sistemul de asigurări private pentru cheltuieli juridice nuexistă în 14 state europene. În acest ultim grup, impozitele şi taxele sunt solicitate numai în cazurilenepenale.Mai multe state indică faptul că stabilesc o legătură directă între acordarea de asistenţă juridică şi existenţaunei asigurări private, care să acopere taxele judiciare. Asistenţa juridică publică nu se acordă atunci cândasigurarea acoperă taxele judiciare sau poate lua în considerare doar partea care nu este acoperită deasigurare (Danemarca, Finlanda, Franţa, Lituania, Suedia).73

Tabelul 3.10 Sistemul privat de asigurări pentru cheltuieli juridice, care permite persoanelor fizice săfinanţeze procedurile judiciare (Q26)Da(34 State/entităţi)AlbaniaAndoraAustriaAzerbaidjanBelgiaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaItaliaLituaniaLuxemburgMonacoŢările de JosNorvegiaPoloniaPortugaliaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaUcrainaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordUK-ScoţiaNu(14 State/entităţi)ArmeniaBosnia şi HerţegovinaBulgariaIrlandaLetoniaMaltaMoldovaMuntenegruRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaFYROMacedoniaTurciaCosturile procedurilor judiciare nu constau numai în costurile de reprezentare juridică, consultanţă juridică,taxele/impozitele judiciare, ci pot include, de asemenea, costuri care urmează să fie plătite de partea carepierde. Acestea pot include o compensaţie, costurile legate de prejudiciile cauzate sau toate costurile juridicecare au fost cheltuite de către partea care câştigă.Cheltuielile judiciare trebuie să fie, de obicei, rambursate de către partea care pierde sau când instanţapenală decide că partea nu este vinovată. În toate statele sau entităţile respondente (48), deciziajudecătorului are impact asupra părţii care suportă costurile juridice în alte cazuri decât cele penale.Hotărârea judecătorească nu are nici un efect asupra răspunderii pentru costurile cauzelor penale în:Armenia, Georgia, Germania, Irlanda, Malta, Republica Moldova, Monaco, Ţările de Jos, Regatul Unit-Scoţia.74

Diagrama 3.11 Impactul hotărârii judecătoreşti cu privire la cine suportă cheltuielile de judecatăplătite de părţi în cursul procedurii (Q27)ISLSWEFINNORUK : SCOESTRUSUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBLRNLDBELDEUPOLLUXCZEUKRFRASVKCHELIEAUTSVNHRVHUNROUMDAANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEMKDBGRARMAZEALBGRCTURMLTHOTĂRȂREA JUDECĂTOREASCĂ ARE EFECT ASUPRA CELUI CARE SUPORTĂ CHELTUIELILEJUDICIARE, CE SUNT PLĂTITE DE CĂTRE PĂRŢI ÎN CURSUL PROCEDURII?CYPDa, în alte cazuri decât cele penale (9 state / entităţile)Da, în ambele, cazuri penale şi alte cazuri decât cele penale (39 de state / entităţile)Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului Europei3.5 Veniturile sistemului judiciarCu excepţia celor 2 state care aplică principiul accesului liber la justiţie (Franţa 22 , Luxemburg), o parte abugetului sistemului judiciar în toate statele şi entităţile vine de la plata cheltuielilor şi impozitelor judiciare, înproporţii diferite.22 Legislaţia s-a schimbat în 2011: o contribuţie la asistenţă juridică în valoare de 35 € a fost stabilită la data de 1octombrie 2011. Această contribuţie îşi propune să completeze finanţarea asistenţei juridice şi să asigure solidaritateafinanciară între beneficiarii serviciului public de justiţie şi permite o finanţare suplimentară în ceea ce priveşte asistenţajuridică. A fost stabilit un drept pentru părţile care doresc să conteste, ca parte a reformei procedurii de atac. Acesta esteînsoţit de eliminarea obligaţiei părţilor de a avea un avocat (avoué).75

Tabelul 3.12 Valoarea anuală a cheltuielilor judiciare (sau impozite) primite de către stat şi bugetulaprobat alocat pentru instanţe (Q6, Q9)State/entităţiBugetul total anualaprobat alocatinstanţelorVenitul anual al taxelorjudiciare (sau impozite)primit de către StatPonderea taxelor judiciare(sau impozite) înbugetul instanţelorAlbania 10 552 685 1 593 407 15,1%Andorra5 803 340 NAArmenia11 285 536 NAPAustria NA 779 840 000Azerbaidjan 40 315 230 779 988 1,9%Belgia NA 34 408 250Bosnia şi Herţegovina 75 206 736 26 576 744 35,3%Bulgaria 112 211 184 58 354 136 52,0%Croatia 211 304 301 25 168 311 11,9%Cipru 33 546 827 9 802 960 29,2%Republica Cehă 346 497 809 37 452 793 10,8%Danemarca 216 795 693 95 933 236 44,3%Estonia 26 797 340 12 909 414 48,2%Finlanda 243 066 350 31 284 003 12,9%Franţa NA NAPGeorgia16 214 854 NAGermania NA 3 515 706 357Grecia NA 141 950 000Ungaria 259 501 133 11 217 800 4,3%Islanda7 413 547 NAPIrlanda 148 722 000 47 325 000 31,8%Italia 3 051 375 987 326 163 179 10,7%Letonia 36 919 820 17 650 016 47,8%Lituania 50 567 945 6 950 880 13,7%Luxemburg NA NAMalta 10 260 000 6 702 000 65,3%Moldova8 472 063 NAMonaco3 805 800 NAMuntenegru 19 943 898 6 239 721 31,3%Ţările de Jos 990 667 000 190 743 000 19,3%Norvegia 207 841 410 21 736 632 10,5%Polonia 1 365 085 000 530 161 000 38,8%Portugalia 528 943 165 217 961 874 41,2%România 355 246 737 46 177 039 13,0%Federaţia Rusă 2 912 743 823 426 511 157 14,6%San Marino 5 420 165 2 700 390 49,8%Serbia 111 016 635 85 137 114 76,7%Slovacia 138 493 788 57 661 794 41,6%Slovenia 178 158 919 50 858 000 28,5%Spania NA 173 486 000Suedia 557 260 358 4 469 274 0,8%Elveţia 916 146 809 276 870 194 30,2%FYROMacedonia 28 541 751 10 100 403 35,4%Turcia NA 525 138 372Ucraina 264 262 150 9 174 192 3,5%UK-Anglia şi Ţara Galilor 1 182 000 000 394 600 000 33,4%UK-Irlanda de Nord 83 154 000 34 556 372 41,6%UK-Scoţia 146 420 820 26 681 850 18,2%Media 28,3%Mediana 29,7%Minim 0,8%Maxim 76,7%Cuantumul acestor taxe şi impozite judiciare poate varia în funcţie de complexitatea cauzei şi de suma dinlitigiu.Cele mai multe dintre state şi entităţi prevăd scutiri de la plata taxelor judiciare. În multe state sau entităţi, oastfel de scutire este automată pentru acele persoane care au dreptul la asistenţă juridică (Republica Cehă,76

Franţa, Luxemburg, Monaco, Norvegia, "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Regatul Unit-Irlanda de Nord) (a se vedea capitolul 3.1 de mai sus). Scutirile de la plata taxelor judiciare se pot referi lacategorii de persoane vulnerabile, cum ar fi cele care beneficiază de asistenţă socială/prestaţii sociale(Andora, Belgia, Croaţia, Finlanda, Turcia, Marea Britanie-Scoţia), persoane cu handicap, invalizi şivictime de război (Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Estonia, Ucraina) sau minori, studenţi, persoanestrăine - sub rezerva reciprocităţii (Bosnia şi Herţegovina). Pot fi exceptate organismele publice (Bulgaria,Croaţia, Estonia, Lituania), precum şi ONG-urile şi organizaţiile umanitare (Bosnia şi Herţegovina,Croaţia, Portugalia, Ucraina), cum ar fi Crucea Roşie (Bulgaria).În majoritatea statelor membre, scutirea de la plata taxelor judiciare vizează, de asemenea, cazuri speciale,de exemplu, unele proceduri civile (Albania), procedurile referitoare la apărarea drepturilor şi valorilorconstituţionale (Portugalia), dreptul administrativ (Bulgaria, Estonia), dreptul muncii şi/sau dreptul social(Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Italia, Lituania, RepublicaMoldova, Polonia, România, Slovenia, Elveţia), dreptul familiei sau dreptul juvenil (Finlanda, Irlanda,Italia, Lituania, Republica Moldova, Norvegia, Spania, Polonia, Portugalia, România), starea civilă(Spania), agricultură (Italia), impozite (Portugalia), legea electorală (România) sau în ceea ce priveşteînchirierile de locuinţe (Elveţia).Unele state cer ca taxele judiciare să fie plătite numai la sfârşitul procedurii (Finlanda). Scutirea de la platataxelor judiciare poate lua, de asemenea, forma anunţurilor gratuite în reviste juridice (Spania, Turcia).În anumite state sau entităţi, taxele sau impozitele judiciare sunt folosite pentru a acoperi costurile defuncţionare ale instanţelor judecătoreşti. Aceste state sau entităţi au ales să dezvolte un anumit nivel devenit pentru instanţe. Atunci când venitul anual din taxele sau impozitele judiciare, obţinut de state sauentităţi, este comparat cu bugetul alocat instanţelor, se poate observa că, în unele state membre sau entităţi,acesta este aproape egal (Portugalia, Marea Britanie-Irlanda de Nord, Slovacia, Danemarca, Letonia,Estonia, San Marino) sau chiar depăşeşte (Bulgaria, Malta, Serbia) jumătate din bugetul alocat instanţelor.În alte state membre, acest venit reprezintă aproximativ o treime din bugetul instanţelor (Slovenia, Cipru,Elveţia, Muntenegru, Irlanda, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Bosnia şi Herţegovina, "fostaRepublică Iugoslavă a Macedoniei", Polonia). Cu toate acestea, în majoritatea statelor în care suntaplicate taxele sau impozitele judiciare, aceste venituri nu sunt "alocate" pentru plata cheltuielilor legate defuncţionarea instanţelor, ci sunt definite ca venituri generale pentru bugetul regional sau de stat.Într-o mare măsură, nivelul ridicat al taxelor judiciare poate fi explicat prin faptul că instanţele suntresponsabile pentru registrele funciare. Taxele sunt plătite pentru recuperarea informaţiilor din acesteregistre sau pentru modificări de înregistrare. În trei din astfel de state (Austria, Germania şi Polonia),veniturile sunt obţinute, de asemenea, prin intermediul registrelor comerţului. Pentru Italia şi Ţările de Josnu există o relaţie clară între taxele judiciare şi registre. Este posibil ca în aceste state – precum şi în altestate – taxele judiciare să fie legate numai de procedurile judiciare (şi nu de atribuţii de înregistrare).În Austria, justiţiabilii trebuie să plătească, în general, o taxă fixă pentru majoritatea serviciilor judiciare.Nivelul taxelor judiciare depinde atât de tipul şi de complexitatea cauzei, cât şi de valoarea cererii. Corolarulacestui sistem este existenţa unui sistem dezvoltat de asistenţă juridică: accesul la justiţie şi înregistrărileinstanţelor costă, dar în cazul în care beneficiarii nu dispun de mijloace financiare adecvate pentru a faceacest lucru, accesul la instanţele de judecată nu este refuzat datorită asistenţei juridice.Un grad înalt de standardizare şi informatizare a sistemului judiciar şi utilizarea "Rechtspfleger", în special înramurile de drept cu un număr mare de cazuri (registrul de carte funciară, registrul comerţului, dreptulfamiliei, executarea hotărârilor judecătoreşti, precum şi ordinele de plată), permit instanţelor să păstrezecosturile reduse şi veniturile (provenite din taxele judiciare) să fie distribuite şi în alte părţi ale sistemuluijudiciar (de exemplu, procedurile penale).77

Diagrama 3.13 Ponderea taxelor judiciare (sau impozite) în bugetul instanţelor (ca încasări) în 2010(Q6, Q9)Suma medie = 28,3Mediana = 29,7ComentariiInstanţele din Franţa şi Luxemburg nu obţin venituri din taxe judiciare, deoarece în anul 2010, aplicau principiulaccesului liber la justiţie.Diagrama 3.14 Evoluţia între 2008 şi 2010 a ponderii taxelor judiciare (sau impozite) în bugetulinstanţelor, în % (Q6, Q9)78

ComentariiLetonia: creşterea venitului anual din impozite sau taxe obţinute de stat se datorează faptului că a crescut numărul decazuri judiciare, în special în perioada 2009-2010.Slovenia: diferenţa între venitul anual din impozite sau taxe, obţinut de stat este consecinţa creşterii numărului de cazurinoi şi schimbării Legii Taxelor Judiciare (unele taxe judiciare sunt stabilite în conformitate cu valoarea din litigiu).Analiza evoluţiei încasărilor financiare ale instanţelor rezultate din taxele judiciare prezintă o tendinţă decreştere în majoritatea statelor sau entităţilor (21), pentru care există date disponibile (28). Fluctuaţiacursului de schimb în raport cu moneda euro poate, cu siguranţă, explica, din punct de vedere etnic, o partedin acest fenomen în Azerbaidjan, Republica Cehă, Polonia. Cu toate acestea, creşterea numărului decazuri noi explică, de asemenea, astfel de variaţii (de exemplu, în Letonia, Slovenia), precum şi modificărilede legislaţie (Slovenia) sau modificarea indicatorilor economici la care sunt stabilite cheltuielile de judecată(Turcia). Dar, în general vorbind, se poate constata, de asemenea, că această tendinţă a fost una negativăîn perioadele analizate anterior. Prin urmare, s-ar putea crede că, confruntate cu criza economică şifinanciară, tot mai multe state au ales să revizuiască modul în care distribuie această povară între justiţiabili(care sunt rugaţi să participe mai mult la finanţarea sistemului) şi contribuabili. Acest lucru este valabil, înspecial, pentru Letonia, Estonia, România, Ucraina şi Bulgaria, care au crescut cu mai mult de două oriparticiparea justiţiabililor la finanţarea sistemului de justiţie, începând cu anul 2008. Această puternicătendinţă europeană poate fi întărită de faptul că doar câteva state au înregistrat o tendinţă de scădere aveniturilor percepute de către sistemul judiciar din plata taxelor judiciare: Malta, Muntenegru, Norvegia,Suedia, Finlanda, "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (scăderea observată pentru Albania sedatorează fluctuaţiilor cursului de schimb) şi într-un mod redus în raport cu creşterile.Presupunând că veniturile percepute de stat din impozite şi alte taxe judiciare pot fi utilizate pentru a finanţasistemul judiciar, dincolo de funcţionarea exclusivă a instanţelor judecătoreşti, CEPEJ a ales să observeacelaşi fenomen raportat la bugetul total al sistemului judiciar (funcţionarea instanţelor, asistenţa juridică şiserviciile de procuratură).Diagrama 3.15 Ponderea taxelor judiciare (sau impozite) în bugetul alocat instanţelor, asistenţeijuridice şi ministerului public în 2010 (Q6, Q9, Q12, Q13)Suma medie = 22,3%Mediana = 16,9%79

În plus faţă de observaţiile prezentate mai sus, care rămân relevante, se poate observa că Austria (care nua fost în măsură să delimiteze bugetul instanţelor şi, prin urmare, nu este inclusă în analiza de mai sus) maimult îşi auto-finanţează sistemul judiciar prin taxele colectate de la beneficiari: înregistrează profit.Diagrama 3.16 Evoluţia între 2008 şi 2010 a ponderii taxelor judiciare (sau impozite) în bugetul alocatinstanţelor, asistenţei juridice şi ministerului public, în % (Q6, Q9, Q12, Q13)3.6 Tendinţe şi concluziiPentru o analiză relevantă a politicilor implementate de asistenţă juridică, ar trebui să fie luat în considerareun (non-exhaustiv) set de elemente, care constituie sistemul de acces la justiţie:• Nivelul de taxe si impozite, legate de procedurile judiciare.Plata taxelor judiciare este acum o caracteristică a întregii Europe, întrucât Franţa a ales să abandonezesistemul de acces liber la justiţie, începând cu anul 2011.Pentru majoritatea statelor şi entităţilor europene, din ce în ce mai multe, taxele judiciare constituie o resursăfinanciară semnificativă, care permite acoperirea unei mari părţi din costurile de funcţionare ale instanţelorsau chiar obţinerea de profit net. Un astfel de sistem, dacă este însoţit de un sistem eficient de asistenţăjuridică, care să permită accesul justiţiabililor la instanţă, ce nu ar avea suficiente mijloace altfel, face partedin tendinţa actuală puternică de politică publică, care vizează echilibrarea parţială a costurilor serviciilorpublice suportate de beneficiari şi contribuabili.Cu toate acestea, este important să se facă distincţia, în această privinţă, pe de o parte, între taxele pentruobţinerea de informaţii, efectuarea sau modificarea înregistrărilor în registrele funciare sau comerciale şi, pede altă parte, costurile procedurilor judiciare. În ceea ce priveşte acest ultim aspect, este important, pentruasigurarea unui acces efectiv la justiţie, ca taxele judiciare să nu devină un obstacol pentru cetăţeni în ainiţia proceduri judiciare.Nivelul taxelor poate fi legat, în mod direct, de costurile totale ale procedurilor judiciare sau de tipul cauzei(de exemplu, în Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, nivelul taxelor judiciare este legat de costurileoperaţionale ale procedurilor judiciare). Registrele funciare şi comerciale pot face parte din serviciul publiccare intră în responsabilitatea instanţelor. Dar, din nou, nivelul taxelor necesare pentru a avea acces la80

egistre funciare (sau comerciale) nu ar trebui să reprezinte un obstacol pentru cetăţenii care solicită acesteservicii.• Valoarea asistenţei juridice publice alocate pe caz şi numărul de cazuri eligibile pentru asistenţa juridică(limitate fie de materia juridică, fie de procedura în cauză, sau de elemente care ţin de calitatea sau nivelulde mijloace ale justiţiabililor).Toate statele europene pun în aplicare politici publice care vizează sprijinirea accesului la justiţie pentrubeneficiarii care, altfel, nu ar avea resursele necesare. Acest lucru se aplică universal la cazurile penale şi seobservă o tendinţă pozitivă în ceea ce priveşte cazurile nepenale: pe ansamblu, bugetele alocate asistenţeijuridice din Europa sunt în creştere (+ 18% de la exerciţiul anterior).O altă tendinţă pozitivă poate fi evidenţiată de-a lungul ultimilor doi ani, în ciuda faptului că, în fiecare statmembru, luat separat, există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte dezvoltarea cantitativă şi calitativă aasistenţei juridice. Cu privire la toate statele europene analizate, bugetul alocat asistenţei juridice pe caz acrescut, în timp ce, în acelaşi timp, numărul de cazuri implicate a scăzut. Pe ansamblu, în statele membre,se pare că există tendinţa de a acorda mai mult sprijin pentru un număr mai mic de beneficiari: de a ajutamai rar, dar de a ajuta mai bine, într-un fel.• Reglementările existente pentru facilitarea accesului la instanţe prin asistenţa publică (sisteme pro bonoasigurate de către barouri, asigurări private care acoperă costurile de procedură).Practica facilitării accesului la justiţie în Europa, prin dezvoltarea sistemului de asigurări private pentruacoperirea costurilor procedurilor judiciare pare a fi în curs de dezvoltare.• Datele statistice privind numărul de cazuri vizate de asistenţa juridică şi sumele bugetare alocate pentru oastfel de asistenţă juridică.În scopul îmbunătăţirii accesului la justiţie, este important că statele membre ale Consiliului Europei sunt înmăsură să furnizeze informaţii exacte cu privire la numărul de cauze vizate de asistenţa juridică şi valoareabugetului alocat asistenţei juridice.Numărul de state sau entităţi, care au fost în măsură să furnizeze astfel de date, a scăzut faţă de studiulanterior. Statele membre sau entităţile ar trebui să fie încurajate să-şi dezvolte sistemele statistice în acestdomeniu.Capitolul 4. Justiţiabilii: drepturile şi încrederea publicăSistemul de justiţie este însărcinat cu o misiune de serviciu public de deservire a intereselor cetăţenilor. Înacest mod, drepturile justiţiabililor trebuie să fie protejate. Aceste drepturi pot fi protejate şi îmbunătăţite înmai multe feluri.Unul dintre mijloacele de realizare a acestui lucru este de a le oferi informaţii nu doar despre textele legalerelevante, jurisprudenţa instanţelor superioare, formularele electronice şi instanţele de judecată, dar şi cuprivire la duratele prevăzute pentru procedurile judiciare, precum şi cu privire la programele de asistenţă şidespăgubire pentru victimele infracţiunilor (secţiunea 4.1).Atunci când sunt iniţiate proceduri judiciare, pot fi asigurate facilităţi pentru anumite categorii de cetăţeni, înspecial pentru persoanele vulnerabile, cum ar fi victimele, minorii, minorităţile, persoanele cu handicap, etc.(secţiunea 4.2.)Procurorul poate juca, de asemenea, un rol specific în protejarea drepturilor şi asistarea victimelorinfracţiunilor (secţiunea 4.3).În cadrul procedurilor penale, o procedură de despăgubire poate permite ca victima unei infracţiuni saurudele lui/ei să fie compensate (secţiunea 4.4).Pot apărea disfuncţii în cadrul instanţelor. De aceea, justiţiabilii trebuie să aibă dreptul la căi de atac (deexemplu, posibilitatea de a face apel, de a solicita reexaminarea sau de a depune o plângere şi/sau de ainiţia o procedură de despăgubire) (secţiunea 4.5).81

În plus, e posibil ca instanţele să fi introdus deja un sistem de control al calităţii în ceea ce priveşteorganizarea lor. Ca parte a acestui sistem, pot fi realizate sondaje privind satisfacţia justiţiabililor (secţiunea4.6).Acest capitol descrie mijloacele şi procedurile implementate de serviciile publice de justiţie pentru a proteja şiîmbunătăţi drepturile justiţiabililor.4.1 Prevederi referitoare la furnizarea de informaţii către justiţiabiliInformaţii generaleInformaţia este esenţială pentru accesul efectiv la justiţie. Cu posibilităţile în continuă expansiune aleinternetului, este foarte uşor să se obţină informaţii cu privire la legi, proceduri, formulare, documente şiinstanţe, de pe site-urile oficiale.Fiecare stat sau entitate a creat site-uri Internet referitoare la legislaţia naţională, în cadrul MinisteruluiJustiţiei, Parlamentului, Jurnalului Oficial, etc. Aceste site-uri pe Internet, cum ar fi cele care asigură accesulla jurisprudenţa instanţelor superioare, sunt folosite adesea de practicieni.Utilizatorii care caută informaţii practice cu privire la instanţe, drepturile pe care le au sau direct cu privire laformularele care le permit să îşi exercite drepturile, vor folosi mai mult site-urile specifice, oferite de cătreinstanţele judecătoreşti sau cele create în interesul lor de către Ministerul Justiţiei. Aceste pagini de internet"practice" sunt în curs de dezvoltare în Europa, dar în prezent nu există în Andora, Cipru şi România.Acestea sunt, în principal, state mici, unde este uşor să se meargă direct la instanţă pentru a se obţineinformaţii.Pentru informaţii suplimentare cu privire la toate site-urile oficiale existente cu privire la textele juridice,jurisprudenţa instanţelor superioare şi alte documente care pot fi accesate de către publicul larg, cu titlugratuit, a se vedea Tabelul din Anexă.Informaţii cu privire la durata procedurilorNu este importantă doar furnizarea de informaţii generale cu privire la drepturi şi proceduri prin intermediulsite-urilor, ci, de asemenea, oferirea de informaţii justiţiabililor, în conformitate cu aşteptările lor, în ceea cepriveşte previzibilitatea procedurilor, adică intervalul de timp prevăzut pentru o procedură în instanţă.Această informaţii specifice, oferite în interesul beneficiarilor, dar care nu sunt încă generale în Europa, pot fioferite numai de către statele care au experimentat un sistem eficient de gestionare a dosarelor din cadruljurisdicţiilor lor.Factori, cum ar fi: creşterea volumului de dosare de pe rolul instanţelor, complexitatea problemelor care arputea necesita opiniile unor experţi şi angajarea de resurse judiciare semnificative pentru un caz, fac caaceastă cerinţă să fie dificil de îndeplinit: într-adevăr, nu este uşor pentru instanţe să ofere părţilor uncalendar detaliat al procedurii propuse sau o anumită dată sigură pentru audierea finală. Tot mai multe statemembre (chiar dacă numărul este încă scăzut) sunt obligate să furnizeze aceste informaţii. Acest tabelilustrează, mai degrabă, eforturile depuse de unele state pentru a informa beneficiarii şi pentru a creşte, prinurmare, încrederea lor, decât mijloacele puse în aplicare pentru a limita durata procedurilor.82

Diagrama 4.1 Obligaţia de a furniza informaţii părţilor cu privire la durata previzibilă a procedurilor(Q29)EXISTĂ OBLIGAŢIA DE A OFERI INFORMAŢII PĂRŢILOR REFERITOARE LA DURATA PREVIZIBILĂ APROCEDURILOR?Da, există obligaţia (12 State / entităţi)Nu, nu există nicio obligaţie (36 de State / entităţi)Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului EuropeiNu există nicio obligaţie de a furniza informaţii părţilor cu privire la durata previzibilă a procedurilor înAndora, Malta, Monaco şi San Marino.Cele 12 de state sau entităţi (6 în exerciţiul precedent) care au stabilit obligaţia de a furniza informaţii părţilorîn ceea ce priveşte durata previzibilă a procedurilor sunt: Albania, Bulgaria, Finlanda, Franţa, Ungaria,Italia, Letonia, Muntenegru, Norvegia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Marea Britanie-Irlanda deNord şi "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei". Unele state membre indică, de asemenea, faptul căreformele în curs de desfăşurare sunt planificare să introducă această cerinţă. Acesta este cazul pentruRomânia, în noul Cod de procedură civilă şi noul Cod de procedură penală şi pentru Serbia, în noul Cod deprocedură civilă.Această obligaţie nu se aplică, în mod necesar, în acelaşi mod în fiecare stat membru. În Ungaria se aplicănumai la cazurile penale. În Norvegia, drepturile procedurale ale victimelor au fost consolidate, astfel căpoliţiştii şi procurorii trebuie să furnizeze astfel de informaţii, mai ales pentru anumite tipuri de victime (cumar fi, cele ale infracţiunilor sexuale, violenţă gravă, violenţă în familie, căsătorie forţată, trafic de fiinţe umanesau mutilări genitale).Această cerinţă de informare poate lua, de asemenea, diferite forme. Letonia, de exemplu, a înfiinţat, dinnoiembrie 2008, un nou serviciu electronic, numit "urmărirea procedurilor judiciare", disponibil on-line şigratuit, prin care poate fi urmărită orice procedură legală letonă. Sunt furnizate informaţii, în special, cuprivire la şedinţele programate.În unele state, nu există obligaţia de a furniza informaţii. Cu toate acestea, ele oferă, uneori, informaţii cuprivire la durata previzibilă a procedurilor. De exemplu, în Marea Britanie-Scoţia nu există nicio regulăspecifică sau obligaţie; cu toate acestea, este uzual să se facă acest lucru. Azerbaidjan a înfiinţat un portal83

web unificat (www.courts.az), care include toate instanţele din ţară şi conţine informaţii detaliate necesarejustiţiabililor, în special în ceea ce priveşte previzibilitatea termenelor judiciare.Informaţii pentru victimele infracţiunilorVictimele infracţiunilor constituie o categorie de beneficiari, care necesită o atenţie specială. Pentru victimeleinfracţiunilor penale, statul ar trebui să stabilească structuri care sunt cunoscute publicului, uşor accesibile şigratuite. Acesta ar trebui să fie în măsură să găsească informaţii (practice) despre drepturile sale (juridice) şicăile de atac corespunzătoare. Cele mai multe dintre statele sau entităţile membre (43) au înfiinţat astfel destructuri.Diagrama 4.2 Sistemul specific gratuit pentru informarea şi ajutarea victimelor infracţiunilor (Q30)EXISTĂ UN SISTEM PUBLIC SPECIFIC GRATUIT PENTRU INFORMAREA ŞI AJUTAREA VICTIMELORINFRACŢIUNII?Da (44 State / entităţi)Nu (4 de State / entităţi)Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului EuropeiAndora şi Monaco: Nu; Malta şi San Marino: Da.Există 4 state (9 în exerciţiul precedent), care nu au înfiinţat încă un sistem public specific gratuit pentruinformarea şi ajutarea victimelor infracţiunilor: Andora, Armenia, Bosnia şi Herţegovina şi Monaco.Astfel de mecanisme, fie înfiinţate pentru victime, în general, fie pe categorii (victime ale violului, victime aleviolenţei în familie, copii şi minori, etc.) au tendinţa de a furniza informaţii diverse (în principal, consilierejuridică, consiliere psihologică sau suport social) în mod direct sau indirect, prin ghidarea victimelor către alteservicii sau ONG-uri specializate (de exemplu, în Belgia, Croaţia, Danemarca, Finlanda, Franţa,Portugalia). În termeni concreţi, statele membre au instituit structuri telefonice gratuite (de exemplu, înCroaţia, Franţa, Irlanda, Republica Moldova, România), au distribuit pliante de informare (de exemplu, înIslanda şi Turcia) sau au sprijinit şi/sau condus campanii de sensibilizare pentru anumite categorii devictime (de exemplu, în Grecia, Republica Moldova şi România). Numeroase state indică faptul că au84

înfiinţat site-uri de asistenţă web sau zone de informare, dedicate victimelor, pe site-urile ministerelor (înspecial, Albania, Croaţia Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Italia, Letonia,Lituania, Malta, Polonia, România, Federaţia Rusă, Slovacia, Suedia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie-Irlanda de Nord, Marea Britanie-Scoţia).4.2 Protecţia persoanelor vulnerabilePentru persoanele vulnerabile (victimele violurilor, terorismului, copiii martori/copiii victime, victimele violenţeiîn familie, minorităţile etnice, persoanele cu handicap, infractorii minori) pot fi folosite mecanisme specialepentru protejarea şi consolidarea drepturile lor în timpul procedurilor judiciare. Există mai multe moduridiferite de a realiza acest lucru, de exemplu, prin introducerea unor mecanisme specifice de informare (liniitelefonice, site-uri web, pliante, etc.) pentru diferite grupuri vulnerabile. O altă posibilitate este utilizarea unorproceduri speciale de audiere. De exemplu, minorii pot fi protejaţi prin desfăşurarea şedinţelor de judecatăcu uşile închise. Victimele anumitor infracţiuni pot fi protejate în timpul unei şedinţe de judecată, prinutilizarea unui ecran unidirecţional. Drepturile procedurale specifice pot consolida, de asemenea, statutulpersoanelor vulnerabile. Pentru minorităţile etnice acest lucru poate fi legat de utilizarea interpreţilor îninstanţă şi posibilitatea de a vorbi în limba lor proprie.Tabelul 4.3 Dispoziţii speciale favorabile aplicate în timpul procedurilor judiciare pentru anumitecategorii de persoane vulnerabile (Q31)Tabelul prezentat mai sus se bazeazăpe următorul cod de culoare:Victime ale violuluiVictime ale terorismuluiCopii (martori/victime)Victime ale violenţei în fam.Ethnic minoritiesPersoane cu dizabilităţiiInfractori minoriAltele85

TotalState/entitățiMecanisme de Informare Modalităţi speciale de audiere Alte dispoziţii speciale (posibilităţicumulate)Albania 16Andorra 7Armenia 8Austria 24Azerbaidjan 16Belgia 12Bosnia şi Herţegovina 9Bulgaria 16Croaţia 16Cipru 16Republica Cehă 4Danemarca 8Estonia 16Finlanda 11Franţa 17Georgia 18Germania 8Grecia 7Ungaria 6Islanda 21Irlanda 10Italia 7Letonia 10Lituania 6Luxemburg 9Malta 10Moldova 10Monaco 12Muntenegru 8Ţările de Jos 18Norvegia 16Polonia 11Portugalia 15România 22Federaţia Rusă 8San Marino 7Serbia 16Slovacia 21Slovenia 10Spania 15Suedia 8Elveţia 6FYROMacedonia 15Turcia 18Ucraina 5UK-Anglia şi Ţara Galilor 13UK-Irlanda de Nord 8UK-Scoția 11Media :Număr total de ţări 31 19 36 31 17 22 28 16 45 26 47 31 22 36 43 18 16 10 23 15 8 14 19 812 posibilităţiAcest tabel oferă o imagine cuprinzătoare a tuturor normelor specifice existente în timpul procedurilor legale,ţinând seama de categoriile de persoane vulnerabile, pentru toate statele implicate în acest ciclu.A existat o creştere la nivel mondial în ceea ce priveşte procedurile favorabile şi speciale aplicabile în cadrulprocedurilor judiciare pentru persoanele vulnerabile. Măsura care este cea mai utilizată pentru persoanelevulnerabile se referă la modul în care se desfăşoară audierile, în special pentru copiii victime (fiecare statmembru care a participat la exerciţiul de evaluare are astfel de proceduri), victimele violurilor şi delincvenţiiminori. Mecanismele de informare sunt, de asemenea, din ce în ce mai mult utilizate, deşi unele state indicăfaptul că acestea nu au deloc mecanisme specifice de informare: Bosnia şi Herţegovina, Italia, Lituania,Republica Moldova, Muntenegru, Federaţia Rusă, Suedia, Ucraina şi Marea Britanie-Irlanda de Nord.Mai mult decât atât, aceste state, cu excepţia Italiei şi Bosniei şi Herţegovinei, indică faptul că nu dispunde alte dispozitive specifice pentru persoanele vulnerabile.86

Statele sau entităţile care au indicat cele mai multe procedee specifice (mecanisme de informare, procedurispeciale şi alte informaţii) pentru persoanele vulnerabile sunt: Albania, Austria, Azerbaidjan, Bulgaria,Croaţia, Cipru, Estonia, Franţa, Georgia, Islanda, Olanda, Norvegia, România, Serbia, Slovacia şiTurcia. Dimpotrivă, statele care dispun de câteva procedee specifice pentru persoanele vulnerabile sunt:Andora, Armenia, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania,Muntenegru, Federaţia Rusă, San Marino, Suedia, Elveţia, Ucraina şi Marea Britanie-Irlanda de Nord.Statele sau entităţile care au în vedere cel mai mare număr de categorii de persoane vulnerabile pentrustabilirea de mecanisme specifice (mecanisme de informare şi/sau proceduri speciale de audiere şi/saualtele) sunt: Albania, Austria, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Estonia, Franţa,Georgia, Islanda, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Portugalia, România, Federaţia Rusă, Serbia,Slovacia, Slovenia, Suedia, "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Turcia şi UK-Irlanda de Nord,cu cel puţin un mecanism specific prevăzut pentru 7 sau 8 categorii de persoane vulnerabile.În sfârşit, un grup de state sau entităţi are câteva procedee speciale pentru categorii de persoane vulnerabileşi victime: Andora, Republica Cehă, Grecia, Luxemburg, San Marino, Elveţia şi Marea Britanie-Scoţia,cu luarea în considerare a patru sau chiar mai puţine categorii de persoane vulnerabile .Diagrama 4.4 Numărul statelor sau entităţilor care au facilităţi speciale pentru diferite tipuri depersoane vulnerabile (Q31)VictimealevioluluiVictimealeterorismuluiCopii(martori/victime)Victime aleviolenţeiîn familieMinorităţietnicePersoanecuhandicapInfractoriminoriAlteleMecanism de informare(Media = 25)Modalităţi speciale de audiere(Media = 34)Alte dispoziţii speciale(Media = 14)87

Aproape toate mecanismele diferite (mecanism de informare, modalităţi speciale de audiere şi altele) suntaplicate pe scară largă pentru cazurile care implică copii (martori şi victime), pentru infractorii minori şi pentruvictimele violului. Mai multe mecanisme de informare sunt puse la dispoziţie pentru victimele violenţei înfamilie. În special, modalităţile de audiere tind să fie dezvoltate pentru persoanele cu handicap. Mai puţinereglementări sunt prevăzute pentru victimele terorismului şi minorităţile etnice. Mai multe state indică faptulcă acestea nu identifică această ultimă categorie.Mecanismele de informare pentru toate categorii de persoane vulnerabile sunt aplicate, în medie, în 24 destate sau entităţi. Cea mai mare medie se referă la categoriile modalităţilor speciale de audiere (33 de statesau entităţi).4.3 Rolul procurorului în protejarea drepturilor sau asistarea victimelor infracţiunilorChiar dacă rolul procurorului este, în primul rând, să reprezinte interesele societăţii, mai degrabă decâtinteresele victimelor, procurorul poate juca un rol specific în protecţia şi asistenţa victimelor în cadrulprocedurilor penale:- procurorul poate oferi victimelor informaţii despre drepturile lor, în special, acela de a primi despăgubiri (deexemplu, în Austria, în Azerbaidjan sau în Portugalia) sau informaţii cu privire la anumite etape aleprocedurii, cum ar fi hotărârea finală sau momentul în care inculpatul este eliberat (de exemplu, în Austria şiîn Norvegia);- în multe cazuri, rolul procurorului include, de asemenea, sprijinirea sau introducerea unor pretenţii civile înnumele victimelor (de exemplu, în Andora, în Finlanda, în Spania), în special atunci când victima nu este înmăsură să facă acest lucru (de exemplu, Bulgaria, România) sau asigurarea că victima primeştedespăgubiri (de exemplu, Ţările de Jos);- Procurorul poate, de asemenea, face apel la asociaţiile de sprijin ale victimelor (ca în Franţa) sau aredatoria de a informa alte servicii (cum ar fi serviciile sociale din Serbia).Diagrama 4.5 Rolul specific al procurorului cu privire la protecţia şi asistenţa victimelor infracţiunilorpenale (Q35)EXISTĂ UN ROL SPECIFIC PENTRU PROCUROR CU PRIVIRE LA VICTIME?Da (40 State / entităţi)Nu (8 de State / entităţi)Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului Europei88

Andora şi Malta: Da; Monaco şi San Marino: Nu.40 de state sau entităţi au indicat faptul că procurorul are un rol specific în legătură cu victimele. Această mare majoritatese poate vedea atât de clar, astfel încât este dificil să se susţină că procurorul nu trebuie să fie preocupat de protejareavictimelor. În comparaţie cu ediţia precedentă a Raportului, Croaţia, Georgia, Germania, Muntenegru, Serbia,Slovacia şi Ucraina au indicat un rol specific pentru procurori cu privire la victime. În total, 8 state sau entităţi au indicatfaptul că procurorul nu are competenţe specifice în privinţa victimelor infracţiunilor.Diagrama 4.6 Dreptul de a contesta hotărârea procurorului de a întrerupe un caz (Q36)AU VICTIMELE INFRACŢIUNILOR DREPTUL SĂ CONTESTA HOTĂRÂREA PROCURORULUI DE AÎNTRERUPE UN CAZ?Da (34 State / entităţi)Nu (9 de State / entităţi)NAP (5 de State / entităţi)Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului EuropeiAndora şi Malta: Nu; Monaco şi San Marino: Da.ComentariuAndora: Codul de procedură penală nu permite procurorilor să întrerupă un caz. Nu există principiul oportunităţiiurmăririi penale în acest exemplu. Cu toate acestea fiecare victimă se poate adresa direct unui judecător.Uneori, procurorii pot decide să întrerupă un caz şi să oprească procedurile de urmărire penală: pentrustatele unde procurorii sunt liberi să acţioneze ca atare, ar trebui să existe o posibilitate pentru victima uneiinfracţiuni de a contesta decizia procurorilor (34 de state sau entităţi au răspuns că există posibilitatea decontestare a deciziei unui procuror de a întrerupe un caz); în statele în care o astfel de posibilitate nu există,dreptul victimelor de a fi examinat cazul este, adesea, garantat în moduri diferite (de exemplu, Bosnia şiHerţegovina au raportat posibilitatea de a depune o plângere împotriva unui procuror - în multe alte ţări,acest lucru este, de asemenea, posibil). Ungaria şi Serbia menţionează posibilitatea (după închidereaprocedurii) unei cereri private de urmărire penală. În multe state sau entităţi, victima poate, de asemenea, săintroducă o acţiune în justiţie împotriva persoanei responsabile, în cazul în care procurorul decide săîntrerupă cazul, fără a fi judecat (în Franţa, Monaco şi Slovenia, de exemplu). În sfârşit, în statele în care89

procurorii nu au competenţa de a întrerupe un caz fără a fi judecat, victima are, de multe ori, dreptul săconteste decizia judecătorului de a întrerupe un caz (de exemplu, în Spania).4.4 Procedurile de despăgubireÎn cadrul procedurilor penale, procedura de despăgubire poate permite ca o victimă a unei infracţiuni saurudelor lui/ei să fie compensate. Uneori există un fond public special, pentru care nu este solicitatăintervenţia instanţei. În alte cazuri, este necesară o hotărâre pentru a beneficia de astfel de fonduri publice.Doar un singur stat (Grecia) indică faptul că există atât un mecanism privat, cât şi unul public şi că, uneori,este necesară o hotărâre judecătorească pentru obţinerea de despăgubiri.Tabelul de mai jos oferă o clasificare a statelor în funcţie de faptul dacă procedura de despăgubire esteformată din fonduri private, fonduri publice sau rezultă dintr-o hotărâre judecătorească (sau o combinaţie aacestora). O coloană este, de asemenea, prevăzută pentru statele care nu prevăd proceduri decompensare: Andora si Malta (pentru aceste state există o procedură de despăgubire, dar nu poate fi legatăde o categorie determinată). Aceste state sunt o excepţie la nivel european.Tabelul 4.7 Proceduri de despăgubire pentru victimele infracţiunilor penale (Q32, Q33)Fond public, fond privat &despăgubiri ce urmează săfie plătite de pers. responsabilă(decisă prin hot. judec.)Nicio despăgubireDespăgubiri ce urmează să fieplătite de pers. responsabilă(decisă prin hot. judec.)Fond publicFond public & despăgubiri ceurmează să fie plătite de pers.responsabilă (decisă prin hot.judecătorească)1 Stat2 State/Entităţi8 State/Entități10 State/Entităţi27 State/ EntităţiGrecia Andorra Armenia Azerbaidjan AlbaniaMalta Bosnia şi Herţegovina Finlanda AustriaCroaţia Germania BelgiaGeorgia Lituania BulgariaMuntenegru Luxemburg CipruSan Marino Polonia Republica CehăSerbia Slovenia DanemarcaUcraina Elveţia EstoniaFYROMacedoniaFranţaUK-ScoțiaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaMoldovaMonacoŢările de JosNorvegiaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSlovaciaSpaniaSuediaTurciaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordDin cele 48 de state sau entităţi care au răspuns, 46 au indicat faptul că au o procedură de despăgubirepentru victime. Dintre acestea, 27 de ţări sau entităţi au indicat faptul că procedurile de despăgubire sebazează pe fonduri publice şi necesită o hotărâre a instanţei. Zece state sau entităţi dispun de proceduri decompensare bazate pe fonduri publice, fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească. Prin urmare,procedurile de despăgubire din 37 de state sau entităţi sunt oferite din fonduri publice.Studiile au fost efectuate în 8 state sau entităţi (dintre cele 46 unde există o procedură de despăgubire),pentru a se evalua rata de recuperare a prejudiciilor: Danemarca, Finlanda, Franţa, Ungaria, Olanda,Norvegia, Polonia şi Suedia. Cele mai multe dintre studii nu specifică nivelul exact de recuperare. ÎnDanemarca, rata de recuperare este de 2% pentru 2010. Cu toate acestea, în Norvegia şi în Ţările de Joseste frecventă o rată de recuperare de 90% (dar numai în cauzele penale, şi în termen de trei ani de laprimire de către agenţia responsabilă de despăgubiri pentru Ţările de Jos), Elveţia indică faptul că 100% dinvictime au primit suma pe care statul le-o datora. În Franţa, statisticile privind activitatea comisiilor de90

despăgubire pentru victime permit să se estimeze faptul că victimele colectează aproape întreagadespăgubire acordată lor. Statisticile arată, de asemenea, că 40% din suma datorată victimelor a fost plătităîn avans.4.5 Compensarea justiţiabililor pentru disfuncţia sistemului judiciar şi pentru plângeriToţi justiţiabilii ar trebui să aibă dreptul de a cere la o instanţă naţională repararea prejudiciului suferit dincauza unei disfuncţii a sistemului judiciar. Aceasta disfuncţie poate consta în durata excesivă a procedurilor,neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, arestarea abuzivă sau condamnarea ilegală.Toate statele şi entităţile respondente au un mecanism de compensare în caz de disfuncţii ale justiţiei, cuexcepţia Marii Britanii-Irlanda de Nord şi Marii Britanii-Anglia şi Ţara Galilor. Toate au o procedurăpentru arestarea abuzivă sau condamnarea ilegală (pentru acest ultim caz, cu excepţia Belgiei, Georgiei,Maltei şi Regatului Unit-Scoţia). Treizeci şi trei de state sau entităţi indică faptul că dispun de proceduri decompensare pentru durata excesivă a procedurilor şi 25, pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti.Prin urmare, în caz de disfuncţii ale sistemului judiciar, mai multe împrejurări speciale dau dreptul ladespăgubiri. Tabelul de mai jos clasifică statele pe categorie de culoare, în funcţie de faptul dacă au luat saunu în considerare aceste circumstanţe.Diagrama 4.8 Sistemul de compensare a beneficiarilor în mai multe împrejurări speciale (Q37)SISTEMUL DE COMPENSARE A BENEFICIARILOR ÎN MAI MULTE ÎMPREJURĂRI SPECIALE(1): 20 State/entităţi(2): 11 State/entităţi(3): 5 State/entităţi(4): 5 State/entităţi(5): 2 State/entităţi(6): 2 State/entităţi(7): 3 State/entităţiDatele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului EuropeiCategoriile reprezentate în funcţie de culorile de pe hartă:91

1. 20 de state sau entităţi au stabilit o procedură de compensare pentru cele 4 circumstanţe cuprinse închestionar: (a) durata excesivă a procedurilor, (b) neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, (c) arestareaabuzivă şi (d) condamnarea ilegală: Andora, Austria, Azerbaidjan, Cipru, Franţa, Germania, Ungaria,Irlanda, Luxemburg, Monaco, Muntenegru, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Federaţia Rusă,Serbia, Spania, Suedia, "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (în roşu închis pe hartă).2. 11 state au stabilit o procedură de compensare doar pentru următoarele 3 situaţii: (a) durata excesivă aprocedurilor, (c) arestarea abuzivă şi (d) condamnarea ilegală: Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, RepublicaCehă, Danemarca, Finlanda, Islanda, Italia, Lituania, Slovacia, Slovenia şi Elveţia (în albastru închis pehartă).3. 5 state au stabilit o procedură de compensare numai pentru următoarele 2 împrejurări: (c) arestareaabuzivă şi (d) condamnarea ilegală: Armenia, Estonia, Letonia, Ţările de Jos şi Ucraina (cu verde pehartă).4. 5 state au stabilit o procedură de compensare numai pentru următoarele 3 situaţii: (b) neexecutareahotărârilor judecătoreşti, (c) arestarea abuzivă şi (d) condamnarea ilegală: Albania, Bulgaria, Grecia,Republica Moldova şi Turcia (în roz pe hartă).5. În Georgia şi Marea Britanie-Scoţia, compensarea este disponibilă doar în categoria (c) arestareaabuzivă (în portocaliu pe hartă).6. În Belgia şi Malta, compensarea este disponibilă pentru următoarele două categorii: (a) durata excesivă aprocedurilor şi (c) arestarea abuzivă. În Belgia, există, de asemenea, posibilitatea de a se solicitadespăgubiri pentru arestarea preventivă (în maro pe hartă).7. A fost imposibil să se stabilească categoriile pentru care compensarea este posibilă în San-Marino,Marea Britanie-Irlanda de Nord şi în Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor (în albastru deschis pe hartă).ComentariuMuntenegru: înainte de iniţierea procedurii, este obligatoriu să se încerce a se încheia un acord cu parteainteresată privind compensarea pentru prejudicii.Diagrama 4.9 Numărul de state sau entităţi pe categorii de cazuri pentru care justiţiabilii pot solicitadespăgubiri (Q37)Durata excesivăa procedurilorNeexecutareahotărârilorjudecătoreştiArestarea abuzivăCondamnareailegalăMajoritatea statelor sau entităţilor recurg la compensaţii pentru arestare abuzivă şi condamnare ilegală şiaproape două treimi pentru durata excesivă a procedurilor. În aproape jumătate dintre state sau entităţi,compensarea este planificată pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti.În plus faţă de posibilitatea unei proceduri de compensare, în aproape toate statele sau entităţilerespondente (45), există o procedură naţională sau locală pentru plângerea legată de funcţionarea (de92

Instanţa în cauzăO instanţă superioarăMinisterul JustiţieiConsiliul SuperiorJudiciarAlt organism externInstanţa în cauzăO instanţă superioarăMinisterul JustiţieiConsiliul SuperiorJudiciarAlt organism externInstanţa în cauzăO instanţă superioarăMinisterul JustiţieiConsiliul SuperiorJudiciarAlt organism externexemplu, modul de soluţionare a cauzei de către judecător sau durata procedurilor) sistemului judiciar. Doarîn Irlanda 23 , Monaco şi Marea Britanie-Scoţia o astfel de facilitate nu există.Diverse organe sau autorităţi pot fi învestite cu examinarea şi prelucrarea plângerii. Ar putea fi instanţa cuprivire la cauză, o instanţă superioară, Ministerul Justiţiei, Consiliul Judiciar sau un alt organism extern, cumar fi Avocatul Poporului.În general, există întotdeauna mai multe organisme la care este posibil să se adreseze plângeri. Înmajoritatea cazurilor, este responsabilă o instanţă de grad superior. Instanţe specializate, Ministerul deJustiţie sau un Consiliu judiciar ar putea fi, de asemenea, responsabile să se ocupe de asemenea plângeri.Configuraţia comună privind plângerea (o configuraţie mixtă între 2 şi 5 autorităţi) este o caracteristicărecurentă.Este relevant de ştiut dacă acest organism competent are şi un interval de timp pentru a răspunde, precumşi pentru a procesa plângerea. 32 dintre cele 41 de state sau entităţi care instituie un sistem naţional deplângere, acordă un interval de timp pentru a răspunde la plângere. În afară de Albania, Armenia, Croaţia,Estonia, Muntenegru, Norvegia, Portugalia, Serbia şi Suedia, aceste state sau entităţi acordă şi uninterval de timp pentru a procesa plângerea. Cu toate acestea, Georgia, Ungaria şi Regatul Unit-Anglia şiŢara Galilor indică existenţa unor intervale de timp pentru a procesa plângerea, dar nu o limită de timppentru răspuns.Nu este întotdeauna uşor pentru un justiţiabil să înţeleagă pe cine ar trebui să contacteze pentru a se plângede disfuncţii ale sistemului judiciar. În plus, impunerea termenelor limită organismelor relevante pentru arăspunde la plângere permite beneficiarilor nemulţumiţi să ştie că au fost auziţi. Ar fi, de asemenea, util săse analizeze care sunt rezultatele acestor plângeri, în scopul de a se efectua o analiză realistă a eficacităţiiprocedurilor de recurs în raport cu aceşti beneficiari.Tabelul 4.10 Termenele limită oferite autorităţilor responsabile pentru a răspunde şi a soluţionareclamaţiile privind funcţionarea sistemului judiciar (Q41)Termen limită pentru arăspundeTermen limită pentrusoluţionarea plângerilorNiciun termen limităStat23 Proiectul de lege care ar stabili o procedură de plângere privind o abatere judiciară a fost recent publicat in Irlanda(august 2010).93

CourtconcernedHigher courtMinistry ofJusticeHigh Council ofthe JudiciaryOther externalbodiesCourtconcernedHigher courtMinistry ofJusticeHigh Council ofthe JudiciaryOther externalbodiesCourtconcernedHigher courtMinistry ofJusticeHigh Council ofthe JudiciaryOther externalbodiesTime limit to respondTime limit for dealing with the complaintsNo time limitCountryAlbaniaAndorraArmeniaAustriaAzerbaijanBelgiumBosnia and HerzegovinaBulgariaCroatiaCyprusCzech RepublicEstoniaFinlandFranceGeorgiaGermanyHungaryIcelandItalyLatviaLithuaniaLuxembourgMaltaMoldovaMonacoMontenegroNetherlandsNorwayPolandPortugalRussian FederationSerbiaSlovakiaSloveniaSpainSwedenSwitzerlandThe FYROMacedoniaTurkeyUkraineUK-England and WalesTOTAL 22 22 16 18 17 18 19 11 18 12 6 8 6 5 34.6 Evaluarea satisfacţiei justiţiabililorInformaţiile privind nivelul satisfacţiei (şi al încrederii) justiţiabililor în instanţe, precum şi informaţiile privindsalariaţii instanţelor (judecători şi personal) sunt instrumente relevante pentru politicile în domeniul calităţiisistemelor judiciare. În cadrul grupului de lucru al CEPEJ privind calitatea justiţiei, au fost pregătite un raport,un chestionar model şi un ghid subsecvent de metodologie, de către Jean-Paul Jean şi Hélène Jorry 24 .Utilizarea acestor documente a fost testată de către CEPEJ pe reţeaua sa de instanţe pilot, înainte de a fipuse la dispoziţia statelor membre pentru propriile instanţe în 2011, împreună cu un program de instruiredestinat instanţelor facultative.Sondajele de măsurare a nivelului de satisfacţie sunt realizate cu persoane care au avut contact cu oinstanţă (părţi în litigiu, victime, avocaţi, alţi profesionişti din domeniul juridic - experţi juridici, interpreţi,reprezentanţi ai agenţiilor guvernamentale, etc.) şi au fost direct implicaţi în procedură (de exemplu, părţi,victime). Sondajele generale de opinie, care măsoară doar reprezentările generale ale justiţiei, la un moment24 CEPEJ(2010)1 şi CEPEJ(2010)2.94

dat, nu sunt fezabile. Acest lucru este valabil şi pentru sondajele privind nivelul de satisfacţie, efectuate înrândul personalului instanţei (judecători şi personal nejudecătoresc) sau parchetului (procurori sau personal).Treizeci şi trei de ţări au indicat faptul că folosesc astfel de sondaje care vizează justiţiabilii sau specialiştiidin domeniul juridic. În 15 ţări acest lucru nu este valabil (a se vedea tabelul următor). Există, prin urmare, ocreştere a numărului de state sau entităţi care desfăşoară astfel de studii (28 de state sau entităţi înexerciţiul 2008-2010) şi se speră că răspândirea acestor cercetări ar putea creşte în continuare, având învedere noul instrument creat de către CEPEJ, aflat la dispoziţia statelor şi instanţelor acestora. Statele micinu organizează frecvent sondaje privind nivelul de satisfacţie (Andora, Cipru, San Marino); acest lucrupoate fi din cauza proximităţii mai mari dintre justiţiabili, profesionişti şi instanţele de judecată.Diagrama 4.11 Sondaje efectuate în rândul justiţiabililor sau specialiştilor juridici pentru a măsuraîncrederea şi/sau satisfacţia publică (Q38)SONDAJE REALIZATE ÎN RÂNDUL BENEFICIARILOR SAU SPECIALIŞTILOR DIN DOMENIUL JURIDICToate categoriile (6 state/entităţi)Atât profesioniştilor, cât şi clienţilor instanţelor (16 state/entităţi)Numai pentru profesionişti (3 state/entităţi)Doar clienţilor instanţelor (7 state/entităţi)Nu există sondaje (16 state/entităţi)Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului EuropeiAndora, Malta şi San Marino: Nu există sondaje; Monaco: Pentru profesionişti, cât şi pentru clienţii instanţelor.Se poate observa faptul că 6 state (Austria, Danemarca, Germania, Ţările de Jos, Federaţia Rusă şiSuedia) au indicat că organizează sondaje la toate nivelurile (utilizatori, profesionişti, public). Acest lucrudemonstrează eforturile lor de a se asigura că serviciul de justiţie este în concordanţă cu aşteptărilebeneficiarilor şi ale celor care lucrează acolo zi cu zi.În 7 ţări (Belgia, Bulgaria, Estonia, Finlanda, Franţa, Serbia şi Ucraina) numai beneficiarii sunt implicaţi încercetări, în timp ce în 3 state (Lituania, Portugalia şi Turcia), sondajele sunt numai pentru specialiştii dinjustiţie.95

Cea mai mare categorie a celor care organizează sondaje sunt statele sau entităţile ce desfăşoară studiicare vizează nu numai beneficiarii (părţi, victime, alţi beneficiari), dar, de asemenea, profesionişti care sunt"ataşaţi" instanţelor (judecători, personalul instanţei) şi cei care nu sunt, cum ar fi avocaţii şi procurorii (16 destate sau entităţi). Aceşti profesionişti implicaţi în sondaje variază de la stat la stat: Lituania şi Turcia(judecători şi procurori), Austria, Danemarca, Germania, Ţările de Jos, Federaţia Rusă şi Suedia (toţiprofesioniştii), Spania (judecători şi avocaţi).Diagrama 4.12 Numărul de state sau entităţi în care grupurile ţintă ale specialiştilor juridici saubeneficiarilor instanţelor sunt vizate de sondajele privind măsurarea gradului de satisfacţie (Q38)JudecătoriPersonalulinstanţeiProcurori Avocaţi Părţi Alţi clienţi aiinstanţelorVictimeComentariiItalia: niciun studiu de acest gen nu a fost efectuat în 2010. Cu toate acestea, în 2011, două sondaje privind nivelul desatisfacţie au fost efectuate în instanţele italiene pilot din Torino (nordul Italiei) şi Catania (Italia de Sud). Ele au vizat pevizitatorii instanţelor (de exemplu, părţi, victime, martori, experţi, interpreţi, rude ale părţilor …). În prezent, acestesondaje sunt avute în vedere ca "ocazionale". Cu toate acestea, în funcţie de valoarea rezultatelor, acest tip de sondajear putea fi extinse la alte instanţe din întreaga ţară. În Catania au fost efectuate două sondaje suplimentare: unul carevizează avocaţii şi unul care vizează personalul instanţei 25 .Letonia: în 2010, un studiu de evaluare a calităţii domeniului judiciar a fost efectuat de Centrul de Formare Judiciară, cuparticiparea Agenţiei de Anchete Sociale. Au fost folosite două chestionare diferite, care au vizat două grupuri ţintă deutilizatori de justiţie: 1) Societatea - orice persoană care a fost implicată într-un litigiu - părţi, victime, martori şi altepersoane care au participat la şedinţele de judecată în cursul perioadei vizate şi 2) avocaţi şi procurori. 8 instanţe auparticipat la sondaj. Au fost incluse în chestionar întrebări cu privire la următoarele domenii: evaluarea clădirilorinstanţelor şi sediilor, evaluarea documentaţiei instanţei, activitatea desfăşurată de către personalul instanţei, activitateadesfăşurată de către judecători în sala de judecată, evaluarea hotărârilor judecătoreşti (doar de către avocaţi şiprocurori). Sondajul a fost suplimentat cu întrebări generale privind încrederea în sistemul judiciar şi nivelul de satisfacţiecu privire la funcţionarea instanţelor, în general. Acelaşi studiu a fost efectuat la Curtea Supremă de Justiţie (în 2011).În tabelul de mai sus, poate fi observat un echilibru între diferitele grupuri de profesionişti şi beneficiari, carefac obiectul sondajelor privind nivelul de satisfacţie. Categoria victimelor este ultima vizată de studiile privindsatisfacţia beneficiarilor. În mod logic, părţile sunt cele mai consultate. Cel mai mic grup profesional consultateste grupul procurorilor. Acest tabel nu oferă niciun indiciu cu privire la frecvenţa sondajelor, astfel încât un25 Materiale suplimentare cu privire la aceste sondaje pot fi găsite la următoarea adresă web:http://www.giustizia.it/giustizia/it/mg_6_6_1.wp?contentId=NOL65360296

stat poate apărea în tabel după ce a realizat un singur studiu ocazional, în aceeaşi categorie cu alte statecare au efectuat sondaje frecvente.În tabelul de mai jos, sunt prezentate frecvenţa şi nivelul sondajelor. În tabel sunt incluse numai acele statesau entităţi care efectuează sondaje (33 de ţări). Din acestea, 18 state sau entităţi efectuează întotdeaunasondaje la interval regulat (la nivel naţional, la nivel de instanţă sau ambele). 21 de state sau entităţi folosescsondaje (la nivel naţional, la nivel de instanţă sau ambele) ocazional.Austria, Azerbaidjan, Belgia, Estonia, Federaţia Rusă, Slovenia, Elveţia, Turcia şi Marea Britanie-Scoţia efectuează sondaje, în acelaşi timp, atât în mod sistematic, cât şi ocazional.Tabelul 4.13 Frecvenţa şi nivelul sondajelor (Q39)SONDAJE REGULATESONDAJE OCAZONALEAtât la nivel naţional,cât şi la nivelde instanţăNivel naţionalNivel de instanţăAtât la nivel naţional,cât şi la nivel deinstanţăNivel naţionalNivel de instanţă7 State / Entităţi10 State / Entităţi1 Stat9 State / Entităţi6 State / Entităţi6 State / EntităţiAustria Azerbaidjan Elveţia Austria Estonia BelgiaFranța Belgia Azerbaidjan Ungaria ItaliaGeorgia Bulgaria Finlanda Letonia SerbiaŢările de Jos Estonia Monaco Spania SloveniaFederaţia Rusă Irlanda Norvegia Turcia ElveţiaSpania Lituania Polonia Ucraina UK-ScoţiaUK-Anglia şi Ţara Galilor SloveniaPortugaliaTurciaFederaţia RusăUK-Irlanda de NordSuediaUK-Scoţia4.7 Tendinţe şi concluziiInformaţiile pentru beneficiarii instanţelor sunt o tendinţă în creştere în Europa. Accesul uşor la astfel de tipuride informaţii pare să devină, zi după zi, o tendinţă europeană. Într-adevăr, există o tendinţă în Europa,potrivit căreia cetăţenii şi specialiştii juridici pot regăsi informaţii despre legile relevante, instanţe şiprocedurile judiciare, uşor şi gratuit, prin intermediul internetului. Informaţiile specifice, destinate victimelorinfracţiunilor, par să fie larg răspândite, deoarece acestea sunt prevăzute în 44 de state sau entităţi. O altătendinţă este evidentă: chiar dacă numai un număr limitat de ţări le-au introdus deja, în Europa sunt în cursde dezvoltare reglementări specifice, în scopul de a informa beneficiarii (potenţiali) ai instanţelor privindprevizibilitatea procedurilor (de exemplu, termenele preconizate ale unei proceduri) şi/sau privind eficienţaprocedurilor.În ceea ce priveşte persoanele vulnerabile (chiar dacă definiţia de vulnerabilitate ar putea fi diferită în rândulstatelor sau entităţilor în cauză), victimele violului, copiii şi infractorii minori sunt categoriile care sunt cel maibine protejate în cadrul procedurilor judiciare. Acest lucru se realizează, în cea mai mare parte, prinasigurarea acestor categorii cu aranjamente auditive speciale, drepturi speciale de procedură sau sprijin înceea ce priveşte furnizarea de informaţii specifice, adaptate nevoilor lor. În 40 de state sau entităţi (34 în2008), procurorii joacă un rol în acordarea de asistenţă victimelor infracţiunilor.Majoritatea ţărilor au, de asemenea, o procedură de despăgubire pentru victimele infracţiunilor. Adesea, estecreat un fond public. Pentru obţinerea de despăgubiri este, de obicei, necesară o decizie judiciară. Ca partea protecţiei justiţiabililor împotriva disfuncţiilor instanţelor, sistemele judiciare pot implementa proceduri decompensare. În 33 de ţări sau entităţi, există un mecanism de compensare pentru proceduri excesiv de lungişi în 25 de ţări sau entităţi, pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti. Aproape toate ţările au dispoziţiipentru despăgubirea unei persoane în caz de arestare abuzivă sau condamnare ilegală.Datorită atenţiei sporite acordate nevoilor şi aşteptărilor justiţiabililor, există o tendinţă în creştere în Europaprivind introducerea şi folosirea unor instrumente specifice, cum ar fi sondaje pentru a evalua nivelul desatisfacţie sau de încredere publică al justiţiabililor în instanţe . În mai multe ţări europene, există practicacomună de a efectua un studiu la nivel naţional sau la nivelul de instanţă, în mod regulat. Modelul de sondajşi ghidul metodologic oferit de CEPEJ facilitează implementarea, în viitor, a sondajelor efectuate în rândul97

eneficiarilor instanţelor pentru a îmbunătăţi calitatea serviciului public de justiţie (un program de instruire,asigurat de către CEPEJ, este disponibil pentru instanţele judecătoreşti, la cerere, la Secretariat :www.coe.int/cepej).Capitolul 5. Instanţele judecătoreştiO instanţă este definită în nota explicativă ca un "organism stabilit prin lege şi numit să se pronunţe asupraunui anumit tip(uri) de litigii judiciare, în cadrul unei structuri administrative specifice, cu unul sau mai mulţijudecător(i), temporari sau permanenţi ".Reformele majore, în curs de desfăşurare sau planificate, ale sistemelor judiciare sunt enumerate în capitolul17.5.1 Organizarea judecătorească5.1.1 Prima instanţă de jurisdicţie generală, prima instanţă specializată şi locaţiile geograficeÎn această secţiune, se face o diferenţiere între:• curţi de primă instanţă de jurisdicţie generală (persoane juridice): aceste instanţe soluţionează toateproblemele care nu sunt atribuite instanţelor specializate datorită naturii cauzelor,• curţi de primă instanţă specializate (persoane juridice),• toate instanţele considerate ca locaţii geografice: acestea sunt sediile sau clădirile de instanţe, unde sedesfăşoară şedinţele de judecată. Dacă există mai multe clădiri de judecată în acelaşi oraş, acestea trebuiesă fie luate în considerare. Cifrele includ locaţiile pentru curţile de primă instanţă de jurisdicţie generală şicurţile de primă instanţă specializate, precum şi locaţiile pentru instanţele superioare şi/sau Curţile Supreme.98

Tabelul 5.1 Numărul de curţi de primă instanţă ca persoane juridice şi numărul tuturor instanţelor calocaţii geografice 2006 - 2010 (Q42)State/entităţiCurţi de primă instanţă de Curţi de primă instanţă% de curţiToatejurisdicţie generală (pers.juridice) specializate (pers.juridice)Nr. total de(locaţii geografice)specializate decurţi de primăprimă instanţă2006 2008 2010 2006 2008 2010 instanţă - 2010-20102006 2008 2010Albania 21 22 22 1 1 1 23 4,3% 31 33Andorra 1 1 2 0 0 0 2 0,0% 1 1 3Armenia 17 16 16 1 1 1 17 5,9% 21 20 27Austria 153 154 154 7 7 7 161 4,3% 149 149 149Azerbaidjan 85 85 85 19 19 18 103 17,5% 112 112 111Belgia 27 27 27 262 262 263 290 90,7% 320 320 288Bosnia şi Herţegovina 65 64 64 0 0 5 69 7,2% 93 93 98Bulgaria 140 156 NA 5 33 34 153 182 184Croaţia 108 67 66 123 123 70 136 51,5% 256 190 154Cipru 7 7 6 11 11 11 17 64,7% 18 18 18Republica Cehă 86 86 86 NAP NAP NAP 98 98 98Danemarca 24 24 24 1 1 1 25 4,0% 30 30 29Estonia 4 4 4 2 2 2 6 33,3% 22 22 22Finlanda 58 51 27 11 11 11 38 28,9% 132 131 82Franţa 1 141 1 131 774 1 364 1 251 1 157 1 931 59,9% 773 900 630Georgia 66 61 40 NAP NAP NAP 69 64 43Germania 782 777 261 256 1 033 24,8% 1 136 1 126Grecia 435 435 462 4 4 4 466 435 435 462Ungaria 131 131 131 20 20 20 151 13,2% 157 157 157Islanda 8 8 8 2 2 2 10 20,0% 9 9 10Irlanda 4 3 3 1 1 1 4 25,0% 180 130 119Italia 1 231 1 231 1 231 87 87 87 1 318 6,6% 1 378 1 378 1 378Letonia 34 34 34 1 1 1 35 2,9% 41 42 48Lituania 59 59 59 5 5 5 64 7,8% 67 67 67Luxemburg 5 5 5 5 5 5 10 50,0% 8 8 8Malta 1 1 1 2 2 3 4 75,0% 2 2 2Moldova 46 46 46 2 2 2 48 4,2% 55 55 55Monaco 18 18 18 6 6 6 24 25,0% 1 1 1Muntenegru 17 17 17 3 3 3 20 15,0% 22 22 22Ţările de Jos 19 19 19 2 2 2 21 9,5% 64 64 64Norvegia 68 66 65 6 2 2 67 3,0% 71 75 74Polonia 360 364 365 27 30 28 393 7,1% 326 690 705Portugalia 231 231 217 116 95 109 326 33,4% 326 336 336România 188 179 235 4 10 10 245 4,1% 249 246 246Federaţia Rusă 9 846 10 082 9 978 82 82 92 10 070 0,9% NA NA NASan Marino 1 1 1 2 50,0% 1 1Serbia 138 138 60 17 17 62 122 50,8% 199 199 129Slovacia 45 54 54 4 12 9 63 14,3% 51 68 64Slovenia 55 55 55 5 5 5 60 8,3% 66 66 66Spania 2 016 2 109 2 243 760 1 305 1 433 3 676 39,0% 703 743 749Suedia 76 76 60 11 11 12 72 16,7% 135 134 95Elveţia 302 295 259 93 82 81 340 23,8% 394 462 405FYROMacedonia 25 25 25 3 3 3 28 10,7% 33 33 34Turcia 4 017 4 141 4 298 1 574 1 617 1 437 5 735 25,1% 5 767 5 758 750Ucraina 679 726 720 54 54 NAP 783 768UK-Anglia şi Ţara Galilor 660 543 627 25 0 627 627 50,0% 595 573 630UK-Irlanda de Nord 22 27 27 2 NA 19 NAUK-Scoţia 22 72 99 22 NA NAP 50 76 64TOTAL 23 543 (1) 23 596 (2) 23 134 (3) 5 013 (4) 5 187 (5) 5 889 (6) 27 852 (7) 14 786 (8) 14 974 (9) 10 604 (10)Media 501 492 502 111 124 137 663 24,1% 336 333 231Mediana 65 61 59 6 7 7 66 16,7% 96 93 89Minim 1 1 1 0 0 0 2 0,0% 1 1 1Maxim 9 846 10 082 9 978 1 574 1 617 1 437 10 070 90,7% 5 767 5 758 1 378ComentariiArmenia: există, în general, 21 de instanţe (persoane juridice). Pentru întrebarea 42.3 răspunsul este 27, deoareceinstanţa de contencios administrativ are şapte clădiri de judecată în teritoriu (unul în capitală şi şase în regiuni).Azerbaidjan: ca urmare a reformelor judiciare-legislative în curs de desfăşurare, numărul de instanţe a scăzut, datorităfuziunii instanţelor militare regionale.Croaţia: scăderea cu 43,9% a numărului curţilor de primă instanţă specializate între 2008 şi 2010 este rezultatul reformeisistemului judiciar, în scopul de a raţionaliza reţeaua judiciară.Finlanda: la începutul anului 2010, numărul de tribunale a fost redus de la 51 la 27.Georgia: a existat o reorganizare instituţională a sistemului judiciar în perioada 2009-2010: 30 de tribunale de primăinstanţă au fost comasate şi, în schimb, au fost constituite 9 instanţe unificate.Polonia: principala schimbare în numărul de locaţii geografice judiciare între 2006 şi 2008 este rezultatul unei greşelimetodologice în datele din 2006. Numărul clădirilor de instanţe rămâne relativ stabil.Federaţia Rusă: din 2010, instanţele comerciale de casaţie au primit dreptul să examineze, ca prima instanţă, plângeriledepuse în temeiul legii federale "Privind compensaţiile pentru încălcarea dreptului la un proces în cadrul unui termenrezonabil şi dreptul la efectuarea actelor juridice în cadrul unui termen rezonabil "(30 aprilie 2010, nr. 68-FZ).Serbia: începând cu 1 ianuarie 2010, a avut loc o reformă generală a sistemului judiciar, ceea ce a dus la o reducere anumărului de instanţe şi judecători, precum şi a structurii sistemului judiciar. Au fost stabilite instanţele de jurisdicţiegenerală (Curtea Supremă de Casaţie, Curţi de Apel, instanţe superioare şi instanţe de bază), precum şi instanţele de99

jurisdicţie de specialitate (Curtea Administrativă, instanţele comerciale, instanţele corecţionale şi Curtea Supremă deCorecţie).Slovacia: a existat o scădere cu 25% a numărului curţilor de primă instanţă specializate, între 2008 şi 2010 şi au fostdesfiinţate 3 tribunale militare.Turcia: datele din 2008 includ doar numărul clădirilor de judecată. Pe de altă parte, datele din 2010 reprezintă numărultotal al clădirilor serviciilor administrative şi judiciare, precum şi al clădirilor instanţelor superioare. Numărul de instanţeera de 5758 în 2008 şi de 750 în 2010.Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor: cifrele pentru curţile de primă instanţă, ca persoane juridice, în 2010 includ: 330Curţi ale Magistraţilor, 219 Judecătorii Regionale, 1 Curte Supremă şi 77 Curţi ale Coroanei. Numărul de 627 de instanţedin cadrul curţilor de primă instanţă specializate ia în calcul aceleaşi instanţe considerate ca fiind curţi de primă instanţăde jurisdicţie generală.Regatul Unit-Scoţia: în unele situaţii, se face trimitere la instanţele judecătoreşti specializate; cu toate acestea, astfel deinstanţe (de exemplu, instanţele pentru abuz în familie, instanţele pentru tineri) se află sub jurisdicţia curţilor şerifilor şiau proceduri specializate.Instanţele exercită activităţi diferite, în funcţie de competenţele care sunt descrise prin lege. În majoritateacazurilor, instanţele sunt responsabile pentru soluţionarea cazurilor de drept civil şi penal, precum şi,eventual, pentru problemele administrative. În plus, instanţele pot avea responsabilitatea pentru menţinerearegistrelor (funciare, de comerţ şi registrele civile) şi au departamente speciale pentru executarea hotărârilorjudecătoreşti. Prin urmare, o comparaţie a sistemelor judiciare între statele sau entităţile membre trebuie săfie abordată cu grijă, având în vedere jurisdicţiile reale.Aproape toate statele sau entităţile membre au instanţe specializate, cu excepţia Republicii Cehe,Georgiei, Greciei (din 2010), Ucrainei (din 2010) şi Regatului Unit-Scoţia. Bosnia şi Herţegovina aspecializat instanţele, începând din 2010. Din cauza dimensiunii lor mici, Andora şi San Marino au osingură instanţă. Regatul Unit-Irlanda de Nord nu a răspuns la întrebare.Ca medie europeană, curţile specializate de primă instanţă reprezintă 24% din toate instanţele de primăinstanţă, considerate ca persoane juridice (19% în 2008). Sistemul judecătoresc cu cel mai mare procent deinstanţe specializate de primă instanţă, considerate ca persoane juridice, poate fi găsit în Belgia, cu 90,7%.Cele mai multe dintre aceste instanţe sunt legate de Justiţia de Pace. Malta (75%), Cipru (64,7%) şi Franţa(59,9%) au, de asemenea, un număr relativ important de instanţe specializate. Pentru Croaţia, numărul ascăzut de la aproape 65% în 2008 la 51,5% în 2010. În schimb, în Federaţia Rusă (0,9%), Letonia (2,9%)şi Norvegia (3%), există doar câteva instanţe specializate.Curţile specializate de primă soluţionează diferite probleme. Cele mai multe dintre statele sau entităţilerespondente au menţionat instanţele specializate administrative, instanţele comerciale şi instanţele demuncă. Mai multe state sau entităţi au enumerat instanţe care se ocupă cu familia, minorii şi tutela,asigurările şi protecţia socială, militarii, infracţiunile (de specialitate), punerea în aplicare a sancţiunilorpenale, chiria şi contractele de închiriere. Instanţe speciale există, de exemplu, în Finlanda (Înalta Curte dePunere sub Acuzare: acuzaţii împotriva miniştrilor), Spania (violenţa împotriva femeilor) şi Turcia (instanţecivile şi penale de proprietate intelectuală). În Azerbaidjan există instanţe regionale specializate care seocupă atât de cazuri administrative, cât şi economice. În prezent, este în curs de implementare un proces despecializare a judecătorilor cu privire la aceste două tipuri de cauze.100

Diagrama 5.2 Numărul de curţi de primă instanţă de jurisdicţie generală (persoanejuridice) la 100.000 de locuitori în 2010 (Q42)2.50.51.30.671.90.31.50.41.50.11.81.1BLR0.20.11110.81.61.23.31.82.71.511.31.11.324.92.350.21.73 0.822.71.20.90.50.90.74.15.90.20.7Cele mai multe dintre state sau entităţi (19) au mai puţin de 1 curte de primă instanţă de jurisdicţie generalăla 100.000 de locuitori (numai 11 în 2008). În 15 state, rata este între 1 şi 2 curţi de prima instanţă la 100.000de locuitori (24 în 2008). 13 state au rate mai importante, dar dintre acestea, doar Turcia, Federaţia Rusă şiMonaco au indicat mai mult de 5 instanţe la 100.000 de locuitori. Cifrelor raportate de către Monaco trebuiesă fie luate în considerare. ţinându-se cont de numărul mic de locuitori, ceea ce are un impact negativasupra indicatorilor la 100.000 de locuitori.Diagrama 5.3 Numărul curţilor de primă instanţă de jurisdicţie generală, ca persoane juridice, în 2006,2008 şi 2010 la 100 000 de locuitori. Variaţia medie bianuală a raportului curţilor de primă instanţă vs100 000 de locuitori între 2006 şi 2010, în % (Q42)101

Numărul curţilor de primă instanţă de jurisdicţiegenerală în 2006Numărul curţilor de primă instanţă de jurisdicţiegenerală în 2010Numărul curţilor de primă instanţă de jurisdicţiegenerală în 2008Variaţia medieNotă: Monaco nu este inclusă în diagrama de mai sus, datorită unui raport foarte ridicat al curţilor de primă instanţă,comparativ cu mărimea populaţiei. Variaţia medie pe doi ani a raportului curţilor de primă instanţă la 100.000 de locuitorieste de -4,1%.Ca variaţie medie, diagrama 5.3 arată că, între 2006 şi 2010, 7 state au scăzut în mod semnificativ (mai multde 10%) numărul curţilor de primă instanţă, în special Serbia (-33,5%) şi Finlanda (-32,5%), dar şi Georgia,Croaţia, Franţa şi Suedia. În aceeaşi perioadă, numai România a crescut numărul curţilor de primă instanţăcu mai mult de 10% (12,3%) - în plus faţă de Andora, care a crescut numărul de instanţe de la 1 – la 2.Diagrama 5.4 Variaţia totală a numerelor absolute ale curţilor de primă instanţă de jurisdicţiegenerală între 2006 şi 2010 (Q42)Aşa cum se arată în diagrama 5.4, între 2006 şi 2010, a existat o reducere a curţilor de primă instanţă(persoane juridice) în 15 de state sau entităţi: Armenia, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Cipru, Finlanda,Franţa, Georgia, Germania, Irlanda, Norvegia, Portugalia, Serbia, Suedia, Elveţia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor). Poate fi observată o creştere în 13 de state sau entităţi: Albania, Andora, Austria,Grecia, Polonia, România, Federaţia Rusă, Slovacia, Spania, Turcia, Ucraina, Marea Britanie-Irlandade Nord, Marea Britanie-Scoţia). În 18 state, numărul a rămas acelaşi: Azerbaidjan, Belgia, RepublicaCehă, Danemarca, Estonia, Ungaria, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, RepublicaMoldova, Monaco, Muntenegru, Olanda, Slovenia, "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei ". PentruBulgaria şi San Marino datele lipsesc.Merită subliniat faptul că, datele pentru mai multe state sau entităţi ar trebui să fie interpretate foarte atent,având în vedere numărul absolut scăzut al instanţelor.102

Diagrama 5.5 Numărul instanţelor judecătoreşti (locaţii geografice) la 100.000 de locuitori în 2010(Q42)3.111.51.51.21.60.52.22.62.11.12.70.41.41.8BLR1.60.91.715.21.83.23.51.21.61.11.53.21.63.52.82.63 1.82.33.51.72.510.81.214.110.5NUMĂRUL INSTANŢELOR (LOCAŢII GEOGRAFICE) LA 100 000 DE LOCUITORI2.2De la 0.4 la mai puţin de 1De la 1 la mai puţin de 2De la 2 la mai puţin de 3De la 3 la mai puţin de 5Mai mult de 5Datele nu sunt furnizateNu este stat membru al Consiliului Europei7 state: Armenia, Republica Cehă, Danemarca, Franţa, Georgia, Malta şi Ţările de Jos au mai puţin de 1instanţa la 100.000 de locuitori. Pe de altă parte, Andora, Croaţia, Grecia, Islanda, Muntenegru,Portugalia, San Marino, Slovenia au între 3 şi 5 instanţe la 100.000 de locuitori. Cea mai mare rată (5instanţe sau mai multe la 100.000 de locuitori) poate fi găsită în Elveţia.Cele mai multe dintre state sau entităţi indică aproape acelaşi număr de curţi de primă instanţă, considerateca entităţi juridice şi locaţii geografice. Diferenţe semnificative pot fi observate în Estonia, Ţările de Jos, şi,în special, în Irlanda, care au mai multe locaţii geografice decât entităţi juridice: aceeaşi instanţă poate fiamplasată în incinte diferite. Monaco şi Spania au raportat un număr mai mare de instanţe, ca persoanejuridice, decât ca locaţii de judecată. Pentru Monaco, fiind o ţară mică, există doar o singură locaţiegeografică. În cazul Spaniei, curţile de primă instanţă sunt constituite din judecători unici. Acest lucru implicăfaptul că aceeaşi clădire/localizare geografică poate cuprinde mai multe curţi de primă instanţă generaleşi/sau specializate.103

Diagrama 5.6 Numărul tuturor instanţelor (locaţii geografice) în 2006, 2008 şi 2010 la 100 000 delocuitori. Variaţia medie între 2006 şi 2010, în % (Q42)Numărul instanţelor la 100 000 de locuitori în2006Numărul instanţelor la 100 000 de locuitori în2010Numărul instanţelor la 100 000 de locuitori în2008Variaţia medieAşa cum se observă din variaţia medie, în diagrama 5.6, cea mai mare scădere în numărul de locaţiigeografice ale instanţelor (mai mult de 10%), între 2006 şi 2010, poate fi observată în Croaţia, Finlanda,Franţa, Georgia, Irlanda, Serbia şi Suedia. O creştere semnificativă poate fi observată în Slovacia,Bulgaria, Marea Britanie-Scoţia şi Armenia. În general, numărul de instanţe (locaţii geografice) a scăzut în23 de state sau entităţi şi a crescut în 17.104

Diagrama 5.7 Variaţia numerelor (absolute) ale tuturor instanţelor (locaţii geografice) între 2006 şi2010 (Q42)Aşa cum se arată în diagrama 5.7, doar 14 din cele 40 de state sau entităţi respondente nu au prezentat nicio modificare în numărul total de instanţe (locaţii geografice), între 2006 şi 2010. În alte două state,Azerbaidjan 26 si Germania, schimbarea a fost minimă (mai puţin de 1%). Incluzând aceste două ţări, în 13state, numărul a scăzut (mai mult de 10% în Irlanda, Croaţia, Finlanda, Georgia, Serbia, Suedia, Franţa)şi în 14 de state sau entităţi a crescut (mai mult de 10% în Islanda, Letonia, Bulgaria, Slovacia, MareaBritanie-Scoţia, Armenia).26 A se reţine că reformele de reorganizare a sistemului judecătoresc au dus la o variaţie foarte limitată în numărul deinstanţe între 2006 şi 2010.105

5.1.2 Curţile de primă instanţă competente pentru cererile cu valoare redusă, pentru concedieri şicazurile de tâlhărieTabelul 5.8 Numărul curţilor de primă instanţă competente pentru cazuri referitoare la: recuperareadatoriilor pentru cererile cu valoare redusă, concediere şi tâlhărie (locaţii geografice) în 2010 (Q45)Recuperare datorii Concediere TâlhărieState/entităţiLa 100.000La 100.000La 100.000Număr absolutNumăr absolutNumăr absolutlocuitorilocuitorilocuitoriAlbania 22 0,69 22 0,69 22 0,69Andorra 1 1,18 1 1,18 1 1,18Austria 141 1,68 16 0,19 16 0,19Azerbaidjan 85 0,94 85 0,94 5 0,06Belgia 187 1,73 21 0,19 27 0,25Bosnia şi Herţegovina 53 1,38 48 1,25 48 1,25Croaţia 73 1,65 66 1,50 82 1,86Cipru 6 0,75 1 0,12 10 1,24Estonia 4 0,30 4 0,30 4 0,30Finlanda NAP NAP 27 0,50 27 0,50Franţa 307 0,47 216 0,33 165 0,25Germania 661 0,81 119 0,15 661 0,81Ungaria 111 1,11 20 0,20 131 1,31Islanda 8 2,51 8 2,51 8 2,51Irlanda 117 2,55 NAP NAP 115 2,51Italia 846 1,40 385 0,64 385 0,64Latonia 34 1,52 39 1,75 39 1,75Lituania 54 1,66 59 1,82 54 1,66Luxemburg 3 0,59 3 0,59 2 0,39Malta 2 0,48 2 0,48 2 0,48Moldova 47 1,32 46 1,29 47 1,32Monaco 1 2,79 1 2,79 2 5,57Muntenegru 17 2,74 15 2,42 17 2,74Ţările de Jos 54 0,32 54 0,32 19 0,11Norvegia 66 1,34 66 1,34 66 1,34Polonia 320 0,84 213 0,56 365 0,96Portugalia 1 0,01 56 0,53 229 2,15România 179 0,84 41 0,19 179 0,84Federaţia Rusă 7 525 5,27 2 438 1,71 2438 1,71San Marino 1 3,02 1 3,02 1 3,02Serbia 50 0,69 34 0,47 34 0,47Slovacia 54 0,99 54 0,99 54 0,99Slovenia 44 2,15 4 0,20 11 0,54Spania 1 450 3,15 342 0,74 1561 3,39Suedia 48 0,51 48 0,51 48 0,51FYROMacedonia 26 1,26 26 1,26 26 1,26Turcia 854 1,18 939 1,29 259 0,36UK-Anglia şi Ţara Galilor 219 0,40 NA NA 77 0,14UK-Irlanda de Nord 7 0,39 NA NA 20 1,11UK-Scoţia NAP NAP NAP NAP 49 0,94Media 1,38 0,97 1,23Mediana 1,18 0,66 0,97Minim 0,01 0,12 0,06Maxim 5,27 3,02 5,57Notă: Armenia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Georgia, Grecia şi Ucraina au răspuns NAP pentru toatecategoriile Q45, în timp ce pentru Elveţia, datele nu sunt disponibile pentru toate categoriile.ComentariiFinlanda: numărul tribunalelor s-a modificat la începutul anului 2010 de la 51 - 27. Toate curţile de primă instanţă suntcompetente pentru cazurile privind concedierea şi tâlhăria.Serbia: de la 1 ianuarie 2010, Serbia a reformat sistemul judiciar, ceea ce a dus la o reducere a numărului de instanţe şijudecători, precum şi la o modificare a structurii sistemului judiciar.106

Cererile cu valoare redusăSuma medie şi mediana europeană fiind de 1.38 şi 1.18 de instanţe, respectiv la 100.000 de locuitori, unnumăr relativ mare de curţi de primă instanţă competente pentru recuperarea datoriilor privind cererile cuvaloare redusă (peste 3 instanţe la 100.000 de locuitori) se poate observa în Federaţia Rusă (5.27 ),Spania (3.15) şi San Marino (3.02). Un număr mic (mai puţin de 0,5 instanţe la 100.000 de locuitori) poate fiobservat în Estonia (0,3), Ţările de Jos (0,32), Marea Britanie-Irlanda de Nord (0,39), Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor (0,40) şi Franţa (0,47). Cu toate acestea, acest indicator este foarte sensibil ladefinirea creanţei reduse.Într-adevăr, există o mare varietate între state sau entităţi cu privire la valoarea financiară a litigiului. Cea maimică valoare se observă în Lituania (≤ 72,41 €), cea mai mare în Norvegia (≤ 15 985 €). Aceste diferenţepot fi cauzate, parţial, de situaţia economică specifică a ţărilor, de normele de procedură civilă care suntaplicate şi de nivelul de specializare a instanţelor în acest domeniu.Tabelul 5.9 Valoarea monetară a creanţei reduse în 2010 (Q45)State entităţi Valoarea monetară a creanţei State entităţi Valoarea monetară a creanţeiStates/entities Monetary value of small claims States/entities Monetary value of small claimsAlbania ≤ 144 123 € Luxembourg ≤ 10 000 €Andorra ≤ 1 200 € Malta ≤ 3 494 €Armenia No definition Moldova No definitionAustria ≤ 10 000 € Monaco ≤ 1 800 €Azerbaijan No definition Montenegro ≤ 500 €Belgium ≤ 1 860 € Netherlands ≤ 5 000 €Bosnia and Herzegovina ≤ 1 500 € Norway ≤ 15 985 €Bulgaria No definition Poland ≤ 2 525 €Croatia ≤ 1 354 € Portugal ≤ 15 000 €Cyprus No definition Romania ≤ 2333,83 €Czech Republic No definition Russian Federation ≤ 1 235 €Denmark No definition San Marino No definitionEstonia ≤ 2 000 € Serbia ≤ 3 000 €Finland No definition Slovakia ≤ 500 €France ≤ 4 000 € Slovenia ≤ 2 000 €Georgia No definition Spain ≤ 6 000 €Germany ≤ 600 € Sweden ≤ 2 365 €Greece No definition Switzerland No definitionHungary ≤ 3 586 € The FYROMacedonia ≤ 2 945 €Iceland No definition Turkey ≤ 3 492 €Ireland ≤ 2 000 € Ukraine No definitionItaly ≤ 5 000 € UK-England and Wales ≤ 5 878 €Latvia ≤ 2 130 € UK-Northern Ireland No definitionLithuania ≤ 72,41 € UK-Scotland ≤ 2 564 €No definiţion – Nu există definiţieComentariiAlbania: nu există o definiţie specifică pentru cererile cu valoare redusă, dar procesele care sunt în valoare de 20milioane, sau mai puţin, sunt judecate de 1 judecător. Pentru procesele care valorează mai mult, în cazul în care parteasolicită acest lucru, în şedinţa preliminară, instanţa se pronunţă într-un complet de trei judecători.Belgia: magistratul audiază toate cererile, în cazurile în care creanţa nu depăşeşte 1.860 €, cu excepţia celor exceptateprin lege, din cadrul jurisdicţiei sale.Bosnia şi Herţegovina: litigiile privind cererile cu valoare redusă sunt cele în care creanţa nu depăşeşte 1.500 €. Litigiiprivind cereri cu valoare redusă sunt, de asemenea, litigiile care nu sunt de natură pecuniară, dar pentru carereclamantul a declarat prin cerere că el/ ea va accepta o anumită sumă de bani care să nu depăşească această valoare.Croaţia: litigiile privind cererile cu valoare redusă sunt creanţele care nu depăşesc 10.000 HRK. În procedurile din faţainstanţelor comerciale, litigiile cu valoare redusă nu depăşesc suma de 50.000 HRK.Cipru: nu există o definiţie a creanţei reduse, dar Directiva din 2008 privind "procedura europeană de soluţionare alitigiilor cu valoare redusă", care încorporează Regulamentul UE 861/07 prevede că cererile cu valoare redusă suntpentru mai puţin de 2.000 €.Republica Cehă: nu există o definiţie specifică pentru cererile cu valoare redusă, dar cererile nu vor fi admise în recurs,dacă suma în litigiu nu depăşeşte 10.000 CZK (399 €).Estonia: există mai multe înţelesuri pentru "creanţele reduse": 1. creanţe sub 2.000 €. În acest caz, instanţa poatesoluţiona cazul în baza unor proceduri simplificate. Toate instanţele generale sunt competente să soluţioneze acestecazuri. 2. Creanţe ce pot fi depuse prin procedura ordinului de plată (până la 6.391 €). În 2008, acestea puteau fi depuse107

la orice instanţă generală. Din 2009, aceste creanţe pot fi depuse numai în format electronic şi sunt soluţionate într-osingură clădire de instanţă.Finlanda: creanţele reduse nu există ca termen legal. Problemele civile necontestate pot fi soluţionate în cadrul uneiproceduri sumare.Franţa: o creanţă redusă nu trebuie să depăşească 4.000 €, în prezent sub jurisdicţie locală ("juges de proximité") - 307instanţe. Între 4.000 şi 10.000 €, este competent tribunalul (302 instanţe).Irlanda: creanţele reduse includ creanţele mici de afaceri şi creanţele micilor consumatori, cu condiţia ca valoareacreanţei să nu depăşească 2.000 €.Letonia: definiţia creanţei reduse nu se aplică pentru datele statistice din anul 2010. Legislaţia cu privire la proceduracererilor cu valoare redusă există numai din 3 septembrie 2011. Este o procedură elaborată pentru creanţele monetare şide întreţinere care nu depăşesc 2.130 € (1.500 LATS).Lituania: creanţele reduse sunt creanţele care nu depăşesc suma de 250 de litas (72,41 €).Malta: o creanţă redusă este considerată a fi o creanţă de maxim 3.494 €.Monaco: un litigiu care nu depăşeşte o creanţă în bani mai mare de 1.800 €.Muntenegru: cererile cu valoare redusă privesc cauzele în care cererea reclamantului se referă la o creanţă în bani, cenu depăşeşte 500 €. Cazuri de creanţe mici sunt, de asemenea, litigiile în care obiectul cererii reclamantului nu este înbani, ci un bun mobil a cărui valoare nu depăşeşte 500 €. Cauzele privind bunurile imobiliare, litigiile de muncă şicauzele privind tulburarea posesiei nu sunt considerate cereri cu valoare redusă. În cadrul procedurii privind litigiilecomerciale, cererile cu valoare redusă sunt cele în care cererea reclamantului este legată de bani ce nu depăşesc sumade 5.000 €. Creanţe reduse sunt, de asemenea, litigiile în care obiectul cererii reclamantului nu este în bani, darreclamantul a declarat că acceptă, în locul îndeplinirii unei anumite cereri, o sumă care nu depăşeşte 5.000 €. Cazuri decreanţe reduse sunt, de asemenea, litigiile în care obiectul cererii reclamantului nu este în bani, ci constă în oferirea unuibun mobil, a cărui valoare este de maxim 5.000 €.Ţările de Jos: creanţele reduse sunt creanţele mai mici de 5000 €. Cererile cu valoare redusă şi cauzele de concedieresunt soluţionate de 19 tribunale de sector; acestea prezidează în 19 locaţii de judecată de sector şi 35 locaţii separate decanton (54 în total).Norvegia: Legea privind litigiile din 2005 (în vigoare din ianuarie 2008) a introdus o procedură simplificată pentru cererilecu valoare redusă. Creanţele reduse sunt cele care nu depăşesc 125.000 NOK (14.850 €).Polonia: cererile civile cu valoare redusă sunt creanţele de proprietate, bazate pe contracte şi încălcarea relaţiilorcontractuale, cu o valoare totală ce nu depăşeşte 10.000 PLN, litigiile privind plata chiriilor în materie de locuinţe,costurile de judecată.Portugalia: procedura civilă privind cererile cu valoare redusă se aplică ori de câte ori partea doreşte să confere unstatut executoriu unei cereri privind îndeplinirea obligaţiilor pecuniare, care decurg din contracte ce nu depăşesc 15.000€. Portugalia are doar 1 instanţă în legătură cu recuperarea datoriilor ce privesc creanţe reduse, deoarece recuperareadatoriilor a fost centralizată prin crearea Ordinului de plată "ghişeul unic" (Balcão Nacional de Injunções). BalcãoNacional de Injunções este un Secretariat General, cu competenţă exclusivă în recuperarea electronica a datoriilorprivind creanţele reduse. Balcão Nacional de Injunções se ocupă exclusiv cu recuperarea electronică a datoriilor,tribunalele de primă instanţă portugheze sunt competente pentru recuperarea datoriilor. Cu toate acestea, mareamajoritate a procedurilor privind cererile cu valoare redusă sunt soluţionate de către Nacional Balcão Injunções, întrucâtpărţile preferă recuperarea electronica a datoriilor.România: nu există o definiţie specifică pentru creanţele reduse. Cererea în bani ce nu depăşeşte 23.33,83 € se află subcompetenţa instanţelor de primul grad de jurisdicţie. 1. cele cu o valoare mai mare sunt soluţionate de către judecătoriistagiari; 2. cele cu o valoare de până la 23.338,31 €, în materie comercială, sunt atribuite altor judecători; 3. cele cu ovaloare de până la 11.6691,56 €, în materie civilă, sunt atribuite altor judecători.Federaţia Rusă: în cauzele civile, valoarea creanţelor reduse nu trebuie să depăşească 50.000 de ruble ruseşti (1.235€), iar acestea vor fi examinate în primă instanţă de către judecătorii de pace. În cazurile comerciale, valoarea creanţelorreduse nu trebuie să depăşească 20.000 sau 2.000 de ruble ruseşti (494 € sau 49 €), în funcţie de faptul dacă debitoruleste o persoană juridică sau un întreprinzător particular. Astfel de cazuri sunt examinate în primă instanţă prinintermediul unei proceduri simplificate de către instanţele comerciale, la nivel de instituţie federală.Notă de comparabilitate: în ciclul de evaluare anterior, a fost indicată o cifră greşită privind numărul de instanţecompetente să soluţioneze litigiile de recuperare a datoriilor (ar fi trebuit să fie 7.516 în loc de 7.554).San Marino: nu există o definiţie pentru cererile cu valoare redusă, dar distribuţia competenţei funcţionale se stabileşteîntre două servicii: Judecătorul Comisar pentru Lege şi Judecătorul de Pace, chiar dacă valoarea creanţei este mai micăsau mai mare de 50.000 €.Serbia: creanţele reduse în cadrul procedurilor civile sunt creanţe cu o valoare în bani, nu mai mare de 3.000 € (acesteainclud recuperarea datoriilor, despăgubiri, restituirea bunurilor mobile). Creanţele cu valoare redusă în cadrulprocedurilor comerciale sunt creanţe cu o valoare de maxim 30.000 €.Slovacia: o creanţă redusă este o creanţă ce nu depăşeşte 500 €, în momentul în care cererea este depusă la instanţade judecată, cu excepţia tuturor dobânzilor, cheltuielilor şi sumei plătite.Slovenia: un litigiu privind o o cerere cu valoare redusă desemnează un litigiu privind o creanţă în bani în care suma înlitigiu nu depăşeşte 2.000 €, litigiile privind cereri nepatrimoniale, cu privire la care reclamantul şi-a declaratdisponibilitatea de a accepta, în loc de satisfacerea cererii, a unei sume de bani care nu depăşeşte 2.000 € şi litigiileprivind cererile de predare a bunurilor mobile, în cazul în care suma în litigiu nu depăşeşte 2.000 €. Litigiile privindcererile cu valoare redusă nu includ litigiile referitoare la bunurile imobiliare, litigiile care decurg din drepturile de autor,litigiile referitoare la protecţia şi utilizarea invenţiilor şi a mărcilor cu caracter distinctiv sau la dreptul de a folosi un titlu desocietate, litigiile referitoare la protecţia concurenţei şi litigiile privind tulburările de posesie.Spania: există proceduri orale privitoare la cererile care nu depăşesc 6.000 €.Suedia: cererile cu valoare redusă sunt litigiile în care valoarea creanţei este mai mică cu cel puţin jumătate decât sumade bază. Suma de bază este de aproximativ 4.730 €."Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei": valoarea creanţelor reduse nu poate depăşi 180.000 dinari (2.945 €).108

Turcia: cererile cu valoare de până la 3.492 € (7.230 TL) sunt considerate ca fiind creanţe reduse şi pot fi judecate decătre instanţele civile de pace.Regatul Unit-Anglia şi Ţara Galilor: există trei căi, numite urmăriri (urmărirea creanţelor reduse, urmărirea rapidă şiurmărire pe mai multe căi): 1) urmărirea creanţelor cu valoare redusă - în general, pentru o valoare mai mică şi creanţemai puţin complexe, cu o valoare de până la 5.000 £ (deşi există unele excepţii); 2) urmărirea rapidă - creanţe cu ovaloare cuprinsă între 5.000 £ şi 25.000 £; şi 3) urmărirea pe mai multe căi - creanţe foarte complexe, cu o valoare de25.000 £ sau mai mult.Regatul Unit-Scoţia: o cerere cu o valoare redusă este o acţiune pentru o plată în valoare de până la 3.000 £. Cazurileprivind creanţele reduse sunt examinate în cadrul a 49 de Curţi ale Şerifilor; cu toate acestea, curţile nu pun în aplicarehotărârile sau nu recuperează datoriile.Cauzele privind concediereaUn număr mai mic de curţi de primă instanţă sunt competente pentru cauzele privind concedierea. Sumamedie si mediana europeană pentru cauzele de concediere la 100.000 de locuitori sunt 0,97 şi, respectiv,0,66. Cel mai mare număr de instanţe la 100.000 de locuitori poate fi găsit în San Marino (3,02) şi Monaco(2,79) - ambii coeficienţi sunt calculaţi folosind un număr foarte mic de locuitori şi instanţe şi, prin urmare, artrebui să fie luate în considerare cu grijă -, Islanda (2,51) şi Muntenegru (2,42). Cipru prezintă cel mai micnumăr (0,12), urmat de Germania (0,15), Austria, România, Belgia (0,19), Slovenia şi Ungaria (0,20). Ocorelaţie între numărul de instanţe competente pentru cauzele de concediere şi existenţa instanţelor demuncă nu poate fi analizată aici, din cauza informaţiilor prea puţine, disponibile. În Serbia, de exemplu,cauzele privind concedierea sunt de competenţa instanţelor de bază (Departamentul Litigiilor de Muncă). ÎnFinlanda toate tribunalele de primă instanţă sunt competente privind cauzele de concediere. În Turcia,competenţa pentru cauzele de concediere aparţine celor 157 de instanţe de muncă şi, acolo unde nu existăinstanţe de muncă, astfel de cauze sunt judecate şi de către instanţele civile de jurisdicţie generală(diagrama 5.7 prevede numărul total).Infracţiunile de tâlhărieCel mai mare număr de instanţe competente pentru cauzele de tâlhărie la 100.000 de locuitori poate fi găsitîn Monaco (5.57; coeficient calculat folosind un număr foarte mic de instanţe şi locuitori), Spania (3,39), SanMarino (3,02; coeficient calculat folosind un număr foarte mic de instanţe şi locuitori), Muntenegru (2,74),Islanda şi Irlanda (ambele 2,51) şi Portugalia (2,15). Dimpotrivă, Azerbaidjan (0,06), Ţările de Jos (0,11),Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor (0,14), Austria (0,19), Belgia şi Franţa (ambele 0,25) prezintă celemai mici numere de instanţe. Din cauza lipsei de informaţii relevante cu privire la instanţele specializatepentru infracţiunile mai puţin grave, nu poate fi efectuată o comparaţie între numărul de instanţejudecătoreşti competente pentru cauzele de tâlhărie.ComentariiSerbia: faptele de tâlhărie se află numai sub jurisdicţia instanţelor de bază. Cu toate acestea, există mai multe tipuri defurt calificat şi infracţiuni de tâlhărie care intră sub jurisdicţia instanţelor superioare.Turcia: datele din 2010 acoperă doar numărul instanţelor penale superioare (inclusiv instanţele penale superioare pentruminori), care se ocupă numai de cauzele de furt care implică un act de violenţă şi care sunt, în general, definite catâlhărie de legea penală, precum şi numărul de instanţe penale superioare competente. Datele furnizate în 2008, cuprindtoate tipurile de furturi, inclusiv cele care nu implică un act de violenţă. În consecinţă, instanţele penale de pace şi curţilepenale de primă instanţă au fost incluse, de asemenea, în numărul total de instanţe.109

5.2 Atribuţiile bugetare din cadrul instanţelorDiagrama 5.10 Instanţele responsabile pentru bugetul individual al instanţelor, în 2010, numărul destate sau entităţi care au răspuns pozitiv (Q61)ConsiliuldeadministraţiePreşedinteleinstanţeiDirectorulinstanţei decontenciosadministrativSefulbiroului degrefieriAlteleEvaluarea şicontrolul utilizăriiGestionareacurentăArbitrarea şialocareaElaborareaDiagrama 5.10 ia în considerare 48 de state sau entităţi.Organizarea competenţei şi responsabilităţii pentru bugete diferă de la stat sau de la o entitate la alta. Atuncicând se examinează rolul fiecărei instanţe, se poate observa faptul că preşedintele instanţei este autoritateacea mai implicată în toate etapele de gestionare a bugetului. Într-o treime dintre state sau entităţi,preşedintele instanţei este responsabil pentru elaborarea, alocarea, gestionarea de zi cu zi şi, de asemenea,pentru evaluarea şi controlul bugetului. În mai mult de jumătate dintre state, ea/el este implicat în elaborareabugetului. În ceva mai puţin de jumătate dintre cazuri, în gestionarea de zi cu zi a bugetului, evaluarea şicontrolul bugetului, alocarea bugetară. Într-o treime dintre state, preşedintele instanţei nu este responsabilpentru niciuna dintre aceste activităţi.Printre "alte" autorităţi care pot fi implicate, se poate observa faptul că este implicat Ministerul Justiţiei sauunul dintre organismele sale (Austria, Azerbaidjan pentru bugetul curţilor de primă instanţă, Belgia,Germania, Letonia, Luxemburg, România şi Slovacia, cu excepţia Curţii Supreme de Justiţie, carereglementează bugetul propriu, Turcia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor), Ministerul Finanţelor(Azerbaidjan, Luxemburg, Monaco, Muntenegru, Ucraina), preşedinţii instanţelor superioare (Austria,"Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei"), Consiliul de administraţie al Curţii Supreme (Estonia) sau unDepartament (Federaţia Rusă), instanţa naţională de administrare (Azerbaidjan, Danemarca, Georgia,Irlanda, Ucraina, Marea Britanie-Irlanda de Nord, Marea Britanie-Scoţia), un Oficiu de Audit de Stat(Letonia, Irlanda, Malta, Muntenegru, Fosta "Republică Iugoslavă a Macedoniei"), Procurorul General110

(Luxemburg, Turcia) sau contabili experţi judiciari (Albania, Bosnia şi Herţegovina, Cipru –departamentul de contabilitate al Curţii Supreme pentru bugetul Curţii Supreme, Croaţia, Germania,Lituania, Federaţia Rusă).În mai multe state, alocarea bugetului, gestionarea şi controlul pentru Curtea Supremă sunt diferenţiate decele ale celorlalte instanţe (Estonia, Slovacia).Acolo unde este cazul, directorul instanţei de contencios administrativ este, de asemenea, de multe oriprezent în timpul tuturor etapelor ciclului bugetar, în special în gestionarea curentă (în ceva mai puţin dejumătate dintre state) şi elaborarea bugetului (mai mult de o treime dintre state). Şeful biroului grefierilor,atunci când este implicat în buget, este adesea implicat în gestionarea de zi cu zi, în timp ce consiliul deadministraţie, atunci când este implicat, se ocupă mai mult de evaluarea şi controlul bugetului, elaborare şialocare. Numai în Islanda, Ţările de Jos şi Regatul Unit-Irlanda de Nord, consiliul de administraţie esteresponsabil de gestionarea curentă a bugetului instanţelor.Procesul bugetar pentru instanţe poate fi clasificat pe niveluri diferite (de la nivel naţional, la nivel regionalsau local) şi poate fi diferit pentru fiecare instanţă. La fiecare nivel şi pentru fiecare instanţă, în acest processunt implicaţi actori diferiţi.Diagrama 5.11 Etapele de gestionare a bugetelor individuale ale instanţelor în anul 2010, numărul destate sau entităţi care au răspuns pozitiv (Q61)AlteleElaborareaArbitrarea şialocareaGestionareacurentăEvaluarea şicontrolulutilizăriiSeful biroului degrefieriDirectorul instanţeide contenciosadministrativPreşedinteleinstanţeiConsiliulde administraţie111

În toate etapele de gestionare a bugetelor instanţelor, acestea sunt implicate în aceleaşi proporţii, cuexcepţia rolului mai mare al şefului birourilor de grefieri şi al directorilor de instanţe administrative, înactivitatea de gestionare curentă şi a "altor" actori implicaţi în evaluarea şi controlul utilizării bugetului. Întoate etapele, şi în special, în elaborare, preşedintele instanţei este cel mai implicat.5.3 Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (ICT) în instanţe (e-justiţie şi e-instanţe 27 )Utilizarea tehnologiilor informaţiei şi a comunicaţiilor (ICT), variind de la aplicaţii pentru utilizatorii finali, cumar fi telefoanele inteligente, calculatoarele, tabletele PC, la infrastructura informaţională, cum ar fi internetulşi serviciile derivate este, din ce în ce mai mult, considerată indiscutabilă. Introdus ca un instrument pentruîmbunătăţirea performanţei, ICT se dovedeşte a fi mai mult decât un element tehnic, schimbând relaţiiledintre indivizi şi dintre indivizi şi organizaţii, atât în sectorul privat, cât şi în sectorul public.Nu este de mirare, prin urmare, că exerciţiile de evaluare ale CEPEJ au demonstrat, începând din 2004, cudate concrete, că ICT joacă un rol tot mai mare în cadrul administrării justiţiei şi al furnizării de servicii dejustiţie. Exemplele variază de la suportul de caz şi de gestionare a dosarelor, pentru utilizarea de cătrejudecători a modelelor care oferă sprijin în formularea deciziilor judiciare, accesul on-line la bazele de dateprivind legea şi jurisprudenţa, disponibilitatea serviciilor web, utilizarea înregistrării electronice, precum şischimbul electronic de documente juridice. ICT poate fi folosită pentru a spori eficienţa, dar şi "pentru afacilita accesul utilizatorului la instanţele de judecată şi pentru a consolida garanţiile prevăzute la articolul 6din CEDO: accesul la justiţie, imparţialitatea, independenţa judecătorului, corectitudinea şi durata rezonabilăa procedurilor". 28Cu toate acestea, după cum mai multe exemple practice o arată, acest efort este mult mai complex decât sepreconiza. Acest lucru se datorează faptului că natura şi funcţionarea ICT nu sunt doar de natură tehnică, cişi organizatorice şi (mai ales în sistemele juridice), normative. Pentru a funcţiona, o tehnologie nu trebuie săfie doar funcţională tehnic, dar şi perfomantă normativ şi logic instituţională 29 (adică "nu ar trebui săcompromită faţetele umane şi operaţionale ale justiţiei" 30 ). Colectarea de date şi analiza, efectuate de cătreCEPEJ permit, pe de o parte, să se facă un bilanţ al eforturilor şi modificărilor care au loc în întreaga Europă,iar pe de altă parte, susţin schimbul de experienţe pozitive şi mai puţin pozitive, în scopul de a permitejudecătorilor de a învăţa unul de la altul.Pentru analiza instalării de facilităţi informatice în cadrul instanţelor europene, au fost distinse trei domenii:• facilităţi informatice utilizate pentru sprijinul direct al judecătorilor şi grefierilor: una dintre aplicaţiile "debază" se referă la procesarea de text/facilităţi de birou, prin care un judecător sau un membru al personaluluijudecătoresc pot elabora deciziile lui/ei sau poate pregăti un caz în "format electronic". În domeniul cercetăriijuridice, diverse instrumente şi aplicaţii, de la CD-ROM-uri la software de Intranet şi Internet, oferăposibilitatea ca un judecător să aibă acces la lege, hotărâri de recurs, norme, metode de lucru de naturăjurisdicţională, etc. Aplicaţiile Office, împreună cu instrumentele de jurisprudenţă, pot fi combinate cu facilităţiîn domeniul modelelor de "hotărâri-standard" sau modele care pot fi utilizate de către judecători pentrureducerea volumului de lucru la redactarea unei hotărâri. Alte facilităţi informatice, utilizate pentru sprijinuldirect al judecătorilor şi grefierilor, sunt baze de date electronice de jurisprudenţă, facilităţi de e-mail şiconexiune la internet.• Sisteme de înregistrare şi gestionare a cazurilor: tradiţionalele registre privind ordinea de zi şi alte registresunt înlocuite cu baze de date informatizate de grefă. Aceste sisteme nu sunt limitate la înregistrareainformaţiilor de caz, ci introduc funcţionalităţi în zona gestionării cazurilor. Domeniile de aplicaţii sunt:generarea de informaţii privind performanţa instanţelor, gestiunea financiară a instanţelor şi sisteme desuport pentru gestionarea cazurilor nejuridice (pentru urmărirea şi planificarea unui caz şi gestionareadocumentelor).27 Informaţii detaliate sunt descrise în: Velicogna M. (2007), Use of Information and Communication technology inEuropean Judicial systems, CEPEJ, Studiul N ° 7 (Strasbourg).28 Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), Avizul nr. 14 (2011) "Justiţia şi tehnologiile informaţiei (IT)"adoptat de CCJE la a 12-a reuniune plenară (Strasbourg, 7-9 noiembrie 2011).29 Pe acest subiect a se vedea: Contini F. şi Lanzara G.F. (eds), ICT and Innovation in the Public Sector – EuropeanStudies in the Making of E-Government, New York, Palgrave Macmillan, 2009.30 Avizul CCJE nr. 14 (2011) "Justiţia şi tehnologiile informaţiei (IT)" - a se vedea mai sus.112

• comunicarea electronică şi schimbul de informaţii între instanţe şi mediu: în ceea ce priveşte justiţiabilii,unul dintre instrumentele cele mai utilizate este site-ul web al instanţei, care furnizează informaţii diferite cuprivire la organizarea şi activităţile judiciare (de exemplu, urmărirea on-line a cazurilor). De obicei, acestaoferă forme care pot fi descărcate sau permite ca o cerere să fie transmisă electronic. Există, de asemenea,registrele electronice, cum ar fi registrele de comerţ şi registrele funciare. Mesajele text pot ţine părţileinformate privind poziţia cazului lor în lista de judecată. În ceea ce priveşte tehnologia în sala de judecată,aceasta include o gamă largă de hardware şi software disponibile pentru a sprijini părţile în prezentareacazul lor în instanţă, incluzând, de exemplu, video conferinţe, software de prezentare electronică a probelor,proiectoare, dispozitive de scanare şi codare, tehnologie audio digitală şi de transcriere în timp real.Tabelul 5.12 se bazează pe un sistem de puncte şi prezintă utilizarea diferitelor facilităţi informatice pentrucele trei zone menţionate. Chestiunile legate de punerea în aplicare a instrumentelor pentru înregistrareaaudio şi video în cadrul procedurilor judiciare sau informaţii detaliate despre alte mijloace de comunicareelectronică nu au fost transmise statelor membre. Cu toate acestea, este relevant de menţionat faptul căIrlanda şi Slovenia sunt pionierii acestor domenii.Explicaţii pentru interpretarea tabelului 5.12Numărul total de puncte este oferit doar pentru informare. Acesta a fost calculat în momentul în care datele au fostdisponibile pentru totalitatea categoriilor, dar şi atunci când numai o singură categorie lipsea pe ţară.Chestionarul permite doar o clasificare foarte generală (100%,> 50%, 10%), prin urmare, poate fi aplicată doar oprivire de ansamblu. Din punct de vedere metodologic, o interpretare riguroasă nu ar trebui să se bazeze pe analizacaracteristicilor naţionale.100% (4 points)>50% (3 points)

Word processingElectronic database ofjurisprudenceElectronic filesE-mailInternet connectionCase registration systemCourt managementinformation systemFinancial information systemVideoconferencingElectronic web formsWebsiteFollow-up of cases onlineElectronic registersElectronic processing of smallclaimsElectronic processing ofundisputed debt recoveryElectronic submission ofclaimsVideoconferencingOther electroniccommunication facilitiesState/entităţiPrelucrare de textBază electronică dejurisprudenţăDosare electroniceE-mailConexiune la internetSistem de înregistrarea cazurilorSistem de gestionareinformatică ainstanţelorSistem de informaţiifinanciareSistem devideoconferinţeFormulare electronicewebSite webUrmărirea on-line acazurilorRegistre electronicePrelucrareaelectronică a cererilorcu valoare redusăPrelucrareaelectronică arecuperării debitelornecontestateÎnregistrareaelectronica a cererilorSistem devideoconferinţeAlte facilităţi decomunicareelectronicăNumăr total depuncteTabelul 5.12 Facilităţi informatice utilizate în cadrul instanţelor pentru cele trei domenii de utilizare(Q62, Q63, Q64)Asistenţă directăpentru judecători şigrefieriAdministrare şigestionareComunicarea între instanţe şi părţiDirect assistance to judges and courtclerksAdministration andmanagementCommunication between courts and the partiesStates/entitiesTotalnumberof pointsAlbania 50Andorra 24Armenia 48Austria 72Azerbaijan 59Belgium 35Bosnia and Herzegovina 51Bulgaria 45Croatia 59Cyprus 34Czech Republic 61Denmark 40Estonia 72Finland 68France 55Georgia 46Germany 53Greece 20Hungary 51Iceland 36Ireland 51Italy 53Latvia 57Lithuania 63Luxembourg 52Malta 72Moldova 34Monaco 45Montenegro 37Netherlands 56Norway 38Poland 49Portugal 72Romania 50Russian Federation 49San Marino 24Serbia 36Slovakia 49Slovenia 63Spain 51Sweden 46Switzerland 46The FYROMacedonia 48Turkey 50Ukraine 30UK-England and Wales 54UK-Northern Ireland 49UK-Scotland 60114

Procesare wordBază de date electronică ajurisprudenţeiFişiere electroniceE-mailConexiune InternetSistem înregistrare cauzeSistem informatic demanagement al instanţeiSistem informatic financiarVideoconferinţăFormulare web electronicePagină webUrmărire cauze onlineRegistre electroniceProcesare electronică a micilorplângeriProcesare electronicărecuperări debite nelitigioaseDepunere electronică aplângeriVideoconferinţăAlte facilităţi de comunicareelectronicăTabelul 5.12 Facilităţi informatice utilizate în instanţe pentru trei câmpuri de utilizare (Q62, Q63, Q64)Asistenţă directă judecătorilor şigrefierilorAdministraţie şimanagementComunicare între instanţe şi părţiState/entităţiNumărtotaldepuncteAlbania 50Andorra 24Armenia 48Austria 72Azerbaidjan 59Belgia 35Bosnia şi Herţegovina 51Bulgaria 45Croaţia 59Cipru 34Republica Cehă 61Danemarca 40Estonia 72Finlanda 68Franţa 55Georgia 46Germania 53Grecia 20Ungaria 51Islanda 36Irlanda 51Italia 53Letonia 57Lituania 63Luxemburg 52Malta 72Moldova 34Monaco 45Muntenegru 37Olanda 56Norvegia 38Polonia 49Portugalia 72România 50Federaţia Rusă 49San Marino 24Serbia 36Slovacia 49Slovenia 63Spania 51Suedia 46Elveţia 46FYROMacedonia 48Turcia 50Ucraina 30UK-Anglia şi Ţara Galilor 54UK-Irlanda de Nord 49UK-Scoţia 60115

ComentariiAlbania: în ianuarie 2010, implementarea sistemului IT pentru administrarea instanţelor şi gestionarea cauzelor a fostfinalizată. Introducerea Sistemului Informatic Integrat de Gestionare a Cauzelor (“Integrated Case ManagementInformation System”) (CCMIS/ICMIS) a fost finanţată de către Comunitatea Europeană. Proiectul CCMIS/ICMIS a fostiniţiat în 2007. Acest nou sistem include înregistrarea cauzelor, atribuirea prin tragere la sorţi a cauzelor către judecători,statistici, pagină web etc. CCMIS/ICMIS va înlocui sistemul IT existent, Ark, activ în prezent în unele instanţe şi carefacilitează munca zilnică a tuturor instanţelor şi utilizatorilor de instanţe.Azerbaidjan: Guvernul a investit semnificativ pentru a automatiza instanţele şi, în particular, pentru a finaliza sistemul dee-justiţie, sistemele de cauze şi documente electronice şi pentru a înfiinţa o e-reţea între instanţe.Germania: în prezent se fac pregătiri pentru introducerea justiţiei electronice şi a dosarelor electronice. S-a întocmit dejaun program.Ungaria: procedurile de înregistrare în instanţă şi de soluţionare definitivă, înregistrarea societăţilor (înregistrareamodificărilor) se realizează printr-un proces electronic operat de instanţe pentru înregistrarea afacerilor/ societăţilor.Irlanda: depunerea electronică a micilor plângeri este o funcţie alocată sediilor ce deservesc o singură jurisdicţie, maiexact, instanţei districtuale şi este disponibilă la nivel naţional (peste 50% din locaţiile sediilor instanţelor).Muntenegru: se lucrează în prezent la stabilirea unui portal web pentru sistemul judiciar ce va permite publicareadeclaraţiilor, hotărârilor, jurisprudenţei şi informaţiilor pentru toate instanţele.Norvegia: instanţele nu îndeplinesc un rol semnificativ atunci când este vorba de registre. Brønnøysund Register Centreeste un organ guvernamental controlat de Ministerul Comerţului şi Industriei şi constă în mai multe diferite registrenaţionale computerizate.Federaţia Rusă: depunerea electronică a plângerilor este disponibilă doar în instanţele comerciale şi dosarele cauzelorîn format electronic sunt utilizate de judecători şi de grefieri doar în cadrul acestor instanţe.Slovenia: toate registrele ţinute de instanţă sunt în format electronic – registrul de instanţă (pentru societăţi) (SRg) şiregistrul de carte funciară (eZK). O aplicaţie electronică, “Procedura de Punere în Executare a Legii în cazulRevendicărilor în Bani” (CoVL) permite depunerea electronică în cauze, pentru punerea în executare a documentelorautentice. Documentele depuse în format tipărit (în puţine cazuri) sunt convertite în format electronic. Sistemul include deasemenea verificarea şi procesarea automată a propunerilor de punere în executare, luarea deciziilor pe cale electronicăşi servicii centralizate de imprimare, pregătire a corespondenţei şi de distribuţie. Procedura se realizează la nivelcentralizat: un departament central a fost înfiinţat în cadrul instanţei locale din Ljubljana pentru a elibera celelalte instanţedin Slovenia. Ca urmare a noului sistem, munca realizată anterior de aprox. 350 angajaţi ai instanţelor şi judecători din44 instanţe implică acum doar 4 judecători şi 62 membri ai personalului auxiliar 31 .Spania: în instanţe se implementează un sistem de depunere electronică a plângerilor. Prin planul strategic demodernizare a sistemului de justiţie 2009-2012, Spania dezvoltă un sistem sigur de schimb de documente (Lexnet) cefacilitează comunicarea între instanţe şi mai mulţi actori pe plan judiciar (procurori, avocaţi, grefieri etc.). În prezent,aprox. 22000 utilizatori îl accesează. În plus, o platformă de interoperabilitate judiciară (EJIS) a fost înfiinţată pentru apermite folosirea unei reţele între instanţe şi un schimb de date în timp real cu privire la anumite cauze sau persoane.Implementarea ambelor facilităţi face parte dintr-un nou sistem al cărui scop este obţinerea unui sistem de justiţie eficientşi flexibil.Suedia: pe lângă instrumentele comerciale, administraţia naţională a instanţelor din Suedia a dezvoltat recent un sistemde management ce poate fi utilizat de instanţe. Sistemul de management al cunoştinţelor se află în uz în prezent într-unnumăr redus de instanţe. Scopul este, totuşi, de a obţine o adoptare generală a sistemului în instanţe. Există mai multesisteme de registre electronice utilizate de instanţe, din care niciunul nu este păstrat de administraţia naţională ainstanţelor. Referitor la alte facilităţi de comunicare electronică, un număr din ce în ce mai mare de instanţe utilizează unserviciu de trimitere a mesajelor text către telefoane mobile. Se aşteaptă creşterea numărului de instanţe ce utilizeazăacest serviciu. În cauzele penale, hotărârea este transmisă electronic către autorităţile poliţieneşti care administreazădosarele penale şi către consiliul naţional suedez pentru prevenirea infracţionalităţii. Instanţele au acces la baza de datenaţională a adreselor administrată de agenţia naţională de administrare fiscală. De câţiva ani se derulează un proiect cuprivire la managementul informaţiilor în sistemul de justiţie. Autorităţile guvernamentale, prin sistemul de justiţie, lucreazăintensiv pentru a reduce birocraţia şi pentru a schimba furnizarea de informaţii pe cale electronică. Gestionarea cauzelor– de la raportul poliţiei până la punerea în executare a hotărârii – poate fi astfel mai eficientă şi de o calitate superioară.Aceste eforturi contribuie de asemenea la noi cunoştinţe ce pot fi utilizate în lupta împotriva infracţionalităţii şi pentruîmbunătăţirea posibilităţilor de a furniza servicii bune către public.Există 4 state sau entităţi ce au un procent de 100% de implementare a facilităţilor informatice în toatesectoarele enumerate în chestionar: Austria, Estonia, Malta şi Portugalia. 3 state (Grecia, San Marino şiAndorra) au raportat un nivel relativ redus de computerizare în comparaţie cu alte state sau entităţi.În general, utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicării (ICT) se află în creştere constantă în Europa. Înunele cazuri, este posibil ca schimbările să nu mai poată fi măsurate la nivel cantitativ, spre exemplu, atuncicând sunt înnoite dotările hardware şi software. Multe state sau entităţi au raportat recent reforme în curs31 Pentru o analiză mai detaliată a cazului Sloveniei, vezi: Strojin, G. “COVL: Central Department for Enforcement on thebasis of Authentic Document of the Slovenian Judiciary” Building Interoperability for European Civil Proceedings Online,Bologna, 15-16 iunie 2012,http://www.irsig.cnr.it/images/stories/biepco_documents/case_studies/COVL%20Slovenia%20case%20study%2012062012%20GST%20FINAL.pdf116

sau planificate şi proiecte inovative ICT (Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Grecia, Portugalia, Serbia,"Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei"; vezi de asemenea capitolul 17 ce vizează reformele judiciareîn domeniul tehnologiilor informaţiei). Chestiunea ce rămâne cel mai slab dezvoltată în Europa estecomunicarea între instanţe şi părţi.Figura 5.13 Nivelul disponibilităţii de echipamente informatice pentru asistenţă directă cătrejudecători şi/sau grefieri (Q62)NIVELUL DISPONIBILITĂŢII DE ECHIPAMENTEINFORMATICE PENTRU ASISTENŢĂ DIRECTĂ CĂTREJUDECĂTORI ŞI/SAU GREFIERIîntre 11 şi 14 puncte (3 state/entităţi)ISLîntre 15 şi 16 puncte (5 state/entităţi)între 17 şi 18 puncte (9 state/entităţi)între 19 şi 20 puncte (31 state/entităţi)SWEFINRUSNu sunt furnizate dateNu este stat membru al CoENORUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBLRBELNLDDEUPOLLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVKHUNMDASVNHRVROUANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEBGRARMAZEALBMKDGRCTURMLTCYPNivelul IT pentru asistenţă directă acordată judecătorilor şi personalului auxiliar este relativ ridicat.Majoritatea statelor sau entităţilor (31) au un punctaj ridicat (între 19 şi 20 puncte) referitor la dotarea cuechipamente informatice. 9 state au înregistrat între 17 şi 18 puncte. 5 state au înregistrat între 15 şi 16puncte, cu toate că datele trebuie citite cu atenţie pentru Andorra, Cipru şi Suedia datorită lipsei unuirăspuns şi pe baza valorilor maxime pentru toate celelalte răspunsuri. În final, Muntenegru a înregistrat 14puncte, San Marino 12 şi Grecia a înregistrat 10 puncte.O mare parte din state sau entităţi (în afara celor ce dotate cu echipamente în procent de 100% = 20 puncte)au declarat că principala problemă este lipsa (sau insuficienţa) de dosare electronice la dispoziţiajudecătorilor şi grefierilor, înregistrând un punctaj mediu (luând în considerare doar ţările care au răspuns)de of 2,9 puncte faţă de o medie de 3,8 pentru baza de date electronică referitoare la jurisprudenţă şi de 3,9pentru celelalte trei categorii.117

Figura 5.14 Disponibilitatea echipamentelor informatice pentru comunicare între instanţă şi părţi(Q64)ISLNIVELUL DISPONIBILITĂŢII DE ECHIPAMENTEINFORMATICE PENTRU COMUNICARE ÎNTRE INSTANŢĂ ŞIPĂRŢIîntre 1 şi 10 puncte (10 state/entităţi)între 11 şi 20 puncte (19 state/entităţi)între 21 şi 30 puncte (12 state/entităţi)între 31 şi 36 puncte (6 state/entităţi)SWEFINRUSNu sunt furnizate dateNu este stat membru al CoENORUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDLUXDEUCZEPOLBLRUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOSMRITABIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPDată fiind complexitatea ridicată a sarcinii din perspectiva tehnologică, organizatorică şi normativă se poateobserva în mod obişnuit că punctajele referitoare la echipamentul informatic pentru facilitarea comunicăriiîntre părţi şi instanţe sunt mai scăzute decât cele referitoare la facilităţile informatice utilizate pentru asistenţădirectă oferită judecătorilor şi grefierilor şi sistemelor pentru înregistrarea şi gestionarea cauzelor.În orice caz, tendinţa este încurajatoare. Un nivel bun al facilităţilor informatice pentru comunicare seregăseşte şi într-o treime din state sau entităţi. Totuşi, trebuie ţinut cont că acest indicator nu evalueazăperformanţa acestor sisteme. Austria, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Malta, Portugalia 32 auînregistrat punctaje ridicate în special. Italia reuşeşte în sfârşit să îşi utilizeze infrastructura on-line în faza deprobă 33 şi în Franţa sistemul e-Barreau 34 ce permite schimbul de date şi documente între avocaţi şi instanţeeste acum operaţional.În unele cazuri, în locul tratării complexităţii de a permite comunicaţii electronice între toate instanţelecompetente şi utilizatori ai instanţelor, s-a decis crearea de “jurisdicţii electronice la nivel de stat” carecentralizează proceduri specifice, simple, dar cu relevanţă mare, precum cele legate de punerea înexecutare a documentelor autentice şi crearea de unităţi ad-hoc pentru gestionarea acestora ( Slovenia,UK-Anglia şi Ţara Galilor). Acest lucru a ajutat la reducerea complexităţii organizatorice şi tehnologice aimplementării sistemelor într-un număr ridicat de instanţe şi la dezvoltarea de competenţe şi aptitudinispecializate.32 Pentru o analiză a cazului Portugaliei, vezi: Gomes, C., Fernandes, D., Fernando, P. “Citius – Payment OrderProcedure”, Building Interoperability for European Civil Proceedings Online, Bologna, 15-16 iunie 2012,http://www.irsig.cnr.it/BIEPCO/documents/case_studies/biecpo_final.pdf33 Carnevali, D., Andrea Resca, A., “The Civil Trial On-Line (TOL): A True Experience of e-Justice in Italy” , BuildingInteroperability for European Civil Proceedings Online, Bologna, 15-16 iunie 2012,http://www.irsig.cnr.it/BIEPCO/documents/case_studies/TOL%20System_Report_Italy_28mag12%20.pdf34 Pentru o analiză a complexităţii dezvoltării e-Barreau, vezi: Velicogna, M., Errera A.; Derlange, S., “e-Justice inFrance: the e-Barreau experience”, Utrecht Law Review, Volumul 7, Ediţia 1 (ianuarie) 2011, pp. 163-187,http://ssrn.com/abstract=1763270118

Tabelul 5.15 Nivelul de computerizare a instanţelor pe perioada celor trei ani de aplicare (Q62, Q63,Q64)< 35 puncte35 la < 50 puncte50 la < 60 puncte60 puncte şi peste(6 state/entităţi)(17 state/entităţi)(16 state/entităţi)(9 state/entităţi)AndorraCipruArmeniaBelgiaAlbaniaAzerbaidjanAustriaRepublica CehăGrecia Bulgaria Bosnia şi Herţegovina EstoniaMoldova Danemarca Croaţia FinlandaSan Marino Georgia Franţa LituaniaUcraina Islanda Germania MaltaMonacoMuntenegruUngariaIrlandaPortugaliaSloveniaNorvegia Italia UK-ScoţiaPoloniaLetoniaFederaţia RusăLuxemburgSerbiaOlandaSlovaciaRomâniaSuediaSpaniaElveţiaTurciaFYROMacedoniaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordAşa cum s-a notat mai sus, majoritatea statelor sau entităţilor au obţinut rezultate bune sau acceptabile şipot asigura utilizatorilor de instanţă o gamă variată de facilităţi dezvoltate. Finanţarea insuficientă poateexplica întârzierile celorlalte state în dezvoltarea sistemelor de e-justiţie (Grecia).Următorul pas încercat acum de un consorţiu de ministere ale justiţiei (sau de reprezentanţi ai acestora) din15 state europene 35 este dezvoltarea unei infrastructuri informaţionale pentru sprijinirea accesului electronictransnaţional al cetăţenilor şi persoanelor juridice la mijloacele legale din Europa, precum şi îmbunătăţireainteroperabilităţii între autorităţile legale ale diferitelor ţări şi îmbunătăţirea cooperării judiciare transnaţionale.Serviciile electronice selectate până acum şi care se vor afla în faza pilot sunt următoarele: Ordinul de platăeuropean, Procedura europeană pentru pretenţii minore, Mandatul de arestare european (EAW) şi Schimbulsigur transnaţional de date sensibile 36 .Utilizarea serviciului de video-conferinţăUtilizarea serviciului de video-conferinţă este în creştere în sistemele judiciare din Europa, pentru a acceleraprocedurile şi pentru a reduce costurile în cauzele ne-penale, pentru a interoga părţile, experţii şi martorii,dar şi când în cauzele penale apar anumite condiţii de securitate sau confidenţialitate, pentru a permitevictimelor şi martorilor (în special victimelor unor infracţiuni violente, copii şi martori vulnerabili), persoaneacuzate/condamnate ce sunt reţinute/arestate, pentru a participa în siguranţă la audieri sau pentru a fiinterogaţi din locaţii sigure.35 Austria, Belgia, Republica Cehă, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Malta, Olanda, Portugalia,România, Spania, Turcia.36 Pentru mai multe informaţii, vezi: http://www.e-codex.eu/119

Figura 5.16 Utilizarea serviciului de video-conferinţă în cauzele penale (Q65)UTILIZAREA VIDEOCONFERINŢEIÎN CAUZELE PENALEISLDa (38 state/entităţi)Nu (10 state/entităţi)Nu au fost furnizate dateNu este stat membru CoEFINNORSWERUSUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPComentariiItalia: video-conferinţa este utilizată în principal în procedurile penale pentru a interoga deţinuţii supuşi unor măsurispeciale de securitate, astfel încât să nu fie necesară deplasarea acestora din închisoare către o altă locaţie. Serviciul devideo-conferinţă ca mijloc mai eficient de comunicare şi pentru alte scopuri în afara procedurilor penale se află în prezentîn fază de testare.Letonia: instanţele au fost dotate cu echipamente de video-conferinţă în cadrul proiectului-program de cooperare întreLetonia şi Elveţia “Modernizarea instanţelor din Letonia” iniţiat în 2009 şi planificat a se finaliza complet în 2012, atuncicând fiecare instanţă şi închisoare din Letonia va fi dotată cu echipament de video-conferinţă. În 2010 instanţele şiînchisorile nu erau echipate cu echipament de video-conferinţă. În prezent, cadrul legal pentru video-conferinţă esteprevăzut doar în Dreptul de Procedură Penală: (Articolul 140).În aproape 80% din state sau entităţile legale, video-conferinţa este utilizată în cauzele penale. Tehnologiade video-conferinţă oferă judecătorilor şi procurorilor posibilitatea de a interoga persoanele citate în instanţacea mai apropiată domiciliului lor şi dotate cu un sistem de video-conferinţă (Austria) sau persoaneleacuzate/condamnate reţinute/arestate şi care beneficiază de încăperi echipate special în arest (Franţa,Italia, Olanda 37 în cazuri specifice). Copiii victime şi martori ai unor infracţiuni violente sunt interogaţi înnumăr din ce în ce mai mare în încăperi de interogatoriu echipate special (Azerbaidjan, Germania). În altecazuri, interogarea investigatorilor sub acoperire se poate efectua într-o locaţie secretă în timpul procedurilorpenale prin mascarea vocii şi a feţei (Azerbaidjan, Germania) sau poliţia poate prezenta dovezi din parteasecţiei de poliţie (UK-Anglia şi Ţara Galilor).37 Pentru o analiză a situaţiei din Olanda, vezi: Ng, G.Y., & F. Henning. "The Challenge of Collaboration – ICTimplementation networks in courts in the Netherlands." RTSA Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, nr. 28(2009): 27-44.120

Figura 5.17 Utilizarea serviciului de video-conferinţă în alte cauze decât cele penale (Q65)UTILIZAREA VIDEOCONFERINŢEIÎN ALTE CAUZE DECÂT CELE PENALEISLDa (28 state/entităţi)Nu (20 state/entităţi)Nu au fost furnizate dateNu este stat membru CoEFINNORSWERUSUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTServiciul de video-conferinţă este mai puţin utilizat în alte cauze decât cele penale, fiind utilizat activ în maipuţin de 60% din state sau entităţi. Experienţe interesante au loc în câmpul procedurilor judiciaretransnaţionale (Austria, Azerbaidjan, Republica Cehă, Germania) sau atunci când un martor locuieşte înafara ţării (Azerbaidjan, Portugalia).CYPFigura 5.18 Legislaţie specifică referitoare la condiţiile pentru utilizarea video-conferinţei (Q65)ISLLEGISLAŢIE SPECIFICĂ REFERITOARE LACONDIŢIILE DE UTILIZARE AVIDEOCONFERINŢEIDa (31 state/entităţi)Nu (17 state/entităţi)Nu au fost furnizate dateNu este stat membru CoEFINNORSWERUSUK : SCOESTUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPÎn timp ce, în prezent, serviciul de video-conferinţă devine disponibil în măsură din ce în ce mai mare pentrupublicul general prin intermediul utilizării computerelor personale, a camerelor web şi a aplicaţiilor software121

ce pot fi descărcate mai mult sau mai puţin gratuit, utilizarea video-conferinţelor într-un context precum cel alinstanţelor necesită introducerea de norme pentru definirea gamei de aplicare a noilor instrumente şi pentrua reglementa utilizarea acestora. Este nevoie de o legislaţie specifică pentru a permite utilizarea tehnologiilorde video-conferinţă în timpul procedurilor judiciare.Printre scopurile legislaţiei privind video-conferinţele se află asigurarea respectării unui proces echitabil dinmoment ce există unele diferenţe, care nu sunt întotdeauna diferenţe evidente, faţă de un proces tradiţional(de exemplu, controlul vizual direct al judecătorului faţă de acuzat/condamnat pentru a evalua dacă acestase află sub constrângerea unei persoane ce nu este vizibilă pe ecranul teleconferinţei; stocarea şidisponibilitatea înregistrărilor etc.). Pentru a garanta acest lucru, sunt impuse cerinţe tehnice şi deprocedură. În Spania, de exemplu, legea impune asigurarea unei transmisii bidirecţionale simultane aimaginii şi sunetului, precum şi a interacţiunii vizuale, auditive şi verbale între persoane ce se află în locaţiigeografice diferite şi să fie posibil în orice moment ca fiecare parte să poată pună la îndoială şi contestadovezile celeilalte părţi, garantând dreptul la un proces echitabil.În unele ţări, totuşi, nu există legislaţie specifică cu privire la condiţiile utilizării video-conferinţei înprocedurile judiciare şi decizia asupra modalităţilor de utilizare a video-conferinţei este lăsată la latitudineajudecătorului (UK-Anglia şi Ţara Galilor). În Belgia, unde o asemenea legislaţie nu este încă disponibilă,video-conferinţa se utilizează doar în instanţe pilot în cauze civile; toate părţile trebuie să îşi dea acordul.În domeniul video-conferinţei, de asemenea, schimbul de experienţe între statele europene are un rol deactualitate, după cum arată exemplul proiectului de cooperare între Letonia şi Elveţia “Modernizareainstanţelor din Letonia”, ce are ca scop oferirea unui cadru legal şi a facilităţilor de video-conferinţă în fiecareinstanţă şi închisoare din Letonia.5.4 Calitatea şi performanţa instanţelor – Evaluare5.4.1 Standarde de calitate şi obiective de performanţăPentru a sublinia importanţa crescândă a dezvoltării unei politici a calităţii pentru instanţe şi sistemul judiciar,CEPEJ a creat un grup de lucru special şi a adoptat o Listă de verificare pentru promovarea calităţii justiţieişi instanţelor: un instrument practic ce poate fi utilizat de instanţe pentru a introduce măsuri de calitatespecifice. O altă zonă importantă o reprezintă utilizatorii de instanţe. Un Manual specific pentru realizarea şiimplementarea de studii referitoare la satisfacţia utilizatorilor de instanţe a fost întocmit şi publicat de CEPEJ.Mai mult, un studiu specific asupra sistemelor de calitate în instanţele din Europa a fost publicat de CEPEJ(vezi: www.coe.int/cepej) 38 .38 Report on conducting satisfaction surveys of court users in Council of Europe member states (Raport asupra realizăriide studii referitoare la satisfacţia utilizatorilor de instanţe în statele membre ale Consiliului Europei), Jean-Paul Jean şiHélène Jorry, Studiul CEPEJ Nr.15.122

Figura 5.19 Statele sau entităţile care au definite standarde de calitate şi personal specializatresponsabil cu politica de calitate şi/sau sistemele de calitate (Q78, Q79)STANDARDE DE CALITATE ŞI PERSONALSPECIALIZAT RESPONSABILCU POLITICA DE CALITATEISL1=> (24 state/entităţi)2=> (15 state/entităţi)3=> (2 state/entităţi)4=> (7 state/entităţi)NORSWEFINRUSNu au fost furnizate dateNu este stat membru CoEUK : SCOESTUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTExplicaţii pentru citirea hărţii 5.19(1) Nu sunt definite standarde de calitate şi nu există personal specializat responsabil cu politica de calitate(24 state sau entităţi)(2) Sunt definite standarde de calitate specifice, dar nu există personal de instanţă specializat responsabil cuaceste standarde (15 state sau entităţi)(3) Personal de instanţă specializat, dar nu există o politică generală de calitate (2 state sau entităţi)(4) Standarde de calitate definite şi personal de instanţă specializat (7 state sau entităţi).CYPMajoritatea statelor sau entităţilor respondente (24) nu au definite standarde de calitate şi nu au personalcalificat responsabil pentru această sarcină. Totuşi, 22 state sau entităţi au raportat că au implementatstandarde de calitate pentru instanţe (18 în 2008) şi 9 deţin personal specializat. 7 state (cu 3 mai multedecât în 2008): Croaţia, Germania, Grecia, Olanda, Slovacia, Spania şi "fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei" au indicat că deţin atât o politică a calităţii precum şi personal specializat.Mai multe state sau entităţi au raportat că politicile generale de calitate sunt stabilite prin lege (Grecia,Ungaria, Federaţia Rusă, Turcia) sau de o autoritate judiciară (Croaţia).Finlanda a furnizat informaţii cu privire la proiecte de calitate din curţile de apel din Rovaniemi şi Helsinki şia menţionat un proiect de cooperare între curţi administrative. În unele ţări, precum Franţa, nu existăstandarde de calitate specifice pentru sistemul judiciar, dar se aplică cele pentru administraţia publică.Letonia a raportat existenţa de standarde cu privire la calitatea serviciilor furnizate utilizatorilor de instanţe şivizitatorilor. În Muntenegru, există termene limită pentru anunţarea hotărârilor pentru mai multe acteprocedurale şi Polonia utilizează raportul de stabilitate a judecăţii ca indicator principal. În Slovenia, unproiect pilot pentru un sistem de calitate a început în 2008 şi în 2010, noi criterii pentru evaluarea calităţiilucrului instanţelor au fost adoptate de Consiliul Judiciar. Există în prezent o perioadă de probă de 3 ani încare unele instanţe pilot vor fi monitorizate cu privire la criteriile selectate. După perioada de probă, criteriilevor fi revizuite şi apoi adoptate la nivelul statului. În plus, în 2009, un proiect pilot pentru auto-evaluare a fostlansat în trei instanţe pilot districtuale şi în prezent este extins şi asupra altor instanţe. În Spania, ComisiaNaţională de Calitate a aprobat un nou sistem de calitate pentru a fi implementat în noile Birouri Judiciare.Acesta include indicatori de procedură ce pot fi verificaţi, precum şi mecanisme pentru monitorizareanumărului de cauze şi a cadrelor de timp pentru fiecare indicator. Germania a furnizat de asemenea o seriede experienţe folositoare. Landul Baden-Würtemberg, de exemplu, testează în prezent şi implementează unnumăr mare de strategii pentru asigurarea calităţii în sistemul judiciar. Instrumentele pentru asigurareacalităţii sunt contabilizarea costurilor şi performanţei, controlul judiciar, stabilirea bugetului pentru costurile cu123

personalul, condiţionalităţi, fişa de scor echilibrat (Balanced Scorecard), modelul EFQM (FundaţiaEuropeană pentru Managementul Calităţii), diverse instrumente pentru dezvoltarea personalului şiorganizării, calculul cerinţelor personalului, optimizarea procesului, chestionare în rândul avocaţilor,cetăţenilor şi personalului, precum şi unelte de evaluare atât pentru lucrările judiciare individuale cât şi aleprocuraturii şi pentru instanţe şi parchete ca unităţi organizatorice. Monaco nu deţine un sistem de evaluarea performanţei instanţelor. Totuşi, fiecare şef de instanţă evaluează performanţa propriei instanţe. Mai mult,cu ocazia depunerii jurământului în cadrul unei ceremonii, se prezintă o evaluare a activităţii judiciare peultimul an.Într-adevăr, datele indică faptul că acest domeniu mai trebuie încă explorat de multe sisteme judiciare pentrua găsi soluţii viabile şi că ar fi important să existe un număr din ce în ce mai mare de exemple utile pentru a fiurmate cu scopul de a beneficia de experienţele celorlalte ţări, evitând greşelile acestora şi, în acelaşi timp,să se evite reinventarea roţii.Toate statele sau entităţile, cu excepţia Andorra, Armenia, Belgia, Bulgaria. Cipru, Ungaria, Irlanda,Luxemburg, Malta, România 39 şi Ucraina au indicat că deţin sisteme obişnuite pentru evaluareaperformanţei instanţelor (Q69).Tabelul 5.20 Indicatori de performanţă şi calitate pentru o funcţionare adecvată a instanţelor (Q71)State/entităţiCauzeintrateDurataprocedurilor(cadretemporae)CauzeînchiseCauze perol şirestanţeProductivitateajudecătorilor şipersonalului deinstanţăProcentulde cauzeprocesatede unsingurjudecătorPunerea înexecutare ahotărârilorpenaleSatisfacţiapersonaluluide instanţăSatisfacţiautilizatorilorCalitateajudiciarăşi calitateaorganizaţio-nalăainstanţelorCosturileprocedurilor judiciareAlteleIndicatori deperformanţăşi calitate pestat/entitateAlbania 5Andorra 4Armenia 4Austria 4Azerbaidjan 4Bosnia şi Herţegovina 4Bulgaria 8Croaţia 5Cipru 4Republica Cehă 4Danemarca 4Estonia 7Finlanda 4Franţa 4Georgia 5Germania 4Grecia 4Ungaria 4Islanda 4Irlanda 5Italia 4Letonia 6Lituania 4Moldova 4Monaco 4Muntenegru 4Olanda 4Norvegia 4Polonia 4Portugalia 4România 4Federaţia Rusă 5Serbia 4Slovacia 4Slovenia 4Spania 5Suedia 4Elveţia 4FYROMacedonia 4Turcia 4UK-Anglia şi Ţara4GalilorUK-Irlanda de Nord 4UK-Scoţia 4TOTAL 28 37 36 36 20 7 3 2 7 7 2 2 Mediaeuropeană:4 indicatori deperformanţă şicalitateExistă cinci indicatori principali evidenţiaţi de statele sau entităţile respondente:1. indicator al duratei procedurilor (37 state sau entităţi),2. indicator al numărului de cazuri închise (36 state sau entităţi),3. indicator al cauzelor aflate pe rol şi al restanţelor (36 state sau entităţi),4. indicator al numărului de cazuri intrate (28 state sau entităţi), şi5. indicator al productivităţii judecătorilor şi personalului de instanţă (20 state sau entităţi – doar 11 în2008).39 În România, nu există un sistem de evaluare periodică a activităţii (a performanţei sau rezultatului) pentrufiecare instanţă adoptat formal (printr-o lege sau printr-un act normativ ulterior), cu toate că CSM utilizează oserie de indicatori de performanţă referitori la activitatea instanţelor.124

Alţi indicatori au o importanţă mai scăzută în sistemele de justiţie din Europa. Totuşi, există câteva state sauentităţi ce le menţionează ca fiind importante în sistemele lor:• calitatea judiciară şi calitatea organizării instanţelor este evaluată în 7 state: Albania,Cipru, Georgia,Grecia, Letonia, Serbia şi "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei",• procentul cauzelor judecate de un singur judecător de şedinţă a fost menţionat de 7 state:Albania,Azerbaidjan, Bulgaria, Estonia, Georgia, Republica Moldova şi Olanda,• satisfacţia utilizatorilor de instanţe cu privire la serviciile furnizate de instanţe este una din priorităţipentru 7 state sau entităţi: Armenia, Danemarca, Irlanda, Olanda, Spania, UK-Irlanda de Nord şi UK-Scoţia,• punerea în executare a hotărârilor penale este evidenţiată ca unul din principalii indicatori în Bulgaria,Irlanda şi UK-Anglia şi Ţara Galilor,• costurile procedurilor judiciare sunt evaluate în principal în 2 state: Estonia şi Bulgaria,• satisfacţia angajaţilor în Irlanda şi UK-Scoţia.Indicatorii de performanţă sunt deseori negociaţi şi conveniţi între instanţe şi consiliile judiciare sauMinisterele de Justiţie, aşa cum se întâmplă în Estonia, unde există şi vor exista probabil pe viitor aşanumite“protocoale/acorduri pentru intenţii colective” între curţi de primă instanţă şi de apel şi Ministerul deJustiţie. Obiectivele sunt stabilite prin cooperarea preşedintelui de instanţă cu Ministerul de Justiţie.Figura 5.21 Obiective de performanţă definite pe judecător şi la nivel de instanţă (Q72, Q74)OBIECTIVE DE PERFORMANŢĂ PENTRU JUDECĂTORI ŞI LANIVEL DE INSTANŢĂNu există obiective pentru judecători sau la nivel de instanţă (24 state/entităţi)ISLObiective definite doar pentru judecători (6 state/entităţi)Obiective definite doar la nivel de instanţă (15 state/entităţi)Obiective definite pentru judecători şi la nivel de instanţă (13 state/entităţi)Nu sunt furnizate dateFINNu este stat membru CoESWENORUK:NIRUK : SCODNKESTLVARUSIRLLTUUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLT13 state sau entităţi au raportat că au definite obiective de performanţă pe judecător şi la nivel de instanţă, întimp ce în alte 15 state acestea sunt stabilite doar la nivel de instanţă. 6 state sau entităţi au definiteobiective de performanţă pe judecător, în timp ce 14 state încă nu au obiective stabilite.CYP5.4.2 Evaluare şi monitorizareCa parte din managementul instanţelor, se recomandă o evaluare şi o monitorizare periodică a calităţiijustiţiei şi a performanţei instanţei. De asemenea, pentru orientarea către exterior a sistemului judiciar,trebuie furnizate publicului rapoarte anuale (publice).125

Tabelul 5.22 Modalităţi de sisteme de monitorizare (Q67, Q68)State/entităţiRaport anual deactivitateMonitorizareanumărului decauze intrateMonitorizareanumărului dehotărâriMonitorizareanumărului decauze amânateMonitorizareadurateiprocedurilor(cadre de timp)MonitorizareacelorlalteelementeModalităţilesistemelor demonitorizare pestat/entitateAlbania 6Andorra 3Armenia 5Austria 6Azerbaidjan 5Belgia 5Bosnia şi Herţegovina 5Bulgaria 5Croaţia 5Cipru 4Republica Cehă 4Danemarca 6Estonia 6Finlanda 5Franţa 6Georgia 5Germania 5Grecia 4Ungaria 6Islanda 5Irlanda 3Italia 5Letonia 6Lituania 6Luxemburg 3Malta 4Moldova 5Monaco 5Muntenegru 6Olanda 5Norvegia 5Polonia 6Portugalia 5România 6Federaţia Rusă 6San Marino 5Serbia 4Slovacia 6Slovenia 5Spania 6Suedia 4Elveţia 5FYROMacedonia 5Turcia 6Ucraina 1UK-Anglia şi Ţara Galilor 5UK-Irlanda de Nord 6UK-Scoţia 5Media europeană:TOTAL 44 47 47 39 43 20 5 modalităţi desisteme demonitorizareUn număr mare de state sau entităţi au raportat că instanţelor li se solicită pregătirea unui raport anual deactivitate şi să deţină sisteme de monitorizare a numărului de cazuri intrate, a numărului de hotărâri şi aduratei procedurilor. Cipru, Republica Cehă, Grecia şi Suedia nu solicită instanţelor rapoarte anuale. ÎnCipru, spre exemplu, Curtea Supremă pregăteşte un raport de activitate asupra hotărârilor în pronunţare şiasupra perioadei în care acestea rămân în pronunţare, dar nu există niciun raport pregătit de fiecare instanţăcu privire la numărul de cauze. Ucraina nu deţine niciun sistem de monitorizare. Andorra, Irlanda,Luxemburg şi Malta nu utilizează sisteme de monitorizare cu privire la durata procedurilor.Unul din sistemele reprezentate relativ slab este ce al monitorizării cauzelor amânate. Acest sistem esteaplicat în 39 state sau entităţi. Statele ce nu deţin un asemenea sistem sunt: Andorra, Germania, Islanda,Irlanda, Luxemburg, Norvegia, Serbia, Suedia şi Ucraina. UK-Anglia şi Ţara Galilor au comentat că nutoate activităţile utilizate în Tabelul 5.22 sunt măsurate în toate instanţele din statul lor.În 20 state sau entităţi sunt monitorizate alte elemente. De exemplu, în Albania, sunt măsurate şi cauzelejudecate de judecători la nivel individual. Spania monitorizează numărul de puneri în executare, apeluri126

înaintate şi respinse în timp ce Suedia, printre alte elemente, monitorizează numărul şi durata audierilor şinumărul de audieri anulate dintr-o cauză. Deseori, se evaluează numărul şi tipul de infracţiuni (Franţa,Turcia, UK–Scoţia) şi în Danemarca, este monitorizată majoritatea celor mai violente tipuri de infracţiuni. ÎnTurcia, pe lângă statistici referitoare la numărul de dosare, hotărâri, cazuri pe rol şi durata medie a cauzelor,prin intermediul infrastructurii ICT (UYAP) pot fi monitorizate regulat şi tipurile de cauze, tipul de judecată,tipul infracţiunii, numărul persoanelor acuzate, grupele de vârstă, natura hotărârilor de condamnare.Figura 5.23 Sisteme ce măsoară restanţele (Q80)SISTEME CE MĂSOARĂ RESTANŢELESistemul nu există (7 state/entităţi)ISLCauze civile şi penale (6 state/entităţi)Cauze civile, penale şi administrative (35 state/entităţi)Nu sunt furnizate dateSWEFINRUSNu este stat membru CoENORUK : SCOESTUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPPe lângă modalităţile descrise mai sus de monitorizare a performanţei sistemului de justiţie, o maremajoritate a statelor sau entităţilor utilizează sisteme specifice pentru a măsura restanţele. 35 state sauentităţi au un sistem de măsurare a restanţelor în cauzele civile, penale şi administrative. În 6 state sauentităţi: Austria, Azerbaidjan, Belgia, Grecia, Italia şi UK-Anglia şi Ţara Galilor, restanţele sunt măsurateîn cauzele civile şi penale. În 7 state: Andorra, Bulgaria, Irlanda, Germania, Luxemburg, San Marino şiUcraina nu există niciun sistem de măsură.În cea mai mare parte a timpului, statele sau entităţile ce aplică un sistem de măsură pentru restanţe,monitorizează de asemenea şi durata procedurilor (cadre temporale). Nu este şi cazul Maltei. De cealaltăparte, Bulgaria, Germania şi San Marino nu măsoară restanţele, dar utilizează un sistem de monitorizare aduratei procedurilor (cadre temporale).Totuşi, luând în considerare puţinele răspunsuri date la întrebarea specifică referitoare la durata procedurilor(Q102 vezi Capitolul 9), aceste sisteme necesită încă dezvoltare. În acest scop, Centrul SATURN al CEPEJpoate juca un rol important în împărtăşirea de informaţii cu privire la experienţele pozitive şi de asemeneaasupra problemelor posibile ce pot fi evitate sau gestionate mai bine atunci când sunt anticipate.127

Tabelul 5.24 State sau entităţi ce utilizează o metodă de analizare a timpului de aşteptare pe durataprocedurilor în instanţă (Q81)Da(25 state/entităţi)AlbaniaArmeniaAzerbaidjanBosnia şi HerţegovinaCroaţiaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaUngariaIrlandaLetoniaLituaniaMaltaMonacoMuntenegruOlandaPoloniaFederaţia RusăSloveniaSpaniaFYROMacedoniaTurciaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-ScoţiaNu(23 state/entităţi)AndorraAustriaBelgiaBulgariaCipruRepublica CehăDanemarcaGermaniaGreciaIslandaItaliaLuxemburgMoldovaNorvegiaPortugaliaRomâniaSan MarinoSerbiaSlovaciaSuediaElveţiaUcrainaUK-Irlanda de NordPeste 50% din state sau entităţi au menţionat explicit utilizarea de sisteme informatice de managementpentru analiza duratei procedurilor, restanţelor, timpilor de aşteptare sau a altor etape ale procedurilor. Caexemplu al acestor activităţi, în Finlanda, instanţele efectuează auto-inspecţii cu ajutorul sistemelor degestionare a cauzelor. În Bosnia şi Herţegovina instanţelor li se solicită să trimită rapoarte o dată la şaseluni cu privire la structura temporală a cauzelor pe rol, adică, momentul când fiecare cauză a fost iniţiată şidacă există un apel, când s-a primit apelul de către instanţa de rang superior. În plus, HJPC utilizează unsistem informatic pentru a colecta lunar structurile temporale ale cauzelor pe rol pentru a le publica pepropria pagină web. Sistemul informatic este utilizat din ce în ce mai mult pentru a monitoriza durata fiecăreifaze din procedura de instanţă. În Estonia, controlul este centralizat de Ministerul de Justiţie ce trimiteextrase ale sistemului informatic al instanţelor către preşedinţii de instanţe. În Croaţia, perioada de aşteptareîn timpul procedurilor în instanţă este analizată în cazurile de protecţie a dreptului la un proces într-operioadă rezonabilă. Statistici ale performanţei individuale ale judecătorilor permit de asemenea omonitorizare eficientă a duratei procedurilor în instanţă, în timp ce în Azerbaidjan şi Georgia, Înaltul Consiliude Justiţie studiază motivele pentru durata excesivă a cadrelor temporale în baza datelor statistice, precumşi prin vizite în teren. În Slovenia, cauzele sunt considerate restanţe atunci când depăşesc o anumită limităde timp de la înaintarea acestora, această limită variind în funcţie de tipul de cauză.Pentru statele sau entităţile ce au furnizat un răspuns negativ, acest lucru nu înseamnă neapărat că uneleexperienţe nu au fost realizate. În Portugalia de exemplu, timpul de aşteptare în timpul procedurilor îninstanţă nu este măsurat în general, dar în unele instanţe aceasta este o procedură comună, în timp ce înElveţia acest lucru se face în 10 Cantoane din 26 şi în Islanda Curtea Supremă ia în considerare cadrultemporal al procedurilor de la instanţele districtuale atunci când gestionează apelurile.128

Figura 5.25 Indicatorii de performanţă definiţi cu privire la activităţile instanţelor şi sisteme deevaluare standard ale performanţei fiecărei instanţe (Q69, Q70)SISTEM DE EVALUARE OBIŞNUITĂ ŞI INDICATORI DEPERFORMANŢĂ A INSTANŢEINu există un sistem de evaluare obişnuit, nici indicatori de performanţă (6 state/entităţi)ISLDoar indicatori de performanţă şi de calitate a activităţilor instanţelor (5 state/entităţi)Doar sistem de evaluare obişnuită (2 state/entităţi)Sistem de evaluare obişnuită şi indicatori de performanţă (35 state/entităţi)FINNu sunt furnizate dateSWENu este stat membru CoENORUK : SCOESTRUSUK:NIRDNKLVAIRLLTUUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPO mare parte a statelor sau entităţilor (35) deţine un sistem standard de evaluare a performanţei fiecăreiinstanţe şi indicatori de performanţă a instanţelor. Azerbaidjan şi San Marino au raportat că deţin sistemestandard pentru evaluarea performanţei fiecărei instanţe, dar nu au indicatori de performanţă. 5 state aplicăindicatori de performanţă, dar nu deţin un sistem de evaluare standard: Andorra, Bulgaria, Cipru, Irlanda şiRomânia. Alte 6 state (Armenia, Belgia, Luxemburg, Malta, Monaco, Ucraina) nu utilizează niciun sistemde evaluare standard şi nu au definiţi indicatori de performanţă.129

5.4.3 Autorităţi responsabileTabelul 5.26 Autorităţi responsabile pentru stabilirea obiectivelor pentru fiecare judecător şi pentruinstanţe (Q73, Q75)State/entităţiAutorităţi ce stabilesc obiective pe fiecare judecătorPuterea Puterea Puterea Alteleexecutivă legislativăjudecătorească(de exemplu:(de exemplu:MinisterulÎnaltul Consiliude Justiţie)de Justiţie sauo CurteSuperioară)Autorităţi ce stabilesc obiective pentru instanţePutereaAltelePuterea Puterea judecătoreascăexecutivă legislativă (de exemplu:(de exemplu:Înaltul ConsiliuMinisterulde Justiţie saude Justiţie)o CurteSuperioară)AlbaniaAndorraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFYROMacedoniaTurciaUcrainaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordUK-ScoţiaTOTAL 2 4 17 5 11 5 18 8În principal, puterea judiciară este cea ce stabileşte obiectivele pentru judecători la nivel individual (17 statesau entităţi) şi a nivelul instanţei (18 state sau entităţi). Puterea executivă poate stabili de asemeneaobiective pentru instanţe (11 state sau entităţi), dar, de obicei, nu stabileşte obiective pentru judecători lanivel individual, pentru a evita riscul de a interveni în lucrul individual al judecătorilor.130

Tabelul 5.27 Autorităţi responsabile pentru evaluarea performanţelor instanţelor (Q77)State/entităţiÎnaltul Consiliude JustiţieMinisterulJustiţieiAutoritateade verificare CurteaSupremăOrgan externde auditAlteleNumărul totalde autorităţipestat/entitateAlbania 2Andorra 1Armenia 1Austria 2Azerbaidjan 1Belgia 0Bosnia şi Herţegovina 1Bulgaria 1Croaţia 2Cipru 1Republica Cehă 1Danemarca 1Estonia 4Finlanda 2Franţa 1Georgia 1Germania 1Grecia 1Ungaria 1Islanda 4Irlanda 1Italia 3Letonia 3Lituania 1Luxemburg 1Malta 1Moldova 1Monaco 1Muntenegru 1Olanda 1Norvegia 2Polonia 2Portugalia 1România 1Federaţia Rusă 3San Marino 3Serbia 2Slovacia 2Slovenia 4Spain 2Suedia 1Elveţia 3FYROMacedonia 1Turcia 1Ucraina 1UK-Anglia şi Ţara Galilor 3UK-Irlanda de Nord 2UK-Scoţia 1Media europeanăTOTAL 25 17 6 9 5 162 autorităţi5.5 Tendinţe şi concluziiLuând în considerare evoluţia numărului de curţi de primă instanţă din Europa, este dificil să concluzionămcă există o tendinţă puternică în ceea ce priveşte organizarea hărţii judiciare. Majoritatea statelor sauentităţilor nu şi-au modificat organizarea instanţelor între 2006 şi 2010. Dintre acele state care şi-aumodificat hărţile judiciare, analizând modificările din perioada 2006-2010, se pot observa două tendinţediferite: unele state sau entităţi şi-au redus numărul de instanţe, în special din motive bugetare, în căutareaunei eficienţe financiare mai bune la nivel de scară şi specializare. Din contră, alte state sau entităţi şi-aucrescut numărul de instanţe, deseori în cadrul unor strategii mai ample ale reformei în justiţie.131

Majoritatea statelor europene au instanţe specializate, reprezentând o medie europeană de 24% dinnumărul total al curţilor de primă instanţă (considerate ca entităţi legale), o tendinţă ce pare a fi în creştere -acestea reprezentau 19% din curţile de primă instanţă în 2008.O evoluţie pozitivă poate fi observată cu privire la ICT în instanţe, chiar dacă rezultatele nu sunt întotdeaunavizibile atunci când se examinează datele cantitative. Dezvoltarea justiţiei electronice şi a instanţelorelectronice reprezintă o tendinţă europeană puternică. Multe state sau entităţi au furnizat informaţii cu privirela reforme recente sau în desfăşurare în domenii precum registre electronice, baze de date pentru hotărârijudecătoreşti, dosare electronice de instanţă şi semnătură electronică sau sisteme de gestionare a cauzelor.Rezultatele acestor reforme sunt clar vizibile în îmbunătăţirea echipamentului informatic pentru asistenţădirectă acordată judecătorilor şi grefierilor şi pentru comunicare între instanţă şi părţile în cauză. Unele ţăriau dezvoltat în prezent şi au implementat sisteme ICT pentru sprijinirea procedurilor simplificate precumordine de plată şi mici plângeri. În unele cazuri, crearea unei jurisdicţii naţionale electronice unice pentrugestionarea unor astfel de plângeri a rezultat în reducerea complexităţii şi în utilizarea mai eficientă aresurselor. Utilizarea video-conferinţei se află în creştere în sistemele judiciare din Europa în special încauzele penale. Totuşi, este nevoie de dezvoltarea unor norme pentru definirea unei plaje de aplicare anoilor instrumente video şi pentru reglementarea utilizării acestora. Nu există standarde europene referitoarela această chestiune în acest moment. Se prevede o tendinţă a continuării utilizării ICT în sistemele judiciarepentru a creşte eficienţa şi calitatea şi că noi soluţii interesante vor fi implementate.Referitor la funcţionarea instanţelor, există o tendinţă către raţionalizare şi o utilizare în creştere aindicatorilor de performanţă şi de calitate, pentru a eficientiza justiţia.Capitolul 6. Soluţionarea Alternativă a Litigiilor (ADR)Din moment ce importanţa utilizării ADR este în creştere în diversele state sau entităţi europene, CEPEJ adecis să prezinte acest subiect într-un capitol separat. Utilizarea ADR poate ajuta la îmbunătăţirea eficienţeisistemului judiciar, oferind cetăţenilor alternative la procedurile judiciare obişnuite.Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat o serie de Recomandări privind medierea.Recomandarea Rec(98)1 se referă la medierea în probleme legate de familie, în special, în domeniuldivorţului (şi a cazurilor de custodie a copiilor). Scopul acestei Recomandări este nu doar de a reducevolumul de lucru al instanţelor, dar şi de a crea o soluţie mai acceptabilă pentru părţi şi (în cazul copiilor) dea proteja mai bine bunăstarea copiilor. Recomandarea Rec(99)19 privind medierea în cauzele penale are cascop îmbunătăţirea participării active a victimei şi a infractorului în procedurile penale. Această recomandareîncearcă, pe de-o parte, să recunoască interesul legitim al victimelor de a avea o voce mai puternică înînfruntarea consecinţelor victimizării lor şi de comunicare cu infractorul, şi de cealaltă parte, să încurajezesimţul de răspundere al infractorilor, oferind posibilităţi de reintegrare şi reabilitare. Medierea în cauzele civileeste tratată în Recomandarea Rec (2002)10, unde se dă şi o definiţie: “un proces de soluţionare a litigiilorprin care părţile negociază asupra obiectului litigiului pentru a ajunge la un acord, cu ajutorul unuia sau almai multor mediatori”. Această definiţie este utilizată în scopurile acestui raport. În 2007, CEPEJ a adoptatlinii directoare pentru a facilita implementarea adecvată a acestor recomandări în statele membre 40 .6.1 Diferite forme de ADRUtilizarea ADR a fost acceptată la scară largă în diverse ţări europene, atât în rândul publicului general cât şila nivelul profesiei juridice. Aceasta ajută la îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii sistemului de justiţie,oferind utilizatorilor alternative la procedurile judiciare obişnuite.În statele membre ale Consiliului Europei există diferite tipuri de ADR: Mediere: aceasta reprezintă un proces privat voluntar şi neobligatoriu de soluţionare a litigiilor încare o persoană neutră şi independentă asistă părţile prin facilitarea discuţiei dintre părţi cu scopulde a le ajuta să-şi soluţioneze neînţelegerile şi să ajungă la un acord. Aceasta există în cauze civile,administrative şi penale. Conciliere: scopul principal al conciliatorului este de a concilia, căutând de cele mai multe oriobţinerea de compromisuri. Conciliatorul poate sugera părţilor propunere pentru soluţionarea unuilitigiu. În comparaţie cu un mediator, conciliatorul are mai multe puteri şi o capacitate mai mare deanticipare.40 Vezi www.coe.int/cepej132

Arbitraj: părţile aleg o terţă parte, cunoscută drept arbitru, a cărui hotărâre (definitivă) esteobligatorie. Părţile pot prezenta probe şi mărturii în faţa arbitrilor. Uneori, sunt selectaţi mai mulţiarbitri pentru a lucra ca o instanţă. Arbitrajul se utilizează în general pentru soluţionarea litigiilorcomerciale, din moment ce asigură o confidenţialitate sporită.Unele state membre au raportat că oferă şi alte forme de ADR.Scopul diferitelor forme de ADR poate fi diferit. De exemplu, în Franţa, negocierile între un procuror şiinculpat cu privire la modalitatea de sancţionare reprezintă o formă de mediere, în timp ce în alte ţări nu estecazul (ex. Olanda). În plus, diferenţierea între mediere şi conciliere nu este întotdeauna evidentă. Dinaceste motive, următoarele date şi cifre trebuie interpretate cu atenţie.Figura 6.1 Tipuri de Soluţionare Alternativă a Litigiilor aplicate în statele sau entităţile europene în2010 (Q168)TIPURI DE SOLUŢIONARE ALTERNATIVĂ A LITIGIILORNu există Soluţionare Alternativă a Litigiilor (3 state/entităţi)ISLMediere (2 state/entităţi)Arbitraj (2 state/entităţi)SWEFINConciliere (1 stat)Mediere/Arbitraj (3 state/entităţi)Arbitraj/Alte tipuri de ADR (1 stat)Mediere/Conciliere/Alte tipuri de ADR (2 state/entităţi)Mediere/Arbitraj/Conciliere (19 state/entităţi)Mediere/Arbitraj/Alte tipuri de ADR (3 state/entităţi)NORArbitraj/Conciliere/Alte tipuri de ADR (1 stat)Mediere/Arbitraj/Conciliere/Alte tipuri de ADR (11 state/entităţi)UK : SCOESTNu sunt furnizate dateUK:NIRIRLDNKLVALTUNu este stat membru CoEUK : ENG&WALNLDBELLUXDEUCZEPOLBLRUKRRUSFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBGRCBGRTURGEOARMAZEMLTNotă: Andorra aplică forma de conciliere, Monaco şi Malta: medierea, arbitrajul şi concilierea, San Marino: nu aplicăforme de ADR.În majoritatea statelor sau entităţilor există cel puţin 2 forme de ADR: mediere şi arbitraj. UK-Irlanda denord aplică doar medierea. Armenia aplică doar arbitrajul. Doar patru state (Azerbaidjan, Bulgaria,Republica Cehă şi San Marino) au raportat că nu oferă nicio formă de ADR.CYP133

Tabelul 6.2 Tipuri de Soluţionare Alternativă a Litigiilor aplicate în statele sau entităţile europene în2010 (Q168)State/entităţi Mediere Arbitraj ConciliereAlte tipuri deTip(uri) de ADRADRAlbania 3Andorra 1Armenia 1Austria 2Belgia 3Bosnia şi Herţegovina 3Bulgaria 1Croaţia 4Cipru 2Danemarca 3Estonia 3Finlanda 4Franţa 4Georgia 1Germania 4Grecia 3Ungaria 4Islanda 2Irlanda 4Italia 4Letonia 3Lituania 3Luxemburg 3Malta 3Moldova 3Monaco 3Muntenegru 3Olanda 3Norvegia 4Polonia 3Portugalia 3România 3Federaţia Rusă 3Serbia 3Slovacia 3Slovenia 4Spania 3Suedia 3Elveţia 4FYROMacedonia 3Turcia 3Ucraina 2UK-Anglia şi Ţara Galilor 3UK-Irlanda de Nord 1UK-Scoţia 4Media:TOTAL 40 40 34 18 3 tipuri de ADRpe stat/entitate134

Medierea şi Arbitrajul sunt formele de ADR utilizate de cel mai mare număr de state sau entităţi europene(40 state sau entităţi).6.2 MediereaAcest capitol se referă la medierea judiciară. În acest tip de mediere, există mereu intervenţia unui judecătorsau a unui procuror care recomandă, hotărăşte asupra sau/şi aprobă procedura. De exemplu, în litigiile civilesau în cazurile de divorţ, judecătorii pot trimite părţile la un mediator dacă aceştia consideră că astfel pot fiobţinute rezultate mai satisfăcătoare pentru ambele părţi. În cauzele penale, un procuror poate propune sămedieze un caz între un infractor şi o victimă (de exemplu, pentru a stabili un acord referitor la despăgubiri).6.2.1 Autorităţile responsabile cu mediereaTabelul 6.3 Autorităţile responsabile cu procedurile de mediere în 2010 (Q164)State/entitităţiAlbaniaAustriaBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFYROMacedoniaTurciaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordTotalMediereanexatăinstanţei26Mediatorprivat31Autoritatepublică(alta decâtinstanţa)23Judecător15Procuror7l6135135

În tabelul 6.3 sunt incluse cele 40 state sau entităţi ce prevăd un sistem de mediere. Toate acestea aufurnizat informaţii.Medierea privată este în prezent principalul sistem de mediere din statele sau entităţile europene (31 statesau entităţi). Mediatorii privaţi pot fi profesionişti cu pregătire specială, avocaţi cu licenţă sau alţi profesioniştiprivaţi (în domeniul juridic) angajaţi de către părţi. Medierea privată propusă de un judecător sau mediereaanexată instanţei este prezentă în 26 state sau entităţi. Cel de-al treilea cel mai important tip de mediereeste cea realizată de o autoritate publică, alta decât o instanţă (23). Medierea de către judecători sau depersonal de instanţă numit în calitate de mediator (serviciu"in-house" (intern) - principiul"multi-doorcourthouse" (instanţă cu programe multiple de soluţionare a litigiilor)) există într-un grup mai mic de statesau entităţi (15). În 7 state, procurorii pot realiza sarcini de mediere, precum stabilirea despăgubirii(financiare) pentru victimele unei infracţiuni. În Austria, Belgia, Franţa, Grecia, Serbia şi Turcia, procuroriiintervin doar în cauzele penale. În Croaţia, procurorii pot gestiona mai multe categorii de cauze civile.6.2.2 Tipuri de proceduri de mediereTabelul 6.4 Mediere judiciară în cauzele civile şi comerciale în 2010 (Q164)Mediere anexată instanţei- 22 state/entităţi -Mediator privat- 26 state/entităţi-Autoritate Publică- 9 state/entităţi -Judecător- 13 state/entităţi -Procuror- 1 stat/entitate-Belgia Albania Bosnia şi Herţegovina Albania CroaţiaCroaţia Belgia Finlanda CroaţiaDanemarca Bosnia şi Herţegovina Germania DanemarcaFinlanda Bulgaria Ungaria FinlandaGermania Croaţia Malta GermaniaGrecia Estonia Muntenegru IslandaUngaria Finlanda Portugalia ItaliaIrlanda Franţa Serbia LituaniaLituania Germania Spania MonacoMalta Ungaria NorvegiaMonaco Irlanda Federaţia RusăOlanda Italia SerbiaRomânia Lituania SuediaFederaţia RusăSerbiaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaTurciaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordLuxemburgOlandaNorvegiaPoloniaRomâniaFederaţia RusăSerbiaSlovaciaSloveniaSudiaFYROMacedoniaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordMedierea în cadrul unui proces judiciar este prevăzută la scară largă în cauzele civile şi comerciale (36 statesau entităţi). Ţările ce nu prevăd medierea în cauzele civile şi comerciale sunt: Andorra, Armenia, Austria,Azerbaidjan, Cipru, Republica Cehă, Georgia, Letonia, Republica Moldova, San Marino, Ucraina şiUK-Scoţia. Cel mai mare număr de state sau entităţi aplică aceste medieri prin intermediul unui mediatorprivat (26 state sau entităţi).136

Tabelul 6.5 Medierea judiciară în cauzele de dreptul familiei în 2010 (Q164)Mediere anexatăinstanţei- 20 state/entităţi -Mediator privat- 25 state/entităţi -Autoritate publică- 14 state/entităţi -Judecător- 14 state/entităţi -Procuror- nicio ţară -BelgiaCroaţiaAlbaniaBelgiaBosnia şi HerţegovinaCroaţiaAlbaniaCroaţiaDanemarca Bosnia şi Herţegovina Danemarca DanemarcaFinlanda Bulgaria Finlanda FinlandaFranţa Estonia Germania GermaniaGermaniaUngariaFinlandaFranţaUngariaIrlandaIslandaItaliaLituania Germania Lituania LituaniaMaltaMonacoUngariaIrlandaMuntenegruNorvegiaMonacoNorvegiaOlanda Lituania Portugalia Federaţia RusăRomânia Luxemburg Serbia SerbiaFederaţia RusăSerbiaMaltaOlandaSpania SuediaUK-Anglia şi Ţara Galilor UK-Anglia şi Ţara GalilorSloveniaNorvegiaSpaniaSuediaPoloniaRomâniaElveţiaFederaţia RusăUK-Anglia şi Ţara Galilor SerbiaUK-Irlanda de Nord SlovaciaSloveniaSuediaFYROMacedoniaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordTabelul 6.6 Mediere judiciară în cauzele de concediere în 2010 (Q164)Mediere anexatăcurţii- 15 state/entităţi -Mediator privat- 23 state/entităţi -Autoritate publică- 10 state/entităţi -Judecător- 13 state/entităţi -Belgia Albania Bosnia şi Herţegovina AlbaniaCroaţia Belgia Croaţia CroaţiaFinlanda Bosnia şi Herţegovina Finlanda FinlandaGermania Bulgaria Ungaria GermaniaUngaria Croaţia Italia IslandaLituania Estonia Muntenegru ItaliaMonaco Finlanda Portugalia LituaniaOlanda Franţa Federaţia Rusă MonacoRomânia Germania Serbia NorvegiaFederaţia Rusă Ungaria Turcia Federaţia RusăSerbia Lituania SerbiaSlovenia Luxemburg SuediaSpania Olanda UK-Anglia şi ŢaraGalilorSuediaNorvegiaElveţiaPoloniaRomâniaFederaţia RusăSerbiaSlovaciaSloveniaProcuror- 0 state/entităţi -137

SuediaFYROMacedoniaUK-Anglia şi ŢaraGalilorÎn 2010, mediere judiciară în cauzele de dreptul familiei şi în cauzele legate de concediere a fost raportatăde multe state sau entităţi (respectiv, 34 şi 31 state sau entităţi). Din nou, în cea mai mare parte, mediereaeste oferită de un mediator privat la propunerea unui judecător (25 şi 23) sau prin mediere anexată instanţei(21 şi 15).Tabelul 6.7 Mediere judiciară în cauzele administrative în 2010 (Q164)Mediere anexatăcurţii- 8 state/entităţi -Mediator privat- 12 state/entităţi -Autoritate publică- 2 state/entităţi -Croaţia Albania Croaţia AlbaniaGermania Bulgaria Elveţia CroaţiaMonaco Estonia GermaniaOlanda Franţa IslandaNorvegia Germania MonacoSerbia Olanda NorvegiaSpaniaNorvegiaTurciaPoloniaPortugaliaFYROMacedoniaUK-Anglia şi ŢaraGalilorUK-Irlanda de NordJudecător- 6 state/entităţi -Procuror- 0 state/entităţi -Medierea în cauzele administrative se aplică doar într-un număr mic de state membre sau entităţi (17).Tabelul 6.8 Mediere judiciară în cauzele penale în 2010 (Q164)Mediere anexatăcurţii- 11 state/entităţi -Mediator privat- 12 state/entităţi -Autoritate publică- 10 state/entităţi -Judecător- 4 state/entităţi -Croaţia Austria Austria Albania AustriaRepublica Cehă Bosnia şi Herţegovina Belgia Austria BelgiaFranţa Bulgaria Finlanda Islanda CroaţiaGrecia Estonia Franţa Serbia FranţaUngaria Ungaria Ungaria GreciaLuxemburg Letonia Irlanda SerbiaRomânia Luxemburg Letonia TurciaSerbia Moldova MuntenegruSlovacia Polonia PortugaliaSpania România SuediaTurciaElveţiaFYROMacedoniaProcuror- 7 state/entităţi -Douăzeci şi nouă de state sau entităţi aplică proceduri de mediere în cauzele penale. Medierea privată(propusă de un judecător sau medierea anexată instanţei), mediere privată directă şi mediere de către oautoritate publică (alta decât instanţa) sunt realizate într-un număr relativ egal de state sau entităţi. Totuşi,trebuie subliniat faptul că medierea judiciară în cauzele penale este singurul tip de mediere unde mediereaanexată instanţei este utilizată de statele membre în favoarea mediatorilor privaţi ce acţionează lapropunerea unui judecător.138

Tabelul 6.9 Tipuri de cauze vizate de medierea judiciară în 2010 (Q164)State/entităţiCauze civile şicomercialeCauze de dreptulfamilieiCauze administrative Concedieri ilegaleAlbaniaAustriaBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFYROMacedoniaTurciaUK-Anglia şi Ţara GalilorUK-Irlanda de NordTOTAL 36 34 19 31 28Cauze penaleÎn medie, medierea se aplică pentru 4 tipuri de litigii. Totuşi, există mari diferenţe între state şi entităţi; întradevăr,Austria, Republica Cehă, Letonia, Republica Moldova prevăd medierea doar în cauzele penale,în timp ce medierea este disponibilă în toate tipurile de cauze în Bulgaria, Croaţia, Estonia, Franţa,Islanda, Polonia, şi Portugalia, Serbia, Spania, Elveţia şi “fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”.Se poate observa că unele ţări au redus tipurile de cauze vizate de medierea judiciară în 2010 în comparaţiecu 2008, în timp ce tendinţa europeană este de creştere. De exemplu, în 2008, în Austria şi RepublicaCehă, toate tipurile de cauze erau vizate de medierea judiciară. Tendinţa este ca medierea să poată fiasigurată doar de mediatori privaţi (ca în Republica Cehă).139

Scară logaritmică în baza 10Tabelul 6.10 Clasificarea numerică pe tipuri de cauze vizate de medierea judiciară în 2010 (Q164)1 tip(4 State/entităţi)2 tipuri(3 State/entităţi)3 tipuri(6 State/entităţi)4 tipuri(15 State/entităţi)5 tipuri(12 State/entităţi)Austria Danemarca Irlanda Belgia AlbaniaRepublica Cehă Grecia Italia Bosnia şi Herţegovina BulgariaLetonia Malta Lituania Finlanda CroaţiaMoldova Federaţia Rusă Germania EstoniaSlovenia Ungaria FranţaUK-Irlanda de Nord Luxemburg IslandaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaRomâniaSlovaciaSuediaTurciaUK-Anglia şi Ţara GalilorPoloniaPortugaliaSerbiaSpaniaElveţiaFYROMacedonia6.2.3 Numărul de Mediatori acreditaţiFigura 6.11 Numărul de mediatori acreditaţi în 2006, 2008 şi 2010 (Q166)Numărul mediatorilor acreditaţi în 2006 Numărul mediatorilor acreditaţi în 2008Datele prezentate de Monaco (=1) nu sunt incluse în acest grafic, pentru a nu crea discrepanţe statistice.ComentariiBosnia şi Herţegovina: Asociaţia Mediatorilor a furnizat numărul de mediatori acreditaţi. S-a confirmat că a existat ocreştere considerabilă a numărului de mediatori acreditaţi şi s-a oferit explicaţia că medierea, ca o opţiune profesională,a devenit mai populară în ultimii doi ani.140

Numărul de mediatori acreditaţi la 100 000 locuitoriScară logaritmică în baza 10VMB între 2006 şi 2010Republica Cehă: referitor la noul Cod Penal, la sfârşitul anului 2009 erau 90 persoane noi angajate ca funcţionari dedrept succesoral ce au fost formaţi în domeniul medierii şi care pot media între infractor şi victimă. Acesta este motivulcreşterii.Muntenegru: cifrele se datorează activităţilor definite în Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei ReformeiJudiciare 2007-2012 ce conţine un Capitol dedicat Promovării Soluţionării Alternative a LitigiilorSlovacia: Ministerul Justiţiei din Republica Slovacia este obligat să înregistreze persoanele care îndeplinesc condiţiilestatutare pentru a fi mediator. Creşterea numărului total înseamnă că există mai multe persoane calificate interesate dea fi mediatori.Figura 6.12 Numărul de mediatori acreditaţi la 100 000 locuitori în 2006, 2008 şi 2010Variaţia medie bianuală între 2006 şi 2010 (Q166)Numărul mediatorilor acreditaţi în 2006Numărul mediatorilor acreditaţi în 2010Numărul mediatorilor acreditaţi în 2008Variaţia medie bianuală între 2006 şi 2010Accesibilitatea serviciilor de mediere reprezintă unul din aspectele de acces la Justiţie. Referitor la numărulde mediatori acreditaţi raportat la 100000 locuitori, se observă că există o tendinţă europeană de a creşteacest număr în rândul statelor membre respondente. Cu excepţia câtorva state membre (Croaţia, Belgia şiUngaria), variaţia bi-anuală medie este pozitivă între 2006 şi 2010. În majoritatea statelor membre şi aentităţilor respondente există un număr de mediatori acreditaţi mai mic sau egal cu 10 mediatori la 100000locuitori.141

Valori absolute ale numărului de mediatori acreditaţiScară logaritmică în baza 10Numărului de mediatori acreditaţi la 100 000 locuitoriFigura 6.13 Numărul de mediatori acreditaţi în valori absoluteşi la 100 000 locuitori în 2010 (Q166)Valori absoluteNumărul mediatorilor acreditaţi la 100 000 locuitoriComentariiBosnia şi Herţegovina: mediatorii sunt profesionişti privaţi, adică, nu sunt angajaţi de Asociaţia MediatorilorCroaţia: numărul de conciliatori acreditaţi nu este final, deoarece mediatorii continuă să se înscrie pentru acreditare.Irlanda: douăzeci şi cinci de mediatori calificaţi în dreptul familiei lucrează pentru Serviciul de Mediere pe probleme dedrept familial finanţat de stat. Mulţi avocaţi şi alte persoane au fost formate şi practică profesia de mediatori. Nu suntdisponibile date referitoare la numărul acestora.Elveţia: cifre au fost furnizate doar de 2 cantoane. Şi în alte cantoane există mediatori, dar nu se folosesc sisteme deacreditare.UK-Anglia şi Ţara Galilor: în total, există mai mult de 600 servicii de mediere pe probleme de drept familial cu mediatoriîn mai multe birouri din Anglia şi Ţara Galilor. Există 100 judecători pe probleme de angajare formaţi în mediere judiciară.Acreditarea poate fi acordată de instanţe, de o autoritate naţională sau de un ONG. Statelor membre li s-asolicitat să furnizeze o cifră oficială. În 2008, nu mai mult de 20 state sau entităţi au fost capabile să indiceun număr de mediatori acreditaţi de instanţe, fapt ce limitează analiza şi compararea datelor. Aceastăprofesie este uneori auto-reglementată (Letonia, Slovenia şi UK Anglia şi Ţara Galilor), iar cifrele suntgreu de colectat.Totuşi, se poate observa că există diferenţe importante între state şi entităţi. În Olanda există un numărrelativ mare de mediatori (peste 20 la 100000 locuitori). Numărul de 2,8 mediatori la 100000 locuitori pentruMonaco nu este semnificativ (un singur mediator).142

Tabelul 6.14 Numărul de proceduri de mediere judiciară şi numărul de mediatori acreditaţi în 2010(Q166, Q167)ŢaraCategoriibazate petipurile decauze vizatede mediereajudiciarăNumărultotal deproceduri demediereCauze civileCauze dedreptulfamilieidin care:CauzeadministrativeCauze deconcedieriilegaleCauze penaleNumărulmediatoriloracreditaţi la100.000locuitoriCroaţia 5 NA 541 NA NA NA NA 8,8 NACipru 5 NA NA NA NA NA NA NAPEstonia 5 NA NA NA NA NA NA 5,9 NAIslanda 5 NA NA NA NA NA NA NAPPolonia 5 14782 5426 1704 11 447 7194 6,5 5,98Portugalia 5 2854 2406 83 NA 116 249 2,4 11,19România 5 258 39 213 6 0 0 3,1 0,39Spania 5 NA NA 2242 NA NA NA NAElveţia 5 NA NA NA NA NA NA 1,5 NAFYROMacedonia 5 NA NA NA NA NA NA 6,4 NAGermania 4a NA NA NA NA NA NAP NAPMonaco 4a NA NA NA NA NA NAP 2,8 NAOlanda 4a 3880 461 2537 882 NA NAP 24,1 0,97UK-Anglia şi Ţara Galilor 4a 24600 10000 14200 0 400 NAP NANorvegia 4a 2017 1925 NA NA NA NAP NAUngaria 4b NA NA NA NAP NA NA 11,9 NABelgia 4b NA NA NA NAP NA 6320 10,1 NABosnia şi Herţegovina 4b 44 41 0 NAP 0 3 2,7 0,42Finlanda 4b NA NA NA NAP NA NA NAPItalia 4b NA NA NA NAP NA NA NAMuntenegru 4b 1577 87 1420 NAP 0 70 14,7 17,33Slovacia 4b NA NA NA NAP NA NA 9,0 NASuedia 4b NA NA NA NAP NA NA NAPTurcia 4c NA NA NAP NA NA NA NAUK-Irlanda de Nord 3a NA NA NA NA NAP NAP NAIrlanda 3b NA NA NA NAP NAP NA 0,5 NALituania 3c NA NA NA NAP NA NAP 1,3 NAFederaţia Rusă 3c NA NA NA NAP NA NAP NASlovenia 3c 2239 1917 0 NAP 322 NAP 16,8 6,51Danemarca 2 NA NA NA NAP NAP NAP NAMalta 2 NA NA NA NAP NAP NAP 12,0 NAAustria 1 6007 NAP NAP NAP NAP 6007 NAPRepublica Cehă 1 726 NAP NAP NAP NAP 726 2,7 2,58Letonia 1 440 NAP NAP NAP NAP 440 NAPMoldova 1 15 NAP NAP NAP NAP 15 2,9 0,14Andorra 0 NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAPArmenia 0 NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAPAzerbaidjan 0 NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAPSan Marino 0 NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAPUK-Scoţia 0 NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAPNumărulmediu decauze permediatorComentariuElveţia: Cifre au fost furnizate doar de 2 cantoane. Şi în alte cantoane există mediatori, dar nu se folosesc sisteme deacreditare.Douăzeci şi cinci state sau entităţi au putut prezenta cifre cu privire la numărul procedurilor de mediere.Datele sunt destul de incomplete: doar 13 state au putut furniza un date complete.Comparaţia între statele membre şi entităţi nu s-ar putea face fără a lua în considerare tipurile de cauzevizate de medierea judiciară în fiecare dintre acestea. În baza răspunsurilor trimise de corespondenţiinaţionali, CEPEJ a împărţit statele membre în mai multe categorii (5, 4a, 4b, 4c, 3a, 3b, 3c, 2, 1, 0).Comparaţiile pot avea cea mai mare relevanţă în rândul statelor din fiecare categorie.143

6.2.4 Proceduri de mediere şi Asistenţă juridicăFigura 6.15 Asistenţă juridică pentru proceduri de mediere (Q163, Q165)ASISTENŢĂ JURIDICĂ PENTRU PROCEDURILE DE MEDIEREISLMedierea judiciară nu există (5 state/entităţi)Nu se acordă asistenţă juridică pentru mediere (9 state/entităţi)Asistenţă juridică pentru mediere (34 state/entităţi)Nu sunt furnizate dateFINNu este stat membru CoESWENORUK : SCOESTRUSUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDBGRGEOARMAZEALBGRCTURMLTMalta şi Monaco acordă asistenţă juridică pentru procedurile de mediere. În Andorra, San Marino, medierea judiciarănu există.Treizeci şi patru de state sau entităţi acordă asistenţă juridică pentru mediere în procedurile judiciare. Din2006, încă 12 state membre asigură asistenţă juridică pentru procedurile de mediere şi această tendinţăpare să fie în creştere (7 state în ultimii doi ani).6.3 Arbitraj, conciliere şi alte forme de ADRTreizeci şi nouă de state sau entităţi au indicat că arbitrajul este oferit în sistemul lor. Arbitrajul vizează înspecial litigii comerciale şi legate de proprietate (intelectuală). Mai puţin comun, în Malta, arbitrajul esteobligatoriu în cazurile legate de accidentele în trafic ce nu depăşesc valoarea de €11600 şi care nu includvătămări corporale şi în litigiile referitoare la facturile pentru apă şi electricitate. În Federaţia Rusă, arbitrajulacoperă litigii legate de contractele colective de muncă. În Ungaria, arbitrajul poate acoperi de asemenealitigii legate de sort şi în Olanda, cauze legate de construcţii. Organizarea arbitrajului poate fi diferită de la oţară la alta. Curţile permanente de arbitraj sunt deseori ataşate Camerelor de Comerţ (ex. Finlanda,Ungaria) sau oferite de asociaţii (de avocaţi) (ex. Ungaria). În Slovacia, o curte de arbitraj permanentăpoate fi înfiinţată de persoane juridice autorizate de Ministerul de Justiţie. Arbitrajul este reglementat în mareparte prin legi speciale de arbitraj, dar pot fi de asemenea introduse în coduri de procedură civilă (Bulgaria,Estonia, România şi Turcia). Acesta poate fi bazat pe modelul UNCITRAL-Legea privind ArbitrajulComercial Internaţional (Irlanda). Mai mult, unele state au specificat că hotărârea pronunţată de un arbitrueste, în general, definitivă şi executorie (Bosnia şi Herţegovina). Hotărârea poate fi atacată în instanţă pemotive speciale în Slovacia.Concilierea este disponibilă în 34 state sau entităţi. Această procedură are loc în mai multe domenii, precumdreptul familiei (ex. Finlanda), litigii de muncă (ex. Ungaria), bancar şi de credit (ex. Italia), protecţiaconsumatorului şi telecomunicaţii (ex. Ungaria şi Italia), etc.Optsprezece state sau entităţi au raportat de asemenea că oferă alte tipuri de ADR:• negocierea sau soluţionarea în cauzele civile şi, uneori, penale (Finlanda, Franţa, Luxemburg, "fostaRepublică Iugoslavă a Macedoniei", Turcia),CYP144

• alternative la trimiterea în judecată (ex. composition pénale în Franţa rezervate infractorilor la primaabatere ce pot duce la o amendă, la o obligaţie specifică de a face sau de a nu face un lucru sau la ocerinţă de a participa la un curs),• Soluţionare extrajudiciară certificată de un notar public (Croaţia)• Un consumator poate alege să aducă un caz în faţa Comisiei pentru Reclamaţii ale Consumatorilor saua unui al organ ce gestionează reclamaţii, aprobat de Ministerul Afacerilor şi Dezvoltării în loc să, sauînainte să îl aducă în faţa instanţei (Danemarca).• Recomandări financiare şi ale debitorilor (Finlanda),• În cauzele legate de consumatori (Danemarca), inclusiv recomandările obligatorii în cauzele legate deconsumatori şi asigurări de către Ombudsmanul naţional ( Olanda)6.4 Tendinţe şi concluziiADR continuă să de dezvolte în Europa.Italia, Muntenegru, România şi “fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” au lansat recent proiecte demodificare a legislaţiei pentru a eficientiza ADR. În Italia în 2010, o reformă vastă cu privire la ADR (decreto28/2010) a fost aprobată şi, din martie 2011, o serie de cauze în sectorul civil necesită executarea uneiproceduri obligatorii de mediere înainte de tratarea unui caz în faţa instanţei. În martie 2012, procedura demediere a devenit obligatorie pentru subiecte suplimentare din sectorul civil.Forme interesante şi atractive de ADR au fost descrise de mai multe ţări şi pot inspira alte state membre sauentităţi.Pentru a asigura accesul la justiţie în procedurile de mediere, 32 state sau entităţi acordă asistenţă juridicăpentru mediere în procedurile judiciare. Din 2006, încă 12 state membre asigură asistenţă juridică pentruprocedurile de mediere şi această tendinţă pare să fie în creştere (7 state în ultimii doi ani).Obţinerea de informaţii de valoare cu privire la numărul de mediatori şi la numărul de medieri executate esteîncă dificilă, dat fiind că medierile sunt deseori organizate şi realizate în afara sistemului judiciar. Totuşi, oîmpărţire pe categorii în baza tipurilor de medieri pare a fi un mijloc interesant de a începe analiza situaţieicurente şi de a face unele comparaţii atente.Capitolul 7. Judecători7.1 IntroducereUn judecător este o persoană căreia i s-a încredinţat formularea sau participarea la formularea unei hotărârijudiciare către părţile aflate în litigiu, acestea putând fi atât persoane fizice cât şi juridice, în timpul unuiproces de judecată. Această definiţie trebuie considerată în lumina Convenţiei Europene asupra DrepturilorOmului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Mai exact, "judecătorul hotărăşte, în bazalegii şi urmând proceduri organizate, asupra oricărei chestiuni ce intră în jurisdicţia sa".Pentru a lua în considerare mai bine diversitatea statutului şi funcţiilor ce pot fi corelate cu termenul"judecător", în schema CEPEJ au fost definite trei tipuri de judecători:• judecătorii de carieră sunt descrişi în nota explicativă a schemei de evaluare (Q 46) ca “judecătorii ce aufost formaţi şi care sunt plătiţi ca atare” şi ai căror funcţie principală este aceea de a lucra ca judecător şinu ca procuror (vezi Capitolul 10)• judecătorii de carieră conduc şedinţe în instanţă în regim ocazional şi sunt plătiţi ca atare (Q48)• judecătorii neprofesionişti sunt voluntari plătiţi pentru cheltuielile lor şi care formulează hotărâri obligatoriiîn instanţe (Q49).Prin urmare, procurorii sunt excluşi de la acest capitol. Acest subiect este dezbătut la Capitolul 10.Pentru aceste trei categorii şi pentru a evalua mai bine activitatea reală, statelor membre li s-a cerut săspecifice în echivalent la norma întreagă (FTE) numărul de posturi de judecători de carieră ocupate efectiv,fie că aceştia lucrează cu normă întreagă sau în regim ocazional.145

Număr absolutLa 100 000 locuitoriNumăr absolutLa 100 000 locuitoriNumăr absolutLa 100 000 locuitoriTabelul 7.1 Tipul şi numărul de judecători în 2010 (Q46, Q48 şi Q49)Judecători de carieră(FTE)Judecători de carieră ceconduc şedinţe ocazional(cifre brute)Judecători neprofesionişti(asistenţi judiciari)(cifre brute)State/entităţiAlbania 373 11,7 NAP NAPAndorra 24 28,2 2 2,4 NAArmenia 220 6,7 NAP NAPAustria 1 491 17,8 NAP NAAzerbaidjan 600 6,7 NAP NAPBelgia 1 607 14,8 NAP 2 654 24,Bosnia şi Herţegovina 938 24,4 113 2,9 318 8,Bulgaria 2 198 29,8 NA NACroaţia 1 887 42,8 NAP NAPCipru 104 12,9 NAP NAPRepublica Cehă 3 063 29,1 NAP 6 180 58,Danemarca 501 9,0 NA 33 572 603,Estonia 224 16,7 NAP NAFinlanda 967 18,0 NAP 3 689 68,Franţa 6 945 10,7 578 0,9 28 859 44,Georgia 234 5,2 NAP NAPGermania 19 832 24,3 NA 98 107 120,Grecia 2 041 18,0 NAP NAPUngaria 2 891 29,0 NAP 4 382 43,Islanda 52 16,3 NA NAPIrlanda 147 3,2 NAP NAPItalia 6 654 11,0 NAP 3 121 5,Letonia 472 21,2 NAP 10 0,Lituania 767 23,6 NAP NAPLuxemburg 188 36,7 NAP NAPMalta 39 9,3 NAP NAPMoldova 443 12,4 NAP NAPMonaco 36 100,3 15 41,8 118 328,Muntenegru 260 41,9 25 4,0 2 0,Olanda 2 530 15,2 900 5,4 NAPNorvegia 549 11,2 44 0,9 43 000 873,Polonia 10 625 27,8 NAP 22 076 57,Portugalia 1 956 18,4 NAP NARomânia 4 081 19,0 NAP NAPFederaţia Rusă 32 313 22,6 NAP NAPSan Marino 14 42,2 1 3,0 NAPSerbia 2 455 33,7 NAP 3 021 41,Slovacia 1 351 24,9 NAP NASlovenia 1 024 49,9 NAP 3 445 168,Spania 4 689 10,2 1 357 3,0 7 682 16,Suedia 1 081 11,5 211 2,2 8 000 85,Elveţia 1 142 14,5 572 7,3 2 580 32,FYROMacedonia 664 32,3 NAP 2 342 113,Turcia 7 727 10,6 NAP NAPUcraina 8 823 19,3 NAP NAPUK-Anglia şi Ţara Galilor 1 984 3,6 7 432 13,5 27 118 49,UK-Irlanda de Nord NA NA NAUK-Scoţia 185 3,5 99 1,9 386 7,'TOTAL 138 391Media 21,3 6,9 125,Mediana 18,0 3,0 46,SMaximum 100,3 41,8 873,Minimum 3,2 0,9 0,146

Acest tabel include informaţii cu privire la numărul de judecători de carieră ce conduc şedinţe în instanţă înregim permanent, judecători de carieră ce conduc şedinţe în instanţă în regim ocazional şi judecătorineprofesionişti. Acolo unde nu sunt date incluse pentru aceste două categorii, acest lucru înseamnă căacestea nu există în cadrul sistemului judiciar vizat sau că statul vizat nu a furnizat informaţii despre acesteapentru a diferenţia între aceste două categorii.UK-Irlanda de Nord nu a furnizat date cu privire la numărul de judecători şi, prin urmare, în toate coloaneleeste menţionat “NA”.Bulgaria, Danemarca şi Islanda au indicat că datele referitoare la numărul de judecători ce conduc şedinţeîn regim ocazional nu sunt disponibile (“NA”) fără a specifica dacă această categorie există sau nu. Nuexistă date disponibile nici pentru Germania ("NA") din moment ce judecătorii de carieră ce conducşedinţe în regim ocazional sunt incluşi în rândul judecătorilor profesionişti. Olanda şi Spania indică faptul căcifrele sunt aproximative, deoarece acestea nu au legătură cu anul de referinţă 2010.Schema a solicitat statelor să specifice, dacă este posibil, pe lângă datele brute, date în echivalentul normeiîntregi: din cele 13 state ce au raportat că există în sistemul lor judecători ce conduc şedinţe ocazional, doarSuedia (46 fte) a fost în măsură să facă aceasta.Andorra, Austria, Bulgaria, Portugalia şi Slovacia nu au pututneprofesionişti.furniza cifre cu privire la judecătorii7.2 Judecătorii de carierăJudecătorii de carieră pot fi definiţi ca judecători ce au fost recrutaţi şi plătiţi pentru a practica doar profesiade judecător. Acest capitol nu vizează judecătorii ce conduc şedinţe în regim ocazional (vezi capitolul 7.3).Datele furnizate ar trebui să includă doar judecătorii care sunt eliberaţi de funcţii judiciare (notă explicativă –întrebarea 46). Doar unele state au indicat detalii (judecători în subordinea ministerelor, judecători înconcediu de maternitate, spre exemplu): Austria, Slovacia, Slovenia, Spania, Turcia.Este obişnuit ca unele posturi de judecători să rămână vacante temporar, în special pe durata concediului dematernitate al judecătorilor de sex feminin; această profesie fiind foarte feminizată (vezi Capitolul 11, partea11.6.2.). Astfel, pot fi observate diferenţe semnificative de la un an la altul, cu privire la numărul dejudecători de carieră, în funcţie de importanţa acestor posturi vacante neînregistrate – acesta este cazulUcrainei cu o lipsă de aproape 20%.Figura 7.2 Numărul de judecători profesionişti ce conduc şedinţe în instanţă (FTE) la 100 000locuitori, în 2010 (Q46)NUMĂR JUDECĂTORI DE CARIERĂLA 100 000 LOCUITORISub 10 (8 state/entităţi)Între 10 şi sub 15 (11 state/entităţi)Între 15 şi sub 20 (9 state/entităţi)Între 20 şi sub 30 (11 state/entităţi)30 şi peste (8 state/entităţi)Nu sunt furnizate dateNu este stat membru CoE

ComentariiDanemarca: datele includ doar judecători şi asesori juridici, dar nu şi judecători asistenţi care sunt, totuşi, incluşi laîntrebarea 55.Franţa : Sunt luaţi în calcul doar judecătorii ce lucrează în instanţe tratând cauze judiciare şi cauze administrative la datade 31 decembrie 2010. Tabel doar pentru judecătorii ce lucrează în instanţe în cauze judiciare (fără cauzeadministrative):Total Bărbaţi FemeiNumărul total al judecătorilor de carieră (1 + 2 + 3) 5855 2188 36671. Numărul judecătorilor de carieră de primă instanţă 4128 1362 27662. Numărul judecătorilor de carieră în curţile de apel (a 2-a instanţă) 1504 707 7973. Numărul judecătorilor de carieră în instanţele supreme 223 119 104Grecia: numărul total dat se referă la oficialii judiciari din instanţele civil-penale şi administrative; 159 oficiali judiciari dincadrul Consiliului de Stat şi 551 Magistraţi nu sunt incluşi.Norvegia: în plus, există 160 judecători asistenţi în curţile de primă instanţă. Judecătorii asistenţi sunt judecători prindefiniţie. Totuşi, aceştia sunt numiţi temporar pe o perioadă de maxim 3 ani de către Judecătorul Şef. Cu câteva excepţii,aceştia efectuează muncă similară celei a judecătorilor numiţi pe viaţă de către Rege în Consiliu. Datorită faptului că nusunt numiţi permanent, aceştia nu sunt incluşi în raportarea privind judecătorii de carieră.Slovacia: numărul 1351 reprezintă judecătorii ce îşi îndeplinesc în mod real funcţiile la data de 31 decembrie 2010.Numărul total al judecătorilor în documentele Ministerului de Justiţie este 1387. Acest număr total include şi judecătoriice nu îndeplinesc funcţia de judecător, ex. judecătorii ce au fost delegaţi temporar către alte instituţii (Ministerul deJustiţie, Academia Judiciară, alte instituţii judiciare), judecători în concedii de maternitate etc.Slovenia: la 31.12.2010, existau 1024 posturi judiciare. Acest număr reprezintă toate posturile ce sunt ocupate formal,chiar dacă unele posturi sunt vacante de facto, din moment ce judecătorul este de fapt absent, de exemplu, din cauzaconcediului de maternitate. Conform unelor estimări ale Ministerului de Justiţie, acest tip de post reprezintă aproximativ15 - 20% din toate posturile judiciare. Prin urmare, s-au făcut calcule ce au inclus numărul real de ore de lucru. Acestecalcule exclud judecătorii ce se aflau în concediu de maternitate, judecătorii în concediu medical, dar includ concediileanuale. Numărul final de posturi judiciare în conformitate cu aceste calcule (934) ar fi numărul de ore de lucru reale în2010, împărţite la judecători (952), din care se scade un număr de 17 judecători, din moment ce aceştia nu îndeplinescfuncţii judiciare, ci sunt delegaţi pentru a îndeplini alte atribuţii (1 secretar general al Curţii Supreme, 11 numiţi în cadrulDepartamentului de Arhivă al Curţii Supreme, 2 numiţi în cadrul Consiliului Judiciar şi 4 numiţi în cadrul Ministerului deJustiţie). Totuşi, pentru a putea face o comparaţie, numărul de posturi judiciare este indicat în tabel. Cifrele referitoare laorele de lucru reale sunt doar indicative.Spania: cifrele prezentate se referă la numărul de judecători de carieră activi în serviciu la data de 1 ianuarie 2011, cuexcepţia celor ce au fost în concediu.Media europeană de 21,3 judecători la 100.000 locuitori este o medie stabilă pe durata a două exerciţii .Totuşi, numărul de judecători de carieră ce conduc şedinţe în instanţă variază considerabil în funcţie de ţărişi de sistemele judiciare. În general, se poate observa un dezechilibru între statele sau entităţile din Europade Vest şi cea de Est, din moment ce în Europa de Est există mai mulţi judecători pe locuitor.Această diferenţă poate fi explicată parţial din cauză că unele sisteme se bazează complet pe judecătorii decarieră (Albania, Andorra, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Cipru, Croaţia, Georgia, Grecia, Irlanda,Islanda, Malta, Republica Moldova, Muntenegru, Olanda, România, Federaţia Rusă, Serbia, Turcia,Ucraina) în timp ce alte sisteme, precum Marea Britanie sau Norvegia, atribuie un rol important asistenţilorjudiciari / magistraţilor.Statele europene cu cel mai mare număr de judecători de carieră (mai mult de 30 judecători la 100.000locuitori) sunt în special statele din fosta Iugoslavie (Croaţia, Muntenegru, Serbia, Slovenia, "fostaRepublică Iugoslavă a Macedoniei").Datele din Luxemburg şi Monaco trebuie corelate cu numărul mai mic de locuitori ce are impact asupraindicatorilor daţi pentru 100.000 locuitori şi asupra cazurilor ce vizează activitatea economică. Printresistemele în care judecătorii de carieră au o poziţie de frunte, un număr scăzut de judecători (mai puţin de 7la 100 000 locuitori) poate fi găsit în ţările caucaziene (Armenia, Azerbaidjan şi Georgia) şi în Irlanda.Comparaţia cu UK-Anglia şi Ţara Galilor şi UK-Scoţia, unde există de asemenea un număr scăzut dejudecători de carieră (sub 4 la 100.000 locuitori), este nerelevantă din moment ce în aceste ţări există unsistem de justiţie ce utilizează mult asistenţii judiciari.148

Număr judecători de carieră la 100 000 locuitoriEvoluţia între 2006 şi 2010Figura 7.3 Numărul de judecători de carieră la 100 000 locuitori în 2006, 2008 şi 2010 şievoluţia acestuia între 2006 şi 2010 (în %) (Q46)Evoluţia între 2006 şi 2010Media = 1,6%Mediana = 1,3%Număr judecători la 100 000 locuitori în 2006Număr judecători la 100 000 locuitori în 2010Număr judecători la 100 000 locuitori în 2008Evoluţia numărului de judecători între 2006 şi 2010Aceste cifre s-au stabilit pe baza statelor sau entităţilor ce au furnizat cifre pentru cele trei exerciţii. DoarAlbania, Germania, San Marino şi UK-Irlanda de Nord au furnizat date doar pentru două exerciţii.Când se compară tendinţa din 2006, se poate observa că în Europa, numărul judecătorilor de carieră la100.000 locuitori a crescut în medie cu + 1,6% şi în acelaşi timp, se poate discerne o stabilitate relativă înnumărul personalului judiciar din majoritatea statelor sau entităţilor europene.În 16 state sau entităţi din 48, în special în Europa de Vest, numărul judecătorilor de carieră la 100.000locuitori a scăzut. Această tendinţă trebuie interpretată în lumina comentariilor făcute de statele membre pebaza tabelului 7.2 de mai sus. Analiza numărului brut de judecători între 2008 şi 2010 explică aceastătendinţă, după cum rezultă în special din efectele demografice: statele vizate sunt state mici unde populaţiagenerală a crescut semnificativ, fapt ce constituie explicaţia principală pentru modificarea raportului.De fapt, în rândul acelor state unde numărul judecătorilor de carieră per locuitor este în scădere (în cifreabsolute), numărul de judecători în 2010 scade semnificativ doar în Grecia. Scăderea în Elveţia, Suedia şiUK-Scoţia este mai veche şi numărul de judecători de carieră, de fapt, a crescut încă din 2008. Este posibilca alte state sau entităţi (UK-Anglia şi Ţara Galilor) să îşi fi modificat metodele de calcul sau de colectare adatelor, dar fără a furniza informaţiile corespunzătoare.Reformele structurale pot avea ca rezultat reducerea posturilor, unele state sau entităţi alegând să creascănumărul de judecători asistenţi sau de judecători neprofesionişti.Prin comparaţie, unele state în tranziţie îşi continuă reformele prin creşterea resurselor umane dedicatefuncţiei judiciare (Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, "fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei" şi Ucraina). Influenţa calităţii recente de stat membru al, sau de stat aderent al UniuniiEuropene poate fi o explicaţie pentru această tendinţă de creştere a numărului de judecători (Bulgaria,Turcia). Danemarca, Olanda şi Polonia, şi-au crescut de asemenea semnificativ numărul judecătorilor decarieră.Unele scăderi sau creşteri pot fi explicate de asemenea prin ocuparea locurilor libere existente pentrujudecători (Federaţia Rusă sau Lituania).149

Figura 7.4 Distribuirea (în %) a judecătorilor de carieră între curţile de primă instanţă, de a douainstanţă şi curţile supreme(Q46)judecători de carieră de primăinstanţăjudecători de carieră de a doua instanţă2010judecători de carierăde curte supremăComentariiAndorra: Curtea Superioară este instanţa cea mai înaltă a organizării judiciare a Principalităţii. Aceasta are capacitateade a judeca toate apelurile împotriva hotărârilor luate în curtea de primă instanţă de către Batllia din Andorra, în cauzecivile şi administrative, în limitele stabilite de lege, şi în cauzele penale, de către Curtea de Corts. Curtea de Corts(Curtea de Apel şi curtea pentru infracţiuni grave) are capacitatea de a judeca, în primă instanţă, infracţiunile grave şi dea pune în aplicare sentinţele proprii şi alte hotărâri. Prin Preşedintele curţii are funcţiile de jurisdicţie de supraveghereasupra sistemului penitenciar şi asupra punerii în aplicare a sentinţelor. Gestionează apelurile împotriva sentinţelor datede judecători ce afectează libertatea persoanei acuzate sau acordă măsuri provizorii în perioade de instructaj saurenunţă la procedură sau dau dreptul la o contestaţie sau o plângere. Judecă în apel condamnările penale hotărâte deBatlles în cauzele ce implică infracţiuni minore şi de judecători în cauzele ce implică infracţiuni grave. Batllia din Andorraeste curtea de primă instanţă şi de instructaj în toate domeniile de jurisdicţie.Bosnia şi Herţegovina: există 3 instanţe cu jurisdicţie generală în Bosnia şi Herţegovina ce sunt incluse la categoria decurte supremă. În primul rând, la nivel de entitate, Curtea Supremă a Federaţiei Bosnia şi Herţegovina şi CurteaSupremă a Republika Srpska. Ambele au competenţă de a hotărî în entitatea respectivă asupra soluţiilor legale în cazulhotărârilor date de instanţele inferioare. Prin urmare, Curte Supremă în fiecare entitate este instanţa cea mai înaltă înentitatea respectivă. În al doilea rând, există Curtea din Bosnia şi Herţegovina la nivel naţional. Puterile sale suntreglementate de Legea asupra Curţii din BiH şi acestea acoperă jurisdicţia penală, administrativă şi de apel. Totuşi,Curtea din Bosnia şi Herţegovina nu are jurisdicţie asupra hotărârilor adoptate de Curtea Supremă de la nivel deentitate. În jurisdicţia penală, Curtea din BiH se adresează cazurilor legate de infracţiunile vizate de legile din BiH, ceinclud crime de război, crimă organizată, infracţiuni economice şi cazuri de corupţie. Prin jurisdicţie administrativă seînţelege judecarea de către Curtea din BiH a cauzelor ce ţin de hotărârile date de instituţiile din BiH şi de alte organizaţiice gestionează funcţiile publice, precum şi litigii legate de proprietate referitoare la îndeplinirea funcţiilor publice întrestate şi entităţi, încălcarea legii electorale etc. Divizia de Apel hotărăşte doar asupra apelurilor împotriva hotărârilor datede diviziile de primă instanţe ale Curţii.Croaţia: numărul judecătorilor de carieră în curţile de primă instanţă include judecătorii din instanţele municipale,comerciale şi de magistraţi. Numărul de judecători din curţile de a doua instanţă include judecătorii din curţile regionale,Înalta Curte Comercială, Înalta Curte a Magistraţilor şi Curtea Administrativă.Germania: un judecător ce lucrează cu normă redusă este calculat ca fracţie din 1, corespunzând proporţiei orelor salede lucru din norma întreagă (ex. 0,5 pentru un judecător ce lucrează jumătate din numărul obişnuit de ore). Informaţiilede la resurse umane s-au utilizat ca bază de referinţă 1 şi 2. Utilizarea personalului este constatată în baza unei schemecomplexe de calcul ca o medie anuală a personalului angajat real. Informaţiile referitoare la numărul total de personalrezultat din statisticile pe doi ani cu privire la judecători la data de 21 decembrie 2010 s-au utilizat ca bază de referinţănr. 3. Dosarul de personal al judecătorilor la sfârşitul anului, ce nu permite realizarea unei defalcări pe curţi de primăinstanţă şi curţi de apel, indică următorul rezultat total: un total de 20.410,45 posturi, din care 12.562,19 bărbaţi şi7.848,26 femei.150

Irlanda: cifrele corecte la 1 ianuarie 2010. Există 4 categorii de judecători: judecători de Curte Supremă, de Înaltă Curte,de Curte Mobilă (Circuit Court) şi de Curte Districtuală. 1 = Judecători de curte districtuală & mobilă - Numărul total alJudecătorilor de curte mobilă a fost de 38 = 26 bărbaţi şi 12 femei.Numărul total de Judecători de curte districtuală a fost 64 – 48 bărbaţi şi 16 femei.Lituania: curţile regionale au atât funcţie de curţi de primă instanţă cât şi de curţi de apel. Prin urmare, număruljudecătorilor din aceste curţi (158) a fost trecut la secţiunea 1. Curtea Supremă Administrativă nu are doar funcţie deapel, ci şi de instanţă administrativă. Totuşi, numărul judecătorilor din această instanţă (16) este inclus în numărul dejudecători ai curţilor de apel.Luxemburg: cifra include 35 judecători, atât de la Curtea de Apel şi de la Curtea de Casaţie, din moment ce împreunăformează Curtea Superioară de Justiţie, cât şi judecătorii de la Curtea Administrativă. Judecătorii Curţii Constituţionalenu au fost calculaţi separat, din moment ce distribuirea lor primară este fie la instanţele ordinare, fie la celeadministrative.Malta: nu există Curte Supremă, iar Curtea de Apel este curtea de a doua instanţă. Curtea Constituţională este condusăde 5 judecători ce alcătuiesc Curtea de a doua instanţă, cunoscută şi drept Curtea de Apel în Jurisdicţia Superioară.Monaco: două curţi pot fi numite curţi supreme:- Curtea Supremă, a cărei jurisdicţie este atât administrativă cât şi constituţională, alcătuiră din cinci membrei şi doimembri supleanţi, numiţi de Prinţ, pe o perioadă de patru ani; curtea se întruneşte în şedinţă, iar judecătorii suntretribuiţi pentru munca lor şi pentru cheltuieli;- Curtea de Revizuire (Court of Revision), în vârful piramidei judiciare, alcătuită din opt judecători: un preşedinte, unvice-preşedinte şi şase consilieri, numiţi prin ordin suveran şi cărora li se solicită să conducă în ordinea numirii.Muntenegru: în procedura în a doua instanţă, pot lua hotărâri judecătorii curţii de apel şi ai înaltelor curţi. Prin urmare,numărul judecătorilor de carieră de a doua instanţă include şi judecători ai înaltelor curţi ce lucrează în departamente dea doua instanţă.Olanda: cifrele includ preşedinţii de curţi. Acestea nu sunt prezentate în echivalent normă întreagă, din moment ce nueste posibilă prezentarea FTE pe sex şi pe primă/a doua instanţă. La 31 decembrie 2010, numărul total de judecători deprimă şi a doua instanţă (bărbaţi şi femei) este, în echivalent normă întreagă, 2.273. (1) fără judecătorii TribunaluluiComercial şi de Industrie, incluzând judecătorii “overig RA” ce nu pot fi distribuiţi nici în primă, nici în a doua instanţă; (2)este fără judecătorii Raad van State (consiliului de stat ); (3) sunt incluşi preşedintele (1) şi vice-preşedinţii (6).Polonia: sistemul instanţelor conţine curţi districtuale (curţi de primă instanţă), curţi regionale (curţi de primă şi a douainstanţă) şi curţi de apel (curţi de a doua instanţă). Prin urmare, unii judecători de a doua instanţă conduc şedinţe şi încauzele de primă instanţă. Este imposibil de furnizat cifre exacte, deoarece unii judecători conduc şedinţe atât în cauzede primă cât şi de a doua instanţă în curţi regionale. Cifrele furnizate sunt construite exact ca şi la evaluările anterioare.România: ierarhia curţilor este următoarea:- judecătorii (curţi de primă instanţă),- tribunale, care, în general, sunt curţi de apel, dar judecă şi în primă instanţă,- curţi de apel, care sunt curţi de apel, dar judecă şi în primă instanţă,- ÎCCJ, curtea supremă unică, care judecă în principal recursurile împotriva hotărârilor curţilor de apel şi împotriva altorhotărâri, în cazurile stipulate de lege.Federaţia Rusă:1) Fiecare instanţă cu jurisdicţie generală poate funcţiona drept curte de primă instanţă; acest lucru înseamnă că toatecurţile de a doua instanţă se încadrează la două rânduri din tabel în acelaşi timp (şi Curtea Supremă a Federaţiei Rusese încadrează la toate cele trei rânduri).2) Acelaşi lucru se aplică instanţelor comerciale de casaţie, care pot funcţiona atât drept curţi de primă cât şi de a douainstanţă.3) În plus, sistemele de curţi cu jurisdicţie generală şi de curţi comerciale sunt organizate pe patru nivele (proceduri deprimă instanţă, apel, casaţie şi de supraveghere), nu pe trei nivele.Într-o astfel de situaţie, doar primele rânduri din tabelele de întrebările 46 şi 47 pot fi completate. Proporţia bărbaţi /femei în cazul judecătorilor de pace este “NA”, astfel, doar numărul total de judecători de carieră poate fi specificat întabel. Cifrele disponibile reflectă numărul judecătorilor de carieră care lucrau în mod real în 2010, inclusiv preşedinţii deinstanţă, şi se bazează pe informaţiile prevăzute de Departamentul Judiciar al Curţii Supreme, de Curtea Supremă şi deCurtea Comercială Supremă:- Curtea Supremă - 107 judecători (81 bărbaţi şi 26 femei),- curţi inferioare cu jurisdicţie generală: 21 043 judecători (9 137 bărbaţi şi 11 906 femei) + 7 444 judecători de pace,- curţi comerciale - 3.719 judecători (1213 bărbaţi şi 2506 femei),- Curtea Comercială Supremă - 56 judecători (26 bărbaţi şi 30 femei),- curţi comerciale de casaţie - 387 judecători (141 bărbaţi şi 246 femei),- curţi comerciale de apel - 544 judecători (152 bărbaţi şi 392 femei),- curţi comerciale la nivel de entitate federativă - 2732 judecători (894 bărbaţi şi 1838 femei).San Marino: judecători de instanţă supremă înseamnă judecători de a treia instanţă.Serbia: numărul total de judecători de carieră include judecători ai Curţii Supreme de Casaţie, ai Curţilor de Apel,Curţilor Comerciale de Apel, Curţilor Superioare, Înaltelor Curţi Penale, Curţilor Administrative, Curţilor Penale şi Curţilorordinare.Numărul total de judecători ce conduc şedinţe în curţile de primă instanţă include judecătorii din curţile ordinare, dinCurţile Superioare, Curţile Comerciale, Curţile Administrative şi Curţile Penale. Numărul total de judecători ce conducşedinţe în curţile de a doua instanţă include judecătorii din Curţile de Apel, din Curţile Comerciale de Apel, CurţileSuperioare şi Înaltele Curţi Penale.Slovenia:Curţi de primă instanţă:- Curţi locale (44): 483 judecători (83 bărbaţi, 400 femei),- Curţi districtuale (11): 265 judecători (62 bărbaţi, 203 femei),151

- Curţi pentru litigiile de muncă şi sociale (4): 45 judecători (9 bărbaţi, 36 femei),Curţi de a doua instanţă:- Curţi superioare (4): 144 judecători (40 bărbaţi, 104 femei),- Curtea administrativă (1): 35 judecători (6 bărbaţi, 29 femei),- Curtea superioară pentru litigiile de muncă şi sociale (1): 15 judecători (7 bărbaţi, 8 femei),Curtea supremă: 37 judecători (22 bărbaţi, 15 femei).Spania: diferenţele pe linie verticală se datorează judecătorilor teritoriali; 31 judecători teritoriali (23 bărbaţi şi 8 femei)nu pot fi luaţi în considerare în niciun caz, din moment ce aceştia sunt ataşaţi curţilor de a doua instanţă, dar majoritateaîşi desfăşoară activitatea în curţi de primă instanţă. Din acest motiv, aceştia sunt incluşi în numărul total de judecători decarieră. Ca alternativă, aceştia pot fi luaţi în calculul numărului de judecători de carieră de a doua instanţă, iar suma ar fiurmătoarea: 4689 (număr total) =3209 (primă instanţă) +1401 (a doua instanţă) +79 (curţi supreme). 2422 (număr total)=1402 (primă instanţă) + 950 (a doua instanţă) + 70 (curţi supreme). 2267 (număr total) =1807 (primă instanţă) + 451 (adoua instanţă) + 9 (curţi supreme).Turcia: numărul judecătorilor se împarte după cum urmează:- Judecători ai curţilor judiciare: 5286- Judecători ai curţilor administrative: 952- Judecători de investigaţie ai curţii de casaţie: 561- Judecători de investigaţie ai consiliului de stat: 250- Judecători ce lucrează la Ministerul de justiţie: 384- Judecători raportori ce lucrează la Curtea Constituţională: 17- Membrii curţii de casaţie: 198- Membrii consiliului de stat: 795 judecători ce lucrează la Academia Turcă de Justiţie, 5 judecători ce lucrează la Directoratul General al Închisorilor şiPenitenciarelor şi 5 judecători ce lucrează în Centrele de Formare a Personalului nu au fost incluşi în numărul total datmai sus. Cifrele cu privire la înaltele curţi includ de asemenea preşedinţii acelor curţi. Din moment ce sistemul judiciarmilitar este organizat ca o ramură separată a sistemului judiciar, cifrele legate de sistemul judiciar militar nu au fostincluse în totalul general. În total, 210 judecători lucrează în curţile militare; 157 în curţile de primă instanţă (155 bărbaţi-2 femei) şi 53 în înaltele curţi (toţi dintre aceştia sunt bărbaţi).Ucraina: numărul menţionat de judecători de carieră de la curtea supremă se referă la judecătorii din Înalta CurteSpecializată pe cauze civile şi penale, Înalta Curte Administrativă, Înalta Curte Comercială, precum şi judecătorii CurţiiSupreme.UK-Anglia şi Ţara Galilor: nu se face referire la sistemul judiciar ca la judecători de primă sau de a doua instanţă şi nueste clar dacă termenul de "Curte Supremă" de aici are acelaşi înţeles ca în UK-Anglia şi Ţara Galilor.UK-Scoţia: Şeful Sistemului Judiciar din Scoţia este Lordul Preşedinte (Lord President) – care este de asemeneacontabilizat şi ca Judecător al Inner House în răspunsul la întrebarea 46. Judecătorii de carieră de primă instanţă includ:22 Outer house Senators (senatori ai Camerei Externe), 1 Scottish land judge (judecător al Curţii teritoriale scoţiene),141 Sheriffs (şerifi) şi 4 Stipendiary Magistrates (magistraţi plătiţi).Treizeci şi opt de state sau entităţi au furnizat date specificând distribuirea judecătorilor de carieră din diferitejurisdicţii. Diversitatea organizării judiciare în state le-a condus să îşi sprijine răspunsurile cu detaliatecomentarii (vezi mai jos), specificând ce ar trebui inclus în diversele jurisdicţii. Trebuie observat, atunci cândcitim aceste comentarii, că a această distribuire nu este întotdeauna evidentă, unele curţi de a doua instanţă,spre exemplu, fiind competente pentru judecarea unor cauze de primă instanţă, şi unele instanţe aparţinândcelui mai înalt nivel al ierarhiei judiciare acţionând drept curte de apel în anumite cazuri. Federaţia Rusă şiUK-Anglia şi Ţara Galilor nu au putut furniza informaţii. Cipru a fost exclus din comparaţie din moment cesingura Curte de Apel este şi Curtea Supremă. Islanda, Luxemburg, Malta, San Marino, Turcia şi UK-Scoţia nu au fost incluse în tabelul de mai sus din moment ce cel puţin o treime din datele solicitate eraulipsă.În majoritatea statelor sau entităţilor, între 70% şi 85% din toţi judecătorii de carieră sunt judecători de primăinstanţă, judecătorii de a doua instanţă reprezentând între 12% şi 30% din total. Doar România şi Bulgariaau raportat că au mai mulţi judecători de a doua instanţă (respectiv 56% şi 51%) decât judecători de primăinstanţă. În schimb, România specifică de asemenea că în tribunale, recunoscute drept curţi de a douainstanţă, există şi judecători de primă instanţă pentru anumite categorii de cauze, ce explică numărul ridicatde judecători ce lucrează acolo. Ungaria, de asemenea, contabilizează 39% din judecătorii de apel pentru58% din judecătorii de primă instanţă.Pe cale logică, în majoritatea statelor sau entităţilor, judecătorii curţilor supreme reprezintă mai puţin de10% din numărul total al judecătorilor. Cu excepţia statelor foarte mici ca Monaco şi Andorra, ceînregistrează aproape 40% din judecători ce lucrează în instanţa supremă a statului, dar ce nu pot ficomparate cu alte state din cauza dimensiunii lor, Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Letonia şi RepublicaMoldova sunt statele cu proporţia cea mai mare de judecători de curţi supreme, apropiindu-se de 10%.152

7.3 Judecători de carieră ce conduc şedinţe în instanţă ocazionalPentru a aborda o solicitare legitimă din partea cetăţenilor proprii pentru o justiţie“de proximitate” şi “rapidă”,unele state sau entităţi şi-au consolidat numărul de judecători, introducând judecători ce conduc ocazionalşedinţe în instanţă.Aceşti judecători de carieră sunt denumiţi uneori “judecători ce nu prezidează” sau “judecători asistenţi”.Această opţiune este disponibilă în particular în statele sau entităţile de Drept Comun avocaţilor ce vordeveni judecători cu normă întreagă. Prin urmare, sunt profesionişti juridici cu experienţă, ce au o bazăsolidă de formare juridică şi care au beneficiat deja de formare specifică pentru funcţii judiciare.Practica de judecător ocazional înseamnă de obicei, un număr limitat de şedinţe în instanţe pe perioada uneiluni: maxim 6 şedinţe de patru zile pe lună pentru judecătorii de proximitate (“juges de proximité”) în Franţaşi între 15 şi 30 zile pe an pentru UK-Anglia şi Ţara Galilor.Aceşti judecători lucrează cu normă redusă, ocazional şi sunt plătiţi în general în funcţie de numărul deşedinţe ţinute în timpul lunii.Treisprezece state sau entităţi (Andorra, Bosnia şi Herţegovina, Franţa, Monaco, Muntenegru, Olanda,Norvegia, San Marino, Spania, Suedia, Elveţia, UK-Anglia şi Ţara Galilor şi UK-Scoţia) au furnizat datereferitoare la judecătorii de carieră ce conduc şedinţe în instanţă ocazional.Printre judecătorii ocazionali, trebuie făcută o diferenţă între acei judecători ce acţionează atunci când estenevoie, pentru a sprijini judecătorii permanenţi (Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Norvegia) şi aceia ceconduc o şedinţă într-o anumită instanţă ce nu operează permanent (Andorra, Monaco şi San Marino).Scopul exerciţiului de evaluare este mai mult de a examina numărul judecătorilor ce acţionează “dacă estenevoie” deoarece acest lucru ilustrează eforturile statului de a găsi soluţii specifice, subtile şi precise înspecial pentru a reduce restanţele în instanţe, prin asistarea judecătorilor de carieră permanenţi.Se poate observa că în Olanda, în Spania şi în Elveţia, judecătorii ocazionali contribuie într-un fel lasoluţionarea litigiilor. În UK-Anglia şi Ţara Galilor, există mai mulţi judecători ocazionali decât judecători decarieră (aprox. 4 la 1), aceasta fiind una din caracteristicile sistemelor de Drept Comun.Douăsprezece state au indicat explicit faptul că în ţara lor nu există judecători ocazionali: Albania, Croaţia,Cipru, Danemarca, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, Republica Moldova, Slovenia şi Ucraina. Sepoate deduce din răspunsurile furnizate de celelalte 21 state că acest aranjament nu există nici în acestestate.7.4 Judecători neprofesioniştiJudecătorii neprofesionişti pot fi asistenţi judiciari (lay judges) fără nicio formare juridică. Asistenţii judiciaripot fi recrutaţi (de obicei, în funcţie de caz) pentru cunoştinţele lor de specialitate specifice sau pentru aasigura participarea cetăţenilor la activităţile juridice. Asistenţii judiciari formează deseori complete îninstanţă. În UK-Anglia şi Ţara Galilor spre exemplu, în curţile de magistraţi, un complet alcătuit din asistenţijudiciari are puterea de a hotărî asupra infracţiunilor, pentru care pedeapsa nu depăşeşte închisoarea pe odurată mai mare de 6 luni şi/sau o amendă de 500€. Se estimează că 95% din infracţiuni sunt gestionate dejudecători neprofesionişti. Există de asemenea cazuri în care un asistent judiciar conduce o şedinţă îninstanţă ca unic judecător.Un alt tip de judecător neprofesionist este judecătorul de pace. Aceşti judecători tratează în principalplângerile civile cu importanţă minoră (sau infracţiunile minore). În anumite ţări, judecătorul de pace este unjudecător de carieră (chiar dacă poate fi plătit ocazional), în timp ce, în alte ţări, acesta este consideratjudecător neprofesionist, din moment ce nu este remunerat, ci i se acoperă doar cheltuielile. Pentru acompara capacitatea instanţelor de a da hotărâri judiciare, acest element trebuie luat în considerare, precumşi numărul de audieri în instanţă şi numărul de cauze pe care le gestionează. Acest nivel de detaliu nu poatefi furnizat într-un studiu atât de general, ci merită un studiu specific. Statele sau entităţile nu pot furnizapentru fiecare categorie numărul solicitat efectiv de zile lucrătoare pe lună.Judecătorii neprofesionişti tratează în principal cauzele nepenale. Aceştia intervin în cauzele legate dedreptul muncii şi dreptul comercial. Totuşi, în unele state, aceştia conduc şedinţe doar pentru cauzele penaleşi nu (Slovacia), sau au încetat să mai conducă în prezent şedinţe (Slovenia) pentru cauzele civile. Aceştiasunt uneori aleşi de consiliile locale sau regionale (Republica Cehă, Slovacia) sau de membrii propriuluisector de activitate (curţi specializate în dreptul muncii în Franţa, Luxemburg, Monaco, România şi în153

cauzele comerciale în Franţa şi Monaco). Deseori, conduc şedinţe în unele complete în calitate de asesori(Republica Cehă, Estonia, Franţa, Irlanda de Nord (RU), Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovenia).Această categorie nu abordează arbitrii sau cetăţenii ce formează un juriu (vezi par. 7.5) – fapt ce explică dece Monaco, ce i-a inclus în această categorie, nu a fost luată în considerare aici.Figura 7.5 Numărul de judecători neprofesionişti la 100 000 locuitori în 2010 (Q49)Media = 125 judecători la 100 000 locuitoriMediana 47 judecători la 100 000 locuitoriScară logaritmică în baza 10ComentariiAustria: în cauzele legate de dreptul muncii, există complete de judecători alcătuite în toate instanţele unul sau mai mulţijudecători profesionişti şi un asistent judiciar din rândul angajatorilor şi un asistent judiciar din rândul angajaţilor. Cauzelecomerciale: În cazul cauzelor comerciale asupra cărora hotărăsc complete de judecători (şi nu un unic judecător), unasistent judiciar din domeniul comercial participă în Curţile de primă şi a doua instanţă (dar nu şi în cazul CurţiiSupreme).Danemarca: în 2010, asistenţi judiciari au fost prezenţi în 16.786 cauze penale. Câte doi judecători au apărut în fiecarecauze, ceea ce înseamnă că un număr total de 33.572 asistenţi judiciari au apărut în cauze în 2010. Trebuie totuşiobservat că, acelaşi asistent judiciar apare în aproximativ trei sau patru cauze pe an.Finlanda: există 3689 membri asistenţi judiciari în Curţile Districtuale.Franţa: asistenţi judiciari în curţile de dreptul muncii (conseillers prud’homaux), juges consulaires, asesori în curţile deinfracţiuni minore, asistenţi judiciari în curţile pentru cauze legate proprietăţi în agricultură, curţi pentru cauze ce ţin deasigurări sociale.Letonia: din 1 iulie 2009, asistenţii judiciare nu mai există - doar în cauzele ce au fost iniţiate înainte de 1 iulie 2009.Luxemburg: nu există asistenţi judiciari, ci asesori.Muntenegru: legea prevede că preşedintele poate angaja o persoană ce deţine cunoştinţe de specialitate sau poateforma o echipă de experţi sau o parte ce lucrează ca expert pentru a clarifica anumite chestiuni tehnice, pentru a-i asistape judecători în pregătirea profesionistă a cauzelor în vederea judecării şi luării unei hotărâri, pentru cercetare şistudierea jurisprudenţei şi în alte chestiuni importante pentru operarea eficientă a instanţelor şi a judecătorilor.Persoanele menţionate au dreptul la remuneraţie egală cu suma stabilită de preşedintele instanţei. În baza acestorprevederi statutare, Preşedintele Curţii Supreme din Muntenegru a angajat în 2010 o persoană (judecător pensionat)pentru a asista judecătorii în luarea hotărârilor, iar Preşedintele Curţii Administrative a angajat o persoană (judecătorpensionat).Federaţia Rusă: în curţile cu jurisdicţie generală, asistenţii judiciari au fost eliminaţi la data de 1 februarie 2003 în relaţiecu procedurile civile şi la 1 ianuarie 2004, în relaţie cu procedurile penale (noi coduri de procedură civilă şi procedurăpenală). Conform Codului de Procedură Comercială din Rusia, la cererea uneia dintre părţi, pot fi invitaţi doi asistenţijudiciari (asesori comerciali) pentru a asista un judecător de carieră în procedurile de primă instanţă, în luina complexităţiiparticulare a cauzei şi (sau) a nevoii de cunoştinţe specializate în sfera economică, financiară şi administrativă. Asesoriicomerciali pot participa doar la examinarea cauzelor ce apar în legătură cu dreptul civil. Asesorii comerciali primesc nudoar plata costurilor şi cheltuielilor suportate în legătură cu participarea lor în instanţă, ci şi o remuneraţie proporţionalăcu numărul de zile dedicate administrării justiţiei. De aceea, aceştia nu sunt menţionaţi la întrebarea 49 din chestionar. În154

funcţie de informaţiile furnizate de Curtea Comercială Supremă din Federaţia Rusă, 400 cetăţeni au fost angajaţi caasesori în procedurile din curţile comerciale în 2010.Slovacia: preşedintele fiecărei curţi districtuale stabileşte numărul necesar de asistenţi judiciari pe fiecare district.Asistenţii judiciari sunt aleşi de consiliul local/municipal pe o perioadă de 4 ani. Asistenţii judiciari îşi îndeplinesc funcţiadoar în cauzele penale, în cazurile specificate de Codul de procedură penală. Numărul total de asistenţi judiciari nu estedisponibil.Slovenia: numărul dat reprezintă o masă de asistenţi judiciari, dar nu sunt disponibile date cu privire la zilele reale deşedinţe în instanţă. Numărul este luat din Actul privind stabilirea numărului de asistenţi judiciari în curţile districtuale(1968), împreună cu numărul din Actul privind stabilirea numărului de asistenţi judiciari din curţile de drept al muncii şisociale (1476). Împreună, masa de asistenţi judiciari este astfel de 3445. Cu toate ce asistenţii judiciari sunt în deplinăcalitate judiciară precum membrii unui complet de judecători, aceştia nu pot audia cauzele singuri, prin urmare, niciuncaz nu poate fi soluţionat de aceştia fără prezenţa unui judecător de carieră, care se ocupă de asemenea de întreagaprocedură. Conform Actului de Procedură Penală, curţile districtuale se adresează cauzelor ce implică infracţiunipedepsite cu cel puţin cincisprezece ani de închisoare în faţa unor complete formate din cinci judecători (doi de carieră şitrei asistenţi judiciari) şi cauzelor ce implică infracţiuni pedepsite cu închisoare între trei şi cincisprezece ani în faţa unuicomplet alcătuit din trei judecători (un judecător de carieră sau preşedinte şi doi asistenţi judiciari). De la schimbarea legiiîn 2008, asistenţii judiciari nu mai sunt implicaţi în procesele civile. Actul de Procedură Civilă prevedea complete din treijudecători (un judecător de carieră sau preşedinte şi doi asistenţi judiciari) în cauzele de dreptul familiei şi în litigiilelegate de drepturile de proprietate intelectuală. În prezent, doar judecătorii de carieră pot hotărî în aceste cauze.Elveţia: în două cantoane, precum şi în cadrul autorităţilor judiciare federale, nu există asistenţi judiciari; datele indicatecorespund unui număr de 20 cantoane; 4 cantoane nu au putut furniza cifrele.Douăzeci şi două state sau entităţi din 47 care indicat numărul de judecători de carieră, au indicat deasemenea numărul asistenţilor judiciari. Estonia, Portugalia şi UK-Irlanda de Nord, ce au furnizat datepentru exerciţiile anterioare, nu au putut indica numărul de asistenţi judiciari. În date brute, în 6 state acestnumăr nu s-a schimbat sau există schimbări minore (Finlanda, Franţa, Ungaria, Monaco, Spania şiElveţia), în 11 state, acest număr a scăzut (Belgia, Republica Cehă, Italia, Letonia, Muntenegru,Norvegia, Polonia, Slovenia, Suedia, UK-Anglia şi Ţara Galilor şi UK-Scoţia) şi în 3 state numărul acrescut (Bosnia şi Herţegovina, Danemarca şi “fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”). Germania şiSerbia nu au furnizat date pentru ciclurile de evaluare anterioare.Diferenţele între state, uneori semnificative, prin comparaţie cu ciclul de evaluare anterior, pot rezulta fiedintr-o eroare a datelor din exerciţiile anterioare (Polonia), din cauza sistemului (Muntenegru unde acest tipde judecători sunt recrutaţi dacă este nevoie de către Preşedintele Curţii Supreme, luând în considerare cănevoile şi, prin urmare, numărul nu sunt aceleaşi în fiecare an), sau deoarece aceste ţări au introdus reformeîn acest domeniu (spre exemplu, în Letonia, unde judecătorii neprofesionişti au fost eliminaţi în 2009).Cititorul trebuie să fie foarte atent atunci când interpretează raportul numărului de judecători neprofesioniştila 100000 locuitori. Într-adevăr, judecătorii neprofesionişti sunt indicaţi în cifre brute şi nu în echivalent normăîntreagă. Se poate întâmpla ca un judecător neprofesionist să lucreze doar câteva ore pe an, în timp ce alţiipot lucra în instanţă regulat.De fapt, scopul acestor cifre nu este acela de a stabili o comparaţie relevantă între state în ceea ce priveştenumărul judecătorilor neprofesionişti; acestea oferă pur şi simplu date referitoare la numărul de persoanecare, pe o perioadă variabilă, participă în administrarea justiţiei.Acest raport relevă în special unele state precum Danemarca, Norvegia şi Slovenia, unde sistemul judiciareste alcătuit dintr-un număr mare de judecători neprofesionişti, contrar statelor unde există un sistemcomplet profesionalizat.7.5 Judecata de către un juriu şi participarea cetăţenilorAceastă parte examinează mecanismele pentru numirea cetăţenilor (în principal, aleşi la întâmplare) de aparticipa într-un juriu însărcinat cu formularea de hotărâri asupra cauzelor penale. Serbia şi Regatul Unit alMarii Britanii au indicat faptul că în ţara lor există juraţi şi în cauzele civile.Este totuşi dificil pentru aceste state să găsească aceste date, deoarece distincţia nu este mereu clară întreasistenţii judiciari ce conduc şedinţe în instanţă ocazional şi juraţi (Austria, Luxemburg unde există asistenţijudiciari pentru chestiuni sociale, dar aceştia nu sunt înregistraţi, nici ca asistenţi judiciari, nici ca membri aiunui juriu, şi Slovenia).155

Figura 7.6 Juriu şi participarea cetăţenilor (Q50 şi Q51)JURIU CU PARTICIPAREACETĂŢENILORDa (21 state/entităţi)Nu (21 state/entităţi)Nu sunt furnizate dateNu este stat membru CoEComentariiAustria: asistenţii judiciari sunt prevăzuţi pentru infracţiunile ce se pedepsesc cu cel puţin cinci ani de închisoare.Azerbaidjan: în conformitate cu Codul de Procedură Penală, judecătorul poate desemna echipa de cercetare să includăparticiparea unui juriu, în următoarele împrejurări:- dacă pentru infracţiunea comisă de către acuzat pedeapsa prevăzută este închisoare pe viaţă;- dacă, o persoană acuzată că a comis o infracţiune foarte gravă solicită judecarea cauzei penale cu participarea unuijuriu.Această prevedere a Codului de Procedură Penală va intra în vigoare după adoptarea legii relevante ce reglementeazăactivitatea juraţilor.Belgia: Curtea cu Juri (Court of Assises) înfiinţată pentru toate cauzele penale şi pentru cauzele politice şi legate depresă, cu excepţia cauzelor legate de presă motivate de rasism sau xenofobie (Art. 150 din Constituţie)Bulgaria: cauzele penale, unde pedeapsa prevăzută este închisoarea pe o perioadă ce depăşeşte 5 ani – 2 juraţi, dacăpedeapsa este închisoarea pe o perioadă de peste 15 ani – 3 juraţi.Croaţia: Procedura penală prevede participarea de judecători asociaţi în procesul de judecată.Republica Cehă: asistenţi judiciari sunt angajaţi în Curţile Districtuale şi Curţile Regionale. Aceştia sunt aleşi deConsiliile Locale din comunitatea sau regiunea respectivă. Completul este alcătuit dintr-un judecător de carierăşi doi asistenţi judiciari. Acest complet hotărăşte la nivel de Curte Districtuală în procedurile penale şi înprocedurile civile în cauzele legate de angajare; la nivel de Curte Regională, în calitate de curte de primăinstanţă în procedurile penale, un astfel de complet poate hotărî în cauzele penale acolo unde legea prevede catermenul minim de pedeapsă cu închisoarea să depăşească cinci ani. De obicei, asistenţii judiciari individualiconduc şedinţe în instanţă 20 zile calendaristice într-un an calendaristic.Danemarca: la nivelul Curţilor Municipale, cauzele penale includ judecata de către un juriu, dacă procurorul districtualsolicită o sentinţă minimă de patru ani de închisoare. La nivelul Înaltelor Curţi, cauzele de apel includ judecata de cătreun juriu, dacă judecata la nivel de curte municipală a inclus această prevedere.Franţa: Legea nr. 2011-939 din 10 august 2011 privind participarea cetăţenilor la funcţionarea justiţiei penale şi lajudecarea minorilor prevede ca cetăţenii să poată fi chemaţi ca juraţi pentru a completa instanţa penală şi apelurilepenale, pentru a sprijini curtea în punerea în executare a sentinţelor şi camera în punerea în executare a sentinţelor curţiide apel. Pentru judecarea infracţiunilor enumerate la Articolul 399-2 din Codul de Procedură Penală şi a încălcărilorlegate de aceste infracţiuni (Articolul 399-2), curtea de magistraţi este alcătuită din trei judecători de carieră şi doi asesoridin rândul cetăţenilor. În mod similar, atunci când apelul se referă la infracţiunile prevăzute de articolele 399-2 şi 399-3de mai sus, divizia de apeluri penale a curţii de apel este alcătuită, pe lângă preşedinte şi doi consilieri şi de doi asesoridin rândul cetăţenilor. În cele din urmă, în punerea în executare a sentinţelor, pentru tratarea apelurilor împotrivahotărârilor la care se face referire în Articolul 712-7 din Codul de Procedură Penală (hotărâri referitoare la ridicareaperioadei de siguranţă, cauţiune sau suspendarea sentinţei), camera de punere în executare a sentinţelor din cadrulcurţii de apel este alcătuită, pe lângă Preşedinte şi doi judecători asistenţi, din doi asesori din rândul cetăţenilor. Instituţiaasesorilor pentru cetăţeni obişnuiţi şi punere în executare a sentinţelor a fost introdusă la data de 1 ianuarie 2012 caexperiment în jurisdicţia a două curţi de apel. Pentru cauzele penale în primă instanţă şi în apel (respectiv 9 şi 12156

membri), doi asesori din rândul cetăţenilor, împreună cu un judecător de carieră pentru contravenţiile şi infracţiunilecomise de minori. În plus, Legea nr. 2011-939 din 10 august 2011 a introdus asesori din rândul cetăţenilor pentrujudecarea infracţiunilor şi pentru punerea în executare a sentinţelor.Georgia: dacă acuzaţia prevede arestul ca sentinţă, cazul este audiat de un juriu, mai puţin în cazul în care se bazeazăpe o moţiune comună a părţilor prin care curtea este de acord să audieze cauza fără un juriu. Din cauză că audierile cujuraţi sunt o noutate în Georgia, până la 1 octombrie 2012, sistemul de juraţi va funcţiona doar în cadrul Curţii din Tbilisişi se vor audia doar cazuri de omor deosebit de grav. Din octombrie 2012, Curtea din Kutaisi va începe de asemenea săaudieze acelaşi tip de cauze printr-un sistem cu juraţi.Germania: în procedura penală germană nu există juraţi, dar asistenţi judiciari participa într-o mare parte din curţile dejudecată (instanţele cu asistenţi judiciari în Curţile Locale, camere pentru infracţiuni grave şi minore, precum şi încamerele pentru delincvenţă juvenilă din cadrul Curţilor Regionale). Aceştia îşi exercită serviciul judiciar de onoare(secţiunea 31 din Actul privind Constituirea Curţilor – [Gerichtsverfassungsgesetz – GVG]) în principala audiere cu puteride vot depline şi similare celor ale judecătorilor de carieră (secţiunea 30 subs. 1 din Actul privind Constituirea Curţilor).Judecătorii de carieră şi judecătorii de onoare hotărăsc împreună asupra vinovăţiei inculpatului şi asupra tendinţelorsentinţei. În conformitate cu secţiunea 240 subs. 2 din Codul de Procedură Penală (StPO), aceştia au dreptul de achestiona direct inculpaţii, martorii şi experţii în cadrul audierii principale. Aceştia deliberează asupra unei judecăţiîmpreună cu judecătorii de carieră (secţiunea 260 din Codul de Procedură Penală).Grecia: Există un juriu mixt alcătuit din judecători şi juraţi ce judecă anumite infracţiuni.Irlanda: Cazurile clasate ca infracţiuni grave în baza Constituţiei sau în care fie acuzatul, fie acuzarea şi-a exercitat undrept de judecare a cauzei în faţa unui juriu.Italia: Doar pentru infracţiunile grave, precum omorul.Malta: Acest lucru este aplicabil cauzelor ce implică infracţiuni pedepsite cu închisoare pe o durată de peste 10 ani sau,în cazul cauzelor pedepsite cu închisoarea pe o perioadă ce depăşeşte patru ani, în cazul în care acuzatul alege să fiejudecat de un juriuMonaco: Vizează cauzele aduse în faţa Curţii Penale, echivalentă a Cour d’Assises în Franţa.Muntenegru: În primă instanţă, cauzele penale, cu excepţia cazurilor de crimă organizată, corupţie, terorism şi crime derăzboi.Norvegia: Toate cauzele penale din Norvegia încep în curţile de primă instanţă. Sistemul de juraţi este ataşatprocedurilor de apel, în a doua instanţă. Juriul decide asupra vinovăţiei în apelurile unde acuzarea vizează prevederipenale cu sentinţe ce depăşesc şase ani. Acest lucru înseamnă că în cauzele penale, o judecată cu juraţi esteobligatorie în curtea de apel, atunci când apelul vizează evaluarea probelor de vinovăţie şi pedeapsa prevăzută pentruinfracţiune depăşeşte şase ani. Juriul decide dacă acuzatul va fi sau nu găsit vinovat.Portugalia: Oricând se solicită o judecată cu juraţi de către Procuratură, reclamant sau inculpat, îi revine unui completde juraţi să judece cauzele referitoare la infracţiuni împotriva identităţii culturale şi a integrităţii persoanelor şi infracţiuniîmpotriva siguranţei naţionale sau referitoare la acele infracţiuni pentru care pedeapsa aplicată abstract, depăşeşte 8 anide închisoare şi nu sunt sau nu pot fi judecate de o instanţă formată dintr-un singur judecător.Federaţia Rusă: Conform Articolului 30 (2) din Codul de Procedură Penală, la cererea persoanei acuzate, cauza penalăce îl vizează poate fi examinată de un judecător de carieră şi de 12 juraţi. Judecata de către un juriu în cazurile iniţiate înrelaţie cu mai multe infracţiuni grave ce intră în competenţa curţilor de jurisdicţie generală de la nivelul entităţii federalesunt care sunt enumerate la Articolul 31 (3) din Codul de Procedură Penală al Rusiei (această listă a fost modificată pedurata anului 2010). Statutul juraţilor este definit în Legea Federală “Despre juraţi în instanţele federale cu jurisdicţiegenerală în Federaţia Rusă” (20 august 2004, nr. 113-FZ).Serbia: Atât în cauzele penale cât şi în cele civile.Spania: Juriul judecă următoarele infracţiuni: împotriva persoanei, comise de oficiali publici în exercitarea atribuţiilor,împotriva libertăţii şi siguranţei, incendiere.Suedia: Doar cazurile de calomnie/libertate de exprimare includ judecata de către un juriu.Elveţia: În 2010, unele cantoane încă utilizau juraţi. Această alcătuire de curte nu se mai află în Codul de ProcedurăPenală din Elveţia ce a intrat în vigoare la 1.1.2011. Totuşi, cantonul Tessin a păstrat juraţii pe baza unei legi locale.FYROM: Nu există judecată realizată de juriu. Totuşi, în unele tipuri de cauze, asistenţi judiciari sunt incluşi în completelede judecatăUcraina: Toate tipurile de cauzeUK-Anglia şi Ţara Galilor: Cauze penale, civile şi privind decese violente (coroner)UK-Irlanda de Nord: Cauzele Curţii Coroanei (Crown Court), ale Curţii pentru Decesele violente (Coroner Court) şiunele cauze civile ale Înaltei Curţi.UK-Scoţia: Penal - În cauzele penale privitoare la infracţiuni grave, procurorii pot alege să acţioneze printr-o procedurăsolemnă ce rezultă în judecată de către un juriu (de 15). Puterile de hotărâre ale judecătorilor sunt mai mult decâtsumare. În jur de 5% din cauzele penale din Scoţia sunt cazuri solemne. Civil: în cea mai înaltă curte civilă (Court ofSession) există o prevedere referitoare la dovadă în faţa unui juriu (din 12). Un mic procent de 1% din cauzele civile pean ar proceda astfel în orice an.23 state sau entităţi au menţionat explicit utilizarea juraţilor conform celor definite mai sus, anume, cu juraţidin rândul cetăţenilor. Doar 9 dintre acestea au putut indica numărul de cetăţeni ce au participat în cadrulunui juriu în 2010.Harta arată distribuirea în Europa între state cu şi fără mecanismul ce prevede participarea juraţilor dinrândul cetăţenilor. Pe hartă se poate vedea un centru de state sau entităţi din Europa Centrală şi de Est încare sistemul de juraţi este necunoscut. Acest sistem este acum o caracteristică a statelor sau entităţilorVest-Europene. Acesta vizează de asemenea şi Federaţia Rusă. Pentru Azerbaidjan şi Georgia, se parecă există o lege cu privire la juraţi, dar nu a intrat încă în vigoare.157

În cadrul acestei categorii din urmă, măsura utilizării juraţilor din rândul cetăţenilor nu este aceeaşi de la statla stat. Exemplul ţărilor scandinave arată gradul de răspândire a acestei practici. În Suedia, 0,4 la 100 000cetăţeni sunt chemaţi pentru a fi juraţi, 23 în Danemarca şi 136 în Norvegia; Spania cu 6 cetăţeni la100 000 locuitori, Federaţia Rusă cu 22, Muntenegru cu 24 şi Malta cu 136 intră în intervalul de mijloc.Două entităţi din Regatul Unit sunt clasificate în vârful ierarhiei. Această cifră se ridică la 328 persoane la100 000 locuitori pentru UK-Anglia şi Ţara Galilor şi 1389 pentru UK-Irlanda de Nord.7.6 Tendinţe şi concluziiÎn general, sistemele judiciare ale statelor membrei din Europa Centrală şi de Est operează cu un raportjudecători - locuitori mai mare decât în statele sau entităţile din Europa de Vest.Există o tendinţă în majoritatea statelor sau entităţilor europene către stabilitate a numărului de judecători peperioada 2006 - 2010, cu toate că unele state în tranziţie îşi continuă reformele prin creşterea resurselordedicate funcţiei judiciare (Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Lituania, Muntenegru, şiTurcia).Alcătuirea sistemului judiciar în judecători de carieră, judecători ocazionali şi asistenţi judiciari este ocaracteristică puternică în diferite tipuri de sisteme judiciare. Unele sisteme se bazează pe deplin pejudecători de carieră, sau utilizează rar asistenţi judiciari, în timp ce alte sisteme (Europa de Nord) sebazează mult pe asistenţii judiciari ce pot interveni fie autonom, fie în complete conduse de judecători decarieră. Pentru statele ce experimentează coabitarea judecătorilor de carieră şi a asistenţilor judiciari,evoluţia tinde în special spre a pune accentul de profesionalizarea sistemului judiciar. Uneori, judecătoriiocazionali pot asista judecătorii permanenţi pentru a gestiona o creştere a volumului de lucru.Unele state membre (Olanda) utilizează judecători ocazionali pentru a depăşi dificultăţi specifice (posturilibere) sau structurale (restanţe judiciare dificil de eliminat), dar acest lucru nu constituie o tendinţă puternică.Europa este împărţită cu privire la utilizarea juraţilor şi o împărţire destul de clară poate fi observată întreEuropa de Vest (la care se adaugă Azerbaidjan şi Federaţia Rusă), ce sprijină un asemenea sistem pentrutipuri specifice de cauze (în special infracţiuni), şi Europa Centrală şi de Est, unde statele nu prevăd unasemenea sistem - sau au renunţat la aceste sisteme ce ar putea părea ca o caracteristică a sistemelorjudiciare aşa cum obişnuiau acestea să fie înainte de trecerea la democraţie.Alcătuirea sistemului judiciar, mai mult sau mai puţin bazată pe judecători de carieră, afectează puternicbugetele dedicate instanţelor, inclusiv alocarea de articole de buget, cheltuite în mare parte pe salariile dinsistemele ce se concentrează pe judecătorii de carieră şi sunt relativ limitate în statele sau entităţile ce sebazează pe Magistraţi, cum e cazul Regatului Unit (vezi capitolul 2).Capitolul 8. Personal auxiliarExistenţa, pe lângă judecători, a personalului competent cu roluri definite şi cu statut recunoscut este ocondiţie esenţială pentru funcţionarea eficientă a sistemului judiciar.Se disting cinci tipuri de personal auxiliar:• Funcţia de “Rechtspfleger”, inspirată din sistemele german şi austriac. Uniunea Europeană aRechtspfleger şi a Grefierilor de instanţă (EUR) stabileşte Rechtspfleger ca organ judiciar independent,ancorat în constituirea şi realizarea de sarcini atribuite lui prin lege. În Cartea Verde a GrefieruluiEuropean publicată în 2008, Uniunea Europeană a Rechtspfleger şi a Grefierilor de instanţă (EUR) aindicat faptul că “atribuţiile judiciare, precum şi atribuţiile referitoare la administrarea justiţiei, alocate altorinstituţii decât instanţelor, sunt atribuite Grefierului European pentru gestionare şi finalizareindependentă şi auto-depedentă. Acesta este un organ independent obiectiv de administrare a justiţiei.În hotărârile sale, se supune doar legii şi justiţiei”. Rechtspfleger nu asistă judecătorul, ci lucrează alăturide acesta şi poate îndeplini diverse atribuţii juridice, spre exemplu, în domeniul dreptului familiei şitutelei, în dreptul succesoral, dreptul funciar, registrelor comerţului. Acesta este de asemenea competentîn luarea de hotărâri judiciare independente cu privire la acordarea cetăţeniei, în a emite ordine de plată,în executarea hotărârilor judecătoreşti, licitaţii de bunuri imobile, cauze penale, punerea în executare ahotărârilor în cauzele penale (inclusiv, de a emite mandate de arestare), ordine de executare asentinţelor de neacordare a custodiei sau ordine de muncă în folosul comunităţii, de acuzare în curţiledistrictuale, hotărâri cu privire la asistenţa juridică etc.;158

• Personal auxiliar a căror atribuţie este să asiste direct judecătorii. Aceştia pot fi numiţi fie consilierijudiciari, fie arhivari (registratori). În cea mai mare parte, aceştia joacă un rol în audieri, asistândjudecătorii sau completele de judecători; oferă asistenţă în întocmirea hotărârilor sau cerceteazăjurisprudenţa;• Personal responsabil cu diferite probleme administrative, precum şi cu managementul instanţei. Spreexemplu, şefii unităţilor administrative ale instanţelor, ai departamentelor financiare sau aidepartamentelor de tehnologia informaţiei se încadrează în această categorie. Personalul administrativresponsabil cu înregistrarea sau înaintarea cauzelor este de asemenea inclus în această categorie;• Personal tehnic. Spre exemplu, personalul responsabil cu echipamentele IT, securitate şi curăţenie;• Alte tipuri de personal auxiliar, inclusiv tot personalul ce este posibil să nu se fi inclus la celelalte patrucategorii enumerate mai sus.Uniunea Europeană a Rechtspfleger şi a Grefierilor de instanţă (EUR) a fost consultată pentru pregătireaacestui capitol.8.1 Personal auxiliar: număr şi distribuirePatruzeci de state sau entităţi (cu excepţia următoarelor: Danemarca, Islanda, Spania, Suedia, Ucraina,UK-Irlanda de Nord şi UK-Anglia şi Ţara Galilor) au furnizat numărul total de personal auxiliar ce lucreazăîn instanţe. 5 din aceste 7 state sau entităţi au furnizat acest număr aferent exerciţiului anterior. Franţa,Grecia şi Turcia nu au putut oferi cifre separate cu privire la personalul ce lucrează pentru judecători şi lapersonalul ce lucrează pentru procurori; cifra indicată le include pe amândouă şi nu a fost luată înconsiderare atunci când s-au calculat mediile europene.Doar 34 state au putut comunica cifre detaliate cu privire la personalul auxiliar în conformitate cu acestecategorii propuse. Spania, de exemplu, a raportat că nu a fost posibil să aloce personalul în categoriilepropuse, din moment ce nu corespund pe deplin descrierii şi în unele cazuri, personalul de instanţăîndeplineşte funcţii ce ar corespunde mai multor categorii. Aceeaşi situaţie este întâlnită în Finlanda şiSlovenia. Unele state au furnizat date pentru diferitele categorii, în timp ce au indicat că acestea suntdiferite în sistemul lor naţional (Slovacia). Mai mult, nu toate ţările au interpretat diferitele categorii în acelaşifel (ex. Belgia, Lituania şi San Marino cu privire la “personalul responsabil cu sarcinile administrative şi demanagement”, “personalul tehnic” şi la “alt personal auxiliar”) şi chiar într-un singur stat, personalul nu a fostclasificat în conformitate cu aceleaşi categorii pe durata a două exerciţii (Federaţia Rusă, Serbia). Mai multestate au clasificat la "alt personal auxiliar" categorii de personal ce au făcut parte din celelalte categorii încadrul exerciţiilor anterioare sau au detaliam mai exact distribuirea personalului între 2008 şi 2010 (“fostaRepublică Iugoslavă a Macedoniei", Turcia). O modificare a numărului absolut pe categorie ar fi, prinurmare, dificil de analizat.În plus, unele atribuţii îndeplinite de oficialii de instanţe în unele state sunt realizate de societăţi private înbaza unui contract (întreţinere hardware, securitate şi întreţinere clădire etc.). Aceste elemente trebuie să sereflecte în alocarea articolelor de buget în instanţe, între personal şi costul serviciilor externe (vezi capitolul2 de mai sus).Cea de-a cincea categorie "Alt personal auxiliar" a fost înţeleasă în moduri diferite, în special, după cumurmează: formatorii ( Republica Cehă, Muntenegru), persoanele ce furnizează documente către părţi(Republica Cehă), asistenţii de instanţă (Bulgaria, Polonia), executorii judecătoreşti (Cipru), consilieriipreşedintelui, secretarii de şedinţă, şefii de birouri, contabilii (Finlanda), asistenţii judiciari şi personalultemporar (Franţa), asistenţii, recepţionerii, portarii (Italia), responsabilii cu întocmirea în particular ajurisprudenţei Curţii Supreme (Letonia), personalul temporar(Luxemburg), judecătorii-asistenţi, asistenţiijuridici şi consilieri de probaţiune (România), personal de secretariat şi de suport administrativ (SanMarino), psihologi, educatori, lucrători sociali ai unor instanţe (Turcia). Luând în considerare diversitateasarcinilor atribuite acestor persoane, este clar că alte state le-au clasificat în alte categorii, fapt ce a făcutcompararea categoriilor dificilă.Toate aceste elemente trebuie luate în considerare când analizăm datele furnizate la acest capitol.159

Tabelul 8.1 Distribuirea personalului auxiliar în instanţe (Q52)State/entităţiNumărtotalpersonalauxiliar celucrează îninstanţePersonal auxiliar(Rechtspfleger sau organsimilar)Numărabsolut (FTE)Personal auxiliar a căruisarcină este să asistejudecătorii, ca registratorii% Numărabsolut (FTE)Personal responsabil cusarcinile administrative şi demanagement al instanţei% Numărabsolut (FTE)% Numărabsolut(FTE)Personal tehnic% Numărabsolut(FTE)Alt personal auxiliar%Albania 775 NAP 405 52,3% 92 11,9% 162 20,9% 116 15,0%Andorra 113 18 15,9% 83 73,5% 8 7,1% 3 2,7% 1 0,9%Armenia 618 NA NA NA NA NAAustria 4642 757 16,3% 26 0,6% 3816 82,2% 43 0,9% 0 0,0%Azerbaidjan 2295 NAP 935 40, 7% 1037 45,2% 323 14 , 1% NAPBelgia 5632 NAP 1768 31,4% 2921 51,9% 943 16,7% NAPBosnia şi Herţegovina 2988 138 4,6% 1062 35,5% 1414 47,3% 374 12,5% 0 0,0%Bulgaria 5866 NAP 1679 28,6% 1884 32,1% 2183 37,2% 120 2,0%Croaţia 6944 600 8,6% 5209 75,0% 355 5,1% 780 11,2% NAPCipru 463 NAP 141 30,5% 141 30,5% 133 28,7% 48 10,4%Republica Cehă 9498 2105 22,2% 4564 48,1% 1952 20,6% 833 8,8% 44 0,5%Danemarca NA 275 NA NA NA NAEstonia 976 67 6,9% 468 48,0% 339 34,7% 91 9,3% 11 1,1%Finlanda 2285 NAP NA NA NA NAFranţa 21105 NAP 18189 86,2% 1500 7,1% 927 4,4% 489 2,3%Georgia 1622 NAP 549 33,8% 914 56,4% 159 9,8% NAPGermania 53649 8460 15,8% 29143 54,3% 7477 13,9% 1280 2,4% 7 285 13,6%Grecia 6760 NAP NA NA NA NAUngaria 7713 590 7,6% 3413 44,2% NAP 3710 48,1% NAPIslanda NA NAP NA NA NA NAIrlanda 1028 29 2,8% 891 86,7% 108 10,5% NAP NAPItalia 24661 NAP 9699 39,3% 107 0,4% 702 2,8% 14 153 57,4%Letonia 1601 NAP 1082 67,6% 354 22,1% 160 10,0% 5 0,3%Lituania 2489 NAP 1211 48,7% 704 28,3% 426 17,1% 148 5 9%Luxemburg 303 NAP 150 49,5% 108 35,6% 5 1,7% 40 13,2%Malta 374 NAP 274 73,3% 100 26,7% NAP NAPMoldova 1570 NAP 449 28,6% 783 49,9% 338 21,5% NAPMonaco 38 NAP 18 47,4% 14 36,8% 6 15,8% NAPMuntenegru 1065 1 0,1% 111 10,4% 62 5,8% 691 64,9% 200 18,8%Olanda 6674 NAP NA NA NA NANorvegia 799 NAP NA 25 3,1% NA NAPolonia 35946 1865 5,2% 20283 56,4% 7058 19,6% 3536 9,8% 3 204 8,9%Portugalia 6631 NAP 6010 90,6% 339 5,1% 273 4,1% 9 0,1%România 8481 NAP 5325 62,8% 1427 16,8% 1729 20,4% NAPFederaţia Rusă 96128 NAP 46272 48,1% 27665 28,8% 22191 23,1% NAPSan Marino 50 NAP 9 18,0% 1 2,0% NA 40 80,0%Serbia 11040 NAP 3407 30,9% 5334 48,3% 2299 20,8% NAPSlovacia 4468 813 18,2% 2086 46,7% 1569 35,1% NAP NAPSlovenia 3274 436 13,3% NA NA NA NASpania NA 4456 NA NA NA NASuedia NA NAP 2800 1179 NA NAElveţia 4366 16 0,4% 1783 40,8% 2436 55,8% 44 1,0% 87 2,0%FYROMacedonia 2302 NAP 334 14,5% 1620 70,4% 170 7,4% 178 7,7%Turcia 22011 NAP 20366 92,5% 511 2,3% 692 3,1% 442 2,0%Ucraina NA NAP NA NA NA NAUK-Anglia şi Ţara Galilor NA NA NA NA NA NAUK-Irlanda de Nord NA NA NA NA NA NAUK-Scoţia 1500 NAP 1350 90,0% 150 10,0% NAP NAPMedia 9042,5 1289,1 9,9% 5320,7 49,3% 2097,3 27,4% 1506,9 15,0% 1267,6 11,5%Mediana 2988,0 513,0 8,1% 1280,5 48,0% 743,5 26,7% 400,0 10,6% 87,0 2,3%Minimum 38,0 1,0 0,1% 9,0 0,6% 1,0 0,4% 3,0 0,9% 0,0 0,0%Maximum 96128,0 8460,0 22,2% 46272,0 92,5% 27665,0 82,2% 22191,0 64,9% 14153,0 80,0%Notă: pentru Franţa şi Grecia, nu există diferenţiere între personalul auxiliar ataşat judecătorilor şi cel ataşatprocurorilor.ComentariiAndorra: Din moment ce numărul judecătorilor de primă instanţă (BATLLIA) a crescut de la 10 la 12, a fost nevoie şi decreşterea numărului de personal auxiliar. Totuşi, bugetul pentru anul 2010 nu a fost niciodată aprobat de Parlament şi s-a utilizat bugetul pentru 2009. Ca rezultat, posturile vacante nu au putut fi ocupate. Cu bugetul din 2009, a fost posibilăcreşterea personalului IT şi de întreţinere cu încă un loc. Este evident că pentru o ţară atât de mică, estenecorespunzător să ne bazăm pe procente. De exemplu, în cazul de faţă, exista un membru al personalului IT şi numărula crescut cu încă un membru al personalului, prin urmare, ca procent, creşterea a fost foarte mare. La prima categorie,au fost incluşi toţi grefierii celor trei jurisdicţii. La a doua categorie, a fost inclus întreg personalul responsabil cu asistareagrefierilor sau cel cu responsabilităţi în relaţie cu citaţiile şi procedurile judiciare. Aceştia se află sub jurământ. La a treiacategorie, au fost incluşi membrii personalului Înaltului Consiliu de Justiţie, responsabil cu servicii generale. Lapersonalul tehnic, au fost adăugaţi tehnicianul IT şi personalul de întreţinere. Pentru alt tip de personal auxiliar, a fostadăugată persoana responsabilă cu biblioteca.Austria: unii membri ai personalului de curăţenie sunt încă angajaţi de instanţe şi sunt trecuţi la categoria “personaltehnic”. În caz de pensionare, de obicei, posturile nu mai sunt ocupate, deoarece acest tip de muncă este realizată decompanii de curăţenie din exterior.160

Belgia: cifra referitoare la "personalul auxiliar ce asistă judecătorii" include grefieri şi consilieri juridici, cifrareferitoare la "personal responsabil cu diferite sarcini administrative" include personalul administrativ dincadrul grefei, ataşaţi departamentului de management al resurselor umane, personal delegat diviziilor specificepentru organizare judiciară.Danemarca: funcţia de ‘ Rechtspfleger, conform celor descrise mai sus, pare similară cu poziţia unui judecător asistentîn cadrul instanţelor daneze.Finlanda: personalul de birou: 1479, responsabili cu trimiterea citaţiilor: 272, judecători districtuali ucenici (trainee): 130,judecători districtuali juniori: 15, referendari: 389.Franţa : numărul total include personalul ce lucrează în jurisdicţii administrative.Georgia: datele din 2008 nu au inclus datele de la Curtea Supremă din Georgia.Italia: procentul ridicat de “alt personal auxiliar” în Italia se datorează unei interpretări foarte stricte a definirii principalelorcategorii.Letonia:a. La secţiunea “Personal auxiliar a cărui atribuţie este asistarea judecătorilor”, s-a contabilizat următorul personal:asistenţi ai judecătorilor, secretari de şedinţă în instanţă, interpreţi de instanţă.b. La secţiunea “Personal responsabil cu diverse sarcini administrative şi cu managementul instanţelor”, s-a menţionaturmătorul personal: asistent al judecătorului şef, şeful Cancelariei, şef adjunct al Cancelariei, secretar de instanţă,arhivar, administrator şi consultant.c. La secţiunea “Personal tehnic”, s-a menţionat următorul personal: curieri de instanţă, lucrători ce prestează muncăfizică.Lituania: personal responsabil cu diferite sarcini administrative: cancelari şi asistenţii lor, consilieri aipreşedintelui de instanţă, responsabili financiari, secretari ai administraţiei instanţelor, specialişti IT, contabilietc. Personal tehnic: angajaţi ce lucrează în baza unor contracte de muncă, adică, şoferi, responsabili cucurăţenia etc.; Alţii: alt personal auxiliar (funcţionari civili şi ce lucrează pe bază de contracte de muncă).Luxemburg: conform celor expuse la evaluarea din 2008, cifra personalului tehnic conţinea de asemenea personaltemporar cu contracte de angajare pe perioadă determinată. În cazul raportului din 2010, cifra a scăzut la 5. RegistrulCurţii Constituţionale nu deţine personal specific; atribuţiile sale sunt realizate de Registrul Curţii Superioare de Justiţie.Cifra furnizată nu include personalul IT, deoarece acest serviciu depinde de Centrul IT Naţional. Trebuie observat deasemenea că munca unor grefieri include şi sarcini administrative.Monaco: numărul total al personalului auxiliar responsabil cu asistarea judecătorilor în aceeaşi manieră cu grefieriiinclude toţi grefierii de primă instanţă, de curţi de apel şi ai Curţii Supreme de Justiţie. Numărul total al personaluluiresponsabil cu sarcini legate de administraţie şi management al instanţelor include următoarele categorii în curţile cucele trei jurisdicţii: contabili şefi, şefi ai cancelariei, şefi şi oficiali ai arhivei, manageri ai serviciului poştal, curieri,transportori, şefi ai serviciilor auxiliare, şefi ai serviciilor economic şi administrativ, consilieri ai preşedintelui, consultanţi,specialişti, directori serviciu documentaţie şi copiere, traducători. Cifrele pentru 2008 au inclus numărul de personalauxiliar al curţilor de primă instanţă şi al curţilor de apel, conform planului de personal. Diferenţa dintre numărul depersonal auxiliar ce asistă judecătorii în aceeaşi manieră cu grefierii dintre anul 2008 şi 2010 este explicată de faptul căîn 2008 au fost incluşi şi consilierii preşedintelui, consultanţi, traducători şi interpreţi.România: 5325 reprezintă numărul de grefieri cu atribuţii judiciare; 1427 – numărul de grefieri registratori, grefieridocumentarişti, grefieri statisticieni, grefieri arhivari şi funcţionari publici; 1729 – numărul personalului IT, personaluluicontractual şi alt personal (aprozi, agenţi de procedură, şoferi).Federaţia Rusă: cifrele pentru anul 2008 nu pot fi comparate cu cifrele pentru anul 2010.Slovacia: din cauza categorizării diferite, nu este posibilă excluderea numărului de personal tehnic şi de alt personalauxiliar din numărul de personal de la categoria nr. 3. Categoria 'Rechtspfleger' include 738 oficiali de înaltă curte şi 75oficiali de probaţiune şi de mediere.Slovenia: numărul 3274 (valabil de la 31.12.2010) conţine următoarele categorii: secretari de instanţe: 18; consilierijudiciari seniori: 398; alt personal de instanţă: 2858. În plus, există următorul personal ce nu a fost inclus în această cifră:grefierii de instanţă: 436; instanţe locale – grefieri de curte funciară: 198; instanţe locale – grefieri de curte de punere înexecutare: 200: curţi districtuale – grefieri registru al comerţului: 38.Spania: numărul total al 'Secretarios Judiciales' (categoria 1) include 3477 profesionişti şi 979 personal ocazional. Înrelaţie cu reformele sistemului judiciar, Consiliul Miniştrilor a aprobat crearea a 150 noi unităţi judiciare în 2010: 134 curţi,16 posturi pentru judecători (Înalta Curte Naţională şi Înaltele Curţi Regionale de Justiţie) şi 50 posturi pentru judecătoriteritoriali. Aceştia din urmă reprezintă o cifră nouă prevăzută de Planul Strategic de Modernizare a Sistemului de Justiţiepentru a promova acoperirea de posturi judiciare de judecători de carieră cu înaltă calificare.Elveţia: categoria Rechtspfleger este cunoscută doar în două cantoane(Glarus şi Thurgau): există în total 16Rechtspfleger în aceste două cantoane. Referitor la restul personalului, patru cantoane nu au putut oferi date detaliate.De aceea, datele indicate sunt rezumate la 22 cantoane şi la sistemul judiciar federal.Turcia: trebuie notat că în sistemul judiciar turc, posturile pentru personalul de instanţă/personal de parchet au o naturăflexibilă. În funcţie de nevoi, locurile de numire pentru acest personal pot fi schimbate de comisii de justiţie, în cadrul arieide jurisdicţie. De aceea, este foarte dificil de făcut o distincţie între personalul de instanţă şi personalul de parchet.UK-Anglia şi Ţara Galilor: Serviciul Curţilor şi Tribunalelor Majestăţii Sale (HMCTS) a fost creat în 1 aprilie 2011,neputând furniza numere specifice pentru categoriile de mai sus. La 30 octombrie 2011, numărul de personal angajat deHMCTS era de 19535,46 FTE.Multe state şi-au crescut semnificativ numărul de personal auxiliar din cauza reformelor judiciare (60% înAzerbaidjan din 2006), a creării de noi posturi sau noi funcţii precum manageri de instanţă, grefieri şefi saupersonal de recepţie (Azerbaidjan, Georgia) sau din cauza unor modificări în jurisdicţia instanţelor, cerezultă în redistribuirea personalului de instanţă (Serbia).161

Figura 8.2 Distribuirea personalului auxiliar pe categorie, în %(Q52)RechtspflegerPersonal responsabil cu sarcinile administrative şi de management alinstanţelorAlt personal auxiliarPersonal auxiliar a cărui sarcină este de a asista judecătorii, precumregistratoriiPersonal tehnicFigura 8.2 ia în considerare 34 state sau entităţi ce au furnizat date detaliate. Unele dintre acestea au utilizatdoar două sau trei din categoriile propuse.Armenia, Finlanda, Grecia, Olanda, Norvegia, Slovenia au furnizat un număr total de personal auxiliar celucrează în instanţe, fără a putea distribui personalul în diversele categorii propuse, deseori diferite decategoriile lor naţionale. Danemarca şi Spania au furnizat doar date referitoare la Rechtspfleger sau la unorgan similar. Islanda, Suedia, Ucraina, UK-Anglia şi Ţara Galilor şi UK-Irlanda de Nord nu au furnizatdate sau au furnizat date insuficiente. Prin urmare, niciuna din aceste ţări nu apare în figura 8.2.Majoritatea diferenţelor dintre state se poate observa cu privire la personalul auxiliar din instanţe (altul decâtRechtspfleger). Aceste diferenţe rezultă din interpretarea diferită a diferitelor categorii (în particular acategoriei « Alt personal auxiliar » ce nu exista în evaluările anterioare şi care apare, ca rezultat alcaracterului său imprecis, ca o categorie "universală") sau din abordările privind organizarea curţii în statelemembre sau entităţi. Prin urmare, nu permite nicio concluzie specifică referitoare la eficienţa lucrului dininstanţă.În majoritatea statelor sau entităţilor europene, majoritatea personalului auxiliar ce lucrează în instanţe esteînsărcinat cu asistarea directă a judecătorilor. În Turcia, această categorie reprezintă 92,5% din personalulauxiliar, 90,6% în Portugalia şi 86,7% în Irlanda. Totuşi, un număr mic de membri ai personalului auxiliar(sub 15% din totalul personalului auxiliar ce lucrează în instanţe) sunt responsabili cu asistarea judecătoruluiîn Muntenegru (10,4%) şi în “fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” (14,5%). Cifra foarte scăzută dinAustria (0,6%) nu este indicativă, din moment ce judecătorii sunt asistaţi de Rechtspfleger (reprezentând16,3% din personalul auxiliar).Diferenţe similare sunt frecvente în cazul personalului responsabil cu sarcini administrative şi demanagement şi în cazul personalului tehnic. 82,2% din personalul auxiliar din Austria este responsabil cusarcinile administrative şi de management şi 0,9% aparţin personalului tehnic, în timp ce Croaţia utilizeazădoar 5,1% din personalul auxiliar pentru sarcini administrative şi de management şi 11,2% pentru personalultehnic.162

Pentru Franţa şi Grecia, figurile 8.3 şi 8.4 de mai jos se referă la numărul membrilor personalului auxiliar aferentjudecătorilor şi procurorilor per judecător sau per procuror, din moment ce aceste state nu au putut diferenţia personalulauxiliar aferent judecătorilor şi cel aferent procurorilor.Figura 8.3 Numărul membrilor personalului auxiliar per judecător de carieră (Q46, Q52)NUMĂRUL PERSONALULUI AUXILIARLA UN JUDECĂTOR DE CARIERĂSub 2 (3 ţări)între 2 şi sub 3 (9 ţări)între 2 şi sub 5 (25 ţări)5 şi peste (4 ţări)Nu sunt furnizate dateNu este stat membru CoEBLRLIE1.63.69.64.5În majoritatea statelor sau entităţilor (25 din 47), există între 3 şi 4 membri ai personalului auxiliar ce lucreazăpentru un judecător de carieră. Raportul cel mai mare (5 şi peste) este întâlnit în Georgia, Irlanda, Malta şiUK-Scoţia. Se poate observa că în Malta, mai mult de 10 persoane lucrează pentru un judecător de carieră.În Luxemburg, Monaco şi Norvegia, mai puţin de 2 membri ai personalului auxiliar lucrează pentru unjudecător de carieră.Faptul că raportul se aplică doar judecătorilor de carieră depăşeşte procentul prevăzut de statele de DreptComun,mai exact,UK-Scoţia, singura care a furnizat date, unde o proporţie semnificativă a personaluluiauxiliar asistă judecători neprofesionişti.Multe state şi-au mărit numărul de personal auxiliar per judecător de la ultimul exerciţiu de evaluare. Deexemplu, Azerbaidjan a creat noi posturi de asistenţi pentru judecători, consultanţi IT în instanţe etc. pentrua creşte, în viitorul apropiat, numărul de personal auxiliar de la 3 la 4 per judecător de carieră.Acest raport oferă informaţii generale cu privire la resursele umane pe care statul le rezervă sistemuluijudiciar propriu. Figura 8.4 indicată mai jos este mai detaliată, din moment ce oferă informaţii cu privire laasistenţa concretă şi specifică pentru judecător atunci când gestionează procedurile judiciare până laformularea hotărârii.163

Figura 8.4 Numărul membrilor personalului auxiliar a cărui sarcină este să asiste judecătorul perjudecător de carieră (Q46, Q52)NUMĂRUL PERSONALULUI AUXILIARA CĂRUI SARCINĂ ESTE SĂ ASISTEJUDECĂTORUL PER UN JUDECĂTOR DE CARIERĂSub 2 (23 ţări)între 2 şi sub 3 (7 ţări)între 2 şi sub 5 (2 ţări)5 şi peste (3 ţări)Nu sunt furnizate dateNu este stat membru CoEBLRLIE0.50.67.01.4Majoritatea statelor (23 state) au sub 2 asistenţi per judecător de carieră, în timp ce Croaţia, Franţa, Suediaşi Turcia au între 2,6 şi 2,8 asistenţi per judecător. Portugalia, Irlanda şi UK-Scoţia înregistrează cel maimare raport (de la 3 la mai mult de 7).164

Figura 8.5 Numărul judecătorilor de carieră vs numărul personaluluiauxiliar la 100 000 locuitori în 2010 (Q46, Q52)Personal auxiliar (la 100 000locuitori):- Media = 71,5- Mediană = 62,3Judecători de carieră (la 100 000locuitori):- Media = 22,7- Mediană = 18,4Personal auxiliar la 100 000 locuitoriJudecători la 100 000 locuitoriFranţa şi Grecia: numărul judecătorilor sau procurorilor de carieră vs numărul de personal auxiliaraferent judecătorilor şi cel aferent procurorilor.Mediana europeană este de 62,3 membri ai personalului auxiliar la 100.000 locuitori, cu poziţii extreme,precum Norvegia şi Armenia (sub 20 membri ai personalului auxiliar la 100.000 locuitori) şi Serbia,Muntenegru, Slovenia şi Croaţia (peste 150 membri personal auxiliar la 100.000 locuitori).Cele 4 state din urmă prezintă de asemenea un număr ridicat de judecători la 100.000 locuitori şi se pare căexistă o corelare: un număr mare de judecători lucrează cu un personal numeros şi invers. Totuşi, aceeaşicorelare nu se observă în cazul tuturor statelor: în Luxemburg şi România, un număr mare de judecătorilucrează cu un personal relativ redus.Încă o dată, datele pentru Andorra, Monaco şi San Marino trebuie interpretate cu atenţie, dată fiindpopuaţia scăzută a acestora.165

Număr personal auxiliar per judecător de carierăVariaţia medie bianuală între 2006 şi 2010Figura 8.6 Variaţia medie bianuală între 2006 şi 2010 a numărului personaluluiauxiliar per un judecător de carieră, în % (Q46, Q52)Variaţia medie bianuală 2006-2010Franţa şi Grecia: se referă la numărul total al personalului auxiliar aferent judecătorilor şi procurorilor înrelaţie cu numărul total de judecători şi procurori.Pentru 35 state sau entităţi, a fost posibilă calcularea indicatorului de variaţie anuală medie între 2006 şi2010 (Germania, Bulgaria şi Georgia sunt raportate doar pentru informare, din moment ce datele suntincomplete).În multe state sau entităţi, se poate observa o modificare, dar este imposibil să se vorbească despre otendinţă generală – pozitivă sau negativă – (variaţia medie europeană este de 1,9% şi mediana europeanăeste de 1,9%). De exemplu, în Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Cipru, Republica Cehă, Ungaria,Republica Moldova, Norvegia, România, “fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” şi Federaţia Rusă,raportul dintre personalul auxiliar şi judecătorii de carieră a rămas acelaşi sau aproape acelaşi între 2008 şi2010. Totuşi de-a lungul a trei ani de referinţă (2006, 2008 şi 2010), pot fi evidenţiate diverse schimbări: oreducere semnificativă a raportului dintre personalul auxiliar şi judecătorii de carieră (Armenia, Irlanda) sauopusul (UK-Scoţia). Însă, trebuie luat în calcul că o scădere identificată în grafic se poate datora uneireduceri semnificative a personalului, în cifre absolute, şi poate fi la fel în cazul unei creşteri. Modificările deorganizare internă pot explica de asemenea diferenţele importante dintre o perioadă şi cealaltă, ca în cazulTurciei unde, în 2006 şi 2008, nu s-a făcut nicio diferenţă între personalul de instanţă şi de parchet, în timpce în 2010, s-a făcut o asemenea diferenţiere, fapt ce explică o descreştere la această dată.Totuşi, încă o dată, modificările observate trebuie interpretate cu mare atenţie. De fapt, din punct de vederemetodologic, nu există certitudinea că statele respondente înţeleg la fel diversele categorii de personalauxiliar.166

Scară logaritmică în baza 108.2 RechtspflegerCincisprezece ţări europene au indicat că în ţara lor există un sistem Rechtspfleger (sau un sistem ceoperează cu personal ce deţine puteri şi statut apropiat de Rechtspfleger): Andorra, Austria, Bosnia şiHerţegovina, Croaţia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Germania, Ungaria, Irlanda, Polonia,Slovacia, Slovenia şi Spania.În Elveţia, doar 2 cantoane din 26 (Glaris şi Thurgovie) menţionează funcţia de Rechtspfleger. Serbia aclarificat pe durata acestui exerciţiu de evaluare că, în ciuda a ceea ce s-a menţionat din greşeală laexerciţiul anterior, sistemul Rechtspfleger nu a existat niciodată în această ţară. Muntenegru nu a făcut niciomenţiune cu privire la Rechtspfleger în 2008 dar o face pentru anul 2010, fapt ce nu ne permite săconcluzionăm că o reformă ce stabileşte funcţia de Rechtspfleger ar fi fost implementată în acest stat.Aceste două exemple demonstrează încă o dată fragilitatea unei astfel de distribuiri a personalului auxiliar,din moment ce categoriile pot fi interpretate în diverse moduri.Bosnia şi Herţegovina au raportat că în decembrie 2008, Curtea Constituţională a Republika Srpska adeclarat neconstituţionale prevederile legislaţiei Republika Srpska ce dădeau asociaţilor judiciari (similari cuRechtspfleger) autoritatea de hotărî singuri în cauze. Curtea Constituţională a găsit aceste prevederi legaleca încălcând Constituţia Republika Srpska, ce prevede ca doar judecătorii să să îndeplinească funcţiijudiciare. Totuşi, puterea asociaţilor judiciari în curţile de primă instanţă din Federaţia Bosnia şiHerţegovina de a formula hotărâri singuri în cauze nu a fost retrasă.Figura 8.7 Numărul absolut de Rechtspfleger în 2006,2008 şi 2010 (Q52)Se poate observa că numărul absolut de Rechtspfleger (sau al personalului ce execută funcţii similare) estecomparabil de la an la an. Totuşi, chiar dacă Republica Cehă şi-a scăzut semnificativ numărul deRechtspfleger între 2006 şi 2008, se poate observa o tendinţă opusă între 2008 şi 2010, cu 550 mai multeposturi în această categorie. Se pare, de asemenea, că Estonia, Germania şi Irlanda şi-au redus numărulde Rechtspfleger, în timp ce se poate observa o uşoară creştere în Austria, Bosnia şi Herţegovina,Croaţia, Polonia şi Spania.167

Numărul absolut de judecătoriFigura 8.8 Numărul absolut de Rechtspfleger şi judecători de carieră (Q52, Q46)Numărul absolut de „Rechtspfleger”În figura 8.8, sunt prezentate 16 state sau entităţi ce au furnizat numărul de Rechtspfleger (sau de personalce execută funcţii similare) în 2010.Este important să se accentueze corelarea directă între numărul de Rechtspfleger şi judecători din acestgrup de state sau entităţi: unde numărul de judecători de carieră este scăzut, numărul de Rechtspfleger estede asemenea scăzut. Opusul este de asemenea valabil. Acest lucru permite concluzionarea căRechtspfleger în aceste state sau entităţi sunt angajaţi pentru sprijinirea muncii judecătorilor. Nu se poateobserva nicio disproporţie specifică în cifrele absolute.168

Figura 8.9 Delegarea anumitor servicii către furnizori privaţi (Q54)EXTERNALIZAREA SERVICIILOR CĂTREFURNIZORI PRIVAŢIISLDa (33 ţări)Nu (15 ţări)Nu sunt furnizate dateNu este stat membru CoEFINNORSWERUSUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPFigura 8.9 indică, în cadrul general prezent al privatizării anumitor servicii din motive economice sau deeficienţă, felul cum statele au decis să delege în instanţele lor unele funcţii precum întreţinerea computerelor,formarea personalului, securitatea, arhivele, curăţenia. Aceasta este prima dată când se solicită astfel deinformaţii; CEPEJ încearcă mereu să observe pe cât posibil tendinţele ce apar în sistemele judiciare.Din 49 state sau entităţi ce au răspuns la această întrebare, majoritatea (33) au răspuns că instanţele audelegat unele servicii. De cealaltă parte, 16 state au continuat să efectueze diferite servicii. Există, poate,regretul că nu s-au primit suficiente comentarii de la state cu privire la diversele servicii ce au fost privatizate;este totuşi uşor să ne imaginăm că aceasta vizează în principal poziţii importante în ceea ce priveştenumărul personalului, dar specific şi tehnic în ceea ce priveşte competenţa, de exemplu, securitateainstanţei şi întreţinerea computerelor.8.3 Tendinţe şi concluziiPot fi identificate două categorii de atribuţii pentru personalul auxiliar în sistemele curţilor din statele membresau entităţi. Prima şi cea mai importantă categorie se referă la profesia juridică şi constă fie în asistareajudecătorului în acţiunile de procedură sau în procesul de luare a deciziilor sau îndeplinirea unor atribuţiicvasi-judiciare la iniţiativa proprie a membrului personalului (Rechtspfleger). A doua categorie de atribuţiieste pur administrativă şi tehnică şi sprijină sistemul judiciar indirect.În linii mari, datele cu privire la personalul auxiliar din instanţe au fost stabile între 2006 şi 2010. Acest lucrueste adevărat atât pentru numărul absolut de personal cât şi pentru distribuirea diferitelor categorii depersonal în cadrul instanţelor şi pentru raportul între numărul de personal şi cel al judecătorilor. O eventualăanaliză a unei posibile relaţii între organizarea instanţelor şi numărul de instanţe ar putea fi interesantă.În cea mai mare parte a statelor membre, anumite activităţi non-judiciare ale instanţelor sunt realizate deentităţile private.169

Capitolul 9. Proces echitabil şi activitatea instanţeiUnul din elementele esenţiale pentru o bună funcţionare a instanţelor este protejarea principiuluifundamental al unui proces echitabil într-un timp rezonabil (Articolul 6 din Convenţia Europeană asupraDrepturilor Omului). Principiul trebuie luat în considerare pe deplin atunci când se gestionează volumul delucru al unei instanţe, durata procedurilor şi măsurile specifice pentru reducerea duratei acestora şi pentruîmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii acestora. Ca parte din studiu, li s-a solicitat statelor şi entităţilor săfurnizeze informaţii cu privire la cauzele aduse în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în baza Articolului6, a cauzelor aduse în faţa curţilor naţionale şi a măsurilor concepute pentru promovarea unor proceduri deinstanţă eficiente.În acest capitol sunt oferite date şi cifre de bază cu privire la performanţa instanţelor. Majoritatea cifrelorfurnizate se referă în principal la curţile de primă instanţă. Pentru alte curţi (de apel şi supreme), tabeleleaferente pot fi găsite în Anexă. În ultima parte a capitolului sunt date exemple de măsuri posibile ce ar puteacreşte eficienţa şi calitatea justiţiei. Acestea variază de la introducerea de proceduri simplificate, la proceduripentru cazuri urgente, până la aranjamente procedurale specifice între judecători şi avocaţi.Informaţii detaliate cu privire la cazuri sunt de asemenea furnizate la acest capitol, cu privire la activitateainstanţelor, legate de cauzele funciare, cauzele ce ţin de registrul comerţului, cazurile de drept administrativşi cazurile de executare silită. Definirea cauzelor civile şi calcularea numărului acestora rămân dificile.Totuşi, s-a făcut o diferenţiere între cauzele litigioase, pe de o parte, şi cauzele nelitigioase şi ce ţin deregistre, de cealaltă parte. Diferenţierea face posibilă separarea categoriilor ce pot fi identificate cu uşurinţăîn fiecare sistem.Acelaşi lucru se aplică diferenţierii între cauzele penale grave şi infracţiuni minore. Din nou, date fiinddiferitele categorii legale de infracţiuni, în funcţie de stat, CEPEJ a ales să se bazeze pe diferenţierea anglosaxonăîntre infracţiuni minore şi infracţiuni, lucru ce face posibilă existenţa unei referinţe comune înmajoritatea statelor sau entităţilor. Totuşi, problema comparării datelor persistă. De fapt, datele sunt utilizateaici în mod identic cu cel din Cartea de referinţă europeană (European Sourcebook) a Consiliului Europei, cea constituit referinţa metodologică a raportului cu privire la categoriile de cauze penale.CEPEJ a ales să dezvolte indicatori de performanţă a instanţelor la nivel european. Liniile directoareGOJUST 71 invită statele membre să îşi organizeze sistemul de colectare a datelor astfel încât să poatăfurniza informaţiile relevante pentru a calcula aceşti indicatori. Primul indicator este rata de soluţionare acauzelor. Acesta permite o comparaţie utilă, chiar dacă parametrii cauzelor vizate nu sunt identici sub toateaspectele. Acest indicator poate fi folosit pentru a vedea dacă instanţele ţin pasul cu numărul de cauzeintrate, fără a creşte numărul restanţelor. Al doilea indicator este timpul calculat de dispunere. Utilizând ometodă specifică de calcul, este posibilă generarea de date referitoare la timpul estimat necesar aduceriiunei cauze la final. Această metodă poate furniza informaţii relevante cu privire la funcţionarea generală ainstanţelor dintr-un stat sau entitate. Treptat, raportul CEPEJ va permite o evaluare comparativă afuncţionării sistemelor judiciare în gestionarea fluxurilor de cauze intrate şi ieşite din instanţe.Rata de soluţionare a cauzelorRata de soluţionare a cauzelor, exprimată ca procent, este obţinută atunci când numărul de cauze rezolvatese împarte la numărul de cauze intrate şi rezultatul este înmulţit cu 100:Cauze soluţionate într-o perioadăRată de Soluţionare (%) = -------------------------------------------------- *100Cauze intrate într-o perioadăO rată de soluţionare a cauzelor apropiată de 100 % indică o capacitate a instanţei sau a unui sistem judiciarde a soluţiona mai mult sau mai puţin acelaşi număr de cauze cu cel al cauzelor intrate într-o perioadă datăde timp. O rată de soluţionare a cauzelor peste 100 % indică o capacitate a sistemului de a soluţiona maimulte cauze decât cele primite, reducând astfel orice potenţială restanţă. În cele din urmă, dacă numărul decauze intrate este mai mare decât numărul de cauze rezolvate, rata de soluţionare a cauzelor se va încadrasub 100 %. Atunci când rata de soluţionare a cauzelor se încadrează sub 100 %, numărul de cauzenerezolvate la sfârşitul unei perioade de raportare (restanţe) va creşte.71 CEPEJ(2008)11170

În esenţă, o rată de soluţionare a cauzelor arată modul în care instanţa sau sistemul judiciar gestioneazăafluxul de cauze.Timpul de dispunerePe lângă indicatorul de rată de soluţionare a cauzelor, un coeficient de rulare a cauzelor şi un indicator detimp de dispunere oferă mai multe detalii cu privire la modul în care un sistem judiciar îşi gestionează fluxulde cauze. În general, un coeficient de rulare a cauzelor şi timpul de dispunere compară numărul de cauzesoluţionate pe durata perioadei monitorizate şi numărul de cauze nesoluţionate la sfârşitul perioadeiobservate. Coeficientul măsoară cât de rapid rulează sistemul judiciar (sau o instanţă) cauzele primite – maiexact, cât durează ca un anumit tip de cauză să fie soluţionat.Relaţia dintre numărul de cauze soluţionate pe durata perioadei monitorizate şi numărul de cauzenesoluţionate la sfârşitul perioadei observate poate fi exprimată în două moduri. Primul măsoară proporţia decauze soluţionate din aceeaşi categorie din restanţele rămase. Coeficientul de rulare a cauzelor secalculează astfel:Numărul cauzelor soluţionate într-o perioadăRaport rulare cauze = -------------------------------------------------------------------Număr cauze nesoluţionate la sfârşitul perioadeiCea de-a doua posibilitate, ce se bazează pe primele date, determină numărul de zile necesare pentrusoluţionarea în instanţă a unei cauze aflate pe rol. Acest indicator prospectiv, ce vine în interesul direct alutilizatorilor, este un indicator al cadrului temporal, mai exact, al timpului de dispunere, ce se calculeazăîmpărţind 365 zile dintr-un an la coeficientul de rulare a cauzelor, după cum urmează:365Timp de dispunere calculat = -------------------------------------------------------------Raport rulare cauzeTraducerea rezultatului în zile simplifică înţelegerea implicaţiilor acestei relaţii. De exemplu, o lungire atimpului de dispunere judiciară de la 57 zile la 72 zile este mult mai uşor de luat în considerare decât oscădere a coeficientului de rulare a cauzelor de la 6,4 la 5,1. Această conversie în zile o face mai relevantăpentru compararea rulajului unui sistem judiciar cu lungimea totală prevăzută a procedurilor sau astandardelor stabilite pentru durata procedurilor.Trebuie menţionat că acest coeficient nu prevede o estimare clară asupra timpului mediu necesar pentruprocesarea fiecărei cauze. Spre exemplu, dacă acest coeficient indică faptul că două cauze vor fi procesateîn 600 zile, o cauză poate fi soluţionată în cea de-a 30-a zi şi cea de-a doua în ziua 600. Coeficientul nuindică amestecul, concentraţia sau validitatea cauzelor. Date la nivel de caz din partea sistemelor ICTfuncţionale (şi cu costuri limitate) sunt necesare pentru a evalua aceste detalii şi pentru a putea face oanaliză completă. Între timp, această formulă oferă informaţii valoroase cu privire la lungimea estimată aprocedurilor. Poate fi utilizată, de asemenea, o versiune mai scurtă a timpului de dispunere calculat:Număr cauze nesoluţionate la sfârşitul perioadeiTimpul de dispunere calculat=------------------------------------------------------------------Numărul cauzelor soluţionate într-o perioadăNotă: CEPEJ a dezvoltat "Liniile Directoare GOJUST" 72 şi “Liniile Directoare SATURN privind gestionareatimpului de soluţionare a cauzelor” (vezi www.coe.int/cepej) ca instrumente pentru utilizare internă de cătrepersoanele interesate. Scopul este de a ajuta sistemele de justiţie să colecteze informaţii corespunzătoare şisă analizeze aspecte relevante cu privire la durata procedurilor judiciare, având în vedere reducereanecorespunzătoare, asigurarea eficienţei procedurilor şi furnizarea transparenţei şi predictibilităţii necesarecătre utilizatorii sistemelor de justiţie.Incapacitatea instanţelor sau a sistemului judiciar de a furniza datele necesare pentru calcularea ratei desoluţionare a cauzelor ar putea demonstra clar dezvoltarea insuficientă a instrumentelor descrise în acestedocumente, lucru ce ar putea ajuta la evaluarea lungimii totale a procedurilor, la stabilirea unei tipologii decauze specificate suficient, la monitorizarea cursului procedurilor şi a mijloacelor de diagnosticare promptă aîntârzierilor şi de reducere a consecinţelor acestora.42 CEPEJ(2008) 11 şi CEPEJ (2011)10171

2008FranceMontenegr oThe FYROMace doniaTurkeyLuxembourg2010DenmarkSan MarinoMonaco9.1 Reprezentare legală în instanţăUn aspect al principiului de proces echitabil în conformitate cu Articolul 6 din Convenţia Europeană asupraDrepturilor Omului vizează reprezentarea legală a părţilor în faţa unei instanţe. În anumite situaţii, se poateca utilizatorii să nu fie prezenţi la audierea în instanţă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră(vezi Krombach vs. Franţa, 2001) că, şi atunci când este absentă, o persoană poate fi întotdeaunareprezentată de un avocat. Procentul de cauze penale judecate în prezenţa acuzatului este un indicator alcalităţii şi eficienţei unui sistem: persoana acuzată are dreptul să fie apărată pentru acuzaţie în faţajudecătorului, hotărârea fiind mai bine înţeleasă şi transmisă în prezenţa persoanei vizate, lucru cepromovează respectarea hotărârii şi facilitează punerea în executare a acesteia.În următorul tabel, sunt oferite informaţii cu privire la procentul de hotărâri în primă instanţă formulate încauze penale în care persoana acuzată a fost absentă de la audierea în instanţă sau nu a fost reprezentatăde un jurist de profesie (cazurile standard).60%Figura 9.1 Procentul de hotărâri în primă instanţă în cauzele penaleunde persoana acuzată nu este prezentă în persoană sau nu estereprezentată de un profesionist juridic pe durata audierii îninstanţă, în 2010 (Q84)Nu se aplicăAlbania50%40%38%40%49%Bosnia şiHerţegovina30%Germania20%10%4%6% 7%11%19%ItaliaMalta0%UcrainaPaisprezece state au putut furniza informaţii, în timp ce 7 au făcut acest lucru la raportul anterior. Valorilefurnizate variază între 4% pentru Franţa şi 49% pentru Monaco. Şapte state membre au declarat explicit căaceastă procedură nu se aplică sistemelor lor judiciare.9.2 Posibilitatea de a recuza un judecătorPrincipiul unui proces echitabil implică, de asemenea, ca părţile să poată solicita ca un judecător să fierecuzat, dacă îşi fac griji cu privire la imparţialitatea acestuia.Tabelul 9.2 Numărul de recuzări reuşite ale judecătorilor în 2010 (Q85)State/entităţiNumărul de recuzărireuşite în 2008State/entităţiNumărul de recuzărireuşite în 2010Cipru 0 Bulgaria 0Luxemburg 0 Luxemburg 0Monaco 0 Monaco 0San Marino 1 Croaţia 1Federaţia Rusă 4Georgia 20Olanda 39 Olanda 21Bosnia şi Herţegovina 52 Bosnia şi Herţegovina 76Serbia 82 Muntenegru 104Muntenegru 224 Turcia 640Polonia 961 Polonia 1098FYROMacedonia 1395 FYROMacedonia 1546Ungaria 2282172

Aproape toate statele şi entităţile au răspuns că deţin o procedură pentru a recuza eficient un judecător; 11state au putut furniza numărul recuzărilor reuşite. În comparaţie cu datele din 2008, s-a înregistrat o creşterea numărului de recuzări reuşite ale judecătorilor în "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (151),Polonia (137), Bosnia şi Herţegovina (24) şi o scădere în Muntenegru (120) şi Olanda (18).9.3 Cauzele referitoare la Articolul 6 din Convenţia Europeană asupra Drepturilor OmuluiConsiliul Europei şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă o atenţie specială "timpului rezonabil" alprocedurilor judiciare şi executării efective a hotărârilor judecătoreşti. Ţărilor li s-a solicitat să furnizezeinformaţii în relaţie cu cauzele civile şi penale cu privire la durata procedurilor şi/sau la neexecutareahotărârilor, în relaţie cu: numărul de cauze declarate inadmisibile de către Curtea Europeană, numărul desoluţionări amiabile, numărul de cauze încheiate printr-o hotărâre de încălcare a Articolului 6 al ConvenţieiEuropene asupra Drepturilor Omului.Prin urmare, este important ca statele membre să poată oferi date cu privire la cauzele legate de Articolul 6din CEDO în faţa Curţii de la Strasbourg. Aceste dezvoltări ale sistemelor statistice au fost încurajatecontinuu de CEPEJ în rapoartele anterioare, din moment ce reprezintă un instrument esenţial pentruremedierea disfuncţiilor evidenţiate de Curte şi pentru a preveni viitoare încălcări ale Convenţiei.Prin urmare, CEPEJ întâmpină cele 30 state membre ce au înfiinţat un astfel de sistem de urmărire.Încurajează state ca Albania, Armenia, Bulgaria, Estonia, Georgia, Islanda, Letonia, Liechtenstein,Malta, Norvegia, Suedia, UK-Anglia şi Ţara Galilor, UK-Irlanda de Nord şi UK-Scoţia să asigure unasemenea sistem, şi Belgia, Franţa, Irlanda, Lituania şi San Marino să îşi îmbunătăţească sistemelorpentru a le face mai cuprinzătoare.Notă: contrar rapoartelor anterioare, CEPEJ a ales să rămână în linie cu abordarea generală de întocmire aacestui raport, bazându-se doar pe date primite de la statele membre şi nu pe statisticile oficiale disponibilede la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce scopul acestui exerciţiu este în principal de aîncuraja statele membre să păstreze un registru al cauzelor specifice aduse în faţa Curţii şi contestate înbaza prevederilor Articolului 6 din CEDO Aceste date declarative din partea statelor membre pot să nucorespundă întotdeauna statisticilor Curţii, de asemenea disponibile pe pagina web a Curţii:www.echr.coe.int. Într-adevăr, aceste statistici corespund doar situaţiei la un moment dat, şi pot apăreadiferenţe în calculul cauzelor gestionate. Aceste informaţii trebuie atunci analizate cu atenţie.173

Proceduri civileProceduri penaleTotalLa 100 000 locuitoriProceduri civileProceduri penaleTotalLa 100 000 locuitoriProceduri civileProceduri penaleTotalLa 100 000 locuitoriProceduri civileProceduri penaleTotalLa 100 000 locuitoriTabelul 9.3. Numărul cauzelor referitoare la Articolul 6 din Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului: durata procedurilor, în 2010 (Q86)Cauze declarate inadmisibile de către Curte Soluţionări amiabile Hotărâri ce au stabilit o încălcare Hotărâri ce au stabilit o neîncălcareState/entităţiAlbania NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAAndorra 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Armenia NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAAustria 0 1 1 0,01 0 1 1 0,01 1 0 1 0,01 0 0 0 0Azerbaidjan 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Belgia 1 1 2 0,02 NA NA NA NA 1 2 3 0,03 NA NA NA NABosnia şi Herţegovina 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Bulgaria NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NACroaţia 4 1 5 0,1 4 0 4 0,1 8 0 8 0,2 0 0 0 0Cipru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Republica Cehă 3 0 3 0,03 0 0 0 0 1 0 1 0,01 0 0 0 0Danemarca 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Estonia NA NA NA NA NA 2 NA NA NA NA NA NA NA 1 NA NAFinlanda 1 4 5 0,1 6 8 14 0,3 3 4 7 0,1 0 0 0 0Franţa 2 NA NA NA NA NA NA NA 1 1 2 0,003 NA NA NA NAGeorgia NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAGermania NA NA NA NA 1 0 1 0,001 17 1 18 0,02 0 0 0 0Grecia 4 1 5 0,04 NA 3 NA NA 19 14 33 0,3 4 1 5 0,04Ungaria 3 2 5 0,1 27 5 32 0,3 10 3 13 0,1 0 0 0 0Islanda NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAIrlanda NA NA NA NA NA NA NA NA NA 1 NA NA NA NA NA NAItalia 9 5 14 0,02 0 0 0 0 41 9 50 0,1 0 3 3 0,005Letonia NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NALituania NA NA NA NA NA NA NA NA 2 2 4 0,1 1 1 2 0,1Luxemburg 0 0 0 0 0 0 0 0 2 2 4 0,8 1 0 1 0,2Malta NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAMoldova 0 0 0 0 0 1 1 0,03 0 0 0 0 0 0 0 0Monaco 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Muntenegru 4 3 7 1,1 0 0 0 0 2 1 3 0,5 0 1 1 0,2Olanda 1 0 1 0,01 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Norvegia NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAPolonia NA NA NA NA 0 0 0 0 NA NA NA NA NA NA NA NAPortugalia NA NA NA NA 13 0 13 0,1 10 0 10 0,1 0 0 0 0România 3 9 12 0,1 2 0 2 0,01 11 35 46 0,2 1 0 1 0,005Federaţia Rusă 4 4 8 0,01 2 0 2 0,001 2 3 5 0,003 0 3 3 0,002San Marino NA NA NA NA 5 5 10 30,2 NA NA NA NA NA NA NA NASerbia 4 0 4 0,1 22 0 22 0,3 5 0 5 0,07 1 2 3 0,04Slovacia 9 1 10 0,2 44 0 44 0,8 29 1 30 0,6 0 0 0 0Slovenia 10 NA NA NA 89 NA NA NA 2 NA NA NA 0 NA NA NASpania NA 1 NA NA 0 0 0 0 0 0 0 0 NA NA NA NASuedia NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAElveţia 0 0 0 0 NA NA NA NA 0 0 0 0 0 0 0 0FYROMacedonia 1 NA NA NA 29 2 31 1,5 7 2 9 0,4 NA NA NA NATurcia 2 0 2 0,003 31 15 46 0,1 50 33 83 0,1 0 0 0 0Ucraina NA NA NA NA 6 0 6 0,01 42 17 59 0,1 0 0 0 0UK-Anglia şi Ţara Galilor NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAUK-Irlanda de Nord NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NAUK-Scoţia NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA NA

Notă: Tabelul de mai sus trebuie luat în considerare ca un tablou de bord pentru monitorizarea cauzelorreferitoare la Articolul 6 din CEDO adus în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceste date nu reflectănici numărul de cauze înaintate în 2010 cu privire la durata procedurilor, nici numărul cauzelor pe rol înaceastă privinţă pe stat sau entitate. Într-adevăr, din momentul în care se depune cererea până la momentuladoptării unei hotărâri, în general, trece mai mult de un an. În plus, Comisiile Curţii declară multe cauze cainadmisibile în fiecare an, inclusiv cele referitoare la durata procedurii, când sunt clar inadmisibile, chiar fărăa informa statele în cauză.Introducerea de către un stat a unei soluţii interne sau existenţa unei proceduri pilot ce dă statului un termenlimită pentru introducerea unei soluţii interne cu privire la durata procedurilor poate, de asemenea, afectasemnificativ cifrele într-un an dat.Prin urmare, nu este posibilă tragerea unei concluzii din această imagine cu privire la dificultăţile întâlnite deun stat în relaţie cu "procese echitabile într-un timp rezonabil."Mai mult, numărul de cauze relevante trebuie văzut în contextul populaţiei fiecărui stat.Referitor la Articolul 6 CEDO, numărul de cauze adresate Curţii poate oferi o indicaţie a nivelului denemulţumire a utilizatorilor vizavi de sistemul judiciar. Totuşi, acest lucru nu relevă de sine stătător disfuncţiiefective în cadrul sistemului judiciar. În linii generale, o plângere nu implică automat o disfuncţie efectivă.Italia a fost atacată de 50 ori în 2010, fapt ce relevă că dificultăţile structurale ale acestui stat nu au fostsoluţionate până acum. În timp ce se interpretează date acordând atenţie numărului de locuitori din state sauentităţi, datele din 2010 indică dificultăţi specifice vizavi de durata excesivă a procedurilor în Turcia (83încălcări şi 46 soluţionări amiabile), Ucraina (59 încălcări şi 6 soluţionări amiabile), România (46 încălcări şi2 soluţionări amiabile), Grecia (33 încălcări), Slovacia (30 încălcări şi 44 soluţionări amiabile), Ungaria (13încălcări şi 32 soluţionări amiabile), "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (9 încălcări şi 31 soluţionăriamiabile) şi Slovenia, unde majoritatea procedurilor civile (89) au fost încheiate prin soluţionări amiabile (2încălcări). Croaţia, Luxemburg, Muntenegru înregistrează de asemenea date de peste 0,1 la 100 000locuitori din cauza populaţiei scăzute, dar numărul absolut de cauze rămâne limitat. Majoritatea cazurilor dedurată excesivă a procedurilor priveşte cauzele de drept civil.Un alt indicator al bunei funcţionări a sistemului judiciar este executarea efectivă a hotărârilor judecătoreşti.Treizeci de state sau entităţi au fost capabile să furnizeze statistici asupra acestei chestiuni specifice de laCurtea Europeană a Drepturilor Omului.175

Tabelul 9.4 Numărul cauzelor referitoare la Articolul 6 din Convenţia Europeană asupra DrepturilorOmului: proceduri civile – neexecutareState/entităţiCauze declarateinadmisibile decătre CurteSoluţionăriamiabileHotărâri cestabilesc oîncălcareHotărâri cestabilesc oîncălcarela 100 000locuitoriAlbania NA NA NA NA NAAndorra 0 0 0 0 0Armenia NA NA NA NA NAAustria 0 0 2 0,02 1Azerbaidjan 9 0 0 0 0Belgia NA NA NA NA NABosnia şi Herţegovina 0 0 0 0 0Bulgaria NA NA NA NA NACroaţia 0 0 1 0,02 0Cipru 0 0 0 0 0Republica Cehă 0 0 0 0 0Danemarca 0 0 0 0 0Estonia NA NA NA NA NAFinlanda 0 0 0 0 0Franţa 2 NA NA NA NAGeorgia NA NA NA NA NAGermania NA 0 0 0 0Grecia NA NA 6 0,05 NAUngaria 0 0 0 0 0Islanda NA NA NA NA NAIrlanda NA NA NA NA NAItalia NA NA NA NA NALetonia NA NA NA NA NALituania NA NA 2 0,06 NALuxemburg 0 0 0 0 0Malta NA NA NA NA NAMoldova 2 6 1 0,03 0Monaco 0 0 0 0 0Muntenegru 1 0 0 0 0Olanda 0 0 0 0 0Norvegia NA NA NA NA NAPolonia NA 0 2 0,005 NAPortugalia NA 0 0 0 0România 6 3 6 0,03 1Federaţia Rusă 9 3 1 0,001 0San Marino NA 5 NA NA NASerbia NA NA 1 0,01 NASlovacia 0 0 0 0 0Slovenia NA NA NA NA NASpania NA 0 0 0 NASuedia NA NA NA NA NAElveţia 0 NA 0 0 0FYROMacedonia NA NA 1 0,05 NATurcia 1 1 6 0,008 0Ucraina NA 5 1 0,002 0UK-Anglia şi Ţara Galilor NA NA NA NA NAUK-Irlanda de Nord NA NA NA NA NAUK-Scoţia NA NA NA NA NAHotărâri cestabilesc oneîncălcareProbleme structurale referitoare la executarea hotărârilor judecătoreşti în cauze nepenale apar în special înRomânia (6 încălcări şi 3 soluţionări amiabile), Turcia (6 încălcări şi 1 soluţionare amiabilă), Grecia (6încălcări) şi Ucraina (1 încălcare şi 5 soluţionări amiabile).9.4 Cauze civile (şi comerciale) litigioase şi nelitigioase în curţile de primă instanţăStatele membre au fost invitate să furnizeze informaţii cu privire la cauzele civile litigioase şi nelitigioase şi lanumărul de cauze de drept administrativ (dacă se aplică). Pentru fiecare din principalele tipuri de cauze s-asolicitat numărul de cauze pe rol la începutul anului (1 ianuarie 2010), numărul de cauze intrate, numărul dehotărâri şi cauze pe rol la sfârşitul anului (31 decembrie 2010).176

Pentru a oferi o comparaţie între diferitele sisteme judiciare din Europa, sunt generate tabele separatepentru cauzele civile litigioase şi cele civile nelitigioase. Motivul pentru această separare este că există stateunde cauzele nelitigioase, spre exemplu, cauzele funciare sau cele ce ţin de registrul comerţului, formează omare parte a volumului de lucru al instanţelor, în timp ce în alte state, aceste sarcini sunt gestionate de alteinstanţe.9.4.1 Cauze civile (şi comerciale) litigioaseNumărul absolut de cauze civile (comerciale) litigioase în curţile de primă instanţă în 2010 este indicat înAnexă. Cea mai mare cifră poate fi găsită, normal, în statele cele mai mari (Federaţia Rusă, Turcia, Franţa,Spania şi Italia).Dincolo de cifrele absolute, analize mai precise pot fi realizate în baza următoarelor figuri şi tabele.Figura 9.5 Numărul cauzelor civile (şi comerciale) litigioase intrate şi soluţionate în primăinstanţă raportat la 100.000 locuitori în 2010 (Q91)Cauze SOLUŢIONATECauze INTRATEÎn figura de mai sus, elemente semnificative pot fi observate cu privire la numărul de cauze intrate şisoluţionate de curţile de primă instanţă în sistemele judiciare ale 42 state sau entităţi europene.În medie, la nivelul Europei în 2010, curţile de primă instanţă erau capabile să soluţioneze mai mult sau maipuţin (uşor mai multe) acelaşi număr de cauze faţă de numărul de cauze nou-intrate: în medie, 2738 cauzeintrate la 100000 locuitori şi 2663 cauze soluţionate la 100000 locuitori. Totuşi, la nivel de stat sau entitate,pot fi evidenţiate principalele diferenţe.177

Numărul de cauze intrate raportat la 100000 locuitori este mai scăzut decât numărul de cauze soluţionate înLuxemburg (38%), Italia (18%), Republica Cehă (3%) şi Ucraina (3%). Aceste state au fost capabile săreducă restanţele anterioare în 2010, la nivel de stat (entitate).Tendinţe opuse sunt de asemenea vizibile în această figură şi evidenţiază statele sau entităţile undenumărul restanţelor a crescut la nivel de stat (entitate): Monaco (există cu 32% mai multe cazuri intratedecât soluţionate), Grecia (27%), San Marino (20%), Cipru (19%), Letonia (17%), Malta (13%) şi România(11%). Alte state sau entităţi sunt mai aproape de un echilibru între cauzele intrate şi soluţionate.Atunci când se ia în considerare volumul cauzelor civile (comerciale) tratate de curţile de primă instanţă, sepot observa discrepanţe semnificative între statele membre. S-au identificat aceleaşi tipare ca şi la ciclul deevaluare anterior. Se poate remarca predispoziţia cetăţenilor de a merge în instanţă pentru a-şi soluţionalitigiile (peste 3000 cazuri noi la 100000 locuitori) în statele din Europa Centrală şi de Est (Federaţia Rusă,Lituania, Republica Cehă, Croaţia), statele din Europa de Sud-Est (Bosnia şi Herţegovina, România,Serbia) şi în statele din Europa de Sud (Italia, Portugalia, Spania) decât în ţările din Europa de Nord(Finlanda, Norvegia, Suedia) şi statele de la sud de Caucaz (Georgia, Azerbaidjan, Armenia) unde sub1000 cauze noi au fost înaintate la 100000 locuitori pe an. Acest raport nu vizează o analiză sociologică aacestor tendinţe, dar utilizarea acestor informaţii poate fi utilă pentru cercetări în profunzime.De cealaltă parte, ar fi util de asemenea să se efectueze o cercetare comparativă cu privire la tipologia şi laclasificarea cauzelor civile (comerciale) între aceste ţări, pentru a identifica sub-categoriile comune. Aceastaar duce la o mai bună înţelegere a sistemelor judiciare şi ar oferi mai multe detalii şi ar îmbunătăţicomparaţiile între sisteme.178

Figura 9.6 Variaţia medie anuală a numărului de cauze civile (şi comerciale) litigioaseintrate şi soluţionate în primă instanţă raportat la 100.000 locuitori între 2008 şi 2010 (Q91)Cauze intrateMedia = 13,3%Mediana 9,5%Cauze soluţionateMedia = 9,9%Mediana 7,6%Cauze SOLUŢIONATECauze INTRATEComentariiGeorgia: numărul cauzelor înaintate către instanţe creşte anual (cu excepţia cauzelor penale), fapt ce reprezintă în mareparte rezultatul creşterii încrederii publice în sistemul judiciar, a îmbunătăţirii relaţiilor economice, creşterea conştiinţeipublice şi al altor factori. În plus, numărul de cauze finalizate a crescut semnificativ, lucru cauzat de gestionarea corectăa fluxului de cauze şi de performanţa eficientă a instanţelor.Federaţia Rusă: Cifrele nu pot fi comparate cu datele înaintate la ciclul de evaluare anterior din cauza unei abordăridiferite pentru interpretarea categoriilor şi distribuirea cauzelor între acestea.Spania: numărul total al cauzelor pe rol la data de 31 decembrie 2010 nu este rezultatul sumei aşa cum s-a solicitat, ci ocifră regularizată. Cu alte cuvinte, atunci când serviciile de inspecţie află că numărul de cauze pe rol nu este foarteprecis, îl corectează. Din acest motiv, datele furnizate nu sunt consecvente pe plan orizontal. Criza economică a crescutsemnificativ numărul de cauze civile, în particular, micile plângeri (38,5%).Elveţia: creşterea se datorează în principal modificărilor datelor primite de la cantoane în 2010 în comparaţie cu 2008.Doar în cantonul Zurich, numărul de litigii civile şi comerciale intrate a crescut de la 8.777 în 2008 la 35.523 în 2010;cauzele soluţionate au urmat o evoluţie similară în acest canton. În plus, nu se poate exclude că intrarea în vigoare a noiiproceduri civile uniformizate la nivel federal la începutul lui 2011 a dus la creşterea numărului de procese în bazavechilor proceduri din cantoane în 2010.179

Dezvoltări interesante au avut loc în perioada 2008-2010 conform celor prezentate în figura de mai sus.Unele sisteme judiciare s-au confruntat cu o creştere bruscă a cauzelor nou-intrate, urmată de o creştere anumărului de cauze soluţionate, în timp ce alte sisteme judiciare şi-au redus numărul de cauze intrate, faptînsuşit de o reducere aproape proporţională a numărului de cauze soluţionate. Totuşi, valori medianepozitive pentru cauzele intrate (9,4%) şi cauzele soluţionate (7,6%) indică faptul că, în general, numărul decauze intrate şi de cauze soluţionate se află în creştere.Numărul de cauze intrate a crescut semnificativ în Georgia (106,5%), România (52,7%), Andorra (38%),Muntenegru (37%) şi a scăzut în Luxemburg (-35,7%), Italia (-15%) şi Albania (-7,4%).Numărul de cauze soluţionate a scăzut în Luxemburg (-35,7%), Slovacia (-12,9%), Albania (-6,5%) şiArmenia (-1,2%). Numărul cauzelor soluţionate a scăzut şi în San Marino (19%), "fosta RepublicăIugoslavă a Macedoniei" (4%) şi Monaco (0,9%), dar o tendinţă divergentă îngrijorătoare este prezentă înaceste state: în timp ce numărul de cauze intrate creşte, numărul de cauze soluţionate scade. Existătemerea unei creşteri a restanţelor.180

9.4.2 Cauze civile (şi comerciale) nelitigioaseNumărul absolut de cauze civile (şi comerciale) apare în Anexă.Figura 9.7 Numărul de cauze civile (şi comerciale) nelitigioase intrate şi soluţionateîn primă instanţă la 100 000 locuitori în 2010 (Q91)Cauze SOLUŢIONATECauze INTRATEComentariiEstonia: numărul cauzelor nelitigioase intrate a scăzut – de exemplu, există mai puţine litigii legate de contracte şi litigiilegate de contracte de servicii.Norvegia: curţile de primă instanţă au înregistrat o creştere semnificativă a numărului de cauze civile intrate. Acest lucrua dus la o creştere a restanţelor. Cauzele sunt diverse şi complexe, dar trebuie menţionată recesiunea financiară însocietate. Creşterea este foarte semnificativă la categoria “cauze civile (şi comerciale) nelitigioase”, inter alia cauze defaliment şi testamentare. Acestea sunt cauze dependente ciclic şi cea mai mare creştere poate fi întâlnită în cazurile defaliment.“Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”: numărul foarte mare de cauze civile nelitigioase soluţionate în relaţie cucele intrate este rezultatul activităţilor întreprinse pentru a scădea restanţele legate de ordinele de plată. În toateinstanţele, în 2010, existau 236.702 cauze intrate (ordine de plată), în timp ce erau 452.069 cauze soluţionate (ordine deplată). Majoritatea acestor cauze au fost soluţionate în cea mai înaltă instanţă – Basic Court Skopje 2 care este oinstanţă civilă. În 2010, un număr suplimentar de grefieri de instanţă a fost implicat în soluţionarea ordinelor de plată încalitate de asistenţi pentru judecători. Ca rezultat al acestor activităţi, în 2010 la Basic Court 2, existau 133.565 cauzeintrate (ordine de plată) şi 340.461 cauze soluţionate.181

Figura de mai sus prezintă rezultatele pentru 32 state sau entităţi. Doar Belgia a menţionat explicit căaceastă categorie a cauzelor civile “nelitigioase” nu se aplică. Pentru alte state sau entităţi, nu au fostdisponibile date.Diferenţele mari între statele sau entităţile membre în relaţie cu numărul de cauze nelitigioase pot fi explicateîn particular prin prezenţa sau absenţa din instanţele aferente registrului funciar şi registrului comerţului, dinmoment ce este necesară plata pentru a fi înregistrat, iar acest lucru generează resurse financiaresemnificative pentru sistemul judiciar vizat (vezi Capitolul 3.5 de mai sus).În medie, la nivelul Europei în 2010, curţile de primă instanţă erau capabile să soluţioneze mai mult sau maipuţin (uşor mai multe) acelaşi număr de cauze civile nelitigioase faţă de numărul de cauze nou-intratenelitigioase: în medie, 2421 cauze intrate la 100000 locuitori şi 2758 cauze soluţionate la 100000 locuitori.Aceşti indicatori medii sunt foarte asemănători cu cei ai cauzelor litigioase. Totuşi, la nivel de stat sauentitate, pot fi evidenţiate diferenţe.În mai multe state, numărul de cauze nelitigioase intrate este mai mare decât numărul de cauze soluţionate,fapt ce cauzează restanţe: Serbia (17% mai multe cauze intrate decât cauze rezolvate), Andorra (3%) şiSlovenia (3%). De cealaltă parte, 5 state reduc restanţele deja existente din anii anteriori: "fosta RepublicăIugoslavă a Macedoniei" (există 88% mai multe cauze rezolvate decât intrate), Estonia (16%), Ungaria(15%), Danemarca (10%) şi Slovacia (5%). Celelalte state sau entităţi au ajuns la un echilibru.Statele unde instanţele îndeplinesc atribuţii legate de registre se confruntă cu un număr mare de cauze civilenelitigioase. Acest lucru este valabil în special pentru: Austria, Ungaria, Estonia, Croaţia, Polonia, şiFinlanda. Activitatea registrelor poate reprezenta o sursă de venit pentru instanţe (vezi Capitolul 3.5 de maisus).9.4.3 Cauzele civile (comerciale) litigioase şi nelitigioase comparateFigura de mai jos furnizează informaţii pentru 31 state sau entităţi pentru care date cu privire la cauzelelitigioase sau nelitigioase au fost disponibile. Atunci când date referitoare la cauze civile litigioase şinelitigioase sunt comparate între state şi entităţi, rezultă următoarele: în primă instanţă, volumul de lucru alinstanţei este influenţat mult de cauzele nelitigioase în unele state (entităţi), în timp ce în alte state (entităţi)cauzele litigioase constituie principala muncă a curţilor de primă instanţă; în aceste state din urmă, partea deactivitate ce este atribuită direct judecătorilor – soluţionarea unui litigiu – este mult mai mare.182

Figura 9.8 Parte din cauzele civile (şi comerciale) litigioase vs nelitigioase intrateîn curţile de primă instanţă în 2010 (Q91)Cauzele LITIGIOASE intrateCauzele NELITIGIOASE intrate183

Figura 9.9 Numărul de cauze civile (şi comerciale) litigioase vs nelitigioase intrate încurţile de primă instanţă la 100 000 locuitori în 2010 (Q91)Cauzele LITIGIOASE intrate la 100 000 locCauzele NELITIGIOASE intrate la 100 000 locPentru 11 state sau entităţi, activitatea curţilor de primă instanţă, în relaţie cu volumul de cauze, derivă înprincipal din cauzele civile (şi comerciale) nelitigioase : Finlanda, Austria, "fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei", UK-Anglia şi Ţara Galilor, Polonia, Estonia, Ungaria, Croaţia, Albania, Letonia şiMonaco. În alte state, volumul semnificativ al cauzelor (peste 6.000 la 100.000 locuitori) se datoreazăaproape (Federaţia Rusă) sau exclusiv (Belgia şi Lituania) cauzelor litigioase.Rata de soluţionare a cauzelorCalculul ratei de soluţionare a cauzelor poate face posibilă analizarea consecinţelor volumului şi alocării decauze civile (şi comerciale) pentru activitatea instanţei (vezi introducerea la acest capitol, de mai sus).Figura de mai jos a fost realizată în baza datelor obţinute de la 39 state sau entităţi (36 în cadrul ciclului deevaluare anterior).184

Figura 9.10 Rata de soluţionare a cauzelor civile litigioase şi nelitigioase în 2010, în % (Q91)Rata de soluţionare a cauzelor civileNELITIGIOASERata de soluţionare a cauzelor civileLITIGIOASEComentariu"Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei": cauzele civile (şi comerciale) nelitigioase includ cauzele referitoare laordine de plată necontestate.Treisprezece state sau entităţi au o rată de soluţionare a litigiilor de peste 100 % pentru cauzele litigioase şi16 state sau entităţi au o rată de soluţionare mai mare de 100% pentru cauzele nelitigioase, ceea ceînseamnă că sunt întâmpinate dificultăţi de către curţile de primă instanţă în gestionarea anuală a volumuluide cauze pe rol în materie litigioasă sau nelitigioasă.185

Rată de soluţionareEvoluţia ratei de soluţionareTrebuie menţionat că doar cinci state (Danemarca, Republica Cehă, Ungaria, Norvegia şi Austria) au orată de soluţionare a cauzelor de peste 100 % atât în cauzele litigioase cât şi în cele nelitigioase; acesterezultate sunt interesante, în special, luând în considerare că statele menţionate s-au confruntat cu ocreştere a numărului de cauze civile litigioase intrate, în timp ce numărul de cauze nelitigioase intrate astagnat (cu excepţia Ungariei şi Austriei, unde numărul de cauze nelitigioase intrate a scăzut în 2010 încomparaţie cu 2008).Figura 9.11 Rata de soluţionare a cauzelor litigioase în 2006, 2008 şi 2010.Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010, în % (Q91)Rata de soluţionare în 2006 Rata de soluţionare în 2008 Rata de soluţionare în 2010 Evoluţia ratei de soluţionare a cauzelor litigioase între 2006 şi 2010Luând în considerare datele disponibile, este posibilă evidenţierea evoluţiei ratei de soluţionare a cauzelorpentru cele civile (comerciale) litigioase între 2006 şi 2010 în 30 state.În 20 din 30 state vizate, rata de soluţionare a cauzelor pentru cele civile litigioase în primă instanţă a rămasrelativ stabilă (± 5%) atunci când se compară valorile din 2006 şi 2010. Atunci când se compară valorile din2006 şi 2010, Portugalia apare cu o scădere de 4,2% a ratei de soluţionare a cauzelor. Această scădere nureflectă o tendinţă, însă trebuie explicată prin introducerea, în 2006 a unor măsuri excepţionare pentrueliberarea instanţelor, fapt ce a rezultat într-o îmbunătăţire considerabilă a ratei de soluţionare pe durataacestei perioade.Alte tendinţe ce trebuie observate pot fi împărţite în două grupuri relativ egale: tendinţe negative pot fiobservate în 19 state şi tendinţe pozitive sunt caracteristice unui număr de 11 state. Îmbunătăţiri majore aleratei de soluţionare pot fi observate în particular în Italia (118%), fapt ce poate fi explicat mai degrabă printroscădere a numărului de cauze intrate (introducerea de noi taxe de instanţă pe care justiţiabilii trebuie să leplătească pentru a iniţia un anumit tip de procedură) decât printr-o creştere a numărului de cauzesoluţionate. Din contră, rata de soluţionare a scăzut mult în Republica Moldova în 2008 şi a rămas stabilăîn 2010 (94,8%). Monaco, Malta, Muntenegru şi România (într-o anumită măsură) au înregistrat tendinţenegative. În Germania, Slovacia, Estonia, Croaţia, Finlanda, Polonia şi Azerbaidjan (într-o anumitămăsură) tendinţa este de scădere, fapt ce ar putea altera performanţa organelor relevante pe viitor, dacăaceastă tendinţă se confirmă, dar în prezent, ratele de soluţionare rămân pozitive (sau foarte aproape de100%).186

Timpul de dispunere calculat în curţile de primă instanţăTimpul de dispunere calculat măsoară cât de repede un sistem judiciar (sau o instanţă) se ocupă de cauzeleprimite. Acesta determină numărul de zile necesare pentru a soluţiona cauzele pe rolul curţilor de primăinstanţă (vezi definiţia specifică din introducerea la acest capitol).Figura 9.12 Timpul de dispunere a cauzelor civile (şi comerciale) litigioase şi nelitigioaseîn curţile de primă instanţă în 2010, în zile (Q91)Cauze litigioase:Media = 287 zileMediana = 200 zileCauze nelitigioase:Media = 122 zileMediana = 78 zileTimpul de dispunere în cauzele civile (şi comerciale) nelitigioaseTimpul de dispunere în cauzele civile (şi comerciale) litigioaseFigura de mai sus prezintă timpul de dispunere (calculat în zile) pentru 39 state (34 în exerciţiul anterior).Diferenţe semnificative pot fi observate între state. Numărul de zile necesar pentru soluţionarea tuturorcauzelor litigioase în curţile de primă instanţă în 2010 variază de la 13 zile în Federaţia Rusă la 936 zile înSan Marino. Statele cu cei mai mari indicatori ai timpului de dispunere pentru cauzele litigioase (peste unan) sunt: Portugalia, Slovenia, Croaţia, Italia, Cipru, Monaco, Bosnia şi Herţegovina, Malta şi SanMarino. Cu câteva excepţii, indicatorii cei mai scăzuţi de timp de dispunere pentru cauzele litigioase pot fiobservaţi în statele din Europa de Est.Logic, cauzele nelitigioase sunt de obicei soluţionate rapid (în general, cel puţin de două ori mai repededecât cauzele litigioase). Excepţiile pot fi observate în Federaţia Rusă, Norvegia şi Monaco, unde timpulnecesar pentru a soluţiona cauzele nelitigioase este mai mare decât pentru cauzele litigioase.187

Timpul median de dispunere pentru cauzele litigioase (200 zile) pentru 39 state este relativ scăzut încomparaţie u timpul mediu de dispunere pentru cauzele litigioase (287 zile) datorită valorilor ridicate aletimpului de dispunere din San Marino, Malta, Bosnia şi Herţegovina şi Monaco. Similar, timpul median dedispunere pentru cauzele nelitigioase (78 zile) este relativ scăzut în comparaţie cu timpul mediu de dispoziţiepentru cauzele litigioase (122 zile) din cauza valorilor ridicate ale timpului de dispunere în Monaco.Harta de mai jos prezintă ratele de soluţionare a cauzelor şi timpul de dispunere pentru statele membre (32în versiunea anterioară).9.13 Timpul de dispunere şi rata de soluţionare a cauzelor civile (şi comerciale) litigioase în curţile deprimă instanţă în 2010 (Q91)TIMPUL DE DISPUNERE ŞI RATA DESOLUŢIONARE A CAUZELOR CIVILE (ŞICOMERCIALE) LITIGIOASE ÎN CURŢILEDE PRIMĂ INSTANŢĂ ÎN 2010TIMPUL DE DISPUNERE, ÎN ZILESub 100 zileÎntre 100 şi 200 zileÎntre 200 şi 300 zile300 zile şi pesteTIMPUL DE DISPUNERE, ÎN ZILESub 90%Între 90% şi sub 100%Între 100% şi sub 110%110% şi pesteNu sunt furnizate dateNu este stat membru CoEAndorra: de la 90% la mai puţin de 100%; Malta, Monaco şi San Marino: sub 90%ComentariuLituania: date referitoare la fluxul de cauze şi la clasificarea acestora sunt colectate în conformitate cu reglementărilespecifice şi sunt în principal bazate pe Codurile Civil şi Penal şi pe codurile de procedură civilă şi penală, precum şi peCodul privind Infracţiunile Administrative şi pe legea de procedură administrativă. Prin urmare, unele tipuri de cauze nusunt disponibile, deoarece nu există o astfel de clasificare.Atunci când citim rezultatele prezentate în această hartă, cele mai productive sisteme de curţi civile (şicomerciale) de primă instanţă ce nu generează restanţe (rata de soluţionare a cauzelor egală cu sau maimare de 100 %) şi ce pot soluţiona rapid o cauză înaintată (sub 100 zile) pot fi găsite în Ucraina şi Lituania.Din indicatori reiese că Federaţia Rusă, Azerbaidjan, Republica Cehă, Austria, Elveţia, Norvegia şiUngaria au avut în 2010 curţi civile (şi comerciale) de primă instanţă relativ productive, Din contră, curţile deprimă instanţă au întâmpinat mai multe dificultăţi în soluţionarea cauzelor intrate în România, Muntenegruşi Spania.188

Din cele 12 state cu cel mai mare timp de dispunere (peste 300 zile), doar 3 (Italia, Portugalia, Croaţia) aurate de soluţionare egale sau mai mari de 100%, fapt ce a rezultat într-o îmbunătăţire, chiar şi limitată, asituaţiei acestora în 2010. Celelalte nouă state(Serbia, Letonia, Slovacia, Slovenia, Cipru, Monaco,Bosnia şi Herţegovina, Malta şi San Marino) nu au atins o rată de soluţionare de 100% în cazul cauzelorcivile litigioase, ceea ce înseamnă creşterea numărului de cauze nesoluţionate restante în aceste sisteme şitimpul de dispunere se deteriorează.9.5 Cauze privind registrul funciarNumărul absolut de cauze privind registrul funciar în curţile de primă instanţă în 2010 este indicat în Anexă.RomâniaMuntenegruBosnia şi HerţegovinaSloveniaGermaniaFigura 9.14 Numărul de cauze funciare intrate şi soluţionate în primăinstanţă la 100 000 locuitori în 2010 (Q91)MaltaTurciaEstoniaAustriaPoloniaCroaţiaDanemarca981211412661616 2526 2538 1168 1388 6378 20911 47110 8817 1351 10 100 1 000 10 000Cauze funciare SOLUŢIONATE la 100 000 locuitoriCauze funciare INTRATE la 100 000 locuitoriScară logaritmică în baza 1013 34212 90812 97913 23438 80138 092Nu se aplicăArmeniaRepublica CehăFinlandaFranţaIrlandaItaliaLetoniaLuxemburgOlandaNorvegiaPortugaliaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSpaniaSuediaFYROMacedoniaUcrainaUK-Anglia şi Ţara GalilorNecunoscutAlbaniaAndorraAzerbaidjanBelgiaBulgariaCipruGeorgiaGreciaUngariaIslandaLituaniaMoldovaMonacoElveţiaUK-Irlanda de NordUK-ScoţiaDouăsprezece state au putut specifica date cu privire la cauzele privind registrul funciar; alte 20 state sauentităţi au declarat explicit că această categorie de cauze nu este gestionată în curţile de primă instanţă.Pentru Malta, România, Muntenegru şi Turcia, cauzele privind registrul funciar constituie doar o mică partedin activitatea instanţelor civile. Acestea reprezintă o proporţie semnificativă a volumului de cauze în instanţeîn Danemarca.189

Figura 9.15 Rata de soluţionare a cauzelor funciare în 2010 (Q91)Această informaţie face posibilă măsurarea importanţei cauzelor privind registrul funciar în activitateainstanţelor şi numărul de personal auxiliar alocat acestor sarcini.Volumul de cauze alcătuit din cauze privind registrul funciar nu reprezintă o problemă pentru statelerespondente, din moment ce toate instanţele sunt capabile să gestioneze volumul de cauze (rata desoluţionare a cauzelor este foarte apropiată sau de peste 100 %), lucru normal, din moment ce vizează înprincipal înregistrarea titlurilor de proprietate şi a furnizării certificatelor în sisteme a căror computerizare esteîn creştere. Este important pentru cetăţeni ca aceste dosare să fie abordate rapid. Valorile ridicate pentruMuntenegru şi Malta (rate de soluţionare de 155% şi 118% respectiv) trebuie corelate cu numărul absolutscăzut al cauzelor privind registrul funciar.190

Rata de soluţionareEvoluţia ratei de soluţionareFigura 9.16 Rata de soluţionare a cauzelor funciare în 2006, 2008 şi 2010.Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010, în % (Q91)Rata de soluţionare în 2006Rata de soluţionare în 2008Rata de soluţionare în 2010Evoluţia ratei de soluţionare a cauzelor funciare între 2006 şi 2010ComentariiLituania: chestiunile referitoare la registrul funciar sunt gestionate Registrul de proprietăţi imobiliare şiCadastru.În majoritatea statelor vizate, rata de soluţionare a cauzelor pentru cauzele privind registrul funciar în primăinstanţă a rămas relativ stabilă (± 5%). O tendinţă negativă a ratei de soluţionare poate fi observată înSlovenia cu un timp de dispunere de 68 zile (vezi tabelul 9.22 de mai jos). O tendinţă semnificativ pozitivă aratei de soluţionare poate fi observată în Malta, Turcia şi Muntenegru, dar acest lucru este cauzat denumărul absolut scăzut al cauzelor privind registrul funciar.191

9.6 Cauze privind registrul comerţuluiNumărul absolut de cauze privind registrul comerţului în curţile de primă instanţă în 2010 este indicat înAnexă.Figura 9.17 Numărul cauzelor ce ţin de registrul comerţului intrate şi soluţionate înprimă instanţă, la 100 000 locuitori în 2010 (Q91)Cauze SOLUŢIONATECauze INTRATEComentariuEstonia: statisticile furnizate pentru 2010 nu includ (date nedisponibile) cauzele legate de executare silită şi privindregistrul comerţului.Chiar dacă Ucraina şi UK-Anglia şi Ţara Galilor au indicat numărul de cauze privind registrul comerţului din instanţe în2006, această activitate nu este raportată în instanţe în 2010.Unsprezece state au putut specifica date asupra cauzelor legate de registrul comerţului. Sunt vizate înspecial cauzele legate de înregistrare şi furnizarea de certificate, ce sunt în proporţie din ce în ce mai maregestionate electronic. Cadrele temporale trebuie îmbunătăţite, din moment ce această chestiune se află lamijloc pentru contractori şi pentru dezvoltarea economiei. Din ce în ce mai multe state abandoneazăregistrele tipărite (funciare şi de comerţ) în favoarea registrelor electronice.Pentru Danemarca şi Elveţia, cauzele legate de registrul comerţului nu constituie o proporţie semnificativă aactivităţilor din instanţele civile. Acestea reprezintă o parte semnificativă din activitatea de instanţă înUngaria, Austria, Muntenegru şi Croaţia.192

Rata de soluţionareEvoluţia ratei de soluţionareFigura 9.18 Rata de soluţionare a cauzelor ce ţin de registrul comerţului în 2010 (Q91)Pentru majoritatea statelor respondente cauzele legate de registrul comerţului nu reprezintă o problemă pentru curţile deprimă instanţă. Pot fi evidenţiate ca excepţii Elveţia şi Danemarca ; totuşi, aceste informaţii nu sunt semnificative, luândîn considerare numărul foarte scăzut al cauzelor procesate.Figura 9.19 Rata de soluţionare a cauzelor ce ţin de registrul comerţului în 2006, 2008 şi 2010.Evoluţia Ratei de soluţionare între 2006 şi 2010, în % (Q91)Rata de soluţionare în 2006Rata de soluţionare în 2008Rata de soluţionare în 2010Evoluţia ratei de soluţionare a cauzelor ce ţin de registrul comerţului între 2006 şi 2010În majoritatea statelor vizate, rata de soluţionare a cauzelor legate de registrul comerţului în primă instanţă arămas relativ stabilă (± 5%). O tendinţă negativă a ratei de soluţionare poate fi observată în Bosnia şiHerţegovina, dar rata de soluţionare este totuşi peste 100% cu un timp de dispunere de 32 zile (vezi tabelul9.22 de mai jos). O tendinţă semnificativ pozitivă a ratei de soluţionare poate fi observată în Slovacia.193

9.7 Cauze de executare silită (cauze litigioase nepenale)Numărul absolut de cauze de executare silită (în materie nepenală) în curţile de primă instanţă în2010 este indicat în Anexă.Figura 9.20 Numărul de cauze de executare silită intrate şi soluţionate în primăinstanţă la 100 000 locuitori în 2010 (Q91)Cauze SOLUŢIONATECauze INTRATEScara logaritmică în baza 10Douăzeci şi şase de state sau entităţi au putut specifica date asupra cauzelor de executare silită.Diferenţele între state sau entităţi pot fi explicate prin diversitatea legislaţiei, care poate sau nu facilitaevaluarea judiciară pe baza principiului prin care o hotărâre judecătorească formulată în primă instanţăpoate fi executată imediat, şi/sau care poate sau nu favoriza cadre temporale obligatorii înainte deexecutarea silită.Pentru Slovacia, "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Finlanda, Ungaria, UK-Anglia şi ŢaraGalilor, cauzele de executare silită nu constituie o componentă principală a activităţii instanţelor civile.Acestea reprezintă o parte principală în activitatea instanţelor în mai multe state din Europa Centrală şiEuropa de Sud-Est (Austria, Bosnia şi Herţegovina, Slovenia şi Serbia).194

Figura 9.21 Rata de soluţionare a cauzelor de executare silită în 2010 (Q91)ComentariiBosnia şi Herţegovina: datorită iniţiativei de reducere a cauzelor restante, numărul de cauze de executare silităsoluţionate (altele decât cauzele penale) a crescut semnificativ.Serbia: societăţile de distribuţie publică au iniţiat un număr de proceduri de executare silită cu privire la plata de serviciicomunale. Prin urmare, o astfel de creştere a numărului de proceduri de executare silită (aproximativ 300.000) a avut carezultat o creştere generală a totalului de cauze, diferite de cauzele penale / cauze intrate în 2010.“Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”: în 2010, în instanţe existau doar cauzele de executare silită vechi, ce nuau fost transferate de părţi către aprozi (bailiff). De la 1 iulie, toate cauzele de executare silită vechi au fost transferate dela instanţe către aprozi.Rata de soluţionare a cauzelor a fost calculată pentru 21 state. Gestionarea în timp util a volumului de cauzereprezintă o dificultate în mai multe state, unde numărul de restanţe este în creştere. O rată mare desoluţionare a cauzelor a fost înregistrată în Bosnia şi Herţegovina (109%) datorită iniţiativei de reducere arestanţelor, fapt ce a rezultat într-o îmbunătăţire semnificativă, în raport cu rata de soluţionare din 2008(40,8%). O rată scăzută de soluţionare poate fi observată în particular în Spania, Portugalia, Andorra, SanMarino şi Serbia şi majoritatea statelor respondente au înregistrat o creştere a restanţelor în acest domeniu.***Pentru a izola performanţa curţilor de primă instanţă în relaţie cu volumul de lucru specific legat de cauzeleprivind registrele şi de executare silită, un tabel specific prezintă indicatorul de timp de dispunere pentruaceste trei categorii de cauze, pentru 25 state pentru care sunt disponibile date relevante (27 state înexerciţiul anterior).195

Tabelul 9.22 Timpul de dispunere în cauzele de executare silită, privind registrul funciar şi registrulcomerţului în curţile de primă instanţă în 2010, exprimat în zile (Q91)State/entităţiTimpul de dispunere acauzelor de executaresilităTimpul de dispunere acauzelor funciareTimpul de dispunere acauzelor legate deregistrul comerţuluiAndorra 818Armenia NAP NAP NAPAustria 90 10BelgiaBosnia şi Herţegovina 1 404 32 17Croaţia 249 50Republica Cehă 17 NAPDanemarca 88 5 266Finlanda 121 NAP NAPFranţa 102 NAP NAPUngaria 112Irlanda NAP NAP NAPItalia 413 NAP NAPLetonia NAP NAP NAPLuxemburgNAPMalta 1 965Muntenegru 129 59 5Olanda NAP NAP NAPNorvegia 179 NAP NAPPolonia 43 32 13Portugalia 2 185 NAP NAPRomânia 37 235 NAFederaţia Rusă NAP NAPSan Marino 849 NAP NAPSerbia 209 NAP NAPSlovacia 551 NAP 32Slovenia 324 68 5Spania 1 242 NAP NAPSuedia NAP NAP NAPElveţia 40 71FYROMacedonia 3 080 NAP NAPTurcia 99 589Ucraina NAP NAP NAPUK-Anglia şi Ţara Galilor NAP NAPUK-Scoţia NAP NAPNAPDiferenţe semnificative pot fi observate între statele vizate. Pentru jumătate din 35 state respondente estenevoie de mai mult de 200 zile pentru a soluţiona un caz de executare silită, peste 50 zile să soluţioneze uncaz de registru funciar şi peste 15 zile pentru a soluţiona un caz legat de registrul comerţului. Cifre foarteridicate pentru cauzele de executare silită pot fi evidenţiate în "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei",Portugalia, Spania şi Bosnia şi Herţegovina , iar pentru cauzele de registru funciar în Malta. PentruPortugalia, explicaţia pentru cifrele ridicate referitoare la timpul de dispunere în cauzele de executare silităconstă în faptul că există un sistem de executare silită mixt şi foarte diferit. Cu toate că executorilorjudecătoreşti, în mare parte liber-profesionişti, li se poate solicita să joace un rol important, instanţa seimplică în orice colectare - chiar şi în cele efectuate de liber-profesionişti - de la început până la sfârşit sau laîncetare (fie prin plata datoriei sau prin concluzia că pretenţia nu poate fi colectată). Prin urmare, în scopuristatistice, de asemenea, toate cauzele rămân înregistrate - cu mai mult sau mai puţine intervenţii aleinstanţei - până când acestea sunt finalizate. În astfel de sisteme de executare silită, cauzele de executaresilită durează mai mult, deoarece acestea sfârşesc doar cu plata datoriei, în timp ce în alte sisteme, cauzelede executare silită pot consta într-o singură intervenţie a instanţei pentru o chestiune sau problemă specifică(de exemplu, o permisiune de a intra într-o locuinţă). Pentru Malta, rata de soluţionare este pozitivă, darnumărul de cauze pe rol la sfârşitul perioadei este de 5 ori mai mare decât numărul de cauze soluţionate (39şi 210 respectiv).196

9.8 Cauze de drept administrativLitigiile între un stat şi guvern pot fi soluţionate ca proceduri de drept civil. Totuşi, în unele state, dreptuladministrativ constituie o parte separată a dreptului. Soluţionarea acestor litigii poate intra în competenţatribunalelor sau unităţilor specializate de drept administrativ din cadrul unei instanţe cu jurisdicţie generală.Cauzele de drept administrativ sunt tratate separat în acest raport pentru a lua în considerare sistemele ceau fie un ordin judiciar specific, fie metode specifice de tratare a cauzelor administrative în instanţeleordinare.Numărul absolut de cauze de drept administrativ în curţile de primă instanţă în 2010 este indicat înAnexă.Figura 9.23 Numărul cauzelor ce ţin de dreptul administrativ intrate şisoluţionate în primă instanţă la 100 000 locuitori în 2010 (Q91)Cauze SOLUŢIONATECauze INTRATEScară logaritmică în baza 10197

ComentariiAzerbaidjan: instanţele administrative au început să opereze de la 1 ianuarie 2011: astfel, furnizarea datelor a fostimposibilă.Letonia: în timpul crizei financiare, s-a înregistrat o creştere a volumului de cauze de drept administrativ complicateaflate pe rol la Curtea regională administrativă şi în curţile de primă instanţă.Pentru 2010, toate datele furnizate de corespondenţii naţionali au fost luate în considerare, iar figura de mai susporneşte de la 0, nu de la 50, ca în cazul raportului anterior.Treizeci şi trei de state au putut specifica date cu privire la cauzele de drept administrativ şi 6 state sauentităţi au declarat că în cazul lor, cauzele de drept administrativ nu au fost separate într-o categoriedistinctă: Austria, Azerbaidjan, Irlanda, Italia, Norvegia, şi UK-Anglia şi Ţara Galilor.Volumul de cauze de drept administrativ diferă în funcţie de statele în cauză:• în 3 state, instanţele tratează în jur de 1.000 cauze la 100.000 locuitori: Ucraina, Suedia şi Spania,• rate ridicate (între 200 şi 1.000 cauze la 100.000 locuitori) pot fi de asemenea observate în Germania,Grecia, Slovacia, Olanda, Muntenegru, Turcia, Finlanda, "fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei", România, Bulgaria, Croaţia, San Marino, Franţa, Estonia, Georgia, Elveţia, Cipru,Lituania, Bosnia şi Herţegovina, Armenia, Serbia, Letonia, Andorra şi Slovenia,• volumul de cauze de drept administrativ este mult mai limitat (sub 200 cauze la 100.000 locuitori) înPolonia, Republica Moldova, Ungaria, Albania, Luxemburg şi Malta.Figura 9.24 Rata de soluţionare a cauzelor de drept administrativ în 2010, în % (Q91)În două treimi (24) din statele respondente, numărul restanţelor creşte în curţile de primă instanţă cegestionează cauze de drept administrativ. Datele foarte scăzute pentru Malta nu sunt indicative, luând înconsiderare numărul absolut foarte scăzut de cauze gestionate. Statele cu rate pozitive de soluţionare acauzelor sunt în principal acelea ce înregistrează volume semnificative de cauze gestionate de instanţe.198

Rata de soluţionareEvoluţia ratei de soluţionareO analiză mai precisă trebuie să ia în considerare caracteristicile sistemelor judiciare în ceea ce priveştedreptul administrativ, specificând acele state cu ordine judiciare distincte pentru dreptul administrativ (maiexact Armenia, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Finlanda, Franţa, Lituania, Luxemburg, Polonia,Suedia, Elveţia, Turcia), şi celelalte state unde cauzele de drept administrativ sunt gestionate de instanţeordinare. Statele ce întâmpină dificultăţi în gestionarea volumului de cauze sunt în principal în categoriile destate unde nu există un ordin judiciar pentru cauzele specifice de drept administrativ. Totuşi, nu se poateconcluziona că un sistem este mai productiv decât altul.Figura 9.25 Rata de soluţionare a cauzelor de drept administrativ.Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010, în % (Q91)Rata de soluţionare în 2006Rata de soluţionare în 2008Rata de soluţionare în 2010Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010A fost posibilă măsurarea evoluţiei ratei de soluţionare a cauzelor de drept administrativ între 2006 şi 2010 în26 state. Valorile pentru Albania, Republica Cehă, Grecia, Luxemburg, Malta, Federaţia Rusă, SanMarino, Elveţia şi "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" sunt prezentate doar în scop de informare,deoarece lipseşte setul de date anuale necesare pentru a calcula evoluţia ratei de soluţionare.Atunci când analizăm rezultatele din figura de mai sus, pot fi observate fluctuaţii semnificative ale ratei desoluţionare a cauzelor. Variaţia ratei de soluţionare a cauzelor (prezentată cu linie albastră în graficul de maisus) arată că multe state respondente au dificultăţi în atingerea sau menţinerea unei rate de soluţionare de100% pe bază regulată.Referitor la trei state ce prezintă cel mai mare număr de cauze de drept administrativ, tendinţe pozitiveîncurajatoare ale ratei de soluţionare a cauzelor sunt prezente în Ucraina şi Spania, în timp ce Suedia s-aconfruntat cu o reducere a ratei de soluţionare de până la 88,5% în 2010.9.9 Rata de soluţionare pentru numărul total de cauze civile, comerciale şi administrativeFigura de mai jos arată cum instanţele nepenale de primă instanţă din Europa sunt capabile să gestionezevolumele de cauze în materii de drept civil, comercial şi administrativ.199

Figura vizează 42 state (39 în exerciţiul anterior), din moment ce nu există date sau nu sunt completdisponibile pentru Belgia, Islanda, Irlanda, UK-Anglia şi Ţara Galilor, UK-Irlanda de Nord şi UK-Scoţia.Figura 9.26 Rata de soluţionare şi timpul de dispunere pentru numărul total de cauze civile,comerciale şi administrative în primă instanţă, în % (Q91)TIMPUL DE DISPUNERE ŞI RATA DE SOLUŢIONAREA CAUZELOR CIVILE, COMERCIALE ŞIADMINISTRATIVE ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ ÎN 2010TIMPUL DE DISPUNERE , ÎN ZILESub 100 zileÎntre 100 şi 200 zileÎntre 200 şi 300 zile300 zile şi pesteRATA DE SOLUŢIONARE, ÎN %Sub 90%Între 90%şi sub 100%Între 100% şi sub 110%110% şi pesteNu sunt date furnizateNu este stat membru CoEAndorra: de la 90% la mai puţin de 100%; Malta, Monaco şi San Marino: sub 90%În medie, se pare că la nivel european, curţile de primă instanţă sunt capabile să gestioneze volumul decauze de drept civil, comercial şi administrativ. Totuşi, din 42 state europene pentru care sunt disponibiledate, 16 au obţinut o rată de soluţionare peste 100% în cauzele civile, comerciale şi administrative în curţilede primă instanţă.Valoarea ridicată a ratei de soluţionare date pentru "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (168%)poate fi explicată prin colectare de date mai precise cu privire la ordinele de plată soluţionate, ce fac partedin cauzele nelitigioase. Îmbunătăţiri majore ale ratei de soluţionare pot fi observate în Luxemburg (133%),Lituania (126%) şi în Italia (118%). În cazul Italiei, o rată mai mare de soluţionare a cauzelor se explică deasemenea prin introducerea de noi taxe de instanţă pe care justiţiabilii trebuie să le plătească pentruînceperea anumitor tipuri de proceduri, lucru ce a avut ca rezultat un număr mai mic de cauze litigioaseintrate şi o rată de soluţionare favorabilă.Principalele dificultăţi cu rata de soluţionare în 2010 pot fi întâlnite în Grecia (79%), Cipru (83%), SanMarino (84%), Monaco (87%), Malta (88%), România (88%) şi Serbia (89%). Totuşi, în conformitate cuindicatorul de timp de dispunere (DT), Malta (DT 856 zile), San Marino (DT 788 zile), Monaco (DT 756 zile),Bosnia şi Herţegovina (DT 666 zile), Cipru (DT 564 zile), Grecia (DT 510 zile), Portugalia (DT 417 zile),Italia (DT 393 zile), Slovenia (DT 327 zile) şi Spania (DT 303 zile) au acumulat restanţe în principal alecauzelor civile şi comerciale litigioase, fapt ce cauzează o creştere a duratei generale a procedurilor.Temperarea acestei probleme implică menţinerea ratei de soluţionare peste 100% în anii următori.200

Rata de soluţionareEvoluţia ratei de soluţionare9.27 Rata de soluţionare a numărului total de cauze civile, comerciale şi administrative în primăinstanţă în 2006, 2008 şi 2010. Evoluţia Ratei de soluţionare între 2006 şi 2010, în % (Q91)Rata de soluţionare în 2006Rata de soluţionare în 2008Rata de soluţionare în 2010Evoluţia Ratei de soluţionare între 2006 şi 2010ComentariuMuntenegru: tendinţa negativă a ratei de soluţionare este cauzată de creşterea cauzelor litigioase civile şi comerciale, întimp ce numărul de judecători a rămas acelaşi.Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010 a fost măsurată pentru 18 state. Alte optsprezece state suntprezentate doar în scopuri de informare, din moment ce nu poate fi calculată nicio tendinţă din cauza lipseide date certe. "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" a înregistrat o creştere anuală medie de 30% în2006, 2008 şi 2010, şi, după cum s-a menţionat deja mai sus, au avut loc probabil unele schimbăriimportante în metoda de calcul. Rata de soluţionare pentru acest stat a ajuns la 168% în 2010.Rata de soluţionare scade în 9 din 18 state respondente. Această tendinţă negativă poate fi luată înconsiderare doar prin solicitarea unei observări continue în acele state care au menţinut totuşi rată desoluţionare apropiată sau de peste 100 %: Slovacia, Croaţia, Slovenia şi Georgia. Această tendinţă trebuieluată în considerare şi mai serios în celelalte state ce au înregistrat o tendinţă negativă, în particularArmenia, Serbia, Muntenegru şi Suedia.Din grupul de state cu tendinţe pozitive, trebuie notat că această tendinţă încurajatoare este încă insuficientăpentru a preveni restanţele în Andorra. A fluctuaţie mare a ratei de soluţionare în Armenia, Letonia, Spaniaşi Estonia arată că aceste state se străduiesc să îşi stabilizeze rata de soluţionare a cauzelor în jurulreferinţei de 100%.201

9.10 Cauzele penale (infracţiuni grave) şi cauzele privind infracţiuni minore în curţile de primăinstanţăÎn Schema de evaluare, statelor sau entităţilor li s-a solicitat să înainteze informaţii cu privire la cauzele dedrept penal. Aceste cauze sunt categorizate de CEPEJ în două tipuri ce corespund modului în care acesteasunt clasificate în majoritatea statelor sau entităţilor membre: cauze privind infracţiuni grave şi privindinfracţiuni minore. Exemple de cauze privind infracţiuni grave sunt: omorul, violul, crima organizată,înşelăciune, trafic de droguri, trafic de persoane etc. Infracţiunile minore pot include furtul din magazine,anumite categorii de încălcări ale codului rutier, tulburarea liniştii publice etc. Totuşi, trebuie notat că pentruambele tipuri de cauze există posibilitatea ca statele să clasifice cauzele penale în manieră diferită. Deexemplu, pot exista state unde infracţiunile minore din trafic nu ţin de dreptul penal, ci sunt tratate de dreptuladministrativ. Mai mult, ce se defineşte ca infracţiune minore într-un anumit stat sau entitate poatereprezenta o infracţiune gravă în alte state sau entităţi.CEPEJ a hotărât să folosească aceeaşi terminologie şi aceleaşi definiţii din Cartea de referinţă europeană astatisticilor privind infracţiunile şi justiţia în materie penală ("European Sourcebook of Crimes and CriminalJustice"). Numărul total al infracţiunilor include toate încălcările definite ca fiind penale de orice lege, inclusivîncălcările codului rutier (în general, periculoase şi condusul în stare de ebrietate). Infracţiunile includ faptece sunt în mod normal urmărite de un procuror, în timp ce urmărite infracţiunile urmărite direct de poliţie, cumar fi infracţiunile minore din trafic şi anumite încălcării ale ordinii publice nu sunt incluse.Din cauza multelor diferenţe de clasificare utilizate în cauzele penale de diversele state, datele prezentatetrebuie interpretate cu grijă, din moment ce cifrele furnizate pot să nu reflecte situaţia reală dintr-un stat.Totuşi, pentru a înţelege mai bine principalele tendinţe din Europa, este necesară diferenţierea întreinfracţiunile minore şi faptele penale grave, din moment ce pentru infracţiunile minore, pot fi folositeproceduri în instanţă mai scurte şi/sau alte detalii cu privire la tratarea unui caz (impunerea unei amenziadministrative, o sancţiune impusă de un procuror fără intervenţia unui judecător, sancţiuni ale poliţiei etc.),în comparaţie cu infracţiunile grave. Tribunalele speciale, curţile sau judecătorii pot avea de asemeneacompetenţă pentru infracţiuni minore (de exemplu, curţi pentru infracţiuni minore, curţi poliţieneşti (policecourts) sau judecători-poliţie (police judges), tribunale administrative). În plus, poate exista o posibilitate de autiliza medierea pentru infracţiunile minore.Numărul absolut de cauze penale în curţile de primă instanţă în 2010 este indicat în Anexă.Pentru câteva state, a fost imposibilă calcularea ratei la 100.000 locuitori, deoarece categorizarea îninfracţiuni grave şi infracţiuni minore nu se poate aplica (cazul Finlandei, României, San Marino şiSuediei).Notă: în linii mari, pare imposibilă stabilirea de criterii comune pentru statele europene în vederea definiriiinfracţiunilor grave şi a celor minore. Comparaţiile între state, inclusiv acele concepte devin neaplicabile, deşirămâne relevant să se analizeze pentru diferitele state modul în care curţile gestionează fluxul de cauze,diferenţiind între infracţiuni grave şi infracţiuni minore.202

Tabelul 9.28 Numărul de cauze penale intrate (infracţiuni grave) şi de cauze privind infracţiuni minore(infracţiuni minore) în curţile de primă instanţă. Cifre absolute la 100 000 locuitori, în 2010 (Q94)State/entităţiNumărul totalde cauze penaleNumărul decauze penalegraveNumărul decauze privindinfracţiuniminoreLa 100 000 locuitoriTotalInfracţiunigraveInfracţiuniminoreAlbania 8473 62 8411 265,2 1,9 263,3Andorra 4869 205 4664 5 727,2 241,1 5 486,1Armenia 3770 24 3746 115,6 0,7 114,8Austria 60726 26149 34577 724,0 311,8 412,2Azerbaidjan 13888 1563 12325 154,4 17,4 137,0Belgia NA 45554 NA 420,2Bosnia şi Herţegovina 181836 57013 124823 4 731,5 1 483,5 3 248,0Bulgaria 118262 42813 75449 1 605,8 581,3 1 024,5Croaţia 383565 44819 338746 8 693,4 1 015,8 7 677,6Cipru 117495 NA 117495 14 604,1 14 604,1Republica Cehă 97675 NA NA 928,7Danemarca 114124 27312 86812 2 052,4 491,2 1 561,2Estonia 14348 9479 4875 1 070,6 707,3 363,8Finlanda 61629 NAP NAP 1 146,5Franţa 1061097 588308 472789 1 631,8 904,7 727,1Georgia 11533 NA NA 258,1Germania 1181995 790535 391460 1 445,8 967,0 478,8Grecia NA NA NAUngaria 269691 149222 120469 2 700,7 1 494,3 1 206,4Islanda NA NA NAIrlanda NA NA NAItalia 1607646 1359884 247762 2 651,7 2 243,1 408,7Letonia 9959 9319 640 446,7 418,0 28,7Lituania 18014 NA NA 555,2Luxemburg 14579 36 14543 2 848,4 7,0 2 841,3Malta 19613 1612 18001 4 696,4 386,0 4 310,4Moldova 9962 NA NA 279,8Monaco NA NA NAMuntenegru 6856 487 6369 1 105,8 78,5 1 027,2Olanda 441911 200920 240991 2 653,2 1 206,3 1 446,9Norvegia 15688 NA NA 318,8Polonia 1111772 529814 581958 2 910,4 1 386,9 1 523,5Portugalia 115466 107234 8232 1 085,5 1 008,1 77,4România 171480 NAP NAP 800,1Federaţia Rusă NA 1064538 NA 744,9San Marino 766 766 NAP 2 310,5 2 310,5Serbia 67486 NA NA 925,6Slovacia 41189 NA NA 757,8Slovenia 90205 18622 71583 4 399,8 908,3 3 491,5Spania 1336505 345190 991315 2 906,1 750,6 2 155,5Suedia 92431 NAP NAP 981,7Elveţia 195817 91621 104197 2 490,0 1 165,1 1 325,0FYROMacedonia 110498 15046 95452 5 371,1 731,4 4 639,7Turcia 1827336 727151 1100185 2 518,3 1 002,1 1 516,2Ucraina 200279 NA NA 437,5UK-Anglia şi Ţara Galilor NA 138516 NA 250,9UK-Irlanda de Nord NA NA NAUK-Scoţia 152500 5500 147000 2 920,3 105,3 2 815,0Media 2 355,7 752,9 2 318,3Mediana 1 525,8 731,4 1 385,9Minimum 115,6 0,7 28,7Maximum 14 604,1 2 310,5 14 604,1Notă: unele date pentru Federaţia Rusă nu apar în tabelul de mai sus din cauza schimbării metodei de calcul faţă deraportul CEPEJ anterior.ComentariiAustria: infracţiunile minore includ toate infracţiunile pedepsite cu amendă sau cu închisoare de până la un an şi nutrebuie judecate de către un juriu.203

Bosnia şi Herţegovina: exemple de cauze privind infracţiuni grave: fapte penale împotriva statului, omor, crimăorganizată, fapte penale contra demnităţii publice, furtul şi alte infracţiuni asupra proprietăţii, violul şi alte infracţiuniasupra integrităţii sexuale, accidente în trafic unde o persoană a suferit vătămări corporale grave sau o daunăsemnificativă şi alte infracţiuni privind transportul public etc. Exemple de infracţiuni minore: infracţiuni rutiere, încălcări aleordinii publice, cerşitul etc.Bulgaria: infracţiuni grave şi infracţiuni de mare interes public (crimă organizată, corupţie, spălare de bani, utilizareanecorespunzătoare a fondurilor UE, infracţiuni împotriva sistemelor monetare şi de credit, infracţiuni fiscale, infracţiunilegate de droguri şi de traficul ilegal de persoane, peste 5 ani de privare de liberate (limita superioară este peste 5 ani).Republica Cehă: clasificarea cauzelor între cauze penale grave şi cauze privind infracţiuni minore. Cauzelepenale grave – adică, infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea pe o perioadă minimă de 5ani, sunt judecate în instanţele regionale în primă instanţă. Cauzele referitoare la infracţiuni minore suntjudecate de curţile districtuale în primă instanţă, curţile regionale devenind curţi de apel în aceste cauze.Danemarca: linia de separare este următoarea: cauzele privind infracţiunile minore sunt stabilite astfel încât acele cauzedefinite drept cauze în instanţă fără a utiliza participarea unui asesor judiciar sunt categorizate drept cauze referitoare lainfracţiuni minore. Cauzele penale grave sunt, prin urmare, toate celelalte cauze penale.Estonia: cauzele privind infracţiunile minore sunt cauzele unde pedeapsa o reprezintă o penalizare în bani sauarestarea. Cauzele penale grave sunt cauzele unde pedeapsa este închisoare pe o perioadă de peste 5 ani.Finlanda: clasificarea cauzelor între cauze penale grave şi cauze privind infracţiuni minore nu se află în utilizareastatistică în Finlanda.Georgia: Codul Penal al Georgiei nu face o clasificare a cauzelor pe criterii de infracţiuni grave şi infracţiuni minore.Toate infracţiunile incluse în Cod sunt cauze penale grave din moment ce acestea reprezintă un pericol pentru societate.Toate celelalte cauze minore ce nu reprezintă un pericol pentru societate sunt incluse în Codul asupra infracţiuniloradministrative al Georgiei. În linii mari, cauzele grave include infracţiuni grave şi deosebit de grave; infracţiunile minorepot implica infracţiuni mai puţin grave.Germania: categoria “cauze penale grave” include procedurile în conformitate cu Codul Penal şi legile penalecomplementare. Categoria “infracţiuni minore” include procedurile privind încălcări statutare, urmărite de autorităţileadministrative.Grecia: cauzele penale grave vizează infracţiunile pedepsite de lege cu închisoarea (între 5 şi 20 ani) sau cucondamnare la moarte. Cauzele privind infracţiunile minore se referă la infracţiunile pedepsite cu închisoarea (10 zile şi 5ani).Irlanda: cauzele penale grave includ toate cauzele ce trebuie judecate în baza unei puneri sub acuzare (ex. furt utilizândforţa/ameninţare cu forţa)), acte de violenţă ce cauzează vătămări corporale grave, viol, agresiune sexuală în formăagravată, ucidere din culpă, omor). Infracţiunile minore includ toate cauzele ce necesită o judecată sumară (ex. acte deviolenţă obişnuită, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, tâlhărie sau furt în altă formă decâtcea agravată).Italia: nu există o definiţie formală a “infracţiunilor minore”. În scopurile acestui raport am definit "Cauzele privindinfracţiunile minore" acele proceduri gestionate de Oficiile Judecătorilor de Pace.Letonia: “Cauzele penale cu minori” sunt cauzele penale în care sunt implicate persoane acuzate cu vârste cuprinseîntre 14 şi 17 ani (inclusiv). “Cauze penale grave” sunt alte cauze penale ce nu implică persoane acuzate cu vârsta între14 şi (inclusiv) 17 ani. “Cauzele privind infracţiunile minore” nu sunt cauze penale, în conformitate cu legea penală.Malta: toate cauzele ce ar putea conduce la pedeapsa cu închisoare pe o perioadă peste şase luni au fost indicate drept"cauze penale grave" în timp ce toate acelea pedepsite cu închisoarea până la 6 luni au fost indicate drept "infracţiuniminore".Olanda: infracţiunile minore sunt în principal infracţiuni în trafic (viteză excesivă, trecerea pe culoarea roşie asemaforului), vagabondajul, aruncarea gunoiului în afara locurilor special amenajate etc. în timp ce infracţiunile gravesunt condusul în stare de ebrietate, furtul calificat, infracţiuni ce implică violenţa, infracţiuni legate de sex şi droguri etc.Polonia: infracţiunile minore sunt infracţiunile pentru care legea prevede o pedeapsă maximă de până la 1 lună deînchisoare sau amendă sau ambele. Această categorie acoperă toate cauzele în care a fost înaintată către instanţă omoţiune de pedepsire pentru comiterea unei infracţiuni minore. Toate celelalte cauze penale constituie cauze penalegrave.Portugalia: “cauzele penale grave” includ toate procesele penale. “Cauzele privind infracţiunile minore” includ încălcăripenale şi penale legate de muncă.România: nu există o clasificare a infracţiunilor grave şi mai puţin grave în sistemul judiciar român. Datele statistice suntfurnizate doar cu privire la numărul total de cauze penale.Federaţia Rusă: pentru ciclul de evaluare 2010-2012, un tip diferit de cauze a fost inclus la categoria infracţiuni minore(infracţiuni definite în Codul privind infracţiunile administrative al Rusiei). Pentru acest tip de cauze, doar numărul decauze soluţionate este monitorizat. De aceea, spre deosebire de ciclurile de evaluare anterioare, informaţii completepentru această categorie de cauze nu pot fi furnizate.Slovacia: datele statistice colectate de Ministerul Justiţiei din Slovacia nu diferenţiază între cele două tipuri de infracţiuni.Ucraina: nu sunt disponibile informaţii cu privire la numărul exact de cauze privind infracţiunile grave şi infracţiunileminore.UK-Scoţia: exemple de cauze grave sunt lovirea sau acte de violenţă gravă, înşelăciune, lovire sau acte de violenţă şitâlhărie. Exemple de cauze privind infracţiunile minore sunt furtul, lovirea sau acte de violenţă, infracţiuni rutiere etc.Într-un număr mare de state, volumul de lucru al instanţelor datorat cauzelor privind infracţiunile minore estemai mare decât cel datorat cauzelor privind infracţiunile grave. În statele sau entităţile europenerespondente, numărul median al cauzelor privind infracţiuni minore la 100000 locuitori este 1325, în timp cenumărul median referitor la infracţiunile grave este de 738 cauze la 100000 locuitori.Un număr mare de cauze minore (peste 3000 la 100000 locuitori) poate fi găsit Malta, Slovenia, Bosnia şiHerţegovina, Andorra (a se lua în considerare cu atenţie şi în relaţie cu numărul mic de locuitori), "fosta204

Scară logaritmică în baza 10Republică Iugoslavă a Macedoniei", Croaţia. Un număr mic (sub 300 la 100.000 locuitori) poate fiobservat în cazul Armeniei, Azerbaidjanului şi Portugaliei. Totuşi, pot fi evidenţiate câteva excepţii. ÎnItalia, Germania şi Portugalia şi, într-o anumită măsură în Ungaria, Estonia şi Letonia, în curţile de primăinstanţă există mai multe cauze penale decât privind infracţiuni minore. Acest lucru se datorează probabilparticularităţii sistemelor naţionale, unde infracţiuni mai puţin grave sunt gestionate în afara instanţelor (deexemplu, prin ADR).În ceea ce priveşte cauzele penale grave, un volum ridicat (peste 1000 la 100 000 locuitori) poate fi găsit încurţile de primă instanţă din Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Ungaria, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia,San Marino, Elveţia şi Turcia. Din contră, volumul este limitat (sub 100 la 10000 locuitori) în Albania,Armenia şi Azerbaidjan, în particular. Acesta poate depinde de politicile penale conduse de state, dar, înorice caz, aceste cifre trebuie analizate cu grijă, din moment ce statele nu utilizează aceleaşi definiţii alecauzelor privind infracţiuni grave cele privind infracţiunile minore.Figura 9.29 Numărul total de cauze penale pe rol la 31 decembrie 2010în curţile de primă, a doua instanţă şi de instanţă supremă (Q93, Q98, Q100)Curţi de primă instanţă Curţi de a 2-a instanţă Curţi supremeDatele din grafic prezintă numărul total de cauze de drept penal aflate pe rol la 31 decembrie 2010 în curţilede primă instanţă, de apel şi din curţile supreme din 41 state sau entităţi ce au putut furniza datele solicitate.Cauzele penale aflate pe rol includ atât cauze privind infracţiuni grave cât şi infracţiunile minore. Dateleurmăresc tiparul aşteptat, cel mai mare număr de cauze pe rol găsindu-se în curţile de primă instanţă,numărul lor scăzând în curţile de a doua instanţă şi, în cele din urmă, cel mai mic număr de cauze pe rolînregistrându-se în curţile supreme.În timp ce numărul absolut de cauze penale pe rol în primă instanţă variază de la 1.429.300 în Turcia la 646în San Marino, datele trebuie observate de asemenea în relaţie cu abilitatea curţilor de a gestiona cauzeleintrate de drept penal şi privind infracţiunile minore. Acest lucru se realizează în baza figurii 9.31.205

Tabelul 9.30 Parte din cauzele penale intrate în primă instanţă (infracţiuni grave) vs. cauze privindinfracţiuni minore (infracţiuni minore) în 2010 (Q94)State/entităţiInfracţiunigraveInfracţiuniminoreNumăr totalcauze penalePartea deinfracţiunigrave dinnumărul totalde cauzepenalePartea deinfracţiuniminore dinnumărul totalde cauzepenaleAlbania 62 8 411 8 473 0,7% 99,3%Andorra 205 4 664 4 869 4,2% 95,8%Armenia 24 3 746 3 770 0,6°% 99,4°%Austria 26 149 34 577 60 726 43,1°% 56,9°%Azerbaidjan 1 563 12 325 13 888 11,3% 88,7%Bosnia şi Herţegovina 57 013 124 823 181 836 31,4% 68,6%Bulgaria 42 813 75 449 118 262 36,2% 63,8%Croaţia 44 819 338 746 383 565 11,7% 88,3%Danemarca 27 312 86 812 114 124 23,9% 76,1%Estonia 9 479 4 875 14 354 66,0% 34,0%Finlanda NAP NAP 61 629Franţa 588 308 472 789 1 061 097 55,4% 44,6%Germania 790 535 391 460 1 181 995 66,9% 33,1%Ungaria 149 222 120 469 269 691 55,3% 44,7%Italia 1 359 884 247 762 1 607 646 84,6% 15,4%Letonia 9 319 640 9 959 93,6% 6,4%Luxemburg 36 14 543 14 579 0,2% 99,8%Malta 1 612 18 001 19 613 8,2% 91,8%Muntenegru 487 6 369 6 856 7,1% 92,9%Olanda 200 920 240 991 441 911 45,5% 54,5%Polonia 529 814 581 958 1 111 772 47,7% 52,3%Portugalia 107 234 8 232 115 466 92,9% 7,1%România NAP NAP 171 480San Marino 766 NAP 766 100,0%Slovenia 18 622 71 583 90 205 20,6% 79,4%Spania 345 190 991 315 1 336 505 25,8% 74,2%Suedia NAP NAP 92 431Elveţia 91 621 104 197 195 818 46,8% 53,2%FYROMacedonia 15 046 95 452 110 498 13,6% 86,4%Turcia 727 151 1 100 185 1 827 336 39,8% 60,2%UK-Scoţia 5 500 147 000 152 500 3,6% 96,4%Media 37,0% 65,3%Mediana 33,8% 68,6%Maximum 100,0% 99,8%Minimum 0,2% 6,4%ComentariiMalta: infracţiunile rutiere, în sine, au fost scoase de sub incidenţă penală; ca rezultat, acestea nu sunt audiate îninstanţă, ci în faţa unor Comisari pentru Justiţie ce nu intră în structura instanţelor. Anumite infracţiuni rutiere referitoarela conducerea în stare de ebrietate şi conducerea fără permis şi/sau fără asigurare, totuşi, încă se audiază în instanţe şisunt incluse în figurile aferente curţilor penale.Muntenegru: la 1 septembrie 2010, noua Lege privind infracţiunile minore a intrat în vigoare, prin care competenţaministerelor, a altor autorităţi ale statului şi a autorităţilor locale cu privire la hotărârea în cazurile de infracţiuni minore întoate domeniile de legislaţie, a fost transferată exclusiv către instanţe. Datorită acestui sistem mixt în 2010, nu esteposibilă furnizarea de date cuprinzătoare şi precise asupra întregului sistem privind infracţiunile minore în 2010.206

A fost posibilă calcularea procentului de cauze intrate privind infracţiuni grave şi infracţiuni minore pe 2010 în30 state sau entităţi (28 în exerciţiul anterior). Obiectivul acestei figuri este de a prezenta gama de tipuri deorganizare a instanţelor penale şi cadrele legislative. Această figură trebuie analizată cu grijă, deoarecevarietatea sistemelor înseamnă că nu sunt posibile comparaţii relevante. Totuşi, dacă judecăm valorilemediane, se pare că raportul dintre infracţiunile minore şi infracţiunile grave este de aproape 2:1, ceea ceînseamnă că în statele Europene, pentru fiecare infracţiune gravă există două infracţiuni minore.Figura 9.31 Rata de soluţionare a cauzelor penale (infracţiuni grave) şi a cauzelorprivind infracţiunile minore în 2010, în % (Q94)Cauze privind infracţiuni minoreCauze penale grave207

Figura 9.32 Rata de soluţionare a cauzelor penale în curţile de primă instanţă (Q94)RATA DE SOLUŢIONARE A CAUZELOR PENALE ÎNCURŢILE DE PRIMĂ INSTANŢĂSub 90%Între 90% şi sub 100%Între 100% şi sub 120%120% şi pesteNu sunt furnizate dateNu este stat membru CoE100.895.7108.299.610102.997.5101.791.6BLR102.1109.999101.6107.798.4104.798.4126.394.761.2100.9140.797.899.162.5101.595.2109.696San Marino: sub 90%; Malta: de la 90% până sub 100%; Andorra: 120% şi peste; Monaco: nu sunt furnizate date.A fost posibilă calcularea ratei de soluţionare pentru 30 state sau entităţi. La nivel european, volumul decauze penale nu reprezintă o dificultate pentru curţile de primă instanţă, din moment ce rata de soluţionaremedie pentru cauzele penale grave este 100,2% (mediana: 100,8 %), şi pentru cauzele privind infracţiunileminore – 100,2% (mediana: 100.0%). În general, curţile sunt mai eficiente în gestionarea cauzelor penaledecât a celor civile (fără a lua în considerare rata excepţională de soluţionare a cauzelor privind infracţiunileminore observată în Estonia).Totuşi, datorită unei rate de soluţionare sub 100%, unele state se confruntă cu o creştere a cauzelor restanteprivind infracţiunile minore, cu un timp relativ ridicat de dispunere, precum Turcia (293 zile), Cipru (254 zile),Malta (287 zile) şi Italia (240 zile). State precum Bosnia şi Herţegovina, Portugalia, Croaţia şi “fostaRepublică Iugoslavă a Macedoniei“ au toate un timp de dispunere de peste 200 zile, dar rata desoluţionare este peste 100% şi cauzele restante privind infracţiunile minore sunt în scădere. Franţa nu afurnizat date cu privire la cauzele privind infracţiunile minore aflate pe rol, dar rata de soluţionare de 86%arată că numărul cauzelor restante privind infracţiunile minore se află în creştere.Referitor la cauzele grave, volumul cauzelor ce se vor gestiona de curţile de primă instanţă creează restanţedoar într-un număr imitat de state, dar unele dintre aceste state, precum Spania (504 zile), Albania (353zile), Italia (345 zile) şi “fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei“ (267 zile) aveau deja un timp dedispunere mare. Valorile ridicate ale timpului de dispunere în Armenia, San Marino şi Malta nu sunt atât derelevante, dat fiind numărul absolut relativ scăzut de cauze vizate, dar merită atenţia strategilor din acestestate.Această performanţă a instanţelor are o importanţă specială vizavi de principiile fundamentale ale Articolelor5 şi 6 din CEDO, din moment ce cauzele vizate pot implica sancţiuni privative de libertate, inclusiv arestpreventiv, în timp ce se aşteaptă soluţionarea cauzei.Atunci când se iau în considerare toate cauzele penale împreună, se poate pleca de la diversele moduri despecificare a cauzelor penale grave şi minore.208

Numărul cauzelor (la 100 000 locuitori)Rata de soluţionare (%)Figura 9.33 Rata de soluţionare a numărului total de cauze penale în 2010, în % (Q94)Numărul total de cauze penale INTRATE în 2010 la 100 000 locuitoriNumărul total de cauze penale SOLUŢIONATE în 2010 la 100 000 locuitoriRata de soluţionare a cauzelor penaleFigura de mai sus prezintă informaţiile pentru 43 state sau entităţi. Diferenţe importante între state sauentităţi pot fi observate în relaţie cu volumul de cauze penale la 100.000 locuitori ce vor fi gestionate decurţile de primă instanţă.Asemenea diferenţe pot fi explicate în principal prin modul în care sunt procesate cauzele (în particular,dezvoltarea de proceduri simplificate sau cvasi-computerizate pentru luarea unei hotărâri judecătoreşti) şirolurile respective ale procurorilor şi judecătorilor pentru luarea unei hotărâri judecătoreşti în materiile penale.În unele state, precum Franţa, procurorii pot finaliza un caz utilizând alternative la punerea sub acuzare, întimp ce în Italia o hotărâre formulată de un judecător este întotdeauna necesară în ceea ce priveşteorientarea acuzării sau renunţarea la un caz (cf. secţiunii de mai sus referitoare la răspunsurile la întrebarea100).Majoritatea curţilor de primă instanţă din statele europene pot gestiona volumul de cauze penale. Principalaexcepţie, San Marino poate fi explicată tehnic şi legată de numărul scăzut de cauze tratate. Totuşi, unele dinstatele rămase ce au obţinut o rată de soluţionare sub 100% şi unde numărul cauzelor penale restante acrescut înregistrau deja valori ridicate ale timpului de dispunere. Mai exact, în Serbia a crescut numărulcauzelor penale restante cu 28,7% şi s-a atins un timp de dispunere de 504 zile. Este posibil ca motivul să îlreprezinte reorganizarea generală a sistemului judiciar ce a avut loc în 2010 şi care a afectat, posibil,productivitatea instanţelor. De asemenea, Malta (timp de dispunere 331 zile), Italia (329 zile), Turcia (314zile) şi Cipru (254 zile) au înregistrat de asemenea rate de soluţionare sub 100% şi numărul cauzelor penalerestante a crescut.Alte state trebuie să gestioneze un volum mare de cauze penale, inclusiv statele din Europa de Sud-Est ceobişnuiau să folosească acelaşi sistem (Croaţia, "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Bosnia şi209

Rate de soluţionareEvoluţia ratei de soluţionareHerţegovina, Slovenia, Muntenegru), dar sistemele lor prezintă capacitatea de a obţine acest lucru într-unmod productiv.Figura 9.34 Evoluţia ratei de soluţionare a numărului total de cauze penale între 2006,şi 2010 (Q94)Rata de soluţionare a cauzelor penale 2006Rata de soluţionare a cauzelor penale 2008Rata de soluţionare a cauzelor penale 2010Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010 a fost măsurată pentru 28 state. Alte cincisprezece state suntprezentate doar în scopuri de informare, din moment ce nu poate fi calculată nicio tendinţă din cauza lipseide date. Georgia şi Estonia au înregistrat o rată pozitivă de soluţionare în 2006, 2008 şi 2010, iar în 2010 aobţinut un timp de dispunere de 36 şi 60 zile, respectiv.O tendinţă negativă poate fi luată în considerare doar prin solicitarea unei observări continue în acele statecare au menţinut totuşi rată de soluţionare apropiată de 100 %: România, Norvegia, Franţa şi Suedia. Separe că Italia menţine o rată de soluţionare a cauzelor penale totale neschimbată la valoarea de 94% pentru2006, 2008 şi 2010.9.11 Compararea categoriilor de cauze: procedură şi duratăPentru a înţelege mai bine volumul de lucru al instanţelor în Europa şi pentru a compara cifrele mai eficient,patru categorii de cauze au fost selectate în Schema de evaluare pentru analiză suplimentară, înconformitate cu Liniile directoare "GOJUST" adoptate de CEPEJ în decembrie 2008 43 . Categoriile de cauzevizate se bazează pe supoziţia că, în toate instanţele din Europa, acestea sunt tratate într-o manierăoarecum similară. Cele patru categorii sunt definite în nota explicativă a Schemei de evaluare, după cumurmează:1. Cauze litigioase de divorţ: adică dizolvarea unui contract de căsătorie între două persoane, prinhotărârea unei instanţe cu jurisdicţie competentă. Datele nu trebuie să includă: divorţul acordat în bazaacordului dintre părţi cu privire la separarea soţilor şi toate consecinţele acesteia (proceduri de acord43 CEPEJ(2008)11.210

mutual, chiar dacă acesta este procesat de instanţă) sau acordat prin intermediul unei proceduriadministrative.2. Cauze de concediere ilegală: cauze referitoare la rezilierea unui contract de angajare la iniţiativaangajatorului (ce activează în sectorul privat). Acestea nu includ concedierea oficialilor publici, în urmaunei proceduri disciplinare, de exemplu.3. Tâlhăria se referă la furtul de la o persoană utilizând forţa sau ameninţarea cu utilizarea forţei. Dacă esteposibil, aceste date vor include: furt calificat (furt de poşete, jaf armat etc.) şi vor exclude furtul dinbuzunare, extorcarea de fonduri, şantaj (conform definiţiilor Cărţii de referinţă europeană a statisticilorprivind infracţiunile şi justiţia în materie penală (European Sourcebook of Crimes and Criminal Justice)).Datele nu trebuie să includă tentativele.4. Omorul este definit ca uciderea intenţionată a unei persoane. Dacă este posibil, aceste date vor include:lovituri cauzatoare de moarte, eutanasia (unde aceasta este interzisă prin lege), pruncuciderea şi vorexclude sinuciderea asistată (conform definiţiilor Cărţii de referinţă europeană a statisticilor privindinfracţiunile şi justiţia în materie penală (European Sourcebook of Crimes and Criminal Justice)). Datelenu trebuie să includă tentativele.Notă pentru cititor: sub jumătate din cele 48 state sau entităţi au furnizat date şi, în particular, date cuprivire la durata procedurilor, pentru cauzele litigioase de divorţ, concediere ilegală, tâlhărie şi omor.Datele colectate indică, în cadrul acestui ciclu de evaluare, un progres, în comparaţie cu ciclurile anterioare.CEPEJ întâmpină eforturile făcute de aceste state pentru a urma "Liniile directoare GOJUST" în acestdomeniu şi de a utiliza instrumentele esenţiale pentru îmbunătăţirea eficienţei sistemelor lor judiciare. CEPEJîncurajează celelalte state membre să îşi organizeze sistemele de statistică judiciare pentru a putea furnizaasemenea date pentru următorul ciclu de evaluare.Se aşteaptă ca lucrările Centrului SATURN al CEPEJ şi a observatorului său european ce se va înfiinţaprivind cadrele temporale ale procedurilor judiciare vor sprijini statele membre în îmbunătăţirea colectării dedate relevante asupra cadrelor temporale judiciare, pe tip de cauze, ca o cunoaştere mai bună a situaţieiasupra duratei procedurilor, ca o condiţionalitate pentru îmbunătăţirea sistemului.Luând în considerare numărul limitat de state respondente, CEPEJ invită cititorul să interpretezedatele de mai jos cu atenţie. Orice încercare de clasificare ar fi împiedicată de această consideraţie.Unele date referitoare la procentul de apeluri şi la cauzele de concedieri ilegale, tâlhărie şi omor aflate pe rolde mult timp, apar în Anexă.211

Numărul de cauze (a 100 000 locuitori)Rata de soluţionare (%)9.11.1 Divorţuri litigioaseTreizeci şi şase state sau entităţi membre din 48 (34 in exerciţiul anterior) au putut furniza cifre absolute cuprivire la numărul de divorţuri litigioase în curţile de primă instanţă (Q101).Figura 9.35 Numărul cauzelor litigioase de divorţ intrate şi soluţionate la 100 000 locuitori încurţile de primă instanţă şi rata de soluţionare a cauzelor litigioase de divorţ în 2010 (Q101)Numărul total de cauze litigioase de divorţ INTRATE în 2010 la 100 000 locuitoriNumărul total de cauze litigioase de divorţ SOLUŢIONATE în 2010 la 100 000 locuitoriRata de soluţionare a cauzelor litigioase de divorţComentariuElveţia: datele prezentate provin din 12 cantoane.Notă pentru cititor: aceşti indicatori trebuie utilizaţi cu atenţie. Raportul de cauze de divorţ pe locuitor nureflectă scopul real al fenomenului de divorţ. Ca şi în cazul majorităţii indicatorilor demografici, înţelesul săuse extinde doar asupra populaţiei de referinţă, care este, aici, numărul de cupluri căsătorite şi numărul depersoane căsătorite. Acest indicator nu trebuie utilizat pentru descrie densitatea divorţului în rândulpopulaţiei.Figura de mai sus ia în considerare doar divorţurile litigioase, fapt ce explică parţial diferenţele semnificativece pot fi observate, conform statelor sau entităţilor. Într-adevăr, în unele sisteme (Norvegia de exemplu),divorţurile sunt pronunţate în principal de organe nejudiciare şi sunt tratate de instanţe doar în circumstanţespecifice (litigioase).Curţile de primă instanţă pot gestiona volume de cauze litigioase de divorţ în 17 state sau entităţirespondente unde asemenea cauze creează restanţe. Acesta este în principal cazul din UK-Anglia şi ŢaraGalilor şi San Marino, unde instanţele trebuie să gestioneze un volum semnificativ de cauze intrate (peste200 la 100.000 locuitori). Alte state înregistrează numere mari de cauze litigioase de divorţ, dar încă suntcapabile să gestioneze volumul cauzelor intrate (Cipru, Federaţia Rusă, Republica Moldova, Ungaria,212

Numărul de cauze litigioase de divorţ la 100 000 locuitoriEvoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010Ucraina). Situaţia din Belgia este dată doar din motive de informare, din moment ce datele includ deasemenea cauzele nelitigioase.Figura 9.36 Numărul cauzelor litigioase de divorţ intrate şi soluţionate la 100 000 locuitori în 2006,2008 şi 2010. Evoluţia ratei de soluţionare a cauzelor litigioase de divorţ între 2006 şi 2010 (Q101)Numărul cauzelor de divorţ INTRATE la 100 000 locuitori în 2006Numărul cauzelor de divorţ INTRATE la 100 000 locuitori în 2008Numărul cauzelor de divorţ INTRATE la 100 000 locuitori în 2010Rata de soluţionare între 2006 şi 2010Numărul cauzelor de divorţ SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2006Numărul cauzelor de divorţ SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2008Numărul cauzelor de divorţ SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2010ComentariuCipru: se pare că există o creştere semnificativă a numărului de cazuri de divorţ în 2010; trebuie notat că datele pentru2008 nu au fost disponibile.Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010 a fost măsurată pentru 28 state. Alte paisprezece state suntprezentate doar în scopuri de informare, din moment ce nu poate fi calculată nicio tendinţă din cauza lipseide date. Majoritatea statelor au un număr stabil de cauze litigioase de divorţ intrate fără fluctuaţiisemnificative. Suedia, Irlanda, Letonia şi Azerbaidjan reprezintă excepţia, cu fluctuaţii semnificative alenumărului de cauze de divorţ intrate.Referitor la evoluţia ratelor de soluţionare între 2006 şi 2010, o valoare negativă este prezentă în nouă state,dar Slovacia, Lituania, Slovenia şi Austria încă reuşesc să păstreze o rată de soluţionare de peste 100%.Bulgaria, România, Letonia, Danemarca, Portugalia, Cipru şi Ucraina sunt statele care, înregistrând orată de soluţionare sub 100% în 2006, în 2010 au soluţionat mai multe cauze de divorţ decât cele primite şiau reuşit să obţină o rată de soluţionare peste 100%.213

Tabelul 9.37 Procentul de cauze în apel, cauze aflate pe rol pe o perioadă îndelungată şi durata mediea procedurilor litigioase de divorţ în 2010 (Q101, Q102)State/entităţi% hotărârisupuseapelului% cauze perol pe operioadămai marede 3 aniDuratăproceduri înprimăinstanţă(în zile)[Furnizată]Timp dedispunereîn primăinstanţă(în zile)[Calculat]Albania 101,7Duratăproceduri încurţi dea 2-ainstanţă(în zile)[Furnizată]Armenia NAP NAP NAP 98,4 NAP NAPAustria 167 157,7Azerbaidjan 180 76,4 90 330Belgia 436Bosnia şi Herţegovina 5,38 3,52 215 231,4 146 180Bulgaria 10,67 130,7Cipru 196,0Republica Cehă 153,8Danemarca 15,96 0 172 152,2 274 189Estonia 2,6 0,4 191 200,1 134Finlanda 0,25 0 242 220,2 77Franţa 11,6 267 331 636Georgia 2,8 75,9Germania 0.46 4.9 310Ungaria 3 151,6Italia 538 547,0 453Letonia 186 172,9 99Lituania 41,3Moldova 1,5 60,1Monaco 510Duratăproceduri- Totalprocedură(în zile)[Furnizată]Muntenegru 5,13 0,37 125,14 98,9 55,45 180,6Olanda 344 240Norvegia NAP NAP NAP NAP NAPPolonia 3,27 0,39 162,3Portugalia 300 292,1 120România 1 0 165,3Federaţia Rusă NA 30,4San Marino 105 210 297,4Slovacia 170,5 150Slovenia 1,4 0,54 200,5 201,6 45,6Spania 279 302,0 329Suedia NAP 0 228 250,8 NAPElveţia 255,7FYROMacedonia 8 117 129,5 73Turcia NAP 169 125,0 NAPUcraina 46,1UK-Anglia şi Ţara Galilor 3.1 219Pe lângă numărul de cauze intrate, au fost solicitate informaţii cu privire la procentul de hotărâri supuseapelului, procentul de cauze pe rol pe o durată de peste 3 ani şi cu privire la durata medie a procedurilor,exprimată în zile. Doar câteva ţări au putut furniza informaţii detaliate pentru cele patru categorii de cauzevizate.214

Figura 9.38 Durata medie a procedurilor pentru cauzele litigioase de divorţ încurţile de primă instanţă în 2006, 2008 şi 2010, în zile (Q102)Durata procedurilor în 2006Medie = 232,8 zileMediană = 206 zileDurata procedurilor în 2008Medie = 222,2 zileMediană = 185,5 zileDurata procedurilor în 2010Medie = 246 zileMediană = 215 zileNotă: statele care au indicat "NA" (Armenia, Malta, Norvegia) în cifrele lor nu sunt indicate în grafic, deoarece acestedate vor fi considerate ca având valoare nulă.ComentariiOlanda: numărul de cauze de divorţ în 2010 a fost 34 731. Numărul total de cauze litigioase de divorţ la sfârşitulprocedurii în 2010 este de aproximativ 5 000. Acesta reprezintă doar 10% din numărul total al tuturor cauzelor de divorţ.În 1993, procentul de cauze litigioase era încă de 80%. Astfel, numărul cauzelor nelitigioase de divorţ a crescut îndouăzeci de ani de la 20% la 90%. Cauzele litigioase de divorţ aduse în faţa instanţei sunt doar cele mai complicatecauze, ce durează mult, din moment ce foştii soţi sunt de cele mai multe ori complet antagonici. Acest lucru explică de cedurata medie a procedurilor în cauzele litigioase de divorţ a crescut de-a lungul anilor. În categoria “cauze litigioase dedivorţ” nu au mai rămas cauze de divorţ "uşoare şi simple", iar cauzele au devenit din ce în ce mai complexe.Federaţia Rusă: durata procedurilor în instanţă, în scopul statisticilor, începe la data la care cazul este primit de instanţăşi ia sfârşit la data la care se pronunţă o hotărâre definitivă corespunzătoare. Aceasta include orice perioade de timp,atunci când procedurile rămân suspendate (de exemplu, în aşteptarea unei examinări din partea unui expert sau dincauza unei boli a solicitantului).O creştere a duratei procedurilor nu înseamnă obligatoriu scăderea eficienţei instanţei.Durata procedurilor litigioase de divorţ în primă instanţă variază între statele şi entităţile vizate, înconformitate cu procedura de dreptul familiei (drept civil) şi de volumul de cauze înaintate în instanţă. Timpulde dispunere calculat indică durata pe care un caz intrat rămâne în instanţă înainte de a fi soluţionat lanivelul acestei instanţe. Acest indicator indică proceduri rapide (sub 150 zile) în "fosta Republică Iugoslavăa Macedoniei" şi proceduri mai îndelungate (peste 500 zile) în Monaco şi Italia.Totuşi, în unele state sunt prezente tendinţe divergente. În timp ce în Letonia şi Spania numărul de cauzede divorţ intrate s-a redus din 2006, durata medie a procedurilor pentru cauzele litigioase de divorţ în curţilede primă instanţă este în creştere. Se pare că în alte state precum Suedia, Franţa, Italia şi Bosnia şiHerţegovina, o scădere a numărului de cauze de divorţ intrate este urmată de o durată medie mai mică aprocedurilor.215

În orice caz, o analiză comparativă a duratei procedurilor litigioase de divorţ nu poate fi făcută fără a lua înconsiderare caracteristicile specifice ale procedurilor de divorţ din diferitele state, prezentate pe scurt mai jos,ce pot influenţa semnificativ rezultatul procedurilor.Albania: în ceea ce priveşte cauzele de divorţ nelitigioase, un ante-contract este prezentat instanţei semnat de ambiiparteneri. Curtea, după consultări cu fiecare partener separat şi împreună, poate aprova contractul printr-o hotărâre.Dacă judecătorul consideră că acest contract nu prevede suficientă siguranţă pentru copii sau unul din parteneri, acestava suspenda procedura pe o perioadă de trei luni. Dacă, după suspendarea procedurii, parteneri nu au modificatcontractul corespunzător, judecătorul va refuza aprobarea divorţului nelitigios.Austria: procedura unui divorţ litigios este aproape aceeaşi cu procedurile civile obişnuite – o hotărâre este luată doarcu privire la dizolvarea căsătoriei (nu cu privire la pensia alimentară, custodia copiilor etc.). Pentru un divorţ nelitigios,cuplul trebuie să fie de acord cu dizolvarea căsătoriei, dar şi cu toate consecinţele şi efectele legale ale divorţului,precum pensia alimentară pentru soţul dependent şi copii, custodia copiilor şi împărţirea bunurilor comune, iar curteaemite un ordin cu privire la dizolvarea căsătoriei.Azerbaidjan: conform Codului Familiei, durata de gândire într-un caz de divorţ este de 3 luni (90 zile) (dar atunci cânduna dintre părţi nu este de acord, judecătorul are dreptul să acorde un termen de maxim 3 luni (90 zile) pentruconciliere). Astfel, durata maximă a acestui tip de cauze este de 6 luni (180 zile). O lună este acordată pentru înaintareaunui apel şi trei luni - pentru tratarea cazului la Curtea de Apel. Două luni sunt acordate pentru înaintarea unui apel laCurtea Supremă şi două luni - pentru tratarea cauzei de către Curtea Supremă. Astfel, totalul este de 13 luni (390 zile),cu o perioadă de conciliere şi 12 luni (360 zile), fără perioadă de conciliere.Bosnia şi Herţegovina: legile ce reglementează relaţiile de familie guvernează modul în care curţile conduc procedurilede divorţ, mai exact, curţile de primă instanţă hotărăsc asupra cauzelor de divorţ. Procedurile de divorţ sunt iniţiate printrunadin următoarele metode: unul din soţi înaintează o acţiune în instanţă, solicitând divorţul; sau ambii soţi depun ocerere comună pentru dizolvarea căsătoriei. Înainte de a lua una din acţiunile legale de mai sus, cuplul având copiiminori trebuie să încerce împăcarea printr-o procedură prevăzută de lege, gestionată de lucrătorii sociali municipali. Ohotărâre judecătorească prin care o căsătorie este desfăcută poate fi atacată în apel, doar pe baza unor eroriprocedurale grave. Nu există un cadrul temporal obligatoriu pentru hotărârea unui caz de divorţ.Bulgaria: divorţului prin acord comun i se aplică proceduri de protecţie, în timp ce divorţului prin procedura de reclamaţiise aplică proceduri de opoziţie.Republica Cehă: dacă o căsătoria a durat timp de cel puţin 1 an, soţii nu au locuit împreună mai mult de 6 luni, iarcererea de divorţ din partea unui soţ este consimţită de celălalt, curtea nu stabileşte fundamentele pentru o desfacere acăsătoriei şi emite o hotărâre în baza unei serii de condiţii. Dacă există un copil minor (copii minori) curtea hotărăşte,înainte de a emite hotărârea de divorţ, asupra drepturilor şi obligaţiilor părinţilor cu privire la copil sau copii, în particular,căruia dintre ei i se acordă custodia unui copil sau a copiilor şi care le sunt obligaţiile de susţinere (financiară) şi deîntreţinere a copiilor. Căsătoria nu poate di dizolvată până când hotărârea cu privire la poziţia copiilor după divorţ devinedefinitivă şi executorie. Hotărârea asupra responsabilităţii parentale poate fi înlocuită de un acord între părinţi ce trebuieaprobat de o instanţă pentru a fi valid.Estonia: divorţul reprezintă o cauză litigioasă. Un oficiu de stare civilă sau o instanţă pot acorda un divorţ. O instanţăacordă divorţul fie la cererea unuia dintre soţi, dacă soţii nu convin asupra divorţului, la dorinţa unuia dintre soţi de asoluţiona litigiile cu privire la un copil şi litigiile referitoare la susţinere sau la împărţirea bunurilor comune sau dacă oficiulde stare civilă nu este competent pentru acordarea divorţului. La acordarea unui divorţ, curtea trebuie, la solicitareasoţilor, să soluţioneze litigiile cu privire la un copil şi litigiile referitoare la susţinere sau la împărţirea bunurilor comune.Dacă instanţa nu satisface o cerere de divorţ, cererile în litigiile cu privire la un copil, susţinere sau la împărţirea bunurilorcomune nu vor fi audiate.Finlanda: o căsătorie poate fi dizolvată printr-un ordin judecătoresc după o perioadă de gândire de şase luni sau dupăce soţii au locuit separat în ultimii doi ani, fără întrerupere. Divorţul este judecat la Curtea Districtuală printr-o cererescrisă, ce poate fi întocmită de ambii soţi sau de unul dintre aceştia. Atunci când un divorţ este judecat la CurteaDistrictuală pentru prima dată, gestionarea cauzei se va amâna până la noi dispoziţii. Apoi, Curtea Districtuală va acordasoţilor divorţul când perioada de gândire de şase luni a expirat şi soţii solicită împreună sau unul dintre soţi solicităacordarea divorţului. Un caz de divorţ va fi suspendat dacă solicitarea de acordare a divorţului nu este depusă în termende un an de la data perioadei de gândire. Totuşi, soţiilor li se poate acorda divorţul imediat, fără perioada de gândire deşase luni, de altfel obligatorie, dacă aceştia au locuit separat în ultimii doi ani fără întrerupere.Franţa: toate divorţurile din Franţa implică intervenţia unui judecător; există o varietate de proceduri în funcţie deconsimţirea divorţului.Georgia: Dacă există un litigiu între soţi legat de proprietăţi sau dacă aceştia au copii minori, divorţul lor este audiat decurte, care adoptă o hotărâre în termen de 2 luni de la admiterea procesului în instanţă, dacă acest caz e dificil - într-operioadă maximă de 5 luni. Dacă între soţi nu există litigiu sau dacă nu au copii minori, divorţul lor se poate realiza încadrul unei unităţi teritoriale a Agenţiei de Stare Civilă.Germania: curtea de dreptul familiei are jurisdicţie exclusivă asupra cauzelor legate de căsătorie şi alte cauze legate dedreptul familiei. Curtea de dreptul familiei reprezintă un departament al Curţii Locale. Oricine doreşte să aducă un cazlegat de căsătorie în faţa instanţei, adică oricine doreşte să divorţeze, trebuie reprezentat de un avocat. Pârâtul trebuiede asemenea reprezentat de un avocat, dacă depune moţiuni. Ca o regulă, soţii trebuie să plătească jumătate dincosturile instanţei pentru divorţ şi pentru cauzele auxiliare; în plus, fiecare soţ îşi plăteşte propriile costuri de judecată. Sepoate solicita şi asistenţă juridică. Soţii de doresc să divorţeze pot reduce costurile procedurilor prin acordul pârâtului dea divorţa pentru a se consemna la registratura instanţei sau în audiere verbală, fără a numi un avocat.Grecia: cauzele de divorţ sunt soluţionate în baza unei proceduri speciale, conform celor descrise în codul de procedurăcivilă. Acest lucru înseamnă că procedura în completele speciale de judecată este mai rapidă şi simplificată, încomparaţie cu procedura civilă obişnuită.Irlanda: solicitantul depune o cerere de divorţ, specificând motivele pentru care se doreşte divorţul şi faptele ce sprijinăcererea şi relevante pentru problemele legate de întreţinere, custodie, acces etc. (după caz). Dacă pârâtul se opunecererii, atunci acesta trebuie să alcătuiască o apărare/răspuns într-un timp specificat de la comunicarea cererii către216

acesta. Prin urmare, chiar şi în cazurile în care părţile convin asupra unui divorţ, curtea trebuie să investigheze dacăexistă sau se va asigura sprijinirea financiară a soţului/soţiei sau a persoanei dependente.Lituania: divorţul în baza vinei unuia dintre sau a ambilor soţi. Divorţ la cererea unuia dintre soţi. Divorţ princonsimţământul soţilor.Malta: în Malta, până în iunie 2011 nu existau proceduri de divorţ, fie acestea litigioase sau nelitigioase. De cealaltăparte, există proceduri de separare, ce pot fi ori litigioase ori nelitigioase, precum şi proceduri de anulare, ce suntîntotdeauna litigioase.Republica Moldova: Codul Familiei prevede că acordul dintre soţi ce nu au copii minori, ai amândurora sau adoptaţi decătre ambii soţi, în lipsa unui litigiu cu privire la împărţirea sau la întreţinerea soţului aflat în incapacitate de muncă,căsătoria poate fi anulată la starea civilă teritorială a unuia dintre soţi, cu participarea obligatorie a ambilor soţi. În modsimilar, la solicitarea oricăruia dintre soţi, căsătoria poate fi anulată la oficiul de stare civilă unde celălalt soţ a fostdeclarat incapabil din punct de vedere legal sau a fost declarat dispărut sau condamnat la închisoare pe o perioadă maimare de 3 ani (paragraful 2 al Articolului 36 din Codul Familiei). În astfel de cazuri, anularea căsătoriei are loc şicertificatul de divorţ este emis la o lună de la expirarea perioadei de o lună de la data depunerii cererii de divorţ. În cazulîn care există litigii între soţi cu privire la copii, partaj sau întreţinerea soţului aflat în incapacitate de muncă şi ce solicităsprijin financiar, anularea căsătoriei are loc în instanţă. În mod similar, dacă după anularea de către oficiul de stare civilăexistă litigii între soţi cu privire la copii, partaj sau întreţinerea soţului incapabil de muncă şi care solicită sprijin financiar,acestea se vor soluţiona în instanţă.Norvegia: cu câteva excepţii, dizolvarea unei căsătorii în Norvegia urmează o procedură nejudiciară.Polonia: încetarea unei căsătorii poate lua forma unui divorţ sau a unei separări. Separarea este hotărâtă în instanţă,atunci când există o degradare completă (dar nu ireversibilă) a vieţii de cuplu. Cea mai semnificativă diferenţă este căsoţilor separaţi nu li se mai permite să se recăsătorească. Cazurile de dizolvare reprezintă litigiu de primă instanţă şi suntexaminate de Curtea Mobilă. Cererea de dizolvare poate include cerei de hotărâri suplimentare, precum partajulbunurilor, custodia copiilor minori, alocaţie sau pensie alimentară pentru copii. Reclamantul trebuie să plătească o taxăde judecată interimară, mai puţin în cazul în care i se acordă asistenţă juridică. Asistenţa din partea unui avocat nu esteobligatorie. Audierea ambelor părţi este obligatorie. Dacă există o perspectivă de refacere a căsătoriei, instanţa poateemite un ordin pentru o procedură de mediere cu acordul ambelor părţi. Hotărârea este pronunţată pe cale orală. parteapoate solicita o copie scrisă a hotărârii în termen de 7 zile. Apelul poate fi depus în termen de 14 zile.România: divorţul litigios intră în competenţa judecătoriei şi se judecă în conformitate cu procedura de drept comun.Divorţul nelitigios intră în competenţa judecătoriilor, notarului public sau a ofiţerului de stare civilă. Procedura estediferită, în funcţie de fiecare autoritate, dar are unele reguli comune.Federaţia Rusă: conform Codului Familiei din Rusia, soţii pot solicita divorţul fie la oficiile de stare civilă, fie în instanţă.Articolul 19 din Cod permite divorţul în oficiile de stare civilă atunci când ambii soţi sunt de acord cu divorţul şi nu au copiiminori împreună, atunci când unul dintre soţi a fost declarat dispărut sau incapabil din punct de vedere legal de oinstanţă sau când acesta a fost condamnat la mai mult de trei ani de închisoare pentru comiterea unei infracţiuni. Oficiilede stare civilă pun în aplicare divorţul nu mai devreme de o lună de la depunerea cererii. Celelalte cauze de divorţ suntaudiate de instanţele de jurisdicţie generală pe cale de proceduri civile. Conform Articolului 22 (2) din Cod, curţile potutiliza măsuri de conciliere sau pot amâna audierea cauzei până la trei luni pentru a permite soţilor reconcilierea.Slovacia: nu există procedură nelitigioasă de divorţ în sistemul juridic slovac.Slovenia: cauzele litigioase de divorţ includ următoarele două tipuri de proceduri de divorţ: divorţuri în care sunt implicaţicopii şi divorţuri fără copii. Datele furnizate exclud divorţurile ca rezultat al acordului mutual între părţi (ex. divorţulnelitigios).Spania: divorţul în Spania nu implică o separare judiciară anterioară, nici concurenţa cauzelor hotărâte pe cale juridică.Acest lucru înseamnă că este posibilă depunerea directă a unei acţiuni instanţă pentru a obţine un divorţ fără a invoca ocauză (divorţul necesită întotdeauna o hotărâre judecătorească). Procedura de divorţ poate fi iniţiată la solicitarea unuiadintre soţi, la cererea unuia dintre aceştia cu consimţământul celuilalt sau la solicitarea ambilor soţi. Atunci când divorţuleste solicitat la cererea unuia dintre soţi, plângerea trebuie să includă o propunere a măsurilor ce vor reglementaefectele derivate în urma divorţului sau separării. Aceste măsuri vor face obiectul dezbaterii în timpul procesului,judecătorul hotărând asupra acestora, în cazul în care nu există un acord între soţi. Dacă divorţul este solicitat la cerereaunuia dintre soţi cu acordul celuilalt sau de către ambii soţi, atunci plângerea trebuie să includă un acord între soţi asupramăsurilor ce se vor adopta.Suedia: dacă niciunul dintre soţi nu locuieşte împreună cu proprii copii şi au solicitat împreună divorţul, curteadistrictuală poate emite o hotărâre cât de repede posibil. Dacă există copii ce locuiesc cu soţii (copiii proprii, copiiisoţiei/soţului sau copiii amândurora) sau dacă unul dintre soţi nu este de acord cu divorţul, va exista întotdeauna operioadă de gândire. Dacă soţii locuiesc separat de mai mult de doi ani, aceştia pot divorţa direct, chiar dacă au copiisau dacă unul dintre soţi nu este de acord cu divorţul. În această eventualitate, soţul sau soţia trebuie să ataşeze undocument care să ateste că au locuit separat.Turcia: cauzele de divorţ sunt gestionate de curţi privind cauze de familie. Conform Legii asupra Înfiinţării, Funcţiilor şiProcedurii de Judecată în Curţile privind cauzele de familie, înainte de a analiza fundamentele cauzei, curţile privindcauzele de familie, dacă este cazul, prin implicarea specialiştilor, vor încuraja părţile să îşi rezolve problemele pe caleamiabilă. Dacă litigiul nu este soluţionat astfel, atunci instanţa are dreptul să audieze cazul.9.11.2 Cauze de concediere ilegală27 state sau entităţi au putut furniza date ce permit calculul ratei de soluţionare a cauzelor de concediereilegală.217

Numărul de cauze (la 100 000 locuitori)Rata de soluţionare (%)Figura 9.39 Numărul de cauze de concediere ilegală intrate şi soluţionate la 100 000 locuitori.Rata de soluţionare a cauzelor de concedieri în primă instanţă, în 2010 (Q101)Numărul total de cauze de concediere INTRATE în 2010 la 100 000 locuitoriNumărul total de cauze de concediere SOLUŢIONATE în 2010 la 100 000 locuitoriRata de soluţionare a cauzelor de concediereComentariiDanemarca: statisticile disponibile nu indică o separare a cauzelor de concediere ilegală.Olanda: cauzele de concediere ilegală includ atât cauze litigioase cât şi la cerere.“Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”: datele furnizate includ toate cauzele de litigii din muncă, nu doar cauzelede concedieri ilegale.Curţile de primă instanţă vizate au dificultăţi în gestionarea volumului de cauze intrate de concedieri ilegaleîn majoritatea statelor sau entităţilor respondente, cu toate că acest volum diferă semnificativ între statele cumai mult de 300 cauze intrate la 100.00 locuitori ("fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei"), între 200 şi300 (Spania, Franţa) sau sub 10 (Armenia, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan) cauze intrate la 100.00locuitori. Diferenţa privind volumul de cauze poate fi explicată parţial de situaţia economică, dar, în principal,de nivelul de dezvoltare a cadrului legal ce protejează angajaţii. Statele cu un volum ridicat de cauze ("fostaRepublică Iugoslavă a Macedoniei", Spania, Franţa) pot înregistra creşterea restanţelor din cauza uneirate de soluţionare sub 100%. O situaţie similară este observată în Muntenegru, România, Albania,Republica Moldova, Portugalia şi San Marino ce au de asemenea o rată de soluţionare sub 100%, darprimesc mai puţin de 100 cauze la 100.000 locuitori. De observat, rate ridicate de soluţionare sunt atinse înSlovenia, Lituania şi Letonia.218

Numărul de cauze de concedieri ilegale litigioase la 100 000 locuitoriScara logaritmică în baza 10Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010Figura 9.40 Numărul de cauze de concedieri ilegale intrate şi soluţionate la 100 000 locuitori pentru 2006, 2008 şi 2010.Evoluţia ratei de soluţionare a cauzelor de concedieri ilegale între 2006 şi 2010 (Q101)Numărul de cauze de concedieri INTRATE la 100 000 locuitori în 2006Numărul de cauze de concedieri INTRATE la 100 000 locuitori în 2008Numărul de cauze de concedieri INTRATE la 100 000 locuitori în 2010Rata de soluţionare între 2006 şi 2010Numărul de cauze de concedieri SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2006Numărul de cauze de concedieri SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2008Numărul de cauze de concedieri SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2010Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010 a fost măsurată pentru 17 state. Alte douăzeci de state suntprezentate doar în scopuri de informare, din moment ce nu poate fi calculată nicio tendinţă din cauza lipseide date. Într-un grup de state ce primesc peste 200 cauze intrate la 100.00 locuitori, Spania se confruntă cuo creştere constantă a cauzelor intrate, fapt urmat şi de o creştere a numărului de cauze soluţionate, careeste totuşi insuficientă pentru a atinge o rată de soluţionare de peste 100%. Variaţii semnificative ale ratelorde soluţionare în Azerbaidjan şi Armenia pot fi atribuite unui număr scăzut de cauze intrate.Tabelul 9.41 Procentul de cauze în apel, cauze aflate pe rol pe o perioadă îndelungată şi durata mediea procedurilor pentru cauzele de concediere ilegală în 2010 (Q101, Q102)State/entităţi% hotărârisupuseapelului% cauze perol pe operioadămai marede 3 aniDuratăproceduriîn primăinstanţă(în zile)[Furnizată]Timp dedispunereîn primăinstanţă(în zile)[Calculat]Duratăproceduriîn curţi dea 2-ainstanţă(în zile)[Furnizată]Duratăproceduri- Totalprocedură(în zile)[Furnizată]Albania 157,8Armenia NAP NAP NAP 113,6 NAP NAPAustria 176Azerbaidjan 30 29,2 90 180Bosnia şi Herţegovina 70,45 4,49 325 542,0 251 288Bulgaria 77,14 158,1Cipru 604,6Estonia 19 1,5 274 247,9 176Finlanda 52 0 270 290,3 312Franţa 42,5 389 423 654Georgia 18 77,4Germania 3.77 2.1 96 4.5Ungaria 246,2Letonia 141 133,2 99Lituania 128,6219

Moldova 47 169,2Muntenegru 89 0,49 210,58 351,0 77 361,06Olanda 21 NAPPolonia 14,97 1,3 176,0Portugalia 300 399,6 150România 61 0 317,4Federaţia Rusă 38,5Slovenia 36,34 3 211,6 212,2 127Spania 105 101,2 236 732Elveţia 243,5FYROMacedonia 42 165 179,9 81Turcia 240 205,9 NAPUcraina 124,5UK-Anglia şi Ţara Galilor NAP NAP NAP NAP NAPNotă: San Marino se confruntă încă o dată cu problema statelor mici cu un volum redus de cauze – timpul său dedispunere este foarte mare (1277,5 zile) din cauza numărului foarte scăzut de cauze soluţionate (=2) şi de cauze aflatepe rol (=7) la 31 decembrie. Aici, informaţiile nu sunt relevante.Figura 9.42 Durata medie a procedurilor pentru cauzele de concediereilegală în curţile de primă instanţă între 2006 şi 2010, în zile (Q102)Durata în 2006Durata în 2008 Durata în 2010Media = 223,9 zileMediana = 174 zileMedia = 222,2 zileMediana = 176 zileMedia = 196,9 zileMediana = 210,6 zileComentariiAustria: cifrele pentru cauzele de concedieri ilegale sunt luate din durata medie a procedurilor în categoriile civile legatede muncă. Cifrele referitoare la durata procedurilor se calculează astfel: durata medie în luni x 4,33 x 7.220

Numărul de cauze la 100 000 locuitoriScară logaritmică în baza 10Rata de soluţionare (%)Azerbaidjan: durata de analiză a unui caz de concediere ilegală este de 30 zile. O lună este acordată pentru înaintareaunui apel şi trei luni pentru tratarea cazului la Curtea de Apel. Două luni sunt acordate pentru înaintarea unui apel laCurţile Supreme şi două luni pentru tratarea cauzei de către Curtea Supremă. Totalul este astfel de 9 luni (270 zile).Italia înregistrează valoarea cea mai ridicată (619 zile) de durată medie a procedurilor pentru cauzele deconcediere ilegală, dar datele sunt furnizate doar pentru anul 2006. Statele cu o tendinţă crescătoare acauzelor intrate de concediere ilegală şi cu o rată de soluţionare sub 100% (Spania şi Finlanda)înregistrează o tendinţă crescătoare a duratei medii a procedurilor. Estonia se confruntă de asemenea cu unnumăr ridicat de cauze intrate, dar din cauza ratei de soluţionare de peste 100%, durata medie aprocedurilor se scurtează. Numărul de cauze intrate în Olanda este în scădere, iar această descreştere esteurmată de o durată medie a procedurilor mai scurtă.9.11.3 TâlhăriiOptsprezece state sau entităţi (21 în cadrul exerciţiului anterior) au putut furniza date ce permit calculul rateide soluţionare a cauzelor de tâlhărie. Opt state (Franţa, Germania, Olanda, Portugalia, Slovacia,Slovenia, Spania şi UK-Anglia şi Ţara Galilor) au furnizat date doar cu privire la cauze intrate sausoluţionate.Figura 9.43 Numărul de cauze de tâlhărie intrate şi soluţionate la 100 000 locuitori.Rata de soluţionare a cauzelor de tâlhărie în curţile de primă instanţă, în 2010 (Q101)Numărul de cauze de tâlhărie INTRATE la 100 000 locuitori în 2010Numărul de cauze de tâlhărie SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2010Rata de soluţionare a cauzelor de tâlhărieComentariiOlanda: cauzele de tâlhărie includ şantajul.Bosnia şi Herţegovina: în ceea ce priveşte cauzele de tâlhărie, datele pentru 2008 includ doar cauzele de tâlhărie înspaţiu deschis şi de tâlhărie.România: numărul de cauze de furt calificat este mai mic decât numărul de tâlhării.Turcia: cauzele de tâlhărie şi de omor includ de asemenea şi tentativele.Curţile penale de primă instanţă au dificultăţi în gestionarea volumului de cauze intrate de tâlhărie înjumătate din statele respondente, inclusiv acelea unde numărul de cauze nu este foarte mare (Elveţia).Statele ce înregistrează un număr absolut ridicat de cauze de tâlhărie le pot gestiona în timp util pentru aevita creşterea numărului de restanţe (Ucraina, "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei", Federaţia221

Numărul de cauze de tâlhărie la 100 000 locuitoriScară logaritmică în baza 10Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010Rusă şi Lituania) chiar dacă Ucraina şi "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" sunt uşor sub rata desoluţionare de 100%.Figura 9.44 Numărul de cauze de tâlhărie la 100 000 locuitori în 2006, 2008 şi 2010.Evoluţia Ratei de soluţionare între 2006 şi 2010 (Q101)Numărul de cauze de tâlhărie INTRATE la 100 000 locuitori în 2006Numărul de cauze de tâlhărie INTRATE la 100 000 locuitori în 2008Numărul de cauze de tâlhărie INTRATE la 100 000 locuitori în 2010Rata de soluţionare în 2006 şi 2010Numărul de cauze de tâlhărie SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2006Numărul de cauze de tâlhărie SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2008Numărul de cauze de tâlhărie SOLUŢIONATE la 100 000 locuitori în 2010Evoluţia ratei de soluţionare între 2006 şi 2010 a fost măsurată pentru 13 state. Alte douăzeci şi unu de statesunt prezentate doar în scopuri de informare, din moment ce nu poate fi calculată nicio tendinţă din cauzalipsei de date. Într-un grup de state ce primesc peste 100 cauze intrate de tâlhărie la 100000 locuitori, aparUcraina, Spania şi "fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei". Trebuie observate scăderile semnificativeale numărului de cauze intrate şi soluţionate de tâlhărie ce au avut loc în Lituania, Georgia, Muntenegru şiAlbania.Tabelul 9.45 Procentul de cauze în apel, cauze aflate pe rol pe o perioadă îndelungată şi durata mediea procedurilor pentru cauzele de tâlhărie în 2010 (Q101, Q102)Ţara% hotărârisupuseapelului% cauze perol pe operioadămai marede 3 aniDuratăproceduri înprimăinstanţă(în zile)[Furnizată]Timp dedispunereîn primăinstanţă(în zile)[Calculat]Duratăproceduri încurţi dea 2-ainstanţă(în zile)[Furnizată]Duratăproceduri- Totalprocedură(în zile)[Furnizată]Albania 196,2Armenia NAP NAP NAP 114,1 NAP NAP222

Azerbaidjan NAP 128,8 NAP NAPBosnia şi Herţegovina 23,52 23,53 393 178,0 247Bulgaria 31,66 137,0Republica Cehă 389 391Estonia 29 0 154 74,9Finlanda 51 0 150 198,7 119 587Franţa 278 299Georgia 28,7 64,6Letonia 207 286,7 50Lituania 133,9Moldova 141,5Muntenegru 51,54 1,75 268,86 91,3 NAP 343,53Olanda 39Portugalia 330 60România 0 156,3Federaţia Rusă 37,0Slovacia NAP 300Spania 826 310 1136Suedia NAP NAP NAP NAP NAPElveţia 103,4 86 469FYROMacedonia 21 123 326,5Turcia NAP 295 356,1Ucraina 80,4UK-Anglia şi Ţara Galilor 1749.11.4 Omucideri cu intenţieOptsprezece state sau entităţi au putut să furnizeze date care permit calcularea ratei de degrevare pentrucauzele de jaf. 8 state (Franţa, Germania, Ţările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania şi MareaBritanie-Anglia şi Ţara Galilor) au transmis date numai privind cauzele noi sau soluţionate.223

Figura 9.47 Numărul cauzelor de omucidere cu intenţie nou primite şi soluţionate la 100 000 delocuitori şi rata de degrevare pentru cauzele de omucidere, în primă instanţă, în 2010 (Î101)ComentariiGeorgia: următoarele trei elemente pot explica rata accelerată de degrevare prezentată în figura de mai sus.În primul rând, stabilirea unei practici comune în cadrul sistemului judecătoresc (interpretare şi utilizarecomună a legii) a contribuit la soluţionarea mai rapidă a cauzelor. În al doilea rând, cauzele având ca obiectomuciderile cu intenţie implică arestarea preventivă a acuzatului. Atunci când se dispune arestareapreventivă, legea prevede termene foarte stricte pentru soluţionarea acestui tip de cauze, ele având deobicei prioritate la instanţe. În al treilea rând, ameliorarea continuă a calificărilor judecătorilor şi personaluluieste importantă pentru accelerarea soluţionării cauzelor de omucidere cu intenţie. Acest lucru explică şi ratade soluţionare de 24.9% din figura 9.48.Ţările de Jos: cauzele de omucideri cu intenţie cuprind toate tipurile de omoruri, inclusiv tentativele.Federaţia Rusă: cauzele referitoare la anumite tipuri de omucidere nu au fost incluse în figuri la categoriaomucideri cu intenţie deoarece sunt calculate împreună şi nu pot fi separate. Aceste cauze au ca obiectinfracţiuni de genul pruncuciderii, crimelor pasionale, omorului prin depăşirea limitelor autoapărării, omoruluidin culpă, precum şi incitării la sinucidere.În 8 dintre statele care au răspuns şi care au o rată a degrevării situată sub 100%, volumul de omucideri cuintenţie nu poate fi soluţionat într-un termen rezonabil la instanţele de fond pentru a se evita restanţele. Arputea fi interesantă analizarea variaţiilor volumului de cauze de la instanţele penale de fond din punct devedere criminologic, însă nu acesta este scopul prezentului raport. Trebuie observat că volumul ridicat decauze menţionat pentru Ţările de Jos include tentativele, precum şi că în Federaţia Rusă unele cauzereferitoare la anumite tipuri de omucidere nu au fost incluse în figurile din categoria omuciderilor cu intenţie,ceea ce poate modifica substanţial datele.224

Figura 9.48 Numărul cauzelor de omucidere cu intenţie la 100 000 de locuitori în 2006, 2008 şi 2010.Evoluţia ratei de degrevare în perioada 2006-2010 (Î101)Evoluţia ratei de degrevare în perioada 2006 - 2010 a fost măsurată pentru 13 state. Alte douăzeci şi douăde state sunt prezentate numai cu scop informativ, nefiind posibilă calcularea tendinţelor din pricina lipseidatelor. În grupul statelor care primesc mai mult de 8 cauze noi de omucidere per 100000 de locuitori segăsesc Turcia şi Federaţia Rusă. S-a înregistrat o scădere însemnată a cauzelor privind omuciderile înTurcia, Federaţia Rusă, Estonia şi Ţările de Jos.225

Tabelul 9.49 Procentul de apeluri, cauze aflate pe rol de mult timp şi durata medie a procedurii încauzele de omucideri cu intenţie în 2010 (Î101, Î102)State/entităţi % deciziisupuseapelului% cauze maivechi de 3 aniDurataprocedurii lainstanţele defond (zile)[transmis]Duratasoluţionării lainstanţele defond (zile)[calculat]Durataprocedurii lainstanţe deapel (zile)[transmis]Armenia NAP NAP NAP 116,6 NAP NAPAzerbaidjan NAP 85,5 NAP NAPBelgia 369Durataprocedurii -Totalprocedură(zile)[transmis]Bosnia -57,76 50,38 580 297,0 80 330HerţegovinaBulgaria 87,35 156,1Cehia 82 252 250Estonia 81 4 340 106,5 93Finlanda 73 0 111 143,2 211 494Georgia 68,70 103,9Letonia 183 184,6 84Lituania 206,2Moldova 135,3Muntenegru 96,45 1,88 680 353,2 95,5 775,5Ţările de Jos 116 295Portugalia 360 90România 0 246,9Federaţia65,1RusăSan Marino 0 NAP NAP NAPSlovacia 686Spania 1006 NAP 1339Suedia NAP NAP NAP NAP NAPElveţia 893FRYMacedon98 716,2 60iaTurcia NAP 432 337,8 NAPUcraina 174,7MB-Irlandade NordNAP NAP NAP NAP NAPFigura 9.50 Durata medie a procedurilor pentru cauzele de omucideri cu intenţie la instanţele de fondîn perioada 2006-2010, exprimată în zile (Î102)226

În şapte state (Cehia, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Finlanda, Ţările de Jos, Letonia,Lituania şi Polonia) din cele 15 care au transmis date, durata medie de soluţionare a unei cauze deomucidere cu intenţie este de 200 de zile. În Franţa (date din 2006), Spania şi Muntenegru, durata mediede soluţionare a cauzelor privind omuciderea cu intenţie depăşeşte 600 de zile.9.12 Măsuri de eficientizare a procedurilor judiciare9.12.1 Procedurile de urgenţăDin cele 48 de state sau entităţi care au transmis date, 45 aplică proceduri de urgenţă speciale în cauzelecivile, 42 în cauzele penale iar 33 în cele administrative. Treizeci de state sau entităţi au proceduri deurgenţă pentru trei tipuri de cauze. În Finlanda şi Ucraina nu sunt disponibile proceduri de urgenţă. Totuşi,în Finlanda, în materie administrativă, există mai multe legi care include prevederi pentru situaţiile urgente(dacă este cazul şi dacă legea prevede astfel, cauzele sunt soluţionate de urgenţă, deşi nu există oprocedură anume pentru cauzele urgente.Unele legislaturi de la nivel naţional au stabilit reguli generale care să permită judecătorului să apliceprocedura de urgenţă atunci când situaţia o cere (Franţa, Italia, Malta). În general, aproape toate statelesau entităţile prevăd măsuri de protecţie faţă de instituţii, persoane, sănătate, bunuri, etc.Figura 9.51 Cauze pentru care se aplică proceduri specifice de urgenţă (Î87)ISLFINNORSWERUSUK : SCOESTUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIESVKAUTHUNSVNHRVROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPAndorra: cauze civile şi penale; Malta şi Monaco: cauze civile, penale şi administrative; San Marino: cauzecivile şi administrative.În materie civilă, procedurile de urgenţă se referă mai cu seamă la următoarele situaţii:• pentru prevenirea pericolului iminent sau prejudiciului ireversibil la adresa reclamantului (Austria,Ungaria), conservarea probelor (Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Muntenegru),• în litigiile în care este necesară o decizie preliminară (Albania, Cipru, Franţa, Ţările de Jos),• în litigii privind dreptul muncii (Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Franţa, RepublicaMoldova, Muntenegru, Serbia, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Ucraina),• pentru asigurarea intereselor patrimoniale ale reclamantului (Bosnia şi Herţegovina, Lituania,Muntenegru, " fosta Republică Yugoslavă Macedonia "), pentru asigurarea creanţelor financiare(Azerbaidjan, Austria, Norvegia, Polonia, Turcia), în cauzele de faliment (Serbia, „fosta RepublicăYugoslavă Macedonia"),• în materie matrimonială (Bosnia şi Herţegovina, Estonia, Georgia, Ungaria, Letonia, Muntenegru,Serbia), în litigiile privind pensia alimentară (Azerbaidjan, Ungaria, Republica Moldova, Ucraina), în227

cauzele privind protecţia drepturilor şi a bunăstării copiilor şi a minorilor (Bosnia şi Herzegovina,Croaţia, Danemarca, Estonia, Georgia, Ungaria, Italia, Republica Moldova, Muntenegru, Norvegia,Federaţia Rusă, Slovacia, Suedia, Marea Britanie-Scoţia).În materie penală, sunt prevăzute proceduri de urgenţă pentru:• cauze cu infractori minori şi tineri (Bosnia şi Herţegovina, Franţa, Ungaria, Republica Moldova,Muntenegru, Norvegia, Serbia, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia "),• violenţă matrimonială (San Marino, Slovacia),• calomnie/defăimare (San Marino)• faza de cercetare preliminară judecăţii şi reţinerea în arest (Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia,Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Ungaria, Lituania, Republica Moldova, Monaco, Muntenegru,Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Federaţia Rusă, Serbia, Slovacia, „fosta RepublicăYugoslavă Macedonia", Suedia, Marea Britanie-Scoţia),• activităţile din cadrul unei cercetări poliţieneşti (Danemarca),• flagrant delict (Franţa, Letonia, Monaco, România),• criminalitate organizată (Muntenegru),• cereri de extrădare (Republica Moldova, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia ").Exemple de proceduri de urgenţă în materie administrativă:• dreptul electoral (Federaţia Rusă, Serbia, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia"),• dizolvarea consiliului municipal (Croaţia),• litigii de muncă ale funcţionarilor publici (Azerbaidjan, Croaţia, Serbia),• achiziţii publice („fosta Republică Yugoslavă Macedonia"),• în materie de azil (Croaţia, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia "),• situaţii în care o parte solicită suspendarea temporară a unei decizii administrative sau a unui actadministrativ (Franţa, Luxemburg, România)9.12.2 Procedurile simplificateUna dintre modalităţile de eficientizare a procedurii judiciare se referă la introducerea procedurilorsimplificate. Aceste proceduri sunt deseori mai puţin costisitoare, iar procesul decizional din cadrul instanţeieste mai scurt. Una dintre cele mai binecunoscute proceduri simplificate în materie penală care a fostintrodusă în multe state sau entităţi se referă la creanţele pecuniare necontestate (de exempluMahnverfahren în Germania şi Moneyclaim online în Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor). Procedurilesimplificate pot fi implementate şi În materie penală şi administrativă.Figura 9.52 Cauze pentru care se aplică proceduri simplificate (Î88)ISLFINNORSWERUSUK : SCOESTUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHE LIESVKAUTHUNSVNHRVROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYP228

Andorra, Malta şi Monaco: Cauze penale (delicte minore); San Marino: Cauze civile.Dintre cele 48 de state sau entităţi care au răspuns, 46 folosesc proceduri simplificate în materie civilă(creanţe minore) iar 46 aplică aceste proceduri în materie penală (delicte minore). Optsprezece state sauentităţi prevăd proceduri simplificate în materie administrativă.Procedurile simplificate pot fi de mai multe tipuri: decizie judecătorească fără şedinţă de judecată sau cuşedinţă în biroul judecătorului, decizie pronunţată de completul cu un singur judecător, procedura accelerată,judecata simplificată, alternativele la sancţiuni, etc.În cel puţin jumătate din statele care au răspuns, procedura simplificată în materie penală se referă laproceduri privind ordine de plată şi/sau creanţe minore. În plus, statele membre ale Uniunii Europene suntsupuse Procedurii Europene pentru Creanţele Minore menită să simplifice şi să accelereze litigiile referitoarela creanţele minore în procesele transfrontaliere, precum şi să reducă costurile acestora (ProceduraEuropeană pentru Creanţele Minore este disponibilă litiganţilor ca alternativă la procedurile existente însistemele de drept ale statelor membre ale UE). Poate fi vorba de asemenea despre un ordin privindobligaţia de a face (Franţa).Procedurile simplificate pot fi aplicate şi actelor de executare (Croaţia, Ungaria), litigiilor privind dreptulmuncii (Bosnia şi Herţegovina, Azerbaidjan, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia"), precum şilitigiilor comerciale (Federaţia Rusă, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia").Exemple de proceduri simplificate în materie penală se găsesc mai ales în domeniul delictelor minore,pedepsite cu amenda sau cu închisoarea pe o perioadă limitată (Bosnia şi Herţegovina, Cehia, Finlanda,Irlanda, Serbia, Muntenegru, Norvegia, Portugalia, Turcia) sau al delictelor minore în domeniul traficuluirutier (Ţările de Jos, Islanda). În Polonia, există o procedură scurtă pentru anumite fapte penalesoluţionate de „instanţele de 24 de ore". În Ţările de Jos, anumite delicte minore pot fi soluţionate în cadruldreptului administrativ.Exemple de proceduri simplificate în materia dreptului administrativ sunt cauzele în care se poate aplicanumai un avertisment sau o amendă şi care nu sunt contestate de către infractor (Federaţia Rusă); oprocedură simplificată se aplică şi faptelor penale surprinse cu dispozitive de înregistrare (Federaţia Rusă).Procedura administrativă simplificată se aplică în cauzele administrative care se referă la valori de până la13.000 de euro (Spania) şi în cazul proceselor soluţionate de către completul cu un singur judecător(Turcia).Modalităţile proceduriiPentru a eficientiza procedurile judiciare, părţile (şi avocaţii acestora) ar trebui să aibă posibilitatea de anegocia cu instanţa modul în care va fi soluţionată o cauză. Mai mult de jumătate dintre statele sau entităţilecare au răspuns au declarat că această acţiune este eficientă în ţara lor. O astfel de acţiune poate fiprezentarea de informaţii /probe în instanţă (Franţa, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia”, Georgia,Suedia), stabilirea termenelor de judecată (Danemarca, Finlanda, Franţa, „fosta Republică YugoslavăMacedonia", Republica Moldova), termenul acordat apărării pentru prezentarea unui răspuns (cererereconvenţională) (Georgia), aspecte de drept şi de fapt care pot fi acceptate de către părţi înaintea judecăţii(Irlanda), stabilirea unui termen de transmitere prin poştă a constatărilor de către un avocat către instanţă(Monaco), termenele-limită reduse prevăzute de lege sau stabilite de instanţă cu acordul părţilor (Norvegia)sau folosirea medierii judiciare şi soluţionarea amiabilă accelerată a litigiilor civile (Slovenia).9.13 Tendinţe şi concluziiStatele sau entităţile membre îşi continuă eforturile de a obţine cunoştinţe mai detaliate privind activitateainstanţelor lor în ceea ce priveşte monitorizarea respectării principiilor fundamentale consacrate deConvenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi în ceea ce priveşte fluxul de lucru şi durataprocedurilor. CEPEJ încurajează statele sau entităţile membre să continue pe acest drum, urmând mai cuseamă recomandările oferite de CEPEJ prin „Îndrumările GOJUST". O mai bună înţelegere a activităţiiinstanţelor este cu adevărat indispensabilă pentru îmbunătăţirea performanţelor acestora.CEPEJ este acum în măsură să tragă concluziile preliminare din analiza celor doi indicatori principali care aufost stabiliţi: rata de degrevare şi durata soluţionării. Analiza datelor disponibile în prezent arată că instanţelede fond din Europa sunt în general mai capabile să proceseze fluxul de cauze penale decât cel de cauzecivile.229

În general, cetăţenii par a fi mai înclinaţi spre iniţierea de litigii în statele Europei centrale şi de est, precum şiîn cele ale Europei sudice şi de sud-est, decât în statele Europei nordice şi în Caucaz.Tranzitarea cauzelor variază de la un stat la altul, în funcţie de împrejurarea dacă trebuie soluţionate cauzecivile necontencioase (aceasta fiind de obicei asociată cu împrejurarea dacă instanţele sunt cele caregestionează evidenţele funciare şi comerciale). Volumul acestor cauze poate şi el să varieze. Însă îngeneral, cauzele necontencioase, deşi pot spori volumul de lucru al instanţelor, sunt rareori cauza lipsei deeficienţă a acestora.Situaţia referitoare la modul de soluţionare a cauzelor diferă semnificativ de la un stat la altul. Faptul cătrebuie să soluţioneze un volum mare de cauze nu constituie neapărat un obstacol în funcţionareainstanţelor, iar în unele state se reuşeşte soluţionarea relativ rapidă a unui volum mare de cauze (Austria,Azerbaidjan, Federaţia Rusă, Georgia). Unele state pot absorbi fluxul de cauze noi şi /sau reducerestanţele, în vreme ce altele se confruntă cu creşterea restanţelor. Între aceste două categorii, se cuvine sămenţionăm acele state în care eficienţa în soluţionarea cauzelor tinde să descrească, deşi, în acest stadiu,ele mai reuşesc încă să suporte fluxul de cauze noi; ele ar trebui să urmeze îndeaproape evoluţiaindicatorilor care în prezent arată culoarea portocalie (un motiv pentru observaţie continuă).Dacă performanţele instanţelor de fond în anul 2010 sunt privite numai din punct de vedere cantitativ, numaiAustria şi Cehia au realizat o rată de degrevare mai mare de 100% în cauzele civile (şi comerciale)contencioase şi necontencioase şi în cauzele penale, reuşind de asemenea să păstreze durata soluţionăriisub 180 de zile pentru aceste tipuri de cauze.Performanţele bune ale instanţelor din mai multe state (inclusiv Georgia şi Federaţia Rusă) merităsubliniate. Într-adevăr, reformele şi investiţiile actuale din sistemul judiciar par să aibă rezultateîncurajatoare.Capitolul 10. ProcuroriiÎn Recomandarea Rec (2000)19, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 6 octombrie2000, procurorii sunt definiţi astfel: „autorităţi publice care, în numele societăţii şi în interes public, asigurăaplicarea legii atunci când încălcarea acesteia este pedepsită cu o sancţiune penală, ţinând cont atât dedrepturile persoanei cât şi de eficienţa necesară a sistemului justiţiei penale."Toate statele sau entităţile au, uneori sub altă denumire, o autoritate publică desemnată să califice şi sădesfăşoare urmărirea penală. Menţionăm că, deşi funcţia de judecător pare a fi relativ omogenă în statele şientităţile participante, cea de procuror este astfel în mult mai mică măsură. În toate statele sau entităţileeuropene, procurorii joacă un rol important în urmărirea penală. În majoritatea statelor sau entităţilormembre, ei mai au responsabilităţi şi în materie civilă şi chiar administrativă. Un alt aspect important caretrebuie luat în considerare se referă la diversele grade de autonomie a procurorilor. În unele state sauentităţi, independenţa lor este protejată la egalitate cu cea a judecătorilor, în vreme ce în alte state sauentităţi politicile penale sunt dirijate de la Ministerul Justiţiei iar gradul de independenţă este limitat.La citirea prezentului capitol, aceste elemente diferite trebuie avute în vedere pentru a putea înţelegediferenţele dintre statuturile şi atribuţiile procurorilor publici.10.1 Numărul procurorilor, persoanelor cu atribuţii similare şi al personalului auxiliarTabelul 10.1. Procurori, persoane cu atribuţii similare procurorilor şi personal auxiliar în cadrulparchetelor în 2010, angajaţi cu normă întreagă (Î55, Î57, Î60)State/entităţiNr.procuroriNr.procurorila 100 000locuitoriNr. pers.atrib.similareproc.Nr. pers.atrib. sim.proc. la100 000loc.Nr.personalaux.Nr. pers.aux. la100 000loc.Nr. pers.aux. perprocurorAlbania 314 9,8Andorra 3 3,5 5 5,9 1,7Armenia 328 10,1Austria 346 4,1 146 1,7 332 4,0 1,4Azerbaidjan 994 11,0 1160 12,9 1,2Belgia 835 7,7 2759 25,5 3,3Bosnia -308 8,0 550 14,3 1,8HerţegovinaBulgaria 1455 19,8230

Croaţia 619 14,0 38 0,9 0,1Cipru 106 13,2 100 12,4 0,9Cehia 1240 11,8 1527 14,5 1,2Danemarca 748 13,5Estonia 175 13,1 6 0,4 80 6,0 0,5Finlanda 372 6,9 NAP 168 3,1 0,5Franţa 1961 3,0 474 0,7Georgia 356 8,0 21 0,5 242 5,4 0,7Germania 5244 6,4 935 1,1 10322 12,6 2,0Grecia 543 4,8Ungaria 1741 17,4 2245 22,5 1,3Islanda 81 25,4Irlanda 191 4,2 191 4,2 1,0Italia 1978 3,3 1178 1,9 9409 15,5 4,8Letonia 390 17,4 395 17,7 1,0Lituania 834 25,7 775 23,9 0,9Luxemburg 46 9,0 7 1,4 37 7,2 1,0Malta 30 7,2 ND 39 9,3 1,3Moldova 737 20,7 406 11,4 0,6Monaco 4 11,1 6 16,7 1,5Muntenegru 120 19,4 134 21,6 1,1Ţările de Jos 786 4,7 3807 22,9 4,8Norvegia 577 11,7Polonia 5668 14,8 ND 7408 19,4 1,3Portugalia 1475 13,9 1756 16,5 1,2România 2326 10,9 3044 14,2 1,3Federaţia Rusă 31557 22,1 NAP 11933 8,3 0,4San Marino 1 3,0 8 24,1 8,0Serbia 611 8,4 1061 14,6 1,7Slovacia 935 17,2 706 13,0 0,8Slovenia 165 8,0 26 1,3 226 11,0 1,4Spania 2408 5,2 NA 1926 4,2 0,8Suedia 1001 10,6 607 6,4 0,6Elveţia 434 5,5 210 2,7 722 9,2 1,7FRYMacedonia 201 9,8 205 10,0 1,0Turcia 4241 5,8 13023 17,9 3,1Ucraina 11400 24,9MB-Anglia şi2866 5,2 426 0,8 4793 8,7 1,7Ţara GalilorMB-Irlanda de169 9,4 377 21,0 2,2NordMB-Scoţia NA 1188 22,7Total 88920Mediu 1853 11,1 343 1,3 2146 13,1 1,6Mediana 611 9,8 178 1,2 607 12,9 1,3Maxim 31557 25,7 1178 2,7 13023 25,5 8,0Minim 1 3,0 6 0,4 5 0,9 0,1Notă: prezentarea separată pe sexe a procurorilor se găseşte la Capitolul 11.6.2.ComentariiAndorra: procurorii au competenţe în toate materiile.Armenia: pe lângă datele de mai sus, 9 posturi de procuror erau vacante.Austria: datorită modificării Codului de procedură penală în anul 2008, numărul procurorilor a crescut împreună cu cel alpersonalului auxiliar.Azerbaidjan: toţi membrii sistemului de urmărire penală, cu excepţia personalului tehnic, au calitatea de procurori. În2010, numărul procurorilor era 994, din care 155 erau abilitaţi să apere interesele statului în instanţă.Cipru: douăzeci şi cinci de procurori funcţionează numai la instanţele de fond. Toţi ceilalţi procurori funcţionează la toateinstanţele.Finlanda: figura include pe procurorul general, procurorul general adjunct, 17 procurori de stat şi 353 procurori de laparchetele locale. Sistemul de urmărire penală este compus din Parchetul General şi 13 parchete locale cu 27 de birouri.Majoritatea cauzelor penale (aproximativ 80 000 de cazuri pe an) sunt soluţionate de parchetele locale. 168 membri aipersonalului auxiliar îşi desfăşoară activitatea la parchetele locale, iar în plus, numărul personalului de la ParchetulGeneral este de 18 persoane.Franţa: situaţia la 31 decembrie 2010.Georgia: numărul precizat cuprinde toţi angajaţii care deţin statutul de procuror. Însă procurorii aflaţi în funcţiimanageriale sau cei care răspund de sarcinile administrative în general nu îndeplinesc alte atribuţii, precumreprezentarea în instanţă. Procurorii care participă la procese în instanţă au competenţa de a-şi exercita funcţia lainstanţele de la orice nivel.Germania: situaţia la 31 decembrie 2010.231

Ungaria: procurorii de la parchetele judeţene nu sunt incluşi aici.Irlanda: situaţia la 31 decembrie 2010. Sunt incluşi 191 de membri ai personalului, din care 82 sunt avocaţi /procurori.Italia: denumirea acordată persoanelor care au atribuţii similare cu cele ale unui procuror public este „Procurori AdjuncţiOnorifici” (Vice Procuratori Onorari). Atribuţiile lor sunt reglementate prin lege.Letonia: personalul cuprinde procurori asistenţi (70 de persoane) care nu au atribuţii de urmărire penală, ci numai deordin tehnic.Lituania: în 2008, funcţionarii publici nu au fost incluşi în numărul personalului. Acum ei sunt incluşi: 229 funcţionaripublici şi 546 alţi angajaţi în sistemul de urmărire penală din Lituania.Muntenegru: personalul cuprinde 10 asociaţi practicieni, 27 stagiari, 10 voluntari-avocaţi şi 87 angajaţi.Portugalia: în ceea ce priveşte persoanele cu atribuţii similare cu cele ale procurorilor publici, nu a fost posibilăprecizarea numărului acestora sau dacă au fost incluşi în numărul procurorilor publici, deoarece statisticile nu cuprinddate separate pentru aceştia.Spania: Cuprinde tot personalul din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi Regiunile Autonome. Cifra pentru anul 2008nu cuprinde Regiunile Autonome.Suedia: include procurorii din cadrul Ministerului Public din Suedia, precum şi pe cei din cadrul Autorităţii Suedezepentru Criminalitatea Economică.Elveţia: cuprinde totalul procurorilor din Confederaţie şi din cantoane.Turcia: cuprinde 4017 procurori de la instanţele de fond, 170 procurori de la Curtea de Casaţie, 54 procurori de laConsiliul de Stat. Dat fiind că sistemul justiţiei militare este organizat ca ramură separată a sistemului judiciar, cifreleaferente acestuia nu au fost incluse în acest total. Numărul personalului a fost calculat la 31 decembrie 2010.Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: cuprinde procurorii calificaţi conform legii, din cadrul Ministerului Public Regal,de la toate nivelurile, la 31 martie 2011.Figura 10.2 Numărul procurorilor per 100.000 de locuitori în 2010 (Î55)LIE11.137.213.2Numărul cel mai mare de procurori (20 sau mai mulţi procurori la 100.000 de locuitori) se găseşte în stateleEuropei centrale şi de est (Lituania, Republica Moldova, Slovacia, Federaţia Rusă, Ucraina), precum şiîn Islanda. Opt state (Andorra, Austria, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia, Ţările de Jos, San Marino) au celmai mic număr (mai puţin de 5 procurori la 100.000 de locuitori).Numai 10 state sau entităţi au putut să transmită date privind persoanele care îndeplinesc atribuţii similarecelor ale unui procuror (Austria, Estonia, Franţa, Georgia, Germania, Italia, Luxemburg, Slovenia,Elveţia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor), deşi persoanele care exercită aceste atribuţii există într-unnumăr mai mare de state sau entităţi. Ele pot fi incluse în numărul total al procurorilor. În Austria, funcţionaricu pregătire specifică din cadrul Ministerului Public (Bezirksanwälte) pot acţiona sub supravegherea unuiprocuror (la fel ca în cazul Rechtspfleger însă cu o gamă inferioară de competenţe şi mai puţine calificări).Ofiţerii de poliţie şi procurorii au competenţe similare în Islanda, Grecia, Malta, Polonia şi Franţa (officierdu ministère public). În Marea Britanie-Ţara Galilor, unele departamente guvernamentale au procurori232

specializaţi în infracţiunile care au legătură cu domeniile în care acţionează departamentul respectiv. ÎnFinlanda, Cancelarul de Justiţie al Guvernului şi Avocatul Poporului în Parlament pot şi ei să desfăşoareurmărirea penală. În Irlanda, activitatea Ministerului Public este desfăşurată în mare parte de cătrepracticieni din domeniul privat decât de cei angajaţi de stat.Figura 10.3 Numărul procurorilor şi numărul personalului auxiliar la 100 000 de locuitori în 2010 (Î55,Î57)Franţa: Datele cuprind numărul judecătorilor şi procurorilor vs. numărul personalului auxiliar de la instanţe şi parchete.Figura 10.4 Numărul personalului auxiliar pentru un singur procuror (Î55, Î60)233

Notă: Cu 1 procuror şi 8 personal auxiliar, San Marino se confruntă cu situaţia obişnuită a statelor sau entităţilor mici şitrebuie examinat în alt mod.Organizarea parchetelor diferă de la un stat la altul sau de la o entitate la alta. În majoritatea statelor sauentităţilor membre (28), procurorii îşi desfăşoară activitatea împreună cu un număr de membri ai personaluluiauxiliar aproximativ egal sau mai mare decât numărul de procurori (în Austria, Irlanda, Letonia,Muntenegru, "fosta Republică Yugoslavă Macedonia" numărul este aproximativ egal). În unele state sauentităţi, un număr limitat de procurori lucrează cu un număr mare de personal auxiliar, care pot prelua mareparte din sarcinile pregătitoare (Belgia, Italia şi Ţările de Jos), în vreme ce în state precum Croaţia,Estonia, Finlanda, Georgia, Republica Moldova, Federaţia Rusă şi Suedia numărul procurorilor estemare, iar cel al personalului auxiliar este mic.Figura 10.5 Numărul procurorilor în 2006, 2008 şi 2010. Variaţia bianuală medie a număruluiprocurorilor în perioada 2006-2010 (Î55)În ceea ce priveşte evoluţia numărului procurorilor în perioada 2006 - 2010, totalul procurorilor din toatestatele membre a crescut. Însă numărul lor în fiecare stat a înregistrat tendinţe semnificative de scădere şicreştere. O scădere importantă (cu mai mult de 10%) a avut loc în Andorra, Armenia, Georgia, Letonia şiNorvegia. Spre deosebire de acestea, o creştere semnificativă (mai mare de 10%) a avut loc în Austria,Danemarca, Irlanda, Malta, Muntenegru, Slovacia, Spania şi Marea Britanie - Irlanda de Nord; Austriaîncă mai avea un număr deosebit de mic de procurori în 2010. Creşterea din Andorra trebuie văzută dinperspectiva faptului că numărul absolut de procurori din această ţară este foarte mic.10.2 Rolul şi prerogativele procurorilor10.2.1 În materie penală234

Figura 10.6 Rolul şi atribuţiile procurorilor în procesele penale (Î105)Notă: vezi “profilele ţărilor” în Anexă.ComentariuCipru: Parchetul General dă instrucţiuni poliţiei în desfăşurarea cercetărilor şi îi asigură asistenţa juridică necesară.Poliţia solicită îndrumări şi asistenţă în legătură cu orice probleme întâlnite în îndeplinirea atribuţiilor sale pentruarmonizarea acţiunilor juridice şi exercitarea funcţiilor cu eficienţă.Rolul procurorului este preeminent în etapele iniţiale şi intermediare ale procedurii penale, fiind relativ limitatîn cele finale.Toate statele sau entităţile care au răspuns (48) au declarat că procurorii sunt abilitaţi să prezinte cauza îninstanţă.În 46 de state sau entităţi, procurorul poate ataca hotărârea pronunţată. Singurele excepţii sunt San Marinoşi Marea Britanie - Irlanda de Nord. În 45 de state sau entităţi, procurorul are competenţa de a îl pune subacuzare pe inculpat. Numai în Grecia, Marea Britanie - Irlanda de Nord şi Marea Britanie-Scoţia acestlucru nu este permis.În 40 de state sau entităţi, procurorii pot desfăşura sau supraveghea cercetările desfăşurate de poliţie.Statele sau entităţile membre care nu prevăd această atribuţie pentru procurori sunt: Albania, Belgia,Finlanda, Irlanda, Malta, Slovenia, Marea Britanie-Ţara Galilor şi Marea Britanie - Irlanda de Nord. În38 de state sau entităţi, procurorul poate solicita judecătorului să dispună efectuarea anumitor acte decercetare. Acest lucru nu este posibil pentru procurorii din: Armenia, Azerbaidjan, Cipru, Irlanda,Norvegia, Federaţia Rusă, Serbia, Suedia, Marea Britanie-Ţara Galilor şi Marea Britanie - Irlanda deNord.Procurorii din 37 de state sau entităţi pot sugera o sentinţă instanţei. Această competenţă nu le esteacordată în următoarele state sau entităţi: Albania, Austria, Cipru, Irlanda, Italia, San Marino, „fostaRepublică Yugoslavă Macedonia", Ucraina, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Marea Britanie -Irlanda de Nord şi Marea Britanie-Scoţia. Patruzeci şi cinci de state sau entităţi au indicat că procurorii potînceta urmărirea într-un dosar prin simpla renunţare, fără a fi necesară o decizie judecătorească. Acest lucrunu este posibil în Andorra, Cipru şi Spania. Numai 22 de state sau entităţi permit procurorilor să încetezeurmărirea prin aplicarea sau negocierea unei pedepse sau măsuri fără emiterea unei decizii judecătoreşti.În 18 state sau entităţi membre, procurorii pot avea şi alte prerogative importante. În Franţa, procurorii potjuca un rol în stabilirea politicilor locale de siguranţă şi prevenire sau, de exemplu, împotriva violenţei înfamilie. În Letonia, ei apără interesele minorilor, persoanelor cu dizabilităţi şi deţinuţilor. În Austria, Belgia,Croaţia, Franţa, Grecia, Serbia, Turcia procurorii pot îndeplini atribuţii de mediere (vezi Capitolul 6 de maisus).235

10.2.2 Alte materii decât cea penalăEste evident că principala atribuţie a procurorilor este aceea de a efectua urmărirea penală. Totuşi, înmajoritatea statelor sau entităţilor membre (36) – procurorii pot juca un rol şi în cauzele civile sauadministrative. În aceste domenii, rolul lor în 6 state sau entităţi se limitează la câteva tipuri de cauze:Albania, Austria, Italia, Ţările de Jos, Norvegia şi Marea Britanie-Scoţia, în vreme ce în alte 30 de statesau entităţi competenţa lor este mai amplă în materie civilă şi de drept administrativ.Numai 12 state sau entităţi nu permit procurorilor să joace niciun rol în cauzele civile sau administrative:Danemarca, Estonia, Finlanda, Georgia, Germania, Islanda, Irlanda, Malta, Suedia, Elveţia, MareaBritanie-Ţara Galilor şi Marea Britanie - Irlanda de Nord.Figura 10.7 Rolul procurorilor în cauzele civile şi /sau administrative (Q106)ISLFINNORSWERUSUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPAproximativ o treime dintre statele membre au menţionat că procurorii reprezentau interesul public şi apăraulegalitatea în cadrul procedurilor civile şi /sau administrative (Armenia, Austria, Bosnia şi Herţegovina,Cehia, Franţa, Lituania, Luxemburg, Republica Moldova, Monaco, Polonia, Federaţia Rusă, Slovacia,Slovenia, Spania, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Turcia şi Ucraina). Unsprezece statemembre au arătat că procurorii reprezentau statul şi apărau interesele instituţiilor statului în procese(Armenia, Azerbaidjan, Croaţia, Georgia, Grecia, Malta, Republica Moldova, Portugalia, FederaţiaRusă, Slovacia şi Ucraina).În materie civilă, procurorul (în 18 state şi entităţi) apără deseori interesele persoanelor vulnerabile, de ex.minori, victime, persoane cu dizabilităţi, persoane incapabile şi dispărute, şi joacă un rol important în cauzelede dreptul familiei (Albania, Andorra, Austria, Bulgaria, Cehia, Franţa, Ungaria, Italia, RepublicaMoldova, Norvegia, Portugalia, România, Federaţia Rusă, San Marino, Slovacia, Spania, Turcia şiUcraina). Ei pot avea atribuţii privind anularea căsătoriilor, stabilirea capacităţii juridice a unei persoane,declararea unei persoane ca fiind dispărută sau decedată, obţinerea cetăţeniei, restabilirea dreptului privindîncredinţarea unui copil (sau deplasarea ilicită a unui copil), interzicerea drepturilor părinteşti şi adopţia. Altedomenii de competenţă în materie civilă sunt, printre altele, procedurile de faliment (Cehia şi Slovacia),acordarea de compensaţii pentru victime (Norvegia), accidente de muncă şi boli profesionale (Portugalia),confiscarea de bunuri (Marea Britanie-Scoţia). În Federaţia Rusă, procurorii mai apără şi drepturile şilibertăţile cetăţenilor şi au, de exemplu, program de audienţe în anumite zile. Acelaşi lucru este valabil şi înCroaţia (vezi Capitolul 6). În Franţa, procurorii pot numi în funcţie funcţionari publici şi pot supravegheaactivitatea acestora, în vreme ce în Monaco ei supraveghează tabelul curatorilor şi jurisconsulţilor. În236

Azerbaidjan, procurorii mai participă şi la cauzele de încălcare a reglementărilor administrative (abateriminore) atunci când sunt implicate persoane care nu au ajuns încă la vârsta majoratului.Paisprezece state au raportat că procurorii se implică în cauzele de drept administrativ: Armenia,Azerbaidjan, Bulgaria, Lituania, Republica Moldova, Ţările de Jos, Portugalia, Federaţia Rusă, Serbia,Slovenia, Spania, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Turcia şi Ucraina. În Ţările de Jos,procurorii pot aplica amenzi administrative pentru abateri minore de la legislaţia traficului rutier. În Spania,procurorii pot acţiona în cadrul procedurilor, cu scopul de a apăra drepturi fundamentale împotriva acteloradministraţiei publice.10.3 Proceduri judiciare gestionate de procuroriUrmătorul tabel conţine informaţii privind numărul de cauze penale soluţionate de procurori în primă instanţă.Opt state sau entităţi (Cipru, Grecia, Islanda, Malta, San Marino, Serbia, Ucraina şi Marea Britanie -Irlanda de Nord) nu au putut furniza informaţii pentru anul 2010, în vreme ce alte 26 (Armenia,Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Finlanda, Irlanda, Italia, Letonia,Lituania, Luxemburg, Republica Moldova, Monaco, Muntenegru, Ţările de Jos, România, FederaţiaRusă, Slovacia, Spania, Suedia, Elveţia, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia”, Turcia, Ucraina,Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor) au furnizat informaţii în anumite privinţe, iar în altele nu. EstimareaAustriei privind cauzele noi cuprinde şi cauzele nepenale.Douăzeci şi şapte de state sau entităţi au putut preciza că au fost incluse cauzele privind traficul rutier(Armenia, Albania, Andorra, Cehia, Franţa, Finlanda, Germania, Ungaria, Italia, Irlanda, Letonia,Luxemburg, Monaco, Ţările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Federaţia Rusă,Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveţia, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia”, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Marea Britanie-Scoţia) în cifrele transmise, în vreme ce 10 state sau entităţi(Azerbaidjan, Austria, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Danemarca, Lituania, RepublicaMoldova, Muntenegru, Turcia) au indicat că nu au fost incluse cauzele privind traficul rutier. Astfel, 11 statesau entităţi (Bulgaria, Cipru, Estonia, Georgia, Grecia, Islanda, Malta, San Marino, Serbia, Ucraina,Marea Britanie - Irlanda de Nord) nu au specificat dacă cifrele transmise includ aceste cauze.Notă către cititor: fireşte, includerea abaterilor de la legislaţia traficului rutier în datele de mai jos schimbăsemnificativ numărul cauzelor soluţionate de procurori. Aşadar, o analiză relevantă în baza unei comparaţiiîntre state sau entităţi este posibilă numai pe grupuri de state / entităţi care au inclus sau nu aceste abateri.Tabelul 10.8 Cauze gestionate de procurori în 2010 (Î107, Î108)ŢaraPrimite deprocurorTotalîncheiateÎncheiatecu infractorneidentificatDin care:Încheiate pt.imposibilitatede fapt sausituaţiejuridicăspecialăÎncheiatedin motivede oportunitateSoluţionateprinpedeapsăsaumăsurăaplicatăsaunegocia-tăde procurorTrimise deprocuror lainstanţăRaport întrecauzeletrimise deproc. lainstanţă faţăde totalcauze primitede proc.Raportîntre cauzetrimise lainstanţă deproc. şitotalulcauzelorneîncetate[cf. primite– încetate]Albania 19157 11749 6185 4934 NAP 6286 7189 37,5% 97%Andorra 5063 NAP NAP NAP NAP 671 312 6,2%Armenia 12156 13513 8852 4661 NAP ND NDAustria 554251 475190 311369 152632 11189 29002 73504 13,3% 93%Azerbaidja 3050 847 125 238 484 ND 873 28,6% 40%nBelgia 708772 498302 162533 159564 176205 8630 21095 3,0% 10%Bosnia -Herţegovina64501 7822 ND ND ND 13342 16471 25,5% 29%Bulgaria ND ND ND ND ND 22606 46010Croaţia 86339 48987 27364 18811 2812 ND 28000 32,4% 75%Cipru ND ND ND ND ND ND NDCehia 423891 221577 181256 30321 NAP NAP 82994 19,6% 41%Danemarc 169752 25130 NAP NAP NAP 54415 91607 54,0% 63%aEstonia ND 21522 12863 5714 2945 2895 8952Finlanda 84399 9848 ND ND ND 1137 61169 72,5% 82%Franţa 4966994 3262731 2617860 481832 163039 600315 639317 12,9% 38%Georgia ND 15906 NAP 15906 NAP 16393 14898Germania 4615485 2493032 199144 1081255 23,4% 51%Grecia ND ND ND ND ND ND NDUngaria 222223 30957 8278 22679 NAP 10590 180676 81,3% 94%237

Islanda ND ND ND ND ND ND NDIrlanda 15952 4412 ND ND ND 7764 NDItalia 3602309 2006369 2006369 ND ND NAP 733450 20,4% 46%Letonia 9418 2711 0 376 940 1395 NDLituania 16481 67797 ND ND ND ND 11609 70,4% -23%Luxembur 58755 19500 ND ND ND 954 13193 22,5% 34%gMalta ND ND ND ND ND ND NDMoldova 26376 10897 NAP 8717 2180 ND 10512 39,9% 68%Monaco 2809 1070 919 151 ND 192 1547 56,1% 89%Muntenegr 13039 2815 NAP ND ND 382uŢările de 210500 23900 NAP ND 8700 61500 118200 56,2% 63%JosNorvegia 409806 191283 142491 4015 2532 94919 90164 22,0% 41%Polonia 1161457 1170068 181625 247112 741331 NAP 375839 32,4%Portugalia 555006 ND ND ND ND ND 74961 13,5%România 151327 476285 496542 476285 ND 101972 41934 2,8% 4%2Federaţia ND ND NAP ND NAP NAP 960427RusăSanNAP NAP ND ND ND NAP NAPMarinoSerbia ND ND ND ND ND ND NDSlovacia 101500 10662 ND 1617 ND 7197 31144 30,7% 34%Slovenia 91489 70868 52146 14452 4270 NAP NDSpania 4474042 4071378 ND ND NAP ND NDSuedia 658330 238317 ND 30524 46801 100077 215934 32,8% 51%Elveţia 229232 88510 ND ND ND 132787 10483 4,6% 7%FRYMace 39720 22131 17229 4902 NAP 10892 12708 32,0% 72%doniaTurcia 607667 199129 ND ND ND ND ND6 9Ucraina ND ND ND ND ND ND NDMB-Anglia 1067974 95731 4141 ND ND NAP 967494 90,6% 100%şi ŢaraGalilorMB-ND ND ND ND ND ND NDIrlanda deNordMB-Scoţia 285830 62203 NAP 19917 42286 77937 110898 41,7% 54%ComentariiAlbania: în 2010, 37 de cauze penale au fost înregistrate pentru traficul de fiinţe umane. De asemenea, 27 de inculpaţiau fost trimişi în instanţă iar 18 au fost judecaţi.Austria: numărul cauzelor penale a scăzut în 2010, precum şi în 2009.Bosnia şi Herţegovina: instanţele decid asupra negocierii efectuate de procurori privind pedeapsa.Estonia: scăderea numărului de cauze negociate de procurori se datorează scăderii generale a numărului de cauzededuse judecăţii la instanţe: 11455 de cauze au fost transmise către instanţe în 2008. În 2010, 8952 au fost trimise.Aşadar, numărul procedurilor soluţionate prin acorduri a scăzut şi el. Cifra de mai sus referitoare la cauzele „încheiateprintr-o pedeapsă, aplicată sau negociată de procuror” se referă la numărul cauzelor trimise la instanţe spre adjudecareprin aprobarea acordului dintre părţi. Numărul cauzelor trimise la instanţe de către procurori cuprinde şi numărul cauzelorîn care acţiunea penală a încetat din motive de oportunitate.Finlanda: pe lângă cauzele în care procurorii au întocmit rechizitoriul sau au încetat urmărirea, există şi cauzele derestricţii ale cercetării prealabile judecăţii, deciziile procurorilor şi notificările procurorilor. Numărul total al cauzelor în careprocurorii au dispus încetarea procesului penal este de 9848: neurmărire procedurală - 5810 cauze, şi neurmărire cuaplicare de sancţiuni - 4038 de cauze.Germania: informaţiile de mai sus cuprind cauzele penale în primă instanţă soluţionate de parchetele de pe lângăInstanţele Regionale şi Instanţele Regionale Superioare (procese împotriva unor acuzaţi cunoscuţi). Numărulprocedurilor de cercetare desfăşurate împotriva unor persoane necunoscute nu a fost inclus.Italia: procurorii nu pot înceta sau încheia o cauză din proprie iniţiativă. Ei trebuie întotdeauna să obţină o deciziejudecătorească de soluţionare a cauzei.Letonia: numărul cauzelor transmise către instanţele de fond a scăzut deoarece organele de cercetare penală auînregistrat mai puţine cauze penale noi.Lituania: în baza datelor primite de la Parchetul General, trebuie menţionat că numărul total de cauze deduse judecăţiila instanţe a crescut în perioada 2008 - 2010: 15089 cauze în 2008, 16158 cauze în 2009, 16481 cauze în 2010. Trebuiemenţionat şi că numărul cercetărilor prealabile judecăţii, desfăşurate de parchete, a scăzut de la 277 în 2008 la 229 în2010, însă numărul cercetărilor prealabile judecăţii, desfăşurate de organele de cercetare penală a crescut.Luxemburg: datele furnizate se referă la anul judiciar 2009 - 2010. Conceptul de an judiciar este definit de legeaorganizării judiciare: aşadar statistica este disponibilă în baza acesteia. Există mai multe explicaţii pentru creşterea de238

38.63% a numărului total de cauze penale noi în primă instanţă primite de procurori în perioada 2008 - 2010, prima – şide departe cea mai importantă – fiind creşterea delictelor minore, care sunt cuprinse în cifrele transmise. Cea de-a douaexplicaţie este schimbarea politicii în cauzele privind spălarea de bani, unde, în conformitate cu recomandările FATF,această infracţiune este urmărită sistematic, chiar dacă aproape toate elementele cauzei se situează în afara graniţelorLuxemburgului. Există o creştere de 191.74% a numărului total de cauze penale în primă instanţă soluţionate prinaplicarea unei pedepse sau măsuri sau negocierea acesteia de către procuror în perioada 2008 - 2010. Procurorii aurecurs mai sistematic la măsuri alternative, precum medierea. Totuşi, subliniem că creşterea trebuie privită în legătură cucreşterea generală a numărului de cauze noi deduse procurorilor.Republica Moldova: numărul cauzelor noi se referă numai la acele cauze care sunt păstrate pentru soluţionare în 2010.Prin comparaţie, tabelul pentru 2008 se referea la toate cauzele pendinte, inclusiv cele iniţiate înainte de 2008.Muntenegru: în 2010, Parchetul de Stat a lucrat la acuzaţii penale împotriva a 13039 de suspecţi adulţi. Împotriva a2815 persoane, acuzaţiile penale au fost retrase datorită lipsei motivelor temeinice de suspiciune. 382 de cauze au fostsoluţionate prin aplicarea urmăririi penale amânate. Au fost efectuate cercetări împotriva a 2923 de persoane. Numărulpersoanelor urmărite este de 5588, dintre care pe numele a 2473 de persoane au fost întocmite rechizitorii în bazacercetărilor efectuate, iar pe numele a 210 de persoane au fost întocmite rechizitorii în baza rezultatelor anchetelor(acuzare fără desfăşurarea cercetărilor), în vreme ce pe numele a 2905 de persoane au fost depuse propuneri depunere sub acuzare. În baza rechizitoriilor întocmite de procurori, instanţele au pronunţat decizii împotriva a 7014persoane, dintre care 5977 de persoane au fost condamnate, 602 persoane au fost achitate iar pentru 435 de persoanea fost respinsă acţiunea. Parchetul de Stat, fiind nemulţumit de politica penală a instanţelor, a iniţiat apeluri împotrivasentinţelor pronunţate în primă instanţă pe numele a 1606 persoane, precum şi împotriva achitării a 721 de persoane.Ţările de Jos: în 2010, poliţia a înaintat un număr de cauze mai mic decât în anii anteriori. Acest fapt se explică parţialprin scăderea ratei criminalităţii pe scară largă, după cum relevă sondajele în rândul victimelor – persoane fizice şijuridice.România: numărul cauzelor indicat în 2008 (1196614) reprezenta volumul total de lucru al parchetelor în anul 2008, învreme ce cifra din 2010 se referă numai la cauzele noi (1513272).Federaţia Rusă: potrivit rapoartelor statistice din partea Parchetului General, această cifră s-a aflat în scădere în ultimiiani (2007 - 1037073 cauze, 2008 - 1030117 cauze, 2009 - 987575 cauze, 2010 - 960427 cauze, 2011 – 887654 cauze).Pedeapsa poate fi aplicată numai de către instanţă. Numai procesele penale pentru infracţiuni mai puţin grave, care facobiectul anchetei (dar nu şi cercetării), pot înceta din ordinul procurorului. Cauzele penale nu pot înceta pentru simplulmotiv că pare imposibilă identificarea infractorului. Acesta constituie numai un motiv pentru suspendarea cercetărilor.Cercetarea nu poate fi suspendată de procuror. Procesele penale nu pot înceta din motive de oportunitate.Spania: cifrele transmise se referă la cauzele penale noi, încheiate şi soluţionate de instanţă deoarece faza de cercetareîn procesul penal rămâne în sarcina judecătorului de instrucţie. Procurorii nu pot aplica pedepse.Suedia: în 2008, numărul cauzelor soluţionate prin aplicarea unei pedepse de către procuror este de 52508. În 2010,acest număr este mai mare deoarece cuprinde nu numai pedepsele (51913) ci şi alte măsuri care permit procurorilor, înanumite împrejurări, să renunţe la acuzaţiile împotriva unor suspecţi. Această măsură nu este o pedeapsă, însă ea apareîn cazierul penal. Au existat 48164 de astfel de cauze în 2010. Datele cuprind informaţii din partea Ministerului Public dinSuedia şi a Autorităţii Suedeze pentru Criminalitatea Economică.Turcia: s-a produs o schimbare în sistemele de statistică şi colectare a datelor în domeniul criminalităţii şi justiţiei.Aşadar, în vreme ce datele din 2008 au fost colectate în baza dosarelor, datele din 2010 au fost colectate şi evaluate înbaza infracţiunilor. Numărul dosarelor noi deduse procurorilor spre soluţionare cuprinde numărul total de dosare aflate laparchete în anul 2011 (atât cauzele aflate pe rol din anul anterior, cât şi dosarele noi). Acest număr total este „bazat pedosare”. Potrivit tabelului situaţiei de lucru de la parchete, numărul total de dosare noi la parchete este de 6076676. Îndecursul anului, 3260384 din aceste dosare au fost soluţionate, iar 2816292 au rămas pe rol pentru anul 2011. În anul2010, în total au fost soluţionate 3260384 de dosare de cercetare, fiind emise 5496895 de soluţii „bazate pe infracţiuni”:1991299 dintre aceste soluţii privesc renunţarea la urmărirea penală: 9131 datorită îndeplinirii unei obligaţii în avans şiconcilierii, 138320 datorită prescripţiei, iar 1849239 din alte motive. 2881643 soluţii „bazate pe infracţiuni” privesciniţierea acţiunii penale, iar restul de 618562 cuprind alte dispoziţii (declinarea competenţei, conexare, sau transferare laalt parchet). În 2008, toate cifrele referitoare la asemenea dispoziţii erau „bazate pe dosare”. Adică, numai o singurădispoziţie era considerată drept bază pentru fiecare dosar. Totuşi, în 2010, infracţiunile comise de fiecare suspectmenţionat în dosar au fost numărate separat, iar numărul include soluţia dată pentru fiecare infracţiune. Faptul cădosarul se poate referi la mai multe infracţiuni, mai mulţi suspecţi şi mai multe soluţii, explică această creştere.Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: Procurorii regali nu aplică şi nu negociază pedepse; acestea pot fi aplicatenumai de către instanţe după constatarea vinovăţiei. Numărul cauzelor în care procurorii au încetat urmărirea dinimposibilitatea identificării infractorului reprezintă numărul inculpaţilor în cazul cărora Ministerul Public Regal (CPS) arenunţat la urmărire deoarece s-a constatat că probele de identificare erau neconcludente sau lipseau. Soluţiile deneurmărire date de CPS sunt înregistrate în următoarele categorii explicative: 48501 soluţii de neurmărire din motivelegate de probe; 21784 soluţii de neurmărire din motive de interes public; 19561 soluţii de neurmărire deoareceurmărirea nu a putut fi desfăşurată (de ex. deoarece un martor nu s-a prezentat în instanţă); 5885 soluţii de neurmăriredin alte motive.Marea Britanie-Scoţia: datele se referă la anul financiar 2010-2011. Cauzele cu infractori neidentificaţi nu sunt primitede către procuror. Se renunţă la urmărire dacă nu există suficiente dovezi admisibile, dacă a intervenit prescripţia, dacăfaptele nu constituie infracţiune, dacă procurorul nu deţine competenţa, precum şi din alte motive.239

Figura 10.9 Numărul cauzelor penale noi în primă instanţă primite de procurori (numărul cauzelorpentru un singur procuror) în 2010 (Î55, Î107, Î109)Se poate observa că statele sau entităţile cu cele mai mari numere de cauze noi per procuror (Andorra,Austria, Franţa, Spania, Turcia) au cele mai mici numere de procurori la 100 000 de locuitori. Italia este oexcepţie deoarece există şi 1178 procurori non-profesionişti în exerciţiu. Statele şi entităţile cu cel mai micnumăr de cauze pe procuror se găsesc în estul Europei, însă ele au totuşi un număr mare de procurori la100 000 de locuitori (mai cu seamă Armenia, Lituania, Letonia, Republica Moldova). Federaţia Rusă nu atransmis datele de mai sus, însă în 2008 a indicat un număr foarte scăzut de cauze pe procuror (6.2), învreme ce numărul procurorilor este foarte atât mare în 2008 cât şi în 2010.240

Figura 10.10 Numărul cauzelor noi şi al cauzelor soluţionate de fiecare procuror în 2010 (Î107)Numărul cauzelor soluţionate se calculează ca o sumă a cauzelor în care s-a renunţat la urmărire, în care afost aplicată o pedeapsă sau măsură, şi care au fost trimise la instanţe. Douăzeci de state sau entităţi suntexaminate aici.Există un echilibru între numărul cauzelor noi şi cel al celor soluţionate (cauze noi ≈ cauze soluţionate). Înmajoritatea statelor sau entităţilor, volumul de lucru al procurorilor este echilibrat. Procurorii pot suportanumărul de cauze noi. Franţa, pe de altă parte, precum şi Albania, Finlanda, Ungaria, Muntenegru, şiSlovacia pe de altă parte, constituie situaţiile extreme. Pentru multe state sau entităţi, se poate observaanual un număr mare de cauze noi pentru fiecare procuror, însă un număr relativ mic de cauze soluţionate(Belgia, Turcia). Pe de altă parte, Danemarca, Ţările de Jos, “fosta Republică Yugoslavă Macedonia”au un număr relativ mic sau mediu de cauze noi per procuror, însă un număr mare de cauze soluţionateanual.241

Figura 10.11 Numărul cauzelor noi înregistrate de procurori la 100 000 de locuitori în 2008 şi 2010 şievoluţia acestuia în perioada 2008-2010, în procente (Î107)Figura se referă la 39 de state sau entităţi. În vreme ce în unele state (Danemarca, Slovacia) a existat oscădere în 2010 de peste 50% a numărului de cauze noi primite de procurori la 100 000 de locuitori, în altestate (Ungaria, Luxemburg, Muntenegru, România) s-a înregistrat o creştere mai mare de 20%.Tabelul 10.12 Numărul cauzelor soluţionate prin aplicarea sau negocierea unei pedepse sau măsuride către procuror, şi al cauzelor trimise de procuror în instanţă în 2010 (Î107)State/entităţiNr. cauzesoluţionate prinpedeapsă saumăsură aplicatăsau negociată,pentru unprocuror (A)Cauzesoluţionateprinpedeapsăsau măsurăaplicată saunegociată deprocuror la100 000 delocuitoriCauze trimise lainstanţă de unprocuror (B)Cauze trimise lainstanţăde procuror, la 100 000de locuitoriRaport între (B)şi (A)(=B/A)Albania 20,0 196,7 22,9 225,0 1,1Andorra 223,7 789,3 104,0 367,0 0,5Austria 83,8 345,8 212,4 876,3 2,5Azerbaidjan 0,9 9,7Belgia 10,3 79,6 25,3 194,6 2,4Bosnia -43,3 347,2 53,5 428,6 1,2HerţegovinaBulgaria 15,5 307,0 31,6 624,7 2,0Croaţia 45,2 634,6Cehia NAP 66,9 789,1Danemarca 72,7 978,6 122,5 1647,4 1,7Estonia 16,5 216,0 51,2 668,0 3,1Finlanda 3,1 21,2 164,4 1138,0 53,8Franţa 306,1 923,2 326,0 983,2 1,1Georgia 46,0 366,8 41,8 333,3 0,9242

Germania 38,0 243,6 206,1 1322,6 5,4Ungaria 6,1 106,0 103,8 1809,3 17,1Irlanda 40,6 169,5Italia NAP 370,8 1209,8Letonia 3,6 62,6Lituania 13,9 357,8Luxemburg 25,1 186,4 347,2 2577,6 13,8Moldova 14,3 295,2Monaco 48,0 535,1 386,8 4311,5 8,1Muntenegru 3,2 61,6Ţările de Jos 78,2 369,2 156,3 1832,5 1,9Norvegia 164,5 1929,1 156,3 1832,5 0,9Polonia NAP 66,3 983,9Portugalia 50,8 704,7România 43,8 475,8 18,0 195,7 0,4FederaţiaNAP 30,4 672,0RusăSlovacia 7,7 132,4 33,3 573,0 4,3Slovenia NAP 89,4 719,8Suedia 100,0 1062,9 215,7 2293,4 2,2Elveţia 306,0 1688,5 24,2 133,3 0,1FRYMacedon54,2 529,4 63,2 617,7 1,2iaTurcia 2,2 12,6 679,5 3971,3 315,6MB-Anglia şiNAP 337,6 1752,7Ţara GalilorMB-Scoţia 1492,4 2123,6Mediu 67,8 504,8 136,1 1088,2 19,2Mediana 42,0 345,8 66,6 709,7 2,0Maxim 306,1 1929,1 679,5 4311,5 315,6Minim 2,2 12,6 0,9 9,7 0,1Douăzeci şi şapte de state sau entităţi au declarat că procurorii au aplicat sau negociat pedepse sau măsuri(în unele dintre acestea a fost necesară o decizie judecătorească).Volumul de lucru al instanţelor poate firedus în aceste state sau entităţi. În Albania, Andorra, Bosnia şi Herţegovina, Danemarca, Franţa,Georgia, Norvegia, România, Elveţia, "fosta Republică Yugoslavă Macedonia" şi Marea Britanie-Scoţia numărul cauzelor soluţionate prin pedepse sau măsuri a fost semnificativ faţă de numărul cauzelortrimise la instanţe. Dimpotrivă, în Finlanda, Ungaria, Luxemburg şi Turcia, procurorii nu şi-au exercitatdeseori această atribuţie.Figura 10.13 Numărul cauzelor trimise de procurori la instanţe la 100 000 de locuitori în 2008 şi 2010şi evoluţia acestuia în perioada 2008-2010, în procente (Î107)243

10.4 Tendinţe şi concluziiAtribuţiile procurorilor diferă destul de mult de la un stat sau o entitate membră la alta. Diferenţele suntdeosebit de importante în domeniile din afara celui penal şi se referă la statutul procurorilor (vezi Capitolul11). Orice comparaţie între statele sau entităţile membre trebuie să ţină cont de această situaţie.La nivel european, numărul procurorilor şi numărul cauzelor noi sau al cauzelor înaintate instanţelor nu aînregistrat schimbări importante în perioada 2008 - 2010. O tendinţă generală este aceea că numărulprocurorilor, precum şi numărul cauzelor, a scăzut aproximativ în o treime din state. În unele state sauentităţi, numărul scăzut de procurori la 100 000 de locuitori are drept consecinţă faptul că procurorii dinaceste ţări se confruntă cu un număr foarte mare de cauze noi.În majoritatea statelor sau entităţilor, în ansamblu, procurorii reuşesc să suporte volumul de cauze desoluţionat. Însă practica unui procuror diferă semnificativ având în vedere numărul cauzelor noi şi cel al celorsoluţionate de fiecare procuror în decursul unui an.Capitolul 11. Statutul şi cariera judecătorilor şi procurorilorCetăţenii îi percep pe judecători ca fiind o personificare a Justiţiei. Ei se aşteaptă ca aceştia să fieindependenţi şi imparţiali în practica judiciară pe tot parcursul carierei, şi anume în ceea ce priveşte:recrutarea şi numirea în funcţie, pregătirea profesională, salariile, exercitarea altor activităţi, precum şievaluarea activităţii lor. Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) afirmă în Opinia sa nr.1(2001): „Independenţa lor nu este o prerogativă sau un privilegiu ce serveşte interesului lor propriu, ciintereselor statului de drept şi ale celor care solicită şi se aşteaptă să se facă dreptate”. În aceeaşi Opinie,CCJE subliniază : „fiecare decizie privind numirea în funcţie sau cariera unui judecător trebuie să se bazezepe criterii obiective şi să fie luată fie de către o autoritate independentă, fie cu garanţia faptului că nu va filuată pe niciun alt criteriu” (Opinia nr. 1 a CCJE (2001) alin.37).Dată fiind diversitatea statutului procurorului în cadrul statelor sau entităţilor membre ale Consiliului Europei,nu este posibilă aplicarea în condiţii de egalitate a principiilor de mai sus, aplicabile judecătorilor, în cazulprocurorilor. Recomandarea Rec(2000)19 privind rolul procuraturii în sistemul de justiţie penală prevede că:„recrutarea (…) procurorilor [are] loc potrivit unor proceduri echitabile şi imparţiale care reflectă garanţiileîmpotriva oricărei abordări care favorizează interesele anumitor grupuri, precum şi cu excludereadiscriminării…”. Totuşi, pentru a face observaţii în cele ce urmează, ambele profesii vor fi în mod inevitabilcomparate.Diversele asociaţii profesionale care au primit statutul de observator la CEPEJ au fost consultate laelaborarea prezentului capitol.11.1 Recrutarea şi numirea în funcţie11.1.1 Recrutarea şi numirea în funcţie a judecătorilorMetodele folosite pentru recrutarea judecătorilor sunt un subiect sensibil deoarece implică chestiuneaindependenţei Justiţiei. În statele sau entităţile membre ale Consiliului Europei există mai multe metode derecrutare, care sunt reprezentate în figura de mai jos.244

Figura 11.1 Modalităţile de recrutare a judecătorilor (Î110)ISLSWEFINNORUK : SCOESTRUSIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURAndorra : concurs ; Malta şi Monaco : Altele ; San Marino : Combinaţie între cele două.MLTCYPMajoritatea statelor membre recrutează judecători în baza unui concurs şi a experienţei de lucru. Uneoriprocedura variază în funcţie de calificările candidatului şi de funcţia pentru care candidează acesta (Estonia,Franţa, Lituania, Monaco, San Marino, "fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, de exemplu).În unele state membre este necesară experienţă temeinică în domeniul juridic pentru numirea în funcţia dejudecător (Malta, Elveţia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Marea Britanie-Irlanda de Nord). În altestate membre, experienţa este un al doilea mod de a obţine numirea ca judecător, pe lângă concursulorganizat pentru candidaţii mai tineri (Franţa, Estonia, “fosta Republică Yugoslavă Macedonia”, Turcia).În ceea ce priveşte alte modalităţi de recrutare a judecătorilor, Finlanda, Ungaria, Suedia arată căjudecătorii sunt în general numiţi în funcţie după o perioadă de practică la instanţe, iar în Danemarca,candidaţii trebuie în plus să-şi dovedească meritele ca judecători temporari. În Serbia şi Slovenia candidaţiitrebuie să promoveze examenul naţional de avocatură şi să câştige experienţă de lucru. Spre deosebire deevaluarea anterioară, nu poate fi făcută nicio deosebire între entităţile cu sisteme de drept comun şi stateleEuropei continentale.Figura 11,4 Componenţa autorităţilor competente pentru recrutarea judecătorilor (Î117)245

Indiferent de modalităţile de recrutare, este important ca autorităţile competente pentru recrutareajudecătorilor să se bucure de un anumit grad de independenţă. Majoritatea statelor sau entităţilor membre auautorităţi mixte (judecători şi non-judecători) care asigură recrutarea. Într-un număr limitat de state sauentităţi, recrutarea este de competenţa unei autorităţi nejudecătoreşti (Andorra, Cehia, Luxemburg şiSlovenia) sau numai de competenţa judecătorilor (Austria, Cipru şi Letonia).Deseori există două autorităţi implicate în recrutarea şi numirea în funcţie a judecătorilor. În multe statemembre, un consiliu al magistraturii (Andorra, Albania, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia,Franţa, Georgia, Republica Moldova, Muntenegru, Polonia, România, San Marino şi Serbia) sau unconsiliu special pentru numirea în funcţii judiciare (Azerbaidjan, Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda,Irlanda, Letonia, Ţările de Jos, Norvegia, Federaţia Rusă, Slovenia, Suedia, Elveţia pentru unelecantoane, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Turcia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor şiMarea Britanie-Scoţia) joacă roluri importante. Aceste organisme sunt independente şi deseori suntcompuse din magistraţi şi alţi practicieni din domeniul dreptului. Ele răspund de desfăşurarea procedurii deselecţie şi de formularea propunerilor pentru numirea în funcţie. În Estonia şi Islanda, Curtea Supremărăspunde de numirea în funcţie a judecătorilor de la această instanţă. În Ungaria, judecătorii stagiari care aupromovat un concurs şi un stagiu de trei ani pot solicita preşedintelui instanţei numirea în funcţia dejudecător. În Italia, Luxemburg şi Malta, procesul de recrutare este gestionat de Ministerul Justiţiei.Autoritatea însărcinată cu numirea formală în funcţie a unui judecător este, în multe state sau entităţi,puterea executivă, Şeful Statului (Albania, Cehia, Danemarca, Estonia, Franţa, Finlanda, Ungaria,Irlanda, Lituania, Luxemburg, Malta, Republica Moldova, Monaco şi Ţările de Jos), Guvernul (Malta,Suedia) sau Ministrul Justiţiei (Austria şi Islanda). În Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, LordulCancelar sau Regina, în Marea Britanie-Irlanda de Nord Lordul Cancelar iar în Marea Britanie-ScoţiaMinistrul Scoţian numeşte în funcţie judecătorii; în Cipru, Consiliul Suprem al Magistraturii, compus dinjudecători de la Curtea Supremă, îndeplineşte această funcţie pentru judecătorii de la instanţele de fond(judecătorii de la Curtea Supremă sunt numiţi de către Şeful Statului).Numirea în funcţie de către puterea legislativă sunt mai rare (Serbia şi Slovenia). În cazul instanţelorspecializate, unele state au ales ca judecătorii să fie numiţi de către colegii lor (Franţa: judecătorii de lainstanţele de dreptul muncii care răspund de litigiile dintre angajatori şi judecătorii de la instanţele de dreptulmuncii care răspund de litigiile privind contractele de muncă). În Elveţia, candidaţii pentru curţile supremedin cantoane şi pentru instanţele federale sunt propuşi de partidele politice şi aleşi de puterea legislativă; seare în vedere şi reprezentarea echilibrată a limbilor oficiale. În general, judecătorii de la instanţele de fondsunt aleşi de cetăţeni sau numiţi de curţile supreme din cantoane.Nu există schimbări importante faţă de anul 2006 în ceea ce priveşte autoritatea care răspunde de numireaîn funcţie a judecătorilor.11.1.2 Recrutarea şi numirea în funcţie a procurorilorCa şi pentru judecători, unele state sau entităţi fac deosebirea între procedura de recrutare şi numire a unuiprocuror general sau a unui procuror de stat şi procedurile referitoare la un procuror obişnuit, deoarece ceidintâi răspund de controlul şi elaborarea de politici din domeniul procuraturii şi sunt mai influenţaţi de politică(vezi de exemplu Finlanda, Georgia, Slovenia şi "fosta Republică Yugoslavă Macedonia").246

Figura 11.3 Modalităţile de recrutare a procurorilor (Î116)ISLSWEFINNORUK : SCOESTRUSIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTAndorra: concurs; Malta: experienţă de lucru, Monaco: Altele; San Marino: Combinaţie între cele două.CYPMajoritatea statelor sau entităţilor aplică ambele metode de recrutare (concurs şi experienţă). Dintre cele 9state care au indicat „alte moduri", Finlanda a menţionat că procurorii sunt recrutaţi după absolvirea facultăţiide drept şi o perioadă de stagiu.În majoritatea statelor (29), modurile de recrutare sunt aceleaşi pentru judecători şi procurori (vezi figurile11.1 şi 11.3). Ele diferă în Albania, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Danemarca, Estonia, Ungaria,Letonia, Islanda, Malta, Norvegia, Federaţia Rusă, Slovacia, Suedia, Ucraina, Marea Britanie-Anglia şiŢara Galilor, Marea Britanie-Irlanda de Nord şi Marea Britanie-Scoţia.Figura 11.4 Componenţa autorităţilor competente pentru recrutarea procurorilor (Î117)Majoritatea statelor sau entităţilor încredinţează recrutarea procurorilor unor autorităţi mixte compuse dinprocurori şi alţi profesionişti: Albania, Armenia, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia,247

Estonia, Franţa, Georgia, Italia, Lituania, Malta, Muntenegru, Norvegia, Portugalia, România, Serbia,Slovenia, Spania, „fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Turcia, Marea Britanie-Anglia şi ŢaraGalilor şi Marea Britanie-Scoţia.În majoritatea statelor sau entităţilor, procurorul este, pe de o parte, un membru al sistemului judiciar, iar pede altă parte un reprezentant al puterii (uneori executive, a) statului, dată fiind funcţia sa deosebită.Deasemenea, în unele state, el este independent de puterea judiciară şi de cea executivă. Aşadar,modalităţile de recrutare a procurorilor pot indica modul în care puterile au fost echilibrate în state. În unelestate, de exemplu în Federaţia Rusă, procurorii sunt, prin lege, independenţi de puterea legislativă,executivă şi judiciară. O influenţă puternică a Executivului în ceea ce priveşte numirea în funcţie a fostindicată de Albania, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Islanda, Italia,Luxemburg, Monaco, Ţările de Jos, Turcia şi Slovenia şi există şi în Austria, Malta, Polonia. Cu titlu deexcepţie, parlamentul numeşte procurorii, de exemplu în Muntenegru, Serbia, Slovenia (pentru alegereaProcurorului General la recomandarea guvernului) sau în unele cantoane din Elveţia, sau îşi dă acordulputerii executive (Azerbaidjan). În Estonia, Finlanda, Georgia, Ungaria, Norvegia, Slovacia, (unii)procurori sunt numiţi de Procurorul General, iar în Croaţia, Cipru, Muntenegru, Polonia, Federaţia Rusă,„fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Ucraina de către un consiliu special compus din procurori (şi alţipracticieni, în Croaţia). Consiliul Superior al Magistraturii numeşte procurorii în Belgia, Bulgaria, SanMarino. O comisie cu statut de serviciu public intervine în Cipru şi Malta.Ca şi în cazul judecătorilor, deseori sunt implicate două autorităţi în numirea procurorilor. ConsiliileProcurorilor joacă un rol important în numirea în funcţie în Albania, Austria, Grecia, Ţările de Jos şiSerbia.11.2 Statutul procurorilorÎntr-un stat de drept, judecătorii sunt independenţi de puterile executivă şi legislativă. Situaţia ar putea păreamai complexă în ceea ce priveşte procurorii, al căror statut diferă semnificativ de la un stat la altul.Figura 11.5 Statutul procuraturii (Î115)ISLSWEFINNORRUSUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBLRBELNLDDEUPOLLUXCZEUKRFRASVKCHELIEAUTSVNHRVHUNROUMDAANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEMKDALBBGRARMAZEGRCTURAndorra şi Monaco: Altul; Malta şi San Marino: Sub autoritatea ministrului justiţiei.MLTCYPÎn majoritatea statelor sau entităţilor (27), procurorii se bucură de independenţă, deseori fiind organizaţipotrivit unei structuri centralizate şi ierarhice, sau nu (Italia). Ei pot face parte din puterea judecătorească(Albania, Azerbaidjan, Italia, Letonia, Republica Moldova, Slovenia) sau nu (Cipru, Muntenegru,Portugalia, Federaţia Rusă, Serbia, Slovacia, Spania, în 12 de cantoane elveţiene, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor). Ei pot răspunde în faţa Parlamentului (Ungaria).În 15 state membre, procurorii se află sub autoritatea ministrului justiţiei. Ei pot de obicei să primeascăinstrucţiuni de natură generală de la Guvern, însă nu în ceea ce priveşte speţele, unde acţionează248

independent (Franţa, Monaco, Ţările de Jos, România, în 9 cantoane elveţiene, Turcia). Subordonarealor se poate limita la aspectele financiare şi de recrutare (Grecia).6 state au declarat că poziţia procurorilor este una specială, de exemplu situată în afara puterii executiveînsă totuşi primesc instrucţiuni de natură generală de la Guvern (Andorra).11.3 Pregătirea profesională11.3.1 Pregătirea profesională a judecătorilorConsiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) subliniază că autoritatea competentă pentrusupravegherea calităţii programelor de pregătire profesională trebuie să fie independentă de Executiv şi deLegislativ şi că cel puţin jumătate din membrii acesteia ar trebui să fie judecători (Opinia nr. 4 a CCJE(2003), alin. 13 & 16). CCJE mai recomandă ca pregătirea profesională să fie asigurată de un organindependent care să aibă propriul buget şi să aibă competenţa de a întocmi programele de pregătire (alin.17).Formarea iniţială obligatorie: cunoştinţele specifice necesare îndeplinirii funcţiei de judecător sedobândesc deseori printr-o perioadă iniţială de pregătire. În majoritatea statelor sau entităţilor, aceastăperioadă este obligatorie (41 din 48 de state sau entităţi). Formarea iniţială nu este obligatorie în 7 state sauentităţi: Bosnia şi Herţegovina, Cipru, Finlanda, Malta, Muntenegru, Elveţia, Marea Britanie-Irlanda deNord.În statele în care judecătorii sunt pregătiţi în şcoli de studii judiciare, dar şi în Danemarca, Finlanda,Polonia şi Turcia, care organizează programe de stagiu, formarea iniţială durează mai mulţi ani, în vremece în statele care numesc judecătorii dintre practicienii cu experienţă, formarea poate să dureze numaicâteva zile – de exemplu, în Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, este vorba despre un curs intensiv de 5zile cu câteva zile suplimentare de asistare la şedinţe de judecată şi de desfăşurare a şedinţelor subsupraveghere.Pregătirea profesională continuă obligatorie (generală şi de altă natură): 22 state sau entităţi prevădobligaţia pregătirii profesionale continue de ordin general. În aceste ţări, pregătirea continuă poate fiobligatorie şi pentru îndeplinirea anumitor atribuţii specializate (16), pentru administrarea instanţelor (12) saupentru folosirea facilităţilor informatice de la instanţe (9). În plus, câteva dintre state limitează pregătireacontinuă obligatorie la atribuţiile specializate, sarcinile administrative sau folosirea facilităţilor informatice. Înmajoritatea statelor membre, pregătirea continuă de ordin general se organizează la intervale regulate.Pregătirea continuă regulată pentru specialităţi se organizează în tot mai multe state membre.Tabelul 11.6 Tipuri de pregătire profesională obligatorie pentru judecători (Î127)State/entităţi Formare iniţială PregătirecontinuăgeneralăPregătire continuăpentru atribuţiijudiciare specializatePregătirecontinuăpentruatribuţiideadministrareinstanţePregătirecontinuăpentrufolosireaechipamentelorIT de lainstanţăNr. total de cursuriobligatorii pentrufiecare ţarăAlbania 1Andorra 1Armenia 5Austria 1Azerbaidjan 5Belgia 2Bosnia -1HerţegovinaBulgaria 1Croaţia 3Cehia 1Danemarca 1Estonia 3Franţa 4Georgia 1Germania 1Grecia 3Ungaria 1Irlanda 4Italia 1249

Letonia 3Lituania 1Luxemburg 5Moldova 3Monaco 2Muntenegru 1Ţările de Jos 3Norvegia 4Polonia 2Portugalia 1România 5Federaţia5RusăSan Marino 5Serbia 4Slovacia 1Slovenia 2Spania 3Suedia 1FRYMacedon5iaTurcia 1Ucraina 2MB-Anglia şi4Ţara GalilorMB-Irlanda1de NordMB-Scoţia 5TOTAL 40State/entităţiComentarii22 s/e 21 s/e 14 s/e 12 s/e Mediaeuropeană pt.pregătireobligatorie: 3Lituania: Judecătorii trebuie să îşi perfecţioneze calificările odată la 5 ani. Pregătirea se referă la specializări şi atribuţiiadministrative. Acestea din urmă necesită pregătire obligatorie pentru judecătorii care devin preşedinţi de instanţe pentruprima dată.Tabelul 11.7 Distribuţia statelor potrivit diverselor combinaţii de tipuri de pregătire profesionalăobligatorie pentru judecători (Î127)250

Tabelul 11.8 Natura şi frecvenţa pregătirii profesionale a judecătorilor (Î128)Pregătire continuăgeneralăPregătire continuă pt. atribuţiijudiciare specializatePregătire continuă pt.atribuţii de administrareinstanţePregătire continuă pt.folosirea echipamentelor ITla instanţeGENERAL IN-SERVICETRAININGIN-SERVICE TRAININGFOR SPECIALISEDJUDICIAL FUNCTIONSIN-SERVICE TRAININGFOR MANAGEMENTFUNCTIONSOF THE COURTIN-SERVICE TRAININGFOR THE USE OFCOMPUTER FACILITIES INTHE COURTAnnual :28 countriesAnnual :19 countriesAnnual :17 countriesAnnual :15 countriesRegular :13 countriesRegular :12 countriesRegular :10 countriesRegular :8 countriesOccasional :7 countriesOccasional :16 countriesOccasional:16 countriesOccasional:22 countriesNo training:0 countryNo training:1 countryNo training:5 countriesNo training:3 countries11.3.2 Pregătirea profesională a procurorilorPotrivit Recomandării R(2000)19, alineatul 7, pregătirea profesională este un aspect important pentrupractica procurorilor. 11 state au menţionat explicit că procurorii urmează pregătire similară, cel puţin laînceputul carierei, cu cea a judecătorilor: Albania, Austria, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Franţa,Republica Moldova, Polonia, România, Elveţia, "fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Turcia.Formarea iniţială obligatorie: 38 de state sau entităţi care au răspuns prevăd formarea iniţială obligatoriepentru procurori. În 6 state (10 în 2008), formarea iniţială este facultativă (Croaţia, Cipru, Finlanda, Islanda,Malta şi Serbia). Majoritatea statelor sau entităţilor organizează formarea iniţială la intervale regulate sauanual.Pregătirea profesională continuă obligatorie (generală şi de altă natură): potrivit RecomandăriiR(2000)19, pregătirea continuă este necesară pentru îmbunătăţirea cooperării internaţionale şi pentru arămâne la curent cu situaţia actuală şi cu evoluţia infracţionalităţii.În 2010, pregătirea continuă de ordin general este asigurată în 26 de state sau entităţi, în majoritatea statelorsau entităţilor la intervale regulate. Pregătirea continuă a procurorilor este în continuă dezvoltare în stateleeuropene.Tabelul 11.9 Tipuri de pregătire profesională obligatorie pentru procurori (Î129)State/entităţi Formare iniţială PregătirecontinuăgeneralăPregătire continuăpentru atribuţiijudiciare specializatePregătirecontinuăpentruatribuţiideadministrareinstanţe[sic!]Pregătirecontinuăpentrufolosireaechipamentelor IT lainstanţă [sic!]Nr. total de cursuriobligatorii pentrufiecare ţarăAlbania 1Andorra 1Armenia 5Austria 1Azerbaidjan 5Belgia 2Bosnia - 1251

HerţegovinaBulgaria 1Croaţia 2Cehia 1Danemarca 2Estonia 3Franţa 3Georgia 3Germania 1Grecia 3Ungaria 1Islanda 1Irlanda 4Italia 1Lituania 1Luxemburg 5Moldova 2Monaco 1Muntenegru 1Ţările de Jos 4Norvegia 1Polonia 2Portugalia 1România 5Federaţia5RusăSan Marino 5Serbia 4Slovacia 1Slovenia 5Spania 2Suedia 3FRYMacedon5iaTurcia 1Ucraina 3MB-Anglia şi5Ţara GalilorMB-Irlanda4de NordMB-Scoţia 5TOTAL 38State/entităţiComentarii26 s/e 20 s/e 17 s/e 14 s/e Mediaeuropeană pt.pregătireobligatorie: 3Islanda: este în curs de elaborare un raport pentru organizarea formării iniţiale şi a pregătirii continue a procurorilor.Elveţia: nu există o anumită pregătire obligatorie. În general, sunt necesare numai studiile juridice complete şi ooarecare experienţă profesională (de ex. în instanţă sau la o firmă de avocatură) pentru numirea în funcţia de procuror.252

Tabelul 11.10 Distribuţia statelor potrivit diverselor combinaţii de tipuri de pregătire profesionalăobligatorie pentru procurori (Î129)Tabelul 11.11 Natura şi frecvenţa pregătirii profesionale pentru procurori (Î130)Pregătire continuă Pregătire continuă pt. atribuţiigeneralăjudiciare specializatePregătire continuă pt.atribuţii de administrareinstanţe [sic!]Pregătire continuă pt.folosirea echipamentelor ITla instanţe [sic!]GENERAL IN-SERVICE TRAININGIN-SERVICE TRAINING FORSPECIALISED JUDICIALFUNCTIONSIN-SERVICE TRAININGFOR MANAGEMENTFUNCTIONSOF THE COURTIN-SERVICE TRAINING FOR THEUSE OF COMPUTER FACILITIESIN THE COURTAnnual :24 countriesAnnual :14 countriesAnnual :12 countriesAnnual :10 countriesRegular :11 countriesRegular :12 countriesRegular :8 countriesRegular :5 countriesOccasional :13 countriesOccasional :21 countriesOccasional:23 countriesOccasional:29 countriesNo training:0 countryNo training:1 countryNo training:5 countriesNo training:4 countriesComentariuItalia: pregătirea judecătorilor şi procurorilor era asigurată de Consiliul Superior. Un decret-lege din 2006 a înfiinţat„Şcoala Magistraturii” (Scuola superiore della magistratura) administrată de Ministerul Justiţiei în cooperare cu ConsiliulSuperior. Se preconizează că această activitate de pregătire să înceapă până la sfârşitul anului 2012.11.3.3 Instituţii specializate pentru pregătirea profesională a judecătorilor şi procurorilorMulte state sau entităţi europene au instituţii specializate (şcoli judiciare) pentru pregătirea judecătorilor (34)şi, în mai mică măsură, a procurorilor (29) - Danemarca, Irlanda, Letonia, Marea Britanie-Irlanda de Nordşi Marea Britanie-Scoţia au instituţii specializate pentru pregătirea judecătorilor însă nu şi a procurorilor.În 19 state sau entităţi, judecătorii şi procurorii sunt pregătiţi într-o singură instituţie. Majoritatea acestorinstituţii specializate asigură atât formarea iniţială cât şi pregătirea continuă. În Grecia, această pregătire selimitează la formarea iniţială a judecătorilor şi procurorilor.În Estonia, instituţiile specializate asigură numai pregătirea continuă a judecătorilor şi procurorilor, în instituţiidiferite. În Ucraina, judecătorii primesc formare iniţială şi continuă în vreme ce procurorii primesc numaiformare iniţială prin diverse instituţii publice specializate.253

Aceste institute pot funcţiona pe lângă Ministerul Justiţiei (în Finlanda, Franţa, Slovacia, Slovenia, Turcia,de exemplu), pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii (Spania), pe lângă Curtea Supremă (Muntenegru)şi pe lângă Parchetul Suprem (Estonia, Federaţia Rusă de exemplu) sau funcţionează cu statutindependent sau autonom (Albania, Croaţia, de exemplu).În statele în care nu există o instituţie specială care să asigure pregătirea profesională, aceasta poate fiatribuită Curţii Supreme (Cipru). În statele în care nu există instituţii speciale pentru pregătirea profesionalăa procurorilor, aceasta este de obicei organizată în cadrul procuraturii (Danemarca şi Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor).Figura 11.12 Tipuri de pregătire pentru judecători şi/sau procurori (Î131)Tabelul 11.13 Instituţii publice de pregătire profesională pentru judecători şi/sau procurori (Î131)State/entităţiInstituţiept.judecătoriNumai formare iniţială Numai pregătire continuă Formare iniţială şi continuăInstituţie Instituţie Instituţie Instituţie Instituţie Instituţie Instituţiept.pt.pt.pt.pt.pt. pt.procurori judecători judecători procurori judecători judecători procuroriInstituţie pt.judecătorişi procuroriNr. total deinstituţii peţarăşi procurorişi procuroriAlbania 1Armenia 2Azerbaidjan 3Belgia 1Bosnia -1HerţegovinaBulgaria ND ND ND ND ND ND ND ND ND 0Croaţia 1Cehia 1Danemarca NAP 1Estonia 2Finlanda NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP 0Franţa 1Georgia 2Germania NAP NAP 1Grecia 1Ungaria 2Islanda NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP 0Irlanda ND ND ND ND ND ND 3Italia NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP 0Letonia 1Lituania 2Moldova 1Monaco NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP 0Muntenegru NAP NAP NAP NAP NAP NAP 1Ţările de Jos NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP 1Norvegia NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP 0Polonia NAP NAP NAP NAP NAP NAP 1Portugalia 1România 1Federaţia Rusă 2Serbia 1Slovacia 1Slovenia 1Spania 2Suedia NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP 0Elveţia 0FRYMacedonia 1Turcia NAP NAP NAP NAP 1Ucraina NAP NAP NAP 2MB-Anglia şi Ţara2GalilorMB-Irlanda de ND ND ND 1254

NordMB-Scoţia 1TOTAL 1 0 2 3 3 0 13 7 18 Mediaeuropeană:1 instituţieComentariiAndorra: acord pentru pregătirea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor cu instituţiile de pregătire dinFranţa şi Spania.Bosnia şi Herţegovina: formarea iniţială şi continuă este organizată prin două instituţii de pregătire pentru judecători şiprocurori la nivel de entitate.Germania: pe lângă Academia Judiciară Germană, care este finanţată în comun de către Federaţie şi de către landuri,unele landuri au propriile academii judiciare.Italia: decretul-lege din 2006 a organizat „Şcoala Magistraturii” care asigură formarea iniţială şi continuă a judecătorilor şiprocurorilor, însă nu este încă în funcţiune (deschiderea este programată la sfârşitul lui 2012).Luxemburg: nu există o instituţie de pregătire, însă judecătorii şi procurorii urmează cursuri de pregătire la instituţiafranceză de pregătire judiciară.Monaco: judecătorii şi procurorii sunt în principal pregătiţi de instituţia franceză de pregătire judiciară.Elveţia: o Instituţie de Pregătire Judiciară facultativă (formare iniţială), care funcţionează pe lângă universităţi, a fostînfiinţată recent.„fosta Republică Yugoslavă Macedonia”: noua lege privind Academia pentru judecători şi procurori a fost adoptată îniulie 2010.Tabelul 11.14 Bugetul instituţiilor de pregătire profesională pentru judecători şi /sau procurori în 2010(Î131)AzerbaidjanBugetul Academiei de Justiţie este de 1293230 euroToţi judecătorii, personalul auxiliar de la instanţe, avocaţii, juriştii, candidaţii la funcţia de judecător şi la ceade procuror, au obligaţia de a urma formarea iniţială la Academia de Justiţie. Procurorii conduc centrul depregătire continuă al procuraturii.BelgiaBugetul Institutului de Pregătire al Magistraturii este de 4,52 milioane de euro. (Pregătirea pentru magistraţii(judecători şi procurori) din cadrul sistemului judiciar).Bosnia şi HerţegovinaEducaţia judiciară în Bosnia şi Herţegovina este organizată prin două instituţii de pregătire pentru judecătorişi procurori (Centrele de Pregătire Judiciară şi a Procurorilor) la nivel de entitate. Guvernele FederaţieiBosniei şi Herţegovinei şi Republika Srpska asigură bugetele anuale pentru funcţionarea acestor centre.Bugetul lor combinat pentru 2010 este de 935733 euro, aceste centre oferind atât formare iniţială cât şipregătire continuă pentru judecători şi procurori.BulgariaBugetul instituţiei pentru judecători şi procurori pe anul 2010 este de 1 405 490 de euro.CroaţiaBugetul pentru pregătirea judecătorilor şi a procurorilor în 2010 a fost de 2370600 euro.CehiaBugetul Academiei Judiciare pentru anul 2010 a fost de 2 272 000 euro.DanemarcaO singură instituţie pentru judecători: bugetul pe 2010: aproximativ 2.250.000 euroFranţaBuget: 23.969 milioane de euroGermania4 milioane de euro (Bugetul federal)*Pe lângă Academia Judiciară Germană, care este finanţată în comun de către Federaţie şi de către landuri,unele landuri au propriile academii judiciare.* Cifra nu include informaţiile de la Mecklenburg-Pomerania de Vest, Thuringia, Nordul Rinului – Westphaliaşi Bremen.GreciaBugetul Şcolii Naţionale pentru Magistraţi: 7.409.949,10 euro.UngariaBugetul alocat instituţiilor care răspund de pregătirea judecătorilor: 247 356 euro.Bugetul alocat instituţiilor care răspund de pregătirea procurorilor: 401 202 euro.LetoniaPână acum, Centrul de Pregătire Judiciară răspundea de pregătirea judecătorilor, însă în ultimii ani Centrulde Pregătire Judiciară organizează şi câteva programe de pregătire pentru procurori aproximativ o dată la 2-3 luni. În total pentru pregătirea procurorilor în anul 2010 a fost cheltuită suma de 5449 euro.LituaniaBugetul alocat instituţiilor care răspund de pregătirea judecătorilor: 234 882 euro255

Bugetul alocat instituţiilor care răspund de pregătirea procurorilor: 3 302 euroMoldovaBugetul Institutului Naţional al Magistraturii este de 454 618 euro.Ţările de JosStichting Studiecentrum Rechtspleging (SSR) din Zutphen. Bugetul annual al SSR (2010): 34,7 milioane deeuro, din care 17 milioane pentru salariile formatorilor cu normă întreagă (“Raios”) (12 mil. pt. judecători, 5mil. pt. procurori) şi 17 mil. pentru pregătire/cursuri (11 mil. pt. judecători şi 6 mil. pentru procurori)PortugaliaBugetul instituţiei: 11933953 euro.RomâniaBugetul instituţiei pentru 2010 în euro: 4,840,952Federaţia RusăBugetul Academiei Ruse de Justiţie în 2010 a fost de 414 708 100 ruble (10 242 842 euro). Această sumăeste inclusă în bugetul Curţii Supreme a Federaţiei Ruse.Bugetul Academiei Procuraturii din Federaţia Rusă pe 2010 a fost de 369 211 700 ruble (9 119 130 euro).Această sumă este inclusă în bugetul Procuraturii din Federaţia Rusă.Pregătirea judecătorilor şi procurorilor nu se desfăşoară neapărat numai în aceste două instituţii despecialitate.SlovaciaAcademia Judiciară este organizaţia bugetară non-profit din cadrul Ministerului Justiţiei al Republicii Slovace.Bugetul său pentru 2010 – 726486 euro.SloveniaBugetul Centrului de Pregătire Judiciară pentru anul 2010 a fost de 263528 euro.TurciaInstruirea judecătorilor şi procurorilor are loc la Academia de Justiţie din Turcia, care este o instituţie publică.Bugetul din 2010 al Academiei a fost de 4224360 euro.UcrainaInstituţia de pregătire a procurorilor este Academia Procuraturii din Ucraina (institut special în cadrulAcademiei). Bugetul general al Academiei Procuraturii din Ucraina pentru 2011 este de aproximativ 3milioane de euro.Instituţia de formare iniţială şi continuă a judecătorilor este Şcoala Naţională pentru Judecători din Ucraina.Bugetul său pe 2011 este în jur de 7 mii de euro.[sic!]Marea Britanie – Irlanda de NordBugetul instituţiei de pregătire a judecătorilor este de 106.963,52 euro.11.4 Salariile judecătorilor şi procurorilorRemunerarea judecătorilor este un subiect delicat. Scopul este de a asigura judecătorului o remuneraţieechitabilă care să ia în calcul dificultăţile legate de îndeplinirea funcţiei sale şi care să îi permită să rămână laadăpost faţă de orice presiune care ar putea să îi pericliteze independenţa şi imparţialitatea. Remuneraţia secompune dintr-un salariu de bază, care poate fi suplimentat cu prime şi /sau alte diverse avantaje (materialesau financiare) (vezi titlul următor, 11.5).Recomandarea R(94)12, privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, prevede că remuneraţiajudecătorilor ar trebui să fie garantată prin lege şi „proporţională cu demnitatea profesiei şi responsabilităţileaferente acesteia”. Opinia nr. 1 a CCJE (2001) alin. 61 confirmă faptul că un nivel adecvat al remuneraţieieste necesar pentru garantarea libertăţii de acţiune a judecătorilor în îndeplinirea atribuţiilor şi pentru a-i ţinela adăpost „de presiuni menite să le influenţeze deciziile şi în general comportamentul”.Doi indicatori diferiţi sunt analizaţi mai jos. Primul se referă la salariul judecătorului la începutul carierei.Diferenţele sunt evidente între statele care recrutează judecători (tineri) absolvenţi ai unei şcoli de studiijudiciare şi statele care recrutează judecători din rândul practicienilor cu experienţă, de obicei din avocatură.Cel de-al doilea indicator se referă la salariul mediu al judecătorului la Curtea Supremă sau la cea mai înaltăCurte de Apel. La acest nivel, diferenţele dintre state ar putea fi mai mari deoarece ele nu sunt atribuitemodului de recrutare sau carierei anterioare. O comparaţie între salariile de la începutul şi de la finalulcarierei permite măsurarea eventualei evoluţii a judecătorului în stat şi evaluarea consideraţiei de care sebucură poziţia sa socială. Raportul dintre salariul judecătorului şi salariul mediu pe economie oferă încă odimensiune analizei şi înlătură eventualele particularităţi cauzate de rata de schimb valutar sau de produsulintern brut.În orice caz, datele prezentate în tabelul următor trebuie interpretate cu grijă. Salariile alocate depind de maimulţi factori care au legătură cu rata de schimb valutar pentru statele din afara zonei euro, precum şi custandardele de viaţă, modalităţile de recrutare, vechimea în muncă, etc. Este importantă luarea în calcul acaracteristicilor speciale pentru fiecare stat, prezentate în comentarii.256

Acelaşi tip de rezerve care se cuvin în ceea ce priveşte salariul judecătorului se aplică şi pentru procurori.Salariile procurorilor se compun dintr-un salariu de bază care poate fi suplimentat cu prime şi/sau altebeneficii (vezi titlul următor, 11.4). Alineatul 5 d. din Recomandarea R(2000)19 prevede că: „procurorii publiciau condiţii rezonabile de serviciu cum ar fi remuneraţia, durata serviciului şi pensia corespondente cu rolullor crucial, precum şi o vârstă de pensionare adecvată, aceste condiţii fiind guvernate de lege.”11.4.1 Salariile la începutul cariereiTabelul 11.15 Salariile anuale brute şi nete ale judecătorilor şi procurorilor la începutul carierei, înanul 2010, exprimate în euro (Î132)State/entităţiSalariu anual brut pt.judecător la instanţade fond (euro)Salariu brut pt.jud. faţă desalariul mediubrut anual/economieSalariu net anualpt. jud. lainstanţa de fond(euro)Salariubrutanual pt.procuror(euro)Salariu brutpt. proc. faţăde salariumediu brutanual/economieSalariu netanual pt.procuror(euro)Albania 7350 1,9 6231 7285 1,9 6323Andorra 73877 3,1 69814 73877 3,1 69814Armenia 5637 2,2 4701Austria 47713 1,7 30499 50653 1,8 31999Azerbaidjan 11364 3,0 9338 5398 1,4 4368Belgia 62367 1,6 33925 62367 1,6 33925Bosnia -22936 3,1 14946 22936 3,1 14946HerţegovinaBulgaria 10230 3,2 9651 10230 3,2 9651Croaţia 30396 2,4 16416 30396 2,4 16416Cipru 71020 3,0 52026 32942 1,4 20540Cehia 24324 2,1 19632 1,7Danemarca 104098 2,1 19632 1,7Estonia 31992 3,4 25632 15108 1,6 11845Finlanda 57250 1,6 40250 45048 1,2 33200Franţa 40660 1,2 31599 40660 1,2 31939Georgia 11642 3,8 9313 8976 3,0 7188Germania 41127 0,9 41127 0,9Grecia 32704 1,3 24300 32704 1,3 24300Ungaria 18252 2,0 10647 16852 1,8 9828Islanda 56885 1,7 51769 1,5 -Irlanda 147961 4,1 33576Italia 50290 2,1 31729 50290 2,1 31729Letonia 13798 1,8 9292 13524 1,8 9180Lituania 18072 2,6 13728 12529 1,8 9522Luxemburg 78383 1,9 78483 1,9Malta 38487 2,7Moldova 3220 1,5 2572 2707 1,2 2122Monaco 43271 1,3 41020 43271 1,3 41020Muntenegru 24142 2,8 14500 19947 2,3 13364Ţările de Jos 74000 1,5 43000 54036 1,1 32604Norvegia 113940 2,1 62035 62400 1,1 40000Polonia 20736 2,1 16711 20736 2,1 16492Portugalia 35699 1,7 35699 1,7România 25750 4,8 18062 25750 4,8 18062Federaţia Rusă 15988 2,6 13098 9594 1,5 8347Serbia 13595 2,5 9600 13595 2,5 9600Slovacia 28148 3,1 26585 2,9Slovenia 28968 1,6 17521 34858 1,9 19901Spania 47494 1,5 47494 1,5Suedia 52587 1,4 52290 1,4Elveţia 126206 2,2 100965 106718 1,9 85375FRYMacedonia 17219 2,9 11451 14147 2,4 9535Turcia 21137 1,8 16390 21137 1,8 16390Ucraina 6120 2,6 4872 5232 2,2 4116MB-Anglia şi120998 3,8 33515 1,1Ţara GalilorMB-Scoţia 150106 5,2 35154 1,2 26009Mediu 46056 2,4 25348 32814 1,9 21054Mediana 32704 2,1 16564 31550 1,8 16403Maxim 150106 5,2 100965 106718 4,8 85375Minim 3220 0,9 2572 2707 0,9 0257

ComentariiAlbania: creşterea salariilor începând cu 2008 se datorează în principal evoluţiei ratei de schimb – creşterea reală estenumai de aproximativ 2 % între 2008 şi 2010. Cifrele transmise nu cuprind eventualele beneficii cum sunt primele saubeneficiile pentru condiţii de lucru deosebite.Azerbaidjan: judecătorii de la instanţele de fond primesc salarii diferite în funcţie de tipul de instanţă în care activează.Belgia: salariul net anual al unui judecător se calculează pentru un judecător căsătorit, luând în considerare 3 ani deexperienţă de lucru şi doi copii. La nivelul Curţii de Casaţie, el corespunde unui judecător căsătorit fără a lua în calculcopiii.Bosnia şi Herţegovina: pentru salariul unui judecător sau procuror, au fost luaţi în calcul 3 ani de experienţă de lucru.La curtea supremă, 20 de ani de experienţă. Spre deosebire de ciclurile de evaluare anterioare, contribuţiile achitate deangajatori nu au fost luate în calcul pentru a compara suma cu salariul mediu brut.Croaţia: salariul unui judecător sau procuror la începutul carierei corespunde unei perioade de 10 ani de vechime,deoarece sunt necesari aproximativ 10 ani pentru ca un absolvent al facultăţii de drept să fie numit în funcţia dejudecător sau procuror.Danemarca: salariul anual brut nu include pensiile.Estonia: remuneraţiile suplimentare pentru vechimea în muncă nu sunt luate în calcul (mai mult sau mai puţin de 1% peran de vechime).Franţa: salariile nete cuprind şi primele financiare.Grecia: salariul pentru judecătorii de la instanţele supreme corespunde salariului Preşedintelui Curţii Supreme.Monaco: judecătorii de la instanţa superioară nu lucrează în regim permanent şi sunt remuneraţi potrivit orelor de lucru.România: salariile cuprind primele financiare pentru riscul psihologic şi confidenţialitate.Slovacia: salariile brute nu includ primele şi plăţile suplimentare. Potrivit legii, salariul lunar mediu al unui judecător esteegal cu salariul lunar al unui membru al parlamentului. Salariul judecătorului la începutul carierei este de 90% din salariullunar mediu al judecătorului. Salariile anuale brute au fost calculate pe o perioadă de 14 luni deoarece judecătorii şiprocurorii au dreptul la două salarii lunare suplimentare plătibile în mai şi noiembrie.Elveţia: salariile judecătorilor şi procurorilor corespund salariului mediu din 22 de cantoane.„fosta Republică Yugoslavă Macedonia": în 2009, parlamentul a adoptat legislaţie potrivit căreia procurorii suntprimesc un salariu egal cu judecătorii de la acelaşi nivel de instanţă.O comparaţie între state a salariilor de la începutul carierei trebuie întotdeauna să ţină cont dediversele moduri de recrutare care pot influenţa mult nivelul remuneraţiei judecătorilor şiprocurorilor.La nivel european, salariul judecătorilor şi procurorilor aflaţi la începutul carierei este mai mare decât salariulmediu brut pe economie (de 2,4 ori mai mare pentru judecători şi de 1,9 ori mai mare pentru procurori).Această tendinţă medie este confirmată pentru toate statele membre, cu excepţia Germaniei undejudecătorii şi procurorii câştigă puţin sub nivelul salariului mediu atunci când îşi încep cariera (însă salariulmediu brut pe economie este mare în această ţară faţă de alte state europene). Diferenţele pot fi mari, cumeste cazul în Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Estonia, Georgia, România, Slovacia.Acestea sunt ţările care au ales să sprijine intens poziţia magistraţilor în societate în contextul unor sistemejudiciare aflate în tranziţie, uneori pentru a combate corupţia din sistemul judiciar. Diferenţele din Irlanda,Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Marea Britanie-Scoţia se explică, parţial, în ceea ce priveştejudecătorii, prin faptul că aceştia sunt recrutaţi din rândul avocaţilor cu multă experienţă judiciară sau.Figura 11.16 Categoriile relative de diferenţe între salariile brute ale judecătorilor şi procurorilor laînceputul carierei în anul 2010 (Î132)258

La nivel european, judecătorii câştigă în medie de 0.5 de ori mai mult decât procurorii, la începutul carierei.Totuşi, există diferenţe importante în funcţie de sisteme, de atribuţii şi de statutul procurorilor.19 state nu fac nicio diferenţă între salariile judecătorilor şi procurorilor la începutul carierei: Albania,Andorra, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Franţa, Germania, Italia, Letonia,Luxemburg, Monaco, Muntenegru, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia, Turcia. Înmajoritatea celorlalte state sau entităţi, diferenţa este limitată. Salariul este mai mare, pentru judecători, în 8state sau entităţi: în Azerbaidjan, Estonia, Lituania, Federaţia Rusă acest fapt se poate datora voinţeipolitice de a sprijini puterea judiciară în ţări care aveau procuraturi puternice în vremea fostului regim. ÎnDanemarca sau Norvegia acest fapt se explică prin organizarea sistemului procuraturii, precum şi prinmodul de recrutare al judecătorilor, din rândul avocaţilor cu experienţă (Marea Britanie Anglia şi ŢaraGalilor, Marea Britanie-Scoţia).Austria şi Slovenia au o situaţie deosebită: salariul procurorilor este mai mare decât cel al judecătorilor, laînceputul carierei. Însă diferenţa observată rămâne una destul de mică.În lumina acestor diferenţe importante dintre salarii, este uşor de înţeles faptul că atribuţiile şiresponsabilităţile acestor profesii pot să difere foarte mult, nefiind posibilă o simplă comparaţie între acestedouă profesii. Totuşi, la examinarea rezultatelor din figura 11.12, trebuie avute în vedere caracteristicilenaţionale (adică numărul judecătorilor şi procurorilor aflaţi la începutul şi la finalul carierei, statutul deosebit,atribuţiile deosebite, etc.).Figura 11.17 Variaţia bianuală medie între 2006 şi 2010 a salariilor brute anuale pentru judecători laînceputul carierei, precum şi a salariilor acestora din 2010 faţă de salariul mediu brut pe economie,exprimată în procente (Î132)Variation of the gross annual salaryAverage = 10,6%Median = 6,5%Variation in regard to national Gross salaryAverage = -0,8%Median = -0,5%ComentariiBosnia şi Herţegovina: spre deosebire de ciclurile de evaluare anterioare, contribuţiile achitate de angajatori nu maisunt incluse în salariul brut, ceea ce are impact asupra variaţiei sumelor.Grecia: cifrele din 2008 trebuie privite cu atenţie deoarece Ministerul Justiţiei păstrează datele privind statele de plată alejudecătorilor numai începând cu finalul anului 2010.Polonia: creşterea se datorează mai ales schimbărilor survenite în reglementarea salariilor pentru judecători şi procurori.259

Pentru 44 state sau entităţi (38 în raportul anterior), a fost posibilă analiza evoluţiei între 2006 şi 2010 asalariilor brute pentru judecătorii aflaţi la începutul carierei şi observarea variaţiei acestor salarii faţă desalariile medii brute pe economie. Variaţia valorilor absolute în afara zonei euro poate fi explicată în parteprin variaţiile ratei de schimb valutar în perioada 2006 - 2010. Totuşi, această limitare dispare atunci cândcomparăm salariul judecătorilor cu salariul mediu brut pe economie.La nivel european, deşi salariile judecătorilor au crescut în valoarea absolută cu 10,6 % din 2006 până în2010, se poate sublinia că salariile judecătorilor au scăzut puţin având în vedere evoluţia salariilor înansamblu în statele membre: - 0,8 % faţă de salariul mediu brut. Acesta poate fi interpretat ca un efect alcrizei financiare şi economice care a avut un impact asupra salariilor funcţionarilor publici.Creşterile mari ale salariilor judecătorilor, atât valorile absolute cât şi având în vedere variaţia salariuluimediu pe economie se observă în România (+ 93 % în valoare absolută şi aproape + 60 % faţă de salariulmediu) şi în mai mică măsură în Georgia (+ 64 %, limitat la + 13 % faţă de salariul mediu) şi în Bulgaria,Malta, Cipru, Italia, Croaţia.Creşterea este mult mai redusă într-un număr de state membre, fiind constatate scăderi faţă de salariulmediu deşi valorile absolute au crescut, cum este cazul în Azerbaidjan (-20 % faţă de salariul mediu peeconomie), Republica Moldova, Muntenegru şi în mai mică măsură în Turcia, Lituania, Cehia, FederaţiaRusă.Salariile judecătorilor au fost afectate mult în Suedia (- 30 % faţă de salariul mediu pe economie), Islanda şiîn mai mică măsură în Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Bosnia şi Herţegovina, Letonia şi Ungaria.Estonia a declarat în mod explicit o scădere datorată micşorării cheltuielilor din sectorul public din pricinacrizei economice (în 2009 salariile judecătorilor, inclusiv ale celor de la curtea supremă, erau îngheţate lanivelul din 2007). Aceeaşi situaţie se găseşte şi în Letonia (reducerea tuturor salariilor publice, pentrujudecători cu 27 % în 2010) şi în Lituania. Şi în Islanda, criza economică a dus la economii în operaţiunileguvernamentale, inclusiv salariile funcţionarilor publici. Pentru Grecia, această scădere va fi observată înprincipal începând cu 2010, în următoarele cicluri de evaluare, ea fiind datorată măsurilor de aplicare amecanismului de sprijin pentru economia elenă asigurat de statele membre ale zonei euro şi de FMI.Figura 11.18 Variaţia bianuală medie între 2006 şi 2010 a salariilor brute anuale pentru procurori laînceputul carierei, precum şi a salariilor acestora faţă de salariul mediu brut pe economie, exprimatăîn procente (Î132)260

Aceeaşi variaţie a fost stabilită pentru 41 de state sau entităţi în ceea ce priveşte salariile brute aleprocurorilor (33 în raportul anterior). Aceleaşi rezerve vor fi avute în vedere ca şi pentru figura 11.17.La nivel european, deşi salariile procurorilor au crescut în valoarea absolută cu 11%, se poate sublinia căsalariile procurorilor au scăzut având în vedere evoluţia salariilor din statele membre în general: -1,3 % faţăde salariul mediu brut pe economie. Ca şi pentru judecători, criza economică a avut un impact în mai multeţări (vezi mai sus).Ca şi în cazul judecătorilor, creşteri semnificative ale salariilor procurorilor, atât în valoare absolută cât şi faţăde variaţia salariului mediu pe economie se observă tot în România (+ 80 % în valoare absolută şi aproape+ 50 % faţă de salariul mediu) şi în mai mică măsură în Bulgaria, Italia, Croaţia. Totuşi, asemenea creşteritrebuie menţionate, spre deosebire de situaţia judecătorilor, în Ucraina (aproape + 60 % faţă de salariulmediu), Armenia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor. Din contră, salariile procurorilor au scăzut înGeorgia faţă de salariul mediu pe economie ( - 8%).În ciuda evoluţiei pozitive a valorilor absolute, se observă aceeaşi tendinţă de scădere ca şi pentrujudecători, faţă de salariile medii pe economie, pentru Azerbaidjan, Muntenegru, Republica Moldova(salariile nu au crescut în perioada 2008 - 2010; variaţia ratei de schimb explică diferenţa), Turcia, Lituania,Cehia, Federaţia Rusă, precum şi în „fosta Republică Yugoslavă Macedonia”.Salariile procurorilor au fost afectate semnificativ, ca şi cele ale judecătorilor, în Ungaria (mai mult de – 30 %faţă de salariul mediu), Suedia, Bosnia şi Herţegovina. Fenomenul de scădere este mult mai accentuatdecât pentru judecătorii din Ţările de Jos sau Letonia (criza economică).După cum am menţionat pentru salariile judecătorilor, este foarte important să se aibă în vedere faptul căvariaţiile sunt relative, iar fiecare stat a avut caracteristici deosebite (salariile la începutul perioadei decomparaţie în 2006, reforme, modificări, etc.) care trebuie luate în calcul atunci când se compară tendinţelela nivel european.11.4.2 Salariile la finalul cariereiTabelul 11.19 Salariile anuale brute şi nete pentru judecători şi procurori la Curtea Supremă sau lacea mai înaltă Curte de Apel în 2010 (Î132)State/entităţiSalariu brutanual pt.judecător laCurtea Supremăsau cea maiînaltă Curte deApel (euro)Salariu brutpt. judecătorfaţă desalariulmediu brutanual/economieSalariu netanual pt.judecător laCurteaSupremă saucea mai înaltăCurte de Apel(euro)Salariu brutanual pt.procuror pelângă CurteaSupremă saucea maiînaltă Curtede Apel(euro)Salariu brutpt. procurorfaţă desalariulmediu brutanual/economieSalariu netanual pt.procuror pelângă CurteaSupremă saucea mai înaltăCurte de Apel(euro)Albania 14700 3,9 12463 14571 3,9 12191Andorra 39823 1,7 37633Armenia 11112 4,3 8858Austria 115647 4,0 69561 115647 4,0 69561Azerbaidjan 20852 4,0 69561 115647 4,0 69561Belgia 127956 3,3 60114 127956 3,3 60114Bosnia -38108 5,1 25646 38108 5,1 25646HerţegovinaBulgaria 22177 7,0 17885 22177 7,0 17885Croaţia 65592 5,2 29016 65592 5,2 29016Cipru 126237 5,4 92475 32942 1,4 20540Cehia 54384 4,8 42816 3,8Danemarca 172738 3,5 85460 1,7Estonia 43992 4,6 35112 34512 3,6 26591Finlanda 120912 3,3 73800 77376 2,1 51400Franţa 113478 3,4 92961 113478 3,4 92961Georgia 22270 7,4 17817 15480 5,1 12384Germania 73679 1,7 73679 1,7Grecia 87240 3,6 54600 87240 3,6 54600Ungaria 37986 4,1 19864 35067 3,8 18336Islanda 70008 2,0 70469 2,1Irlanda 257872 7,1Italia 176000 7,3 95965 163788 6,8 89779Letonia 26650 3,5 17965 17388 2,3 11760Lituania 24444 3,5 18576 22333 3,2 16975261

Luxemburg 152607 3,6 152607 3,6Malta 34847 2,7Moldova 4756 2,2 3512 3512 1,6 2634Monaco 124740 3,7 118249 124740 3,7 118249Muntenegru 32202 3,8 19341 27902 3,3 18694Ţările de Jos 128900 2,5 67000Norvegia 181971 3,3 95992 90570 1,6 66650Polonia 57650 5,9 41061 44454 4,6 33675Portugalia 85820 4,2 85820 4,2România 43865 8,2 30768 36230 6,8 25412Federaţia47265 7,6 38720 15628 2,5 13596RusăSerbia 22514 4,2 16000 22514 4,2 16000Slovacia 40659 4,4 40659 4,4Slovenia 57909 3,2 30823 54765 3,1 29367Spania 111932 3,6 111932 3,6Suedia 264000 4,6 237000Elveţia 264000 4,6 237000FRYMacedon21221 3,6 14080 17179 2,9 11579iaTurcia 43166 3,8 31776 41263 3,6 30357Ucraina 20388 8,6 16080 5520 2,3 4927MB-Anglia şi243190 7,7 116325 3,7Ţara GalilorMB-Scoţia 230147 8,0Mediu 86616 4,5 48408 58539 3,6 33354Mediana 57909 3,9 31300 42040 3,6 22976Maxim 264000 8,6 237000 163788 7,0 118249Minim 4756 1,7 3512 3512 1,4 2634ComentariiAlbania: cifrele transmise nu cuprind alte beneficii cum sunt primele sau beneficiile pentru condiţii de lucru deosebite.Andorra: cifra prevăzută pentru salariul procurorilor corespunde salariului Procurorului General, inclusiv compensaţiapentru locuinţă (spre deosebire de ciclurile anterioare).Belgia: salariul anual net al unui judecător are la bază salariul unui procuror căsătorit fără copii.Bosnia şi Herţegovina: pentru salariul unui judecător sau procuror, au fost luaţi în considerare 20 de ani de experienţăîn muncă.Grecia: salariul pentru procurorul de la cel mai înalt nivel corespunde salariului Procurorului General.Monaco: Trebuie avut în vedere faptul că membrii Curţii Supreme nu lucrează cu normă întreagă, ci numai în „sesiuni”(mai multe sesiuni pe an). Curtea Supremă nu este o instanţă permanentă. De aceea, a fost mai relevant să transmitemdatele privind pe preşedintele Curţii de Apel.Slovacia: salariile brute nu cuprind primele şi plăţile suplimentare. Salariul judecătorului sau procurorului de la nivelulCurţii Supreme este cu 130% mai mare decât salariul lunar al unui parlamentar. Salariile brute anuale au fost calculatepentru 14 luni deoarece judecătorii şi procurorii au dreptul la două salarii lunare suplimentare, plătite în lunile mai şinoiembrie.Elveţia: funcţia de Procuror General la nivelul Curţii Supreme nu există.„fosta Republică Yugoslavă Macedonia”: în 2009 Parlamentul a adoptat o lege prin care procurorii de la un anumitnivel (fond /apel/recurs) au acelaşi salariu cu judecătorii de la acelaşi nivel (fond/apel/recurs).Raportul dintre salariul unui judecător sau procuror la Curtea Supremă sau la cea mai înaltă Curte de Apel şisalariul mediu brut anual pe economie este un indicator interesant pentru măsurarea diferenţelor dintre stateprin evitarea particularităţilor care ţin de modurile de recrutare, vârstă, carieră anterioară, rata de schimbvalutar sau PIB.262

Figura 11.20 Categoriile relative de diferenţe între salariile judecătorilor şi procurorilor la finalulcarierei, în anul 2010 (Î132)În entităţile cu sisteme de drept comun, Marea Britanie-Scoţia, Irlanda, Marea Britanie-Anglia şi ŢaraGalilor, precum şi în Ucraina, România, Federaţia Rusă, Georgia, Italia, Bulgaria, judecătorii de la CurteaSupremă sau de la cea mai înaltă Curte de Apel primesc salariile cele mai mari faţă de salariul mediu brutanual pe economie, ele fiind de 7 - 8 ori mai mari decât acesta. Însă această diferenţă este valabilă pentruprocurorii de la cel mai înalt nivel numai în Bulgaria, Italia. Procurorii de la cel mai înalt nivel din Ucraina,Federaţia Rusă, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor câştigă de 2,3 - 3,7 ori mai mult decât salariulmediu brut, o proporţie apropiată de media la nivel european (3.6).Numai în Grecia salariul procurorilor la finalul carierei este puţin mai mare decât cel al judecătorilor. Nuexistă nicio inversare reală a curbei dintre salariile judecătorilor şi procurorilor la începutul şi la finalulcarierei, deşi o schimbare foarte mică există în Slovenia sau Austria.Figura 11.21 Variaţia medie bianuală pentru perioada 2006-2010 a salariilor brute anuale alejudecătorilor de la Curtea Supremă şi a salariilor lor faţă de salariul mediu brut pe economie,exprimată în procente (Î132)263

Pentru 43 de state sau entităţi (39 în raportul anterior), a fost posibilă calcularea variaţiei valorilor absoluteale salariilor brute pentru judecătorii de la Curţile Supreme sau cele mai înalte curţi de apel.Tendinţele în evoluţia salariilor judecătorilor de la Curţile Supreme sunt foarte asemănătoare cu tendinţeleobservate deja pentru salariile judecătorilor aflaţi la începutul carierei, atât la nivel european cât şi pentrumajoritatea statelor (vezi figura 11.13).Deşi, la nivel european, salariile absolute medii pentru procurori la finalul carierei au crescut cu 6,9% % înperioada 2006 - 2010, valoarea a scăzut de fapt cu – 6,1 % faţă de salariul mediu.Ca şi pentru judecătorii aflaţi la începutul carierei, se observă o creştere efectivă a salariului pentrujudecători la finalul carierei, atât în valori absolute cât şi faţă de salariul mediu, în Bulgaria, Italia, Cipru.Este de menţionat şi creşterea semnificativă din Polonia, Danemarca, şi în mai mică măsură din „fostaRepublică Yugoslavă Macedonia”, Croaţia, Grecia şi Finlanda.Ca şi pentru judecătorii aflaţi la începutul carierei, „creşterile false” (în valori absolute neraportate la salariulmediu) se observă pentru Azerbaidjan, Muntenegru şi Federaţia Rusă. Spre deosebire de situaţiajudecătorilor de la începutul carierei, această situaţie se întâlneşte şi în Georgia şi România.Scăderi mai importante, atât în valori absolute cât şi faţă de salariul mediu, se observă în Suedia, Islanda,Bosnia şi Herţegovina (aceeaşi tendinţă cu cea pentru salariile judecătorilor la începutul carierei).Scăderea caracterizează situaţia şi în Ucraina, Lituania, Letonia, Germania şi, în mai mică măsură,Spania.Figura 11.22 Variaţia medie bianuală pentru perioada 2006-2010 a salariilor brute anuale aleprocurorilor de la nivelul Curţii Supreme şi a salariilor lor faţă de salariul mediu brut pe economie,exprimată în procente (Î132)ComentariuSuedia: datele din 2008 se referă la salariul Procurorului General şi nu la salariile medii ale procurorilor de la nivelulCurţii Supreme, fiind incluşi şi procurorii care lucrează temporar la nivelul Curţii Supreme, şi prin urmare câştigă maipuţin decât procurorii care îşi desfăşoară activitatea permanent la acest nivel.Cifrele privind variaţia salariilor procurorilor sunt disponibile pentru 36 de state sau entităţi (30 în raportulanterior). Se observă principala tendinţă de mai sus, uneori accentuată. Tendinţa de scădere a salariilorprocurorilor la finalul carierei, faţă de salariul mediu, este accentuată în comparaţie cu situaţia judecătorilor( - 6, 1 % faţă de - 2,9 %).264

11.4.3 Comparaţie între salariile de la începutul şi cele de la finalul cariereiFigura 11.23 Salariul mediu anual al judecătorului la începutul carierei, al judecătorului de la CurteaSupremă şi la nivel naţional în 2010 (Î132)ComentariiAndorra: salariul unui judecător de la Curtea Supremă este mai mic decât salariul judecătorului aflat la începutulcarierei, deoarece judecătorii de la curţile de apel nu lucrează cu normă întreagă şi activează în funcţie de volumul delucru al instanţelor (ei vin din Franţa şi Spania), în vreme ce judecătorii de la instanţele de fond sunt din Andorra şilucrează permanent în Principat.Malta: salariile judecătorilor nu evoluează deoarece judecătorii sunt cei mai înalţi membri ai sistemului judiciar şi nuexistă promovări.Salariile judecătorilor la curţile supreme sunt distribuite în Europa în acelaşi fel cu salariile judecătorilor laînceputul carierei. Se observă totuşi câteva situaţii deosebite, de exemplu, în Italia, unde diferenţa întresalariile minime şi cele maxime este mai pronunţată, precum şi, în mai mică măsură, în Cehia, Polonia sauFederaţia Rusă. Din contră, variaţiile dintre ambele salarii sunt mai puţin importante în Islanda, Suedia,Germania, Malta, Estonia.În medie, în Europa, un judecător aflat la finalul carierei câştigă de 1,9 ori mai mult decât un judecător aflat laînceputul carierei. Există diferenţe mari între statele sau entităţile membre, mai ales datorită diferenţelorprivind statutului judecătorilor şi modul de organizare a carierei lor (în special în legătură cu vârsta de la carese începe această profesie).În Federaţia Rusă, Bulgaria, Franţa, Italia şi Polonia, salariile cresc semnificativ pe toată durata cariereijudecătorului (salariul la finalul carierei este de aproximativ 3 ori mai mare decât primul salariu). PentruFranţa, faptul că, în medie, un judecător „junior” are numai 25 de ani şi că evoluţia carierei sale se întinde pepatru decade explică această creştere importantă. Slovenia şi Marea Britanie-Scoţia, care au raportatsalariul minim şi pe cel maxim, nivelul salariului creşte de două şi respectiv 1.6 ori.265

Figura 11.24 Salariul anual brut al unui procuror la începutul carierei, al unui procuror de la nivelulCurţii Supreme, şi la nivel naţional, în 2010 (Î132)Dat fiind că statutul şi atribuţiile procurorilor diferă de la un stat membru la altul (spre deosebire dejudecători), distribuţia salariilor în Europa este în mod logic mai puţin uniformă decât pentru judecători.Totuşi, în medie, în Europa, un procuror aflat la finalul carierei câştigă de 1,8 ori mai mult decât un procuroraflat la începutul carierei (situaţie asemănătoare cu cea a judecătorilor).În Luxemburg, Belgia, Austria, Spania, Franţa, Portugalia, Polonia, Cehia, Estonia, Azerbaidjan şichiar mai mult în Italia, Grecia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, salariile cresc semnificativ peparcursul carierei. Pentru Franţa, aceeaşi explicaţie ca în cazul judecătorilor este valabilă şi pentru procurori:în medie, procurorii „juniori” sunt foarte tineri (25 de ani).11.5 Primele şi alte avantaje pentru judecători şi procuroriFigura 11.25 Beneficii suplimentare pentru judecători în 2010 (Î133)ISLSWEFINNORUK : SCOESTUK:NIRDNKLVARUSIRLLTUUK : ENG&WALBLRBELNLDDEUPOLLUXCZEUKRFRASVKCHELIEAUTSVNHRVHUNROUMDAANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEMKDALBBGRARMAZEGRCTURMLTÎn jumătate din state şi entităţi, judecătorii pot primi şi beneficii pe lângă remuneraţia de bază.CYP266

Uneori, beneficiile suplimentare sunt acordate numai judecătorilor de la Curtea Supremă (şi preşedinţilor detribunal). Este cazul Islandei, Norvegiei şi Elveţiei, pentru pensia specială, iar în Cipru pentru costurile dereprezentare.Alte beneficii pentru judecători pot fi: prime la salariu (Albania, Malta, Muntenegru, San Marino şi Turcia),prime pentru anumite responsabilităţi importante (Cipru, Danemarca, Franţa, Ungaria şi Turcia), volumulde lucru şi condiţiile de lucru (Albania, Georgia şi Lituania), alocaţii pentru cheltuielile de funcţionare şireprezentare (Cipru, Cehia, Ungaria, Muntenegru), compensaţie pentru demitere (Estonia şi Letonia),asigurări speciale de sănătate şi /sau viaţă (Estonia, Ungaria, Letonia, Muntenegru şi România), facilităţide locuit (Ungaria şi Muntenegru) precum şi disponibilitatea unui autoturism cu şofer (Malta) sau facilităţide transport (România). Ungaria acordă şi asistenţă pentru mutarea locuinţei, ajutor social şi de şcolarizare,precum şi sprijin familial.Figura 11.26 Beneficii suplimentare pentru procurori în 2010 (Î133)ISLSWEFINNORUK : SCOESTUK:NIRDNKLVARUSIRLLTUUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBGRCBGRTURGEOARMAZEMLTMai multe state şi entităţi nu acordă beneficii suplimentare procurorilor (28 faţă de 22 pentru judecători).Acest fapt ilustrează statutul diferit al procurorilor faţă de judecători în mai multe state, procurorii fiind maipuţin protejaţi şi uneori neavând aceeaşi recunoaştere socială, în funcţie de atribuţiile lor şi de împrejurareadacă sunt sau nu incluşi în puterea judiciară.CYPFigura 11.27 Numărul statelor sau entităţilor care acordă beneficii suplimentare pentru judecători şiprocurori în 2010 (Î133)267

Reducerea impozitelor nu mai constituie un beneficiu acordat judecătorilor sau procurorilor din stateleeuropene.Numai 5 state au raportat că acordă o primă financiară pentru îndeplinirea anumitor obiective cantitative:Franţa, Georgia, Italia, Muntenegru şi Spania. Slovenia a declarat că în iunie 2007 a fost introdus unsistem care acorda prime judecătorilor care depăşeau norma minimă de lucru, însă Curtea Constituţională aatacat acest sistem în 2008 iar noua lege adoptată în decembrie 2009 a renunţat la această posibilitate.11.6 Cariera judecătorilor şi procurorilor11.6.1 Mandatele judecătorilor şi procurorilorCa şi în cazul perioadei anterioare de evaluare, mandatele judecătorilor şi procurorilor nu sunt limitate întimp, în majoritatea statelor sau entităţilor: 43 referitor la judecători şi 41 la procurori. Situaţia nu esteaceeaşi, pentru ambele funcţii, în Andorra şi Elveţia. În Letonia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor şiMarea Britanie-Irlanda de Nord, judecătorii sunt numiţi pe o perioadă determinată, spre deosebire deprocurori. Din contră, procurorii sunt numiţi pe o perioadă determinată în Azerbaidjan, Estonia, Islanda,Serbia şi Ucraina, în vreme ce judecătorii sunt numiţi „pe viaţă”.Pentru judecătorii şi procurorii numiţi pe o perioadă determinată, mandatele durează de la 3 la 6 ani, cuexcepţia Marii Britanii-Anglia şi Ţara Galilor şi Marii Britanii-Irlanda de Nord unde durata mandatului nueste specificată. În general, mandatul poate fi reînnoit.Judecătorii şi procurorii numiţi „pe viaţă” pot fi obligaţi să treacă printr-o perioadă de stagiu înainte denumirea definitivă. Este cazul în 18 state pentru judecători, pentru care stagiul durează între 1 şi 5 ani.Pentru procurori, stagiile au loc în 21 de state sau entităţi şi durează de la 3 luni la 5 ani. Mandatulnedeterminat poate fi de obicei întrerupt numai prin sancţiuni disciplinare sau demisie.Vârsta de pensionare a judecătorilor variază de la 63 de ani (Cipru) la 72 de ani (Irlanda); vârsta pensionăriiprocurorilor între 63 de ani (Cipru) şi 70 de ani (Cehia). În mai multe state, vârsta de pensionare este maimare pentru judecătorii de la Curtea Supremă sau de la Înaltele Curţi decât pentru judecătorii de la instanţeleinferioare.Două state, Bulgaria şi Ungaria, au menţionat inamovibilitatea judecătorilor, dobândită după trei – cinci anide practică. Alte cinci ţări au raportat o situaţie asemănătoare pentru procurori: Croaţia, Ungaria, Letonia,Lituania (pentru funcţie judiciară la o instanţă de fond) şi Republica Moldova268

Mai multe state au raportat alte aranjamente. În Belgia, Estonia şi Muntenegru, mandatul judecătorilor dinfuncţiile de conducere este fix. 6 state au raportat aceeaşi situaţie pentru procurori: Azerbaidjan, Belgia,Letonia (5 ani), Lituania (7 ani), Republica Moldova (5-10 ani) şi „fosta Republică YugoslavăMacedonia" (6 ani). Din contră, în Islanda, mandatul Procurorului General nu este determinat în timp, învreme ce mandatul celorlalţi procurori este. În Franţa, mandatul unora dintre judecători şi procurori (adicăpreşedinţii curţilor de apel) este limitat în timp (5 - 8 ani); iar unii judecători pot fi recrutaţi „temporar” pentruun mandat de 7 ani care nu poate fi reînnoit. În Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, titularii funcţiilorjudiciare remunerate prin onorarii sunt de obicei numiţi iniţial pe o perioadă de 5 ani, iar detaşareajudecătorilor şi procurorilor francezi în Monaco are loc pe o perioadă fixă de 3-6 ani. Bosnia şiHerţegovina, Finlanda şi Norvegia angajează pe unii judecători (sau procurori, pentru Finlanda) temporar(vezi capitolul 7).Tabelul 11.28 Mandatul judecătorului şi cel al procurorului în 2010 (Î121, Î122, Î123, Î124, Î125, Î126)State/entităţiDuratănedeterminatăMandat judecătoriDacă sepoatereînnoi,durataDurată stagiuDuratănedeterminatăMandat procuroriDacă sepoatereînnoi,durataDurată stagiuAlbania Da NAP Da NAPAndorra Nu 6 Nu 6Armenia Da Da NAPAustria Da NAP Da NAPAzerbaidjan Da Da 5 5Belgia Da DaBosnia - DaDaHerţegovinaBulgaria Da Da NAPCroaţia Da NAP Da NAPCipru Da 2 Da 2Cehia Da NAP Da NAPDanemarca Da NAP Da NAPEstonia Da 3 Da NAPFinlanda Da NAP Da NAPFranţa Da 3 Da 3Georgia Da 3 Da 1Germania Da 5 Da 5Grecia Da 1 an şi 6 luni Da 1 an şi 6 luniUngaria Da 3 Da 3Islanda Da NAP Nu NAPIrlanda Da 0 Da 1Italia Da NAP Da NAPLetonia Nu 3 6 luni Da 3-7 luniLituania Da NAP Da 2Luxemburg Da 2 Da 2Malta Da NAP Da NAPMoldova Da 5 Da NAPMonaco Da 2 2 Da 3 NAPMuntenegru Da NAP DaŢările de Jos Da NAP Da 1Norvegia Da NAP Da NAPPolonia Da NAP Da NAPPortugalia Da 2 Da 2România Da 1 Da 1Federaţia Rusă Da NAP Da 6 luniSan Marino Da 3 Da 3Serbia Da 3 Nu 6 3Slovacia Da NAP Da NAPSlovenia Da NAP Da NAPSpania Da 2 Da 9 luniSuedia Da NAP Da 2 ani şi 9 luniElveţia Nu 4 NAP Nu 4 0FRYMacedonia Da NAP Da NAPTurcia Da 2 Da 2Ucraina Da 5 Nu 5 1MB-Anglia şi Da NAP Da NDŢara GalilorMB-Irlanda de Nu Nu se ND Da 1269

NordprecizeazădurataMB-Scoţia Da NAP Da 1ComentariiSerbia: o reformă în vigoare din 2010 prevede ca mandatul judecătorului să poată fi reînnoit după 3 ani.Elveţia: în câteva cantoane, judecătorii şi procurorii au mandate pe perioade nedeterminate.Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: judecătorii pot fi demişi de către Lordul Cancelar, cu avizul Ministrului Justiţiei,pentru abateri disciplinare sau pentru incapacitatea de a-şi îndeplini atribuţiile. Aceste decizii se iau în conformitate cuprocedurile prevăzute de Reglementările privind Disciplina Judiciară (Proceduri Standard) din 2006.11.6.2 Aspecte legate de gen în sistemul judiciarÎn urma adoptării de către Comitetul de Miniştri la 12 mai 2009 a unei Declaraţii intitulate „Să facem dinegalitatea dintre femei şi bărbaţi o realitate practică", Consiliul Europei a pus în aplicare o politică deegalitate între bărbaţi şi femei în statele sale membre. În acest context, CEPEJ a decis să modifice Schemade evaluare pentru ciclul 2010-2012 pentru a obţine de la statele membre date speciale privind distribuţia pesexe în rândul judecătorilor profesionişti (întrebările 46 şi 47) şi în rândul procurorilor (întrebările 55 şi 56).Prin diseminarea acestor date şi analizarea lor, precum şi prin conceperea, după caz, a unor măsuri şirecomandări care să permită sistemelor judiciare să îşi modifice abordarea pentru a asigura mai bineegalitatea între sexe, CEPEJ doreşte să asigure sprijin practic pentru aceste politici care sunt, sau ar trebuisă fie o prioritate la nivel european.Acest capitol analizează datele obiective primite de la statele membre în legătură cu distribuţia pe sexe înrândul judecătorilor profesionişti, preşedinţilor de instanţe, procurorilor, şefilor de procuratură, atât în generalcât şi la diversele nivele procedurale. CEPEJ este totuşi conştientă de faptul că problemele legate de gen nuar trebui /putea să fie limitate la o asemenea analiză.Tabelul 11.29 Numărul judecătorilor profesionişti de sex masculin şi feminin pe categorii de instanţe(fond, apel şi Curtea Supremă) (Î46)State/entităţiJudecători la instanţe de fond Judecători la instanţe de apel Judecători la Curţi SupremeBărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi FemeiAlbania 163 126 47 21 11 5Andorra 6 6 9 3 0 0Armenia 128 37 28 10 14 3Austria 624 639 108 65 41 14Azerbaidjan 388 36 122 13 35 6Belgia 657 618 180 125 22 5Bosnia -219 425 77 121 48 48HerţegovinaCroaţia 394 961 200 292 20 20Cipru 47 44 12 1 12 1Cehia 655 1208 391 578 140 91Estonia 49 114 18 24 16 3Finlanda 380 351 107 86 27 16Franţa 1585 3265 785 975 155 180Georgia 86 77 25 27 13 6Grecia 347 832 207 385 156 114Ungaria 501 1165 361 775 38 51Islanda 28 15 0 0 8 1Irlanda 74 28 32 5 6 2Italia 2602 2764 598 395 238 57Letonia 65 233 27 98 23 26Lituania 221 415 74 20 29 8Luxemburg 51 97 ND ND 21 19Moldova 220 97 31 48 27 20Monaco 8 8 4 1 12 3Muntenegru 91 116 17 18 9 9Ţările de Jos 859 1085 330 218 32 6Norvegia 229 142 111 48 11 9Polonia 2523 4711 1261 1952 115 63Portugalia 511 938 290 132 79 6România 547 1325 529 1572 24 84San Marino 7 4 3 0 0 0270

Slovacia 329 579 139 224 38 42Slovenia 154 639 53 141 22 15Spania 1402 1807 950 451 70 9Suedia 428 306 159 149 19 20Elveţia 526 271 227 80 28 10FRYMacedonia 221 316 50 53 17 7Turcia 5091 2359 ND ND 189 88MB-Scoţia 131 37 16 1 ND NDTabelul 11.29 rezumă distribuţia pe sexe pentru fiecare categorie de instanţe. Se referă la 39 de state sauentităţi. Bulgaria, Danemarca, Germania, Malta, Federaţia Rusă, Serbia, Marea Britanie-Anglia şi ŢaraGalilor, Marea Britanie-Irlanda de Nord nu au furnizat date privind distribuţia pe sexe pentru fiecarecategorie de instanţe. Federaţia Rusă, de exemplu, a precizat că, datorită particularităţilor organizării salejudiciare, distribuţia pe sexe în rândul judecătorilor profesionişti nu poate fi specificată decât potrivit structuriiruse a instanţelor, care diferă de cea propusă la întrebările 46 şi 47.Figura 11.30 Distribuţia pe sexe a judecătorilor profesionişti în cadrul numărului total de judecătoriprofesionişti în anul 2010 (Î46)Figura 11.30 rezumă distribuţia pe sexe a numărului total de judecători profesionişti din 42 de state sauentităţi. Bulgaria, Danemarca, Germania, Federaţia Rusă nu au putut furniza aceste date, şi nici MareaBritanie-Irlanda de Nord care nu a furnizat datele de bază privind numărul total al judecătorilor profesionişti.În ansamblu, se observă că sistemele judiciare sunt aproape de egalitatea între sexe, cu o medie pentrutoate statele sau entităţile de 52% bărbaţi şi 48% femei. Un grup de aproximativ cincisprezece stateeuropene respectă o egalitate relativă între sexe în rândul judecătorilor, aceasta mergând de la 40% la 60%.Malta, de exemplu, a precizat că în ultimii zece – cincisprezece ani, autorităţile au promovat numireafemeilor în domeniul judiciar, iar majoritatea femeilor care deţin în prezent funcţia de judecători şi magistraţiau fost numite în funcţie în aceeaşi perioadă.Dacă cele 15 state au mai mult de 50% femei în rândul judecătorilor, unele state, cum sunt Serbia,Slovenia, Letonia şi România au mai mult de 70%. Din contră, 23 de state sau entităţi au mai mult de 50%judecători de sex masculin iar 6 dintre ele mai mult de 70% (91% bărbaţi în Azerbaidjan). În acest grup,procentul pe sexe din statele mici ar trebui interpretat cu grijă datorită numărului total de judecători, cum estecazul în San Marino (14) şi în Monaco (36).271

Figura 11.31 Distribuţia pe sexe a judecătorilor profesionişti pe categorii de instanţe (fond, apel şicurte supremă) în 2010 (Î46)Figura 11.31 analizează distribuţia pe sexe în rândul judecătorilor de la instanţele de fond, de apel şi de laCurtea Supremă. Pe lângă statele sau entităţile care nu au putut completa tabelul 11.29, Islanda,Luxemburg, San Marino, Turcia, şi Scoţia (Marea Britanie) nu figurează în acest tabel datorită faptului căau date incomplete pentru anumite etape procedurale (nu pot preciza sau nu deţin instanţe de apel şi / sauinstanţe supreme).În rândul celor 33 de state menţionate în tabel, se observă o tendinţă generală de scădere a procentuluijudecătorilor de sex feminin faţă de cei de sex masculin odată cu înaintarea pe scara ierarhică. Pentruaceste state, promovarea femeilor de la instanţele de fond este aproape similară cu cea a femeilor de latoate instanţele (în termeni absoluţi, judecătorii de la instanţele de fond sunt cei mai numeroşi), însăproporţia femeilor scade la nivelul curţilor supreme. Din contră, proporţia femeilor la curţile supreme este maimare decât la instanţele de fond în Suedia, România, Republica Moldova şi în Norvegia.În majoritatea statelor, curţile supreme au mai mulţi judecători de sex masculin (93% şi respectiv 92% pentruPortugalia şi Cipru). Din contră, în România, de exemplu, numai 22% dintre judecătorii de la curţilesupreme sunt bărbaţi.272

Tabelul 11.32 Numărul preşedinţilor de instanţe de sex masculin şi feminin (judecători profesionişti)pe categorii de instanţe (fond, apel şi Curtea Supremă) (Î47)Preşedinţi la instanţe de fond Preşedinţi la instanţe de apel Preşedinţi la Curţi SupremeState/entităţiBărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi FemeiAlbania 17 6 4 3 0 1Andorra 1 0 1 0 1 0Armenia 17 0 3 0 1 0Austria 109 46 4 0 0 1Azerbaidjan 67 0 6 0 1 0Belgia 54 17 8 2 1 0Bosnia -29 22 9 8 2 1HerţegovinaBulgaria 70 71 24 18 2 0Croaţia 49 86 11 7 1 0Cipru 8 6 1 0 1 0Cehia 47 31 7 1 3 1Danemarca 18 8 2 0 1 0Estonia 4 2 2 0 1 0Finlanda 29 9 6 0 1 1Franţa 143 58 33 12 2 0Georgia 28 12 2 0 1 0Grecia 101 297 81 81 3 0Ungaria 62 49 18 7 1 0Islanda 7 1 NAP NAP 0 1Irlanda 2 1 NAP NAP 1 0Italia 169 25 18 3 1 0Letonia 13 22 1 5 1 0Lituania 36 28 2 0 1 0Luxemburg 5 2 2 1 0 1Moldova 34 12 5 1 1 0Monaco 1 3 1 0 2 0Muntenegru 16 4 1 0 0 1Ţările de Jos 17 2 6 1 1 0Norvegia 48 20 5 0 1 0Polonia 178 156 38 18 2 0România 47 80 35 24 0 1San Marino 0 1 0 1 0 1Slovacia 30 21 5 3 1 0Slovenia 20 39 2 4 1 0Spania ND ND 106 15 6 0Suedia 45 17 9 0 1 1Elveţia 235 67 90 29 1 0FRYMacedonia 17 7 3 1 1 0Turcia 302 20 ND ND 3 0Ucraina ND ND ND ND 4 0273

Figura 11.33 Distribuţia pe sexe a preşedinţilor de instanţe (judecători profesionişti) în totalulpreşedinţilor de instanţe (judecători profesionişti) în 2010 (Î47)Figura 11.34 Distribuţia pe sexe a preşedinţilor de instanţe (judecători profesionişti) pe categorii deinstanţe (fond, apel, Curtea Supremă) în 2010 (Î47)În ceea ce priveşte accesul la funcţiile de răspundere, se observă că echilibrul fragil dintre bărbaţi şi femeicare este implementat în prezent în multe ţări europene în ceea ce priveşte personalul judiciar nu a fostrealizat în rândul şefilor de instanţe. Există mai puţini preşedinţi de sex feminin la instanţe, iar acest lucru274

este valabil mai ales în funcţiile superioare ierarhic. Dintre cele 26 de state care au transmis date, numai 8aveau o femeie în fruntea Curţii Supreme (sau o instanţă echivalentă) în 2010. „Tavanul de sticlă" careîmpiedică accesul femeilor pe scara ierarhică pare să existe şi în domeniul justiţiei. Anii care urmează vorarăta dacă această situaţie va începe să se schimbe.Tabelul 11.35 Distribuţia pe sexe a procurorilor pentru fiecare categorie de instanţe (fond, apel,Curtea Supremă) (Î55)State/entităţiProcurori nivel instanţe de Procurori nivel instanţe de Procurori nivel Curţi SupremefondapelBărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi FemeiAlbania 188 80 23 5 15 3Armenia 214 16 87 11 47 3Austria 156 141 20 15 9 5Belgia 317 346 113 44 14 1Bosnia -139 122 NAP NAP 23 24HerţegovinaCroaţia 167 270 72 86 13 11Cehia 379 478 126 119 85 53Danemarca 186 363 65 75 22 37Franţa 664 735 321 186 46 9Germania 2755 2014 263 112 75 25Grecia 159 221 101 43 18 1Ungaria 425 689 215 306 45 61Islanda 41 33 NAP NAP 2 5Italia 1008 692 171 50 53 4Letonia 82 172 35 45 23 33Lituania 310 250 112 70 53 39Luxemburg 19 15 ND ND 6 6Malta 9 21 9 21 ND NDMoldova 395 196 17 6 82 41Monaco 4 0 4 0 1 0Muntenegru 57 54 2 7 2 7Ţările de Jos 310 381 58 32 4 1Norvegia 237 234 59 35 8 4Polonia 1466 2115 1140 898 35 14România 557 836 49 25 3 5Federaţia Rusă 13149 10299 3638 3504 526 441San Marino 1 0 1 0 1 0Serbia 229 291 38 24 21 8Slovacia 323 308 104 85 72 43Slovenia 42 94 6 9 7 7Spania 180 424 764 1014 19 7Suedia ND ND ND ND 6 4FRYMacedonia 83 78 14 15 7 4Turcia 3757 260 ND ND 179 45MB-Scoţia 192 304 ND ND ND NDFigura 11.36 Distribuţia pe sexe a procurorilor în numărul total de procurori pentru anul 2010 (Î55)275

Tabelul 11.36 rezumă distribuţia pe sexe pentru 40 de state sau entităţi care au răspuns la întrebarea 55. Seobservă că 18 state sau entităţi au mai mult de 50% procurori de sex feminin (50% - 75%) iar 22 de statesau entităţi au mai puţin de 50% procurori de sex feminin (5 state au mai puţin de un sfert). În Monaco, toţiprocurorii sunt bărbaţi. Totuşi, trebuie avut în vedere contextul deoarece în această ţară există în total 4procurori. Statul în care funcţia de procuror este cel mai mult feminizată este Cipru, unde 75% dintreprocurori sunt femei.Figura 11.37 Distribuţia pe sexe a procurorilor pentru fiecare categorie de instanţe (fond, apel, curţisupreme) în 2010 (Î55)276

Figura 11.37 analizează distribuţia pe sexe a procurorilor la parchetele de pe lângă instanţe (instanţe defond, curţi de apel, curţi supreme). Următoarele state sau entităţi nu au putut să furnizeze date: Bosnia şiHerţegovina, Bulgaria, Islanda, Luxemburg, Malta, San Marino, Suedia, Turcia, Ucraina, MareaBritanie-Anglia şi Ţara Galilor, Marea Britanie-Scoţia, Andorra, Azerbaidjan, Cipru, Estonia, Georgia,Marea Britanie-Irlanda de Nord, Finlanda, Irlanda şi Elveţia.În majoritatea statelor sau entităţilor reprezentate în figură, se constată o scădere a procentului de procuroride sex feminin proporţională cu creşterea nivelului instanţei. Se remarcă mai ales creşterea precizată deItalia, cu o distribuţie bărbaţi/ femei de 59% / 41% la parchetele de la instanţele de fond şi 93% / 7% laparchetul de pe lângă Curtea Supremă. Aceeaşi tendinţă se observă şi pentru Grecia şi Belgia, de exemplu.7 state sau entităţi precizează o anumită stabilitate a distribuirii pe sexe a procurorilor la diversele nivele deinstanţe (Danemarca, Armenia, Lituania, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă şi Portugalia).Numai Muntenegru prezintă o tendinţă inversă, potrivit căreia procentul procurorilor de sex feminin creşteodată cu nivelul instanţelor.În ceea ce priveşte distribuirea pe sexe a procurorilor la fiecare nivel de instanţe, din cele 28 de state sauentităţi reprezentate în figură, majoritatea (15) precizează că există mai multe femei procurori decât bărbaţiprocurori la parchetele de pe lângă instanţele de fond. Această tendinţă se inversează la curţile de apel şichiar mai evident la Curţile Supreme (9 state sau entităţi arată că procurorii sunt mai mult de sex feminindecât masculin la parchetele de pe lângă curţile de apel iar 5 indică aceeaşi situaţie la parchetul de pe lângăcurtea supremă).Totuşi, aceste schimbări variază în funcţie de diversele state sau entităţi analizate. Astfel, unele state, cumeste cazul Slovaciei, care prezintă un echilibru al distribuţiei pe sexe la nivelul instanţelor de fond, arată undezechilibru la nivelul curţilor de apel, care se accentuează la cel al curţii supreme. Şi invers, Sloveniaîncepe cu o distribuţie neechilibrată (31% bărbaţi / 69% femei) la nivelul instanţelor de fond, însă realizeazăun echilibru perfect la nivelul curţii supreme. Pentru unele state, dezechilibrul se accentuează odată cucreşterea nivelului instanţelor (ca şi în Grecia) pentru a duce în Spania la o inversare totală a tendinţei (30%bărbaţi / 70% femei la parchetele de pe lângă instanţele de fond, 73% bărbaţi / 27% femei la parchetul de pelângă Curtea Supremă).Tabelul 11.38 Numărul bărbaţilor şi al femeilor care conduc parchete, pe categorii de instanţe (fond,apel şi Curtea Supremă) (Î56)State/entităţiŞefi parchete nivel instanţe defondŞefi parchete nivel instanţede apelŞefi parchete nivel CurţiSupremeBărbaţi Femei Bărbaţi Femei Bărbaţi FemeiAlbania 22 1 6 1 2 1Austria 12 5 3 1 1 0Belgia 31 14 6 0 1 0Bosnia –13 4 NAP NAP 3 0HerţegovinaBulgaria 67 42 32 9 1 0Croaţia 5 6 7 6 1 NDCehia 43 41 4 3 2 1Danemarca 7 5 3 5 2 0Franţa 125 32 31 5 1 0Ungaria 71 64 4 1 1 NDIslanda 13 3 NAP NAP 0 1Irlanda 1 NAP NAP NAP NAP NAPItalia 159 19 23 0 1 0Letonia 20 18 8 1 7 4Lituania ND ND 5 0 3 2Luxemburg 2 0 NA NA 1 1Moldova 92 10 6 0 1 0Monaco 1 0 1 0 1 0Muntenegru 11 5 0 1 0 1Ţările de Jos 27 5 5 1 5 1Norvegia 0 0 11 1 1 0Polonia 205 152 42 14 1 0România 83 74 52 47 3 4Federaţia Rusă 2456 165 91 1 1 0San Marino 1 0 1 0 1 0Slovacia 63 49 33 26Slovenia 6 5 0 2 0 1277

Spania 47 24 15 2Suedia ND ND ND ND 2 1FRYMacedonia 17 5 4 ND 1 NDTurcia 203 0 ND ND 2 0Ucraina ND ND ND ND 1 0MB-Scoţia 23 17 ND ND ND NDFigura 11.39 Distribuţia şefilor de parchete bărbaţi şi femei faţă de numărul total al procurorilor din2010 (Î56)Figura 11.40 Distribuţia şefilor de parchete bărbaţi şi femei pe categorii de instanţe (fond, apel,Curtea Supremă) (Î56)278

Comentariu:Italia: Din punct de vedere statistic, în ultimii ani numărul judecătorilor şi procurorilor de sex feminin este în creştere.Acest fapt va duce probabil la un echilibru între sexe atât la curţile de apel cât şi la Curtea Supremă, în viitor.Datele privind distribuţia pe sexe a şefilor de parchete urmează evoluţia observată în cazul preşedinţilor deinstanţe, şi anume un dezechilibru general pronunţat în favoarea bărbaţilor, care creşte treptat odată cunivelul instanţelor. Încă o dată, "tavanul de sticlă " împiedică accesul femeilor pe scara ierarhică.11.6.3 PromovareaÎn mai mult de jumătate dintre statele sau entităţile care au răspuns (25 din 45), autoritatea care răspunde derecrutarea judecătorilor este aceeaşi cu cea care se ocupă de promovarea lor: Andorra, Armenia, Belgia,Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Georgia, Islanda,Letonia, Lituania, Republica Moldova, Monaco, Muntenegru, Polonia, România, Federaţia Rusă,Serbia, Slovacia, Suedia, "fosta Republică Yugoslavă Macedonia" şi Marea Britanie- Anglia şi ŢaraGalilor. În celelalte 20 de state sau entităţi, o altă autoritate răspunde de promovarea judecătorilor, deexemplu Consiliul Magistraturii din Italia, Portugalia şi Spania.În 31 de state sau entităţi, organul care se ocupă de numirea procurorilor răspunde şi de gestionarea cariereilor (Andorra, Armenia, Azerbaidjan, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Cehia,Danemarca, Ungaria, Islanda, Irlanda, Lituania, Malta, Republica Moldova, Monaco, Muntenegru,Norvegia, Polonia, România, Federaţia Rusă, San Marino, Serbia, Suedia, Elveţia, "fosta RepublicăYugoslavă Macedonia", Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Marea Britanie-Irlanda de Nord şi MareaBritanie-Scoţia). Recomandarea Rec(2000)19 prevede că transferul sau promovarea procurorilor ar trebuisă aibă loc potrivit unor criterii cunoscute şi obiective şi ţinând seama de nevoile parchetelor, precum şi:„potrivit unor proceduri echitabile şi imparţiale care să întruchipeze garanţiile împotriva oricărei abordări carefavorizează interesele anumitor grupuri …"11.6.4 Desfăşurarea altor activităţiPentru a garanta suficient independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, multe state interzic sau limiteazăposibilitatea judecătorilor de a exercita alte profesii în acelaşi timp cu funcţia de judecător. Potrivitrecomandării Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), judecătorii trebuie ’’să se abţină de laorice activitate profesională care i-ar putea distrage de la îndatoririle lor judiciare sau care i-ar puteadetermina să exercite aceste îndatoriri în mod părtinitor” (Opinia CCJE nr.3: 2002; alin. 37).Recomandarea R(2000)19 subliniază faptul că procurorii trebuie să acţioneze în mod imparţial şi să îşiconcentreze atenţia exclusiv asupra bunei funcţionări a sistemului justiţiei penale. Aşadar, nu se recomandăprocurorilor să exercite şi o altă profesie, care ar putea afecta deciziile lor sau modul lor de efectuare aurmăririi penale. În plus, Recomandarea prevede posibilităţi de limitare a libertăţii de conştiinţă, de exprimareşi de asociere a procurorilor numai atunci când asemenea excepţii ar fi absolut necesare pentru garantarearolului procurorului şi ar fi prevăzute de lege.Figura 11.41 Activităţile suplimentare pe care judecătorii le pot desfăşura (Î135)279

În ceea ce priveşte pe judecători, nu există nicio obiecţie despre desfăşurarea activităţilor (chiar şiremunerate) pe lângă cele inerente funcţiei lor, în Austria, Finlanda şi Ţările de Jos, în vreme ce în Irlandasunt permise numai predarea, cercetarea, publicarea şi funcţii culturale fără remuneraţie.Activităţile principale pe care le poate desfăşura un judecător sunt predarea şi cercetarea, (remunerate saunu; 38 de state sau entităţi pentru predare şi 42 pentru cercetare). În plus, Marea Britanie-Anglia şi ŢaraGalilor, Marea Britanie-Irlanda de Nord şi Marea Britanie-Scoţia nu permit niciun fel de predare, iarEstonia nu permite publicarea de articole în ziare.Multe state şi entităţi membre (30) permit judecătorilor să exercite activităţi în domeniul cultural. În mai binede o treime dintre aceste state, însă, activitatea trebuie să fie una neremunerată. Albania şi Marea Britanie-Irlanda de Nord au menţionat şi implicarea în organizaţii caritabile ca fiind „o altă funcţie” pe care judecătoriio pot exercita.Libertatea acordată judecătorilor de către state are limite. Estonia, Finlanda, Franţa, Italia, Ţările de Jos,Norvegia şi Slovenia au raportat că judecătorii au obligaţia de a informa sau solicita permisiunea înainte dea exercita o a doua activitate. În plus, Austria, Slovenia şi Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor ausubliniat că asemenea activităţi nu trebuie în niciun caz să afecteze îndeplinirea funcţiei de judecător şiimparţialitatea acestuia. Astfel, Luxemburg şi „fosta Republică Yugoslavă Macedonia", de exemplu,interzic funcţiile politice, iar în Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, judecătorii remuneraţi prin onorariusunt liberi să desfăşoare şi alte activităţi, şi să îşi continue activitatea primară în calitate de avocaţi atâta timpcât nu este contencioasă şi nu reprezintă un conflict de interese. Desfăşurarea de către judecători a funcţieide arbitru în procedurile de arbitraj este interzisă în majoritatea statelor sau entităţilor (34). Într-un număr şimai mare de state sau entităţi (41), este interzisă şi deţinerea calităţii de consultant. Figurile 11.28 şi 11.29enumeră statele care permit desfăşurarea acestor activităţi (remunerate şi neremunerate).Situaţia procurorilor este foarte asemănătoare cu cea a judecătorilor în ceea ce priveşte activităţile care lesunt permise şi limitele exercitării acestora.Danemarca, Irlanda (deşi nu „altă funcţie”) şi Ţările de Jos nu au indicat restricţii în exercitarea activităţilorsuplimentare (fie ele şi remunerate). Pe de altă parte, Cipru şi Marea Britanie-Irlanda de Nord nu permitnicio „altă funcţie”. În Malta, numai predarea, cercetarea şi publicarea fără remuneraţie sunt permiseprocurorilor. Există 3 state sau entităţi care nu permit deloc predarea şi cercetarea chiar şi neremunerate:Cipru, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor şi Marea Britanie-Irlanda de Nord. Turcia nu permite delocpredarea. Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor a subliniat că angajaţii Procuraturii Regale trebuie săobţină permisiunea de a accepta activităţi din afară.Figura 11.42 Activităţile suplimentare pe care le pot desfăşura procurorii (Î137)280

Tabelul 11.43 Statele şi entităţile care permit judecătorilor sau procurorilor să desfăşoare arbitrajul(Î135, Î137)JudecătoriProcuroriRemuneraţi în 10Neremuneraţi în 7 s/e Remuneraţi în 9 s/e Neremuneraţi în 7 s/estate/entităţiEstonia Finlanda Danemarca GermaniaFinlanda Germania Germania GreciaGermania Grecia Grecia IslandaGrecia Islanda Islanda IrlandaIslanda Ţările de Jos Irlanda IrlandaMuntenegru Slovenia Muntenegru Ţările de JosŢările de Jos MB-Scoţia Ţările de Jos Ţările de JosNorvegiaNorvegiaSloveniaMB-Anglia şi Ţara GalilorSuediaTabelul 11.44 State şi entităţi care permit judecătorilor sau procurorilor să acorde consultanţă (Î135,Î137)JudecătoriProcuroriRemuneraţi în 6Neremuneraţi în 5 s/e Remuneraţi în 8 s/e Neremuneraţi în 5 s/estate/entităţiAustria Finlanda Austria GermaniaCehia Germania Cehia IslandaFinlanda Islanda Danemarca IrlandaGermania Letonia Germania LetoniaIslanda Ţările de Jos Irlanda Ţările de JosŢările de JosLetoniaŢările de JosMB-Anglia şi Ţara GalilorComentariuMarea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: procurorii pot desfăşura alte activităţi cu următoarele condiţii: să îşi declareintenţiile în prealabil; activităţile respective să nu intre în conflict cu îndeplinirea atribuţiilor lor ca procurori şi rolul lor încalitate de funcţionari publici, şi să obţină permisiunea Procuraturii.11.7 Răspunderea judecătorilor şi a procurorilor11.7.1 Evaluarea individuală a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilorÎn două treimi dintre statele membre este prevăzut un sistem individual de evaluare a judecătorilor, acestaexistând în şi mai multe state în cazul procurorilor.Evaluarea individuală a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor poate să implice aspectecalitative. Un asemenea sistem ar putea influenţa cariera judecătorilor şi procurorilor şi ar putea avea unimpact asupra aspectelor disciplinare. În fapt, existenţa unor asemenea evaluări individuale ar putea fie săîmpiedice procedurile disciplinare să intervină înaintea apariţiei dificultăţilor, fie, din contră, să constituie bazapentru sporirea numărului procedurilor disciplinare care contribuie la identificarea problemelor. Aşadar,aceste informaţii sunt interesante pentru analiza aspectelor disciplinare deoarece pot explica parţial numărulprocedurilor disciplinare (vezi mai jos).O asemenea evaluare nu pare a fi conformă cu sistemele în care judecătorii sunt aleşi.Tabelul 11.45 Sistemul de evaluare individuală calitativă a activităţii judecătorilor şi procurorilor(Î114, Î120)Sistem de evaluare calitativă individuală aactivităţii JUDECĂTORILORSistem de evaluare calitativă individuală aactivităţii PROCURORILORExistent în 32 s/e Inexistent în 16 s/e Existent în 36 s/e Inexistent în 12 s/eAlbania Andorra Albania AndorraAustria Armenia Armenia BelgiaAzerbaijan Belgia Austria DanemarcaBosnia-Herţegovina Danemarca Azerbaijan EstoniaBulgaria Finlanda Bosnia-Herţegovina FinlandaCroaţia Georgia Bulgaria GeorgiaCipru Islanda Croaţia Islanda281

Cehia Irlanda Cipru LuxemburgEstonia Letonia Cehia MaltaFranţa Luxemburg Franţa SlovaciaGermania Norvegia Germania SpaniaGrecia Slovacia Grecia MB-Irlanda de NordUngaria Spania UngariaItalia Elveţia IrlandaLituania MB-Irlanda de Nord ItaliaMalta MB-Scoţia LetoniaMoldovaLituaniaMonacoMoldovaMuntenegruMonacoŢările de JosMuntenegruPoloniaŢările de JosPortugaliaNorvegiaRomâniaPoloniaFederaţia RusăPortugaliaSan MarinoRomâniaSerbiaFederaţia RusăSloveniaSan MarinoSuediaSerbiaFRYMacedoniaSloveniaTurciaSuediaUcrainaMB-Anglia şi ŢaraGalilorFRYMacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi ŢaraGalilorMB-Scoţia11.7.2 Proceduri disciplinare şi sancţiuni împotriva judecătorilorCarta Europeană privind Statutul Judecătorilor prevede asigurarea de către Stat a „reparării daunelorsuportate de manieră nelegitimă, ca urmare a deciziei sau a comportamentului unui judecător în exerciţiulfuncţiunii”. Statul are posibilitatea de a exercita, într-un anumit termen, acţiunea în regres împotrivajudecătorului, dacă judecătorul a încălcat în mod grosolan şi de neiertat regulile care guverneazăîndeplinirea atribuţiilor judecătoreşti. Această posibilitate este una excepţională, iar în majoritatea cazurilorsingura sancţiune aplicată are natura unei procedurii disciplinare.Deşi se bucură de independenţă în exercitarea atribuţiilor, judecătorii au o serie de responsabilităţi care potduce la iniţierea procedurii disciplinare în cazul abaterii de la acestea. Principiul legalităţii cere ca sancţiuniledisciplinare să poată fi aplicate judecătorilor numai în cazurile definite în mod expres în statutul judecătorilor,care trebuie să cuprindă lista diverselor sancţiuni care pot fi aplicate.Mai multe state sau entităţi au raportat în mod explicit existenţa normelor deontologice pentru judecătorişi/sau a unui catalog de abateri şi sancţiuni prevăzute în lege (Bosnia şi Herţegovina – unde CodulDeontologic nu are caracter obligatoriu -, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Muntenegru, Polonia,România). Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor au menţionat Reglementările privind Disciplina Judiciară,care prevăd procedura în materie disciplinară.În tabelele ce urmează, se face deosebirea între numărul procedurilor disciplinare iniţiate şi numărulsancţiunilor pronunţate. Diferenţa dintre aceste două cifre cuprinde situaţiile în care s-a renunţat la aplicareaunei sancţiuni, precum şi faptul că anii de referinţă nu sunt neapărat aceiaşi, datorită duratei procedurilor şideliberărilor.Tabelul 11.46 Distribuţia procedurilor disciplinare iniţiate împotriva judecătorilor în 2010 (Î144)State/entităţi Număr total ÎncălcareeticăIncompetenţăprofesionalăInfracţiuneprofesionalăAndorra 0 0 0 0 NDAustria 46 37 7 2 NDAzerbaidjan 10 ND ND ND 10Altele282

Belgia 16 ND ND ND NDBosnia -14 14 0 0 0HerţegovinaBulgaria 34 14 20 ND NDCroaţia 5 4 1 ND NDCipru 0 0 0 0 0Cehia 22 2 20 0 0Estonia 8 1 4 3 0Finlanda 590 ND ND ND NDFranţa 7 2 3 2 NDGeorgia 24 NAP NAP NA 24Germania 17 1 10 4 0Grecia 51 38 13 NAP NAPUngaria 14 4 10 ND NDIslanda 0 0 0 0 0Italia 175 ND ND ND NDLetonia 5 0 4 0 1Lituania 41 9 16 ND 16Luxemburg 1 0 1 0 0Moldova 52 1 51 ND NDMonaco 0 0 0 0 0Muntenegru 3 0 3 0 0Ţările de Jos 4 ND ND ND NDNorvegia 44 ND ND ND NDPolonia 47 13 29 5 NAPPortugalia 48 0 48 0 0România 26 5 15 7 NDFederaţiaND ND ND NAP NDRusăSlovacia 18 0 1 NAP 17Slovenia 1 0 1 0 0Spania 47 10 33 4 0Suedia 2 ND 2 ND NDElveţia 5 2 1 0 2FRYMacedon13 0 15 0 0iaTurcia 199 ND ND ND NDUcraina 877 ND ND ND NDMB-Anglia şiŢara Galilor789 28 ND 12 749ComentariiAzerbaidjan: „altele” înseamnă încălcări ale legislaţieiItalia: informaţiile privesc atât judecătorii cât şi procurorii, nefiind posibilă separarea cifrelor.Malta: procedura disciplinară are loc cu uşile închise. Aşadar, nu există date.Norvegia: numărul total al procedurilor iniţiate nu cuprinde numărul plângerilor retrase.Portugalia: nu se poate face deosebirea între incompetenţa profesională şi încălcarea eticii profesionale.România: datele privind cercetările penale împotriva judecătorilor se referă numai la cazurile în care Consiliul Superior alMagistraturii a fost solicitat să aprobe măsurile de precauţie.Federaţia Rusă: infracţiunile nu fac obiectul procedurilor disciplinare. Legislaţia prevede două tipuri de sancţiuni:avertismentul şi încetarea timpurie din funcţie.Slovacia: infracţiunile nu fac obiectul procedurilor disciplinare.Slovenia: numărul scăzut al procedurilor iniţiate (1) nu poate fi luat drept o tendinţă deoarece în 2011 au fost iniţiate 9proceduri.Elveţia: datele sunt pentru 16 cantoane.Turcia: informaţiile privesc atât judecătorii cât şi procurorii, nefiind posibilă separarea cifrelor.Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: Informaţiile se referă la cazurile în care a avut loc o oarecare anchetă – carepoate însemna simpla ascultare a unei înregistrări a unei şedinţe de judecată, spre deosebire de raportul anterior în careau fost numărate numai cazurile în care ancheta a dus la iniţierea procedurii disciplinare.40 de state sau entităţi au putut furniza date despre procedurile disciplinare iniţiate împotriva judecătorilor.Majoritatea procedurilor disciplinare sunt iniţiate din motive de încălcare a eticii profesionale şi deincompetenţă profesională.În categoria „altele”, încălcarea legislaţiei (Azerbaidjan) sau culpa (încălcarea legii fără intenţie) pot constituiun motiv de iniţiere a procedurii (Letonia, Slovenia), precum şi încălcarea regulamentului de ordineinterioară a instanţei (Elveţia). Cazurile de comportament inadecvat sunt şi ele menţionate (Marea Britanie-283

Anglia şi Ţara Galilor) de exemplu cazurile repetate de întârziere la lucru (Slovenia), abateri de la legislaţiatraficului rutier (Slovacia) sau alcoolismul (Franţa).Bosnia şi Herţegovina a raportat că numărul procedurilor disciplinare iniţiate împotriva judecătorilor acrescut deoarece a fost îmbunătăţită organizarea Biroului Consiliului Disciplinar: a fost suplimentatpersonalul şi s-au ameliorat modalităţile de lucru. Aceeaşi situaţie se observă şi în Portugalia. Este posibilca o mai bună informare a justiţiabililor despre posibilitatea depunerii unei plângeri împotriva unui judecătorsă fi contribuit la creşterea numărului procedurilor iniţiate (Lituania, Republica Moldova). Schimbărilelegislative, care au lărgit sfera plângerilor, sunt şi ele de natură să explice creşterea numărului procedurilordisciplinare (Polonia).Figura 11.47 Numărul procedurilor disciplinare iniţiate la 100 de judecători în 2010 (Î46, Î144)Notă: deoarece Italia şi Turcia nu pot separa numărul procedurilor iniţiate împotriva judecătorilor de cele iniţiateîmpotriva procurorilor, acest număr este raportat la numărul total al judecătorilor şi procurorilor.Numărul procedurilor iniţiate împotriva judecătorilor profesionişti este relativ mic la nivel european. Numai 5state au raportat un număr important de proceduri (mai mult de 5 proceduri la 100 de judecători): Lituania,Norvegia, Ucraina, Georgia şi Republica Moldova. În Danemarca, procedura disciplinară poate fi iniţiatăde către cetăţeni (vezi figura de mai jos).284

CetăţeanInstanţăÎnalta Curte sauCurtea SupremăConsiliuMagistraturăInstanţă/organdisciplinarAvocatul PoporuluiParlamentMinistrul Justiţiei(puterea executivă)AlteleFigura 11.48 Numărul procedurilor disciplinare iniţiate împotriva judecătorilor în 2008 şi 2010, şievoluţia acestuia în perioada 2008-2010 (Î46, Î144)Se pare că este dificilă găsirea unei concluzii dintr-un număr dat de proceduri iniţiate şi de sancţiunipronunţate, deoarece multe state au raportat că datele fluctuează în funcţie de an.Tabelul 11.49 Autorităţile care răspund de iniţierea procedurii disciplinare împotrivajudecătorilor(Î144)State/EntităţiNr. total de autorităţi(sau altele) pe ţarăAlbania 1Andorra 4Armenia 1Austria 1Azerbaidjan 1Belgia 2Bosnia -1HerţegovinaBulgaria 4Croaţia 4Cipru 1Cehia 5Danemarca 3Estonia 3Finlanda 3Franţa 3Georgia 8Germania 5Grecia 3285

Ungaria 2Islanda 6Irlanda 1Italia 2Letonia 4Lituania 4Luxemburg 2Malta 2Moldova 1Monaco 2Muntenegru 1Ţările de Jos 1Norvegia 6Polonia 1Portugalia 1România 1Federaţia2RusăSerbia 1Slovacia 5Slovenia 3Spania 3Suedia 3Elveţia 3FRYMacedon3iaTurcia 1Ucraina 1MB-Anglia şi1Ţara GalilorMB-Irlanda1de NordMB-Scoţia 1TOTAL 8 23 12 20 13 5 3 14 21 Media: 3 autorităţipe ţarăComentariiCehia: Avocatul Poporului poate iniţia procedura disciplinară numai împotriva preşedinţilor şi vicepreşedinţilor deinstanţe.Finlanda: există două feluri de Avocat al Poporului: Cancelarul de Justiţie şi Avocatul Poporului de pe lângă Parlament.Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: Oficiul pentru Plângeri Judiciare (OPJ) este un Oficiu de pe lângă MinisterulJustiţiei care îi asistă pe Lordul Cancelar şi pe Lordul Ministru al Justiţiei în exercitarea responsabilităţii lor comunepentru conduita şi disciplina judiciară. OPJ desfăşoară cercetarea în cazul plângerilor şi problemelor de conduită care sereferă la titularii funcţiilor judecătoreşti în Anglia şi Ţara Galilor. Preşedinţii de tribunale soluţionează plângerile referitoarela titularii funcţiilor judecătoreşti de la tribunale, iar comitetele consultative locale soluţionează acest fel de plângeri înlegătură cu judecătorii de pace.Autorităţile care răspund de iniţierea procedurii disciplinare diferă. În general, este vorba despre superiorulierarhic, de exemplu şeful instanţei sau o instanţă superioară/supremă, însă deseori sunt menţionaţi şiConsiliul Magistraturii şi Ministrul Justiţiei. În 9 state, cetăţenii pot iniţia procedura disciplinară prin formulareaunei plângeri (Andorra, Azerbaidjan, Finlanda, Franţa, Georgia, Islanda, Lituania, Norvegia, FederaţiaRusă). În Franţa, această posibilitate a fost creată recent (în vigoare din ianuarie 2011). Există 5 state încare Avocatul Poporului poate iniţia procedura din proprie iniţiativă (Cehia, Finlanda, Franţa, Slovacia şiSuedia). Parlamentul joacă un rol în Irlanda în ceea ce priveşte desfăşurarea procedurilor de punere subacuzare, iar în Elveţia, autoritatea care răspunde de numirea judecătorilor are competenţa şi în materiedisciplinară. În Malta, şi Parlamentul intervine în cauzele disciplinare care îi privesc pe judecători. În Austria,judecătorul care a fost acuzat poate iniţia procedura disciplinară din proprie iniţiativă pentru a-şi dovedinevinovăţia.În 19 state sau entităţi, o singură autoritate are competenţa pentru iniţierea procedurii disciplinare. Deseori,este vorba despre Consiliul Magistraturii (Bosnia şi Herţegovina, Cipru, Malta, Republica Moldova,Portugalia, San Marino, Spania) sau un organ disciplinar aflat sub controlul Consiliului (România). În altestate, Ministrul Justiţiei are această atribuţie (Albania, Armenia, Monaco). Este posibil să fie competenteautorităţi de la diferite niveluri ierarhice în funcţie de gradul judecătorului care face obiectul procedurii. ÎnNorvegia, procedurile referitoare la demitere pot fi iniţiate numai de către Rege în cadrul Consiliului de Stat.286

Număr totalMustrareSuspendareRetragereacauzelorAmendăReduceretemporarăsalariuDegradareTransfer în altălocalitateDemitereAlteleTabelul 11.50 Numărul sancţiunilor pronunţate împotriva judecătorilor în 2010 (Î145)Andorra 0 0 0 0 0 0 0 0 0 NDAustria 2 1 ND ND ND ND ND ND ND 1Azerbaidjan 6 4 ND ND ND ND ND 1 ND 1Belgia 5 4 ND ND ND 1 ND ND ND NDBosnia -9 4 0 NAP NAP 2 0 NAP 0 3HerţegovinaBulgaria 42 NAP 3 NAP NAP 15 6 NAP 8 10Croaţia ND 1 ND ND 2 ND ND ND 1 NDCipru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Cehia 20 4 0 NAP NAP 7 0 NAP 0 9Estonia 2 1 0 NAP 0 1 NAP NAP 0 0Finlanda 56 1 ND ND ND ND ND ND ND 55Franţa 11 0 0 4 NAP NAP 1 6 0 0Georgia 23 1 NAP 1 NAP NAP NAP NAP 1 20Germania 10 8 0 0 0 1 0 0 0 1Grecia 8 5 1 NAP 1 NAP NAP NAP 1 NAPUngaria 8 3 ND ND ND 4 ND ND 1 NDIslanda 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Italia 50 38 1 NAP NAP NAP 6 3 2 NAPLetonia 5 1 0 0 NAP 0 NAP NAP 0 4Lituania 11 6 NAP NAP NAP NAP NAP NAP 1 4Luxemburg 0 ND ND ND ND ND ND ND ND NDMoldova 12 5 ND ND ND ND ND ND ND 7Monaco 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Muntenegru 1 0 0 0 1 0 0 0 0 2Ţările de Jos 1 ND ND ND ND ND ND ND ND NDNorvegia 6 6 ND ND ND ND ND ND ND NDPolonia 38 33 ND ND ND ND 1 4 ND NDPortugalia 26 9 2 0 15 ND 0 0 0 0România 18 5 NAP NAP NAP 10 NAP 1 2 NDFederaţia Rusă ND NAP NAP NAP NAP NAP NAP NAP ND NDSlovacia 8 2 0 NAP 0 4 1 NAP 0 1Slovenia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Spania 41 11 12 0 17 0 0 0 1 0Elveţia 4 1 0 0 0 0 0 0 2 1FRYMacedonia 2 0 0 NAP NAP 0 NAP NAP 2 0Ucraina 46 46 ND ND ND ND ND ND ND NDMB-Anglia şiŢara Galilor106 28 ND ND ND ND ND ND 25 53ComentariiItalia: datele privesc atât judecătorii cât şi procurorii, nefiind posibilă separarea cifrelor.Estonia: suspendarea nu este o sancţiune disciplinară separată ci o măsură preventivă luată în cadrul procedurii.Finlanda: „alte sancţiuni” cuprind recomandările/opiniile, soluţionarea problemei pe durata cercetărilor. Majoritateaplângerilor nu solicită nicio acţiune. În majoritatea cazurilor nu se ia nicio măsură, deoarece nu se constată nicio abaterede la procedură şi nicio suspiciune nu există în acest sens.Germania: sistarea pensiei poate fi aplicată cu titlu de sancţiune împotriva judecătorilor deja pensionaţi (Baden-Würtemberg).Malta: procedura disciplinară are loc în şedinţă privată.Norvegia: numărul sancţiunilor din 2010 este mai mare decât în anii anteriori sau următori (3 sancţiuni în 2011), fărănicio explicaţie deosebită, fiind vorba doar despre o fluctuaţie normală.Elveţia: au fost transmise date de către 16 cantoane (din cele 26).Turcia: datele privesc atât judecătorii cât şi procurorii, nefiind posibilă separarea cifrelor.Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: la categoria mustrare sau recomandare formală, au fost incluse şi avertismentulformal şi mustrarea formală.37 de state sau entităţi au putut transmite numărul total al sancţiunilor pronunţate împotriva judecătorilor.Totuşi, în ceea ce priveşte procedurile disciplinare, au fost transmise informaţii insuficiente asupra diverselortipuri de sancţiuni existente. Aşadar, o comparaţie între state nu ar fi relevantă.Mustrarea este sancţiunea cel mai des aplicată judecătorilor. În alte state, acest fel de decizii nu este luat înmod formal în cadrul procedurii disciplinare. Demiterea din funcţie este rareori aplicată: numai 45 de287

judecători au fost demişi în statele europene – în cele 37 de state sau entităţi care au transmis date -, dintrecare 25 de judecători în Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor.Dintre „celelalte” sancţiuni menţionăm avertismentul formal (Bosnia şi Herţegovina, Georgia, RepublicaMoldova, Turcia, Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor), observaţiile (Bulgaria) sau îndrumările privindnivelul de conduită cerut (Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor), obligaţia de a achita cheltuielile deprocedură (Austria), suspendarea permisului de conducere (Slovacia) sau discuţia asupracomportamentului judecătorilor (Azerbaidjan). Judecătorul mai poate fi şi scutit de pedeapsa disciplinară(Cehia).Notă: deoarece Italia şi Turcia nu pot separa numărul procedurilor iniţiate împotriva judecătorilor de cele iniţiateîmpotriva procurorilor, acest număr este raportat la numărul total al judecătorilor şi procurorilor.ComentariuŢările de Jos: în 2010 măsurile disciplinare posibile sunt numai avertismentul scris şi demiterea. Între aceste douăextreme nu au existat alte măsuri. Nu a fost posibilă nuanţarea. De aceea, măsurile disciplinare sunt rareori aplicate înultimii ani. În 2012 gama de sancţiuni disciplinare aplicabile va fi extinsă prin adăugarea mustrării scrise şi a suspendării.De asemenea, vor fi introduse măsuri de ordine şi control (transfer în cadrul instanţei, avertisment verbal).Numărul sancţiunilor pronunţate la 100 de judecători poate părea unul redus. În medie s-au aplicat 1,1sancţiuni la 100 de judecători în cele 35 de state sau entităţi care au răspuns. Trebuie menţionat că înstatele care au un nivel mult mai înalt de sancţiuni, avertismentul formal a fost luat în considerare. Numai 3state au aplicat mai mult de 2 sancţiuni la 100 de judecători: Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor,Finlanda şi Georgia. – cifrele pentru Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor trebuie examinate cu atenţie: înaceste ţări, deoarece o parte din ele sunt incluse la categoria „altele”, este imposibil să subliniem dacăaceste sancţiuni sunt severe sau nu – deşi Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor este singurul stat care araportat demiterea a 25 de judecători.Diferenţa mai mult sau mai puţin pronunţată între numărul „procedurilor disciplinare deschise” (3255) şinumărul „sancţiunilor aplicate” (579) se explică prin faptul că unele cauze sunt întrerupte sau încheiate înprincipal din lipsa constatării unei încălcări concrete – majoritatea plângerilor sunt respinse deoarece au camotiv principal numai nemulţumirea faţă de hotărârile judecătoreşti sau durata procedurii. Ele pot avea camotiv şi demisia judecătorului înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive sau faptul că cauza a fostconsiderată ca fiind de materie penală şi transferată la instanţele penale. În Ucraina, care a avut cel maimare număr de proceduri iniţiate (877), numai aproximativ 5 % (46) dintre plângeri pot duce la aplicarea uneisancţiuni. După cum am menţionat mai sus, trebuie ţinut cont de faptul că nu toate procedurile iniţiate s-au288

InstanţăÎnalta Curte sauCurtea SupremăConsiliuMagistraturăInstanţă/organdisciplinarAvocatul PoporuluiParlamentMinistrul Justiţiei(puterea executivă)Altaîncheiat până la sfârşitul anului 2010, precum şi de posibilitatea ca unele cauze finalizate în 2010 să fi fostiniţiate în anii anteriori.Azerbaidjan a raportat că îmbunătăţirea procedurii de selecţie a judecătorilor a dus la o calificare mai bunăa acestora şi aşadar la o scădere a numărului procedurilor disciplinare iniţiate împotriva lor. În RepublicaMoldova, creşterea numărului sancţiunilor poate avea legătură cu noua legislaţie privind Consiliul Superioral Magistraturii.Tabelul 11.53 Autorităţile cu competenţă disciplinară împotriva judecătorilor (Î142)State/EntităţiNr. total deautorităţi (saualtele) pe ţarăAlbania 1Andorra 1Armenia 1Austria 1Azerbaidjan 1Belgia 3Bosnia -1HerţegovinaBulgaria 1Croaţia 1Cipru 1Cehia 1Danemarca 1Estonia 2Finlanda 2Franţa 1Georgia 3Germania 5Grecia 1Ungaria 1289

Islanda 3Irlanda 1Italia 1Letonia 1Lituania 1Luxemburg 1Malta 1Moldova 1Monaco 2Muntenegru 1Ţările de Jos 2Polonia 1Portugalia 1România 1Federaţia1RusăSerbia 1Slovacia 1Slovenia 1Spania 2Suedia 1Elveţia 2FRYMacedon1iaTurcia 1Ucraina 1MB-Anglia şi1Ţara GalilorMB-Irlanda1de NordMB-Scoţia 1TOTAL 4 7 21 17 1 1 1 10 Media: 1autoritateComentariu:Federaţia Rusă: potrivit articolului 12.1 (1) din Legea Federală privind statutul judecătorilor din Federaţia Rusă (26 iunie1992, nr. 3132-1), deciziile de aplicare a sancţiunilor disciplinare împotriva judecătorilor sunt luate de către complete decalificare compuse din judecători. Completele de calificare sunt organe ale comunităţii judiciare care se ocupă derecrutarea, promovarea şi demiterea judecătorilor în baza Legii Federale privind organele comunităţii judiciare (14 martie2002, nr. 30-FZ).În majoritatea statelor sau entităţilor care au răspuns (36 din 46), sancţiunea este aplicată de către o singurăautoritate. Această autoritate este în mai mult de jumătate dintre aceste state o instanţă disciplinară sau unorgan disciplinar independent (Lituania, Norvegia), care face parte din Consiliul Magistraturii (Georgia,Republica Moldova, Muntenegru) sau din alte instanţe (Estonia, Ungaria, Polonia, Slovacia). În general,instanţa disciplinară se compune numai din judecători (Austria, Estonia, Letonia, Slovenia), însă înGeorgia şi Norvegia poate participa şi personalul nejudecătoresc. Consiliul Magistraturii deţine putereadecizională în 21 state sau entităţi.În Islanda, Monaco şi Norvegia, demiterea unui judecător este decisă de o altă autoritate decât cea carerăspunde de celelalte sancţiuni. Ministerul Justiţiei este cea mai înaltă autoritate disciplinară din Germania.Unele state au menţionat posibilitatea atacării sentinţei Consiliului Magistraturii (Azerbaidjan, Bosnia şiHerţegovina, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Slovenia), în general la o instanţă superioară încadrul aceleiaşi instituţii sau la instanţa supremă (Estonia, Conseil d’Etat în Franţa, Georgia, Ungaria). ÎnAndorra nu este posibilă contestarea deciziei Consiliului Magistraturii. În Turcia există o cale de atacîmpotriva deciziilor Consiliului Magistraturii, care se soluţionează de către plen sau, dacă este vorba despreo decizie de demitere, de către Consiliul de Stat (Înalta Instanţă Administrativă). În Cehia, instanţadisciplinară nu mai este compusă numai din judecători – completele disciplinare sunt compuse din 6 membri,dintre care 3 judecători (judecătorul de la Curtea Administrativă Supremă prezidă), 1 procuror, 1 avocatmembrual Baroului şi 1 avocat care practică o altă profesie juridică. (În procedura disciplinară împotrivaprocurorilor există 2 judecători (judecătorul de la Curtea Administrativă Supremă prezidă), 2 procurori, 1avocat membru al Baroului şi 1 avocat care practică o altă profesie juridică.)290

11.7.2 Proceduri şi sancţiuni disciplinare împotriva procurorilorSpre deosebire de judecători, care se bucură de o independenţă solidă în exercitarea funcţiei, procurorii suntsupuşi unor obligaţii suplimentare, de natură să genereze proceduri disciplinare. Totuşi, potrivit principiuluilegalităţii, procurorii pot fi sancţionaţi numai în cazurile prevăzute de lege.Tabelul 11.54 Distribuţia procedurilor disciplinare iniţiate împotriva procurorilor în 2010 (Î144)State/entităţi Număr total ÎncălcareeticăprofesionalăIncompetenţăprofesionalăInfracţiuneAlteleAlbania 8 ND 7 1 NDAndorra 0 0 0 0 NDArmenia 3 2 1 ND NDAustria 4 2 ND 2 NDAzerbaidjan 83 8 68 0 7Belgia 4 ND ND ND NDBosnia - Herţegovina 3 3 0 0 0Bulgaria 16 7 9 ND NDCroaţia 2 ND 1 ND 1Cehia 10 4 6 0 0Estonia 0 0 0 0 0Finlanda 201 ND ND ND NDFranţa 2 ND ND 1 1Georgia 5 ND 4 1 NDGermania 3 2 0 1 0Grecia 17 10 7 NAP NAPUngaria 6 6 ND ND NDIslanda 0 0 0 0 0Irlanda 0 0 0 0 0Letonia 11 1 4 0 6Lituania 33 ND ND ND NDLuxemburg 0 0 0 0 0Moldova 48 30 18 ND NDMonaco 0 0 0 0 0Muntenegru 0 0 0 0 0Ţările de Jos 31 ND ND ND NDNorvegia 0 ND ND ND NDPolonia 54 27 25 2 NAPPortugalia 29 26 3 ND NDRomânia 19 4 10 5 NDSlovacia 16 1 6 NAP 9Slovenia 0 0 0 0 0Spania 2 2 0 0 0Elveţia 5 1 4 0 0FRYMacedonia 0 0 0 0 0Ucraina 602 24 578 ND NDMB-Anglia şi Ţara Galilor 27 1 13 2 11MB-Scoţia 2 ND 1 1 NDComentariiItalia: datele privesc atât judecătorii cât şi procurorii, nefiind posibilă separarea cifrelor..Malta: procedurile disciplinare au loc cu uşile închise, aşadar nu există date.România: încălcarea eticii profesionale, incompetenţa profesională şi infracţiunea nu constituie abateri disciplinare.Pentru prima categorie nu sunt aplicate sancţiuni, iar celelalte două reprezintă motive pentru demiterea din funcţie.Elveţia: datele au fost transmise de 16 cantoane (din cele 26).Turcia: datele privesc atât judecătorii cât şi procurorii, nefiind posibilă separarea cifrelor.Ca şi în cazul judecătorilor, procedurile pentru „incompetenţa profesională” reprezintă cel mai mare numărde cauze, urmate de procedurile pentru încălcare a eticii profesionale şi pentru infracţiuni.Lituania a raportat că şefii de departamente de la parchete evaluează mai obiectiv şi cu mai multprofesionalism activităţile procurorilor, ceea ce contribuie la scăderea numărului plângerilor. În RepublicaMoldova, noua legislaţie privind procuratura (2009) organizează o nouă procedură pentru punerea înexecutare a sancţiunilor disciplinare, care a avut ca rezultat scăderea numărului sancţiunilor pronunţate291

împotriva procurorilor. În Polonia, schimbările legislative care au extins aria de aplicare a legii privindprocedurile preliminare judecăţii care sunt desfăşurate de procurori a contribuit la scăderea număruluisancţiunilor aplicate procurorilor.În România, ca şi în cazul judecătorilor, încălcarea eticii profesionale, incompetenţa profesională şiinfracţiunile comise de procurori nu constituie abateri disciplinare. În Austria, procedura disciplinară pentruprocurori este similară celei pentru judecători.Note: deoarece Italia şi Turcia nu pot separa numărul procedurilor iniţiate împotriva judecătorilor de cele iniţiateîmpotriva procurorilor, acest număr este raportat la numărul total al judecătorilor şi procurorilor.Numărul procedurilor la 100 de procurori a fost calculat pentru 35 de state sau entităţi. Numai Ucraina,Republica Moldova şi Azerbaidjan au avut mai mult de 5 proceduri la 100 de procurori. Aceeaşi medie anumărului procedurilor iniţiate se observă în Europa pentru judecători ca şi pentru procurori (deşi aceştiindicatori nu pot fi realmente comparaţi deoarece nu se bazează pe acelaşi număr de state ).Figura 11.56 Numărul procedurilor disciplinare iniţiate la 100 de procurori în 2008 şi 2010 şi evoluţiaacestuia în perioada 2008-2010 (Î46, Î144)292

CetăţeanŞef parchet sauprocuror superiorierarhicProcuror general /Procuror de statConsiliuMagistraturăInstanţă/organdisciplinarAvocatul PoporuluiOrgan profesionalPuterea executivăAlteleTabelul 11.57 Autorităţile care răspund de iniţierea procedurii disciplinare împotriva procurorilor(Î141)State/EntităţiNr. totaldeautorităţi(saualtele) peţarăAlbania 1Andorra 5Armenia 2Austria 1Azerbaidjan 2Belgia 2Bosnia -1HerţegovinaBulgaria 5Croaţia 2Cehia 3Danemarca 1Estonia 4Finlanda 4Franţa 3Georgia 1Germania 5Grecia 3Ungaria 1Islanda 3Irlanda 2Italia 2Letonia 2Lituania 2Luxemburg 1Malta 1Moldova 1Monaco 4Muntenegru 1Ţările de Jos 2Norvegia 2Polonia 1Portugalia 1România 1Federaţia2RusăSerbia 1Slovacia 2Slovenia 2Spania 1Suedia 2Elveţia 4FRYMacedon3iaTurcia 1Ucraina 2MB-Anglia şi2Ţara GalilorMB-Irlanda3de NordMB-Scoţia 1TOTAL 6 20 27 7 9 2 4 11 14 Media: 2autorităţi pe ţarăComentariuMarea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor : nu există un organ profesional special pentru procurori, însă în calitate deavocaţi ei se supun reglementărilor Societăţii Juridice sau Consiliului pentru Standardele Baroului.293

Număr totalMustrareSuspendareRetragereacauzelorAmendăReduceretemporarăsalariuDegradareTransfer în altălocalitateDemitereAltelePersoane şi autorităţi diferite pot răspunde de iniţierea procedurii disciplinare împotriva procurorilor. Ca şi încazul judecătorilor, în general, superiorul ierarhic, de exemplu şeful parchetului, şi procurorul general. Poatefi consultat şi un Comitet Deontologic din cadrul Ministerului Public (Armenia). Competenţa de iniţiere aprocedurii disciplinare poate fi atribuită şi preşedintelui instanţei pe lângă care procurorul îşi desfăşoarăactivitatea (Andorra), sau unei comisii speciale învestite cu administrarea justiţiei (Malta). 11 state sauentităţi au precizat că poate fi vorba despre puterea executivă (deseori Ministerul Justiţiei). Un faptcaracteristic pentru cazul procurorilor, spre deosebire de cel al judecătorilor, organele profesionale suntabilitate să iniţieze procedura în Irlanda, Norvegia şi Marea Britanie-Scoţia. Cetăţenii pot depune plângeriîmpotriva procurorilor în 6 state membre (Andorra, Estonia, Finlanda, Franţa, Islanda, Federaţia Rusă).În majoritatea statelor membre, o singură autoritate, cum este superiorul ierarhic sau Consiliul Magistraturii,deţine competenţa pentru iniţierea procedurii disciplinare.Tabelul 11.58 Numărul sancţiunilor aplicate procurorilor în 2010 (Î145)Albania 8 4 ND ND ND ND ND ND ND 4Andorra 0 0 0 0 0 0 0 0 0 NDArmenia 3 2 ND ND ND ND ND ND ND NDAustria 0 ND ND ND ND ND ND ND ND NDAzerbaidjan 83 73 ND ND ND ND ND ND 5 5Belgia 1 1 ND ND ND ND ND ND ND NDBosnia -2 0 1 NAP NAP 1 0 NAP 0 0HerţegovinaBulgaria 26 NAP 2 NAP NAP 6 6 NAP 5 7Croaţia 2 1 ND ND ND ND ND ND ND 1Cehia 9 0 0 NAP NAP 3 0 NAP 0 6Estonia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Finlanda 13 1 ND ND ND ND ND ND ND 12Franţa 1 0 0 0 NAP NAP 1 0 0 0Georgia 3 ND ND ND ND 1 ND ND ND 2Germania 3 2 0 1 0 0 0 0 0 0Grecia 19 2 1 NAP 12 NAP NAP NAP 4 NAPUngaria 5 5 ND ND ND ND ND ND ND NDIslanda 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Irlanda 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Letonia 10 2 0 ND ND 2 0 0 0 6Lituania 20 4 0 0 0 0 3 1 1 11Luxemburg 0 ND ND ND ND ND ND ND ND NDMoldova 64 14 ND ND ND ND 1 ND ND 49Monaco 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Muntenegru 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Ţările de Jos 31 ND ND ND ND ND ND ND 9 NDNorvegia 0 ND ND ND ND ND ND ND ND NDPolonia 19 15 ND ND ND ND ND 1 1 2Portugalia 26 3 3 ND 17 ND ND ND ND 3România 6 3 NAP NAP NAP 2 NAP 0 1 NDFederaţiaND ND NAP NAP NAP NAP NAP NAP ND NDRusăSlovacia 7 2 0 NAP 0 3 1 0 0 0Slovenia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Spania 2 0 0 0 2 0 0 0 0 0Elveţia 1 ND ND ND ND ND ND ND ND 1FRYMacedon 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0iaUcraina 602 583 ND ND ND ND ND ND 19 NDMB-Anglia şi 23 22 ND ND ND ND 1 ND ND NDŢara GalilorMB-Scoţia 2 ND ND ND ND ND ND ND ND 2294

ComentariiItalia: datele privesc atât judecătorii cât şi procurorii, nefiind posibilă separarea cifrelor.Elveţia: au fost transmise date de către 16 cantoane (din cele 26).Turcia: datele privesc atât judecătorii cât şi procurorii, nefiind posibilă separarea cifrelor.Sancţiunea cel mai frecvent aplicată procurorilor pare a fi mustrarea (147 cazuri), însă răspunsurile statelorsunt foarte fragmentare în ceea ce priveşte diversele tipuri de sancţiuni pronunţate. Aşadar, nu este posibilăo analiză mai detaliată.Figura 11.59 Numărul sancţiunilor pronunţate la 100 de procurori în 2010 (Î55, Î145)Rezultatele cuprinse în figura de mai sus au la bază datele transmise de 38 de state sau entităţi (33 înraportul anterior). În medie au fost pronunţate 1,4 sancţiuni la 100 de procurori. Ucraina, Azerbaidjan şiRepublica Moldova au pronunţat cel mai mare număr (mai mult de 5) de sancţiuni la 100 de procurori. ÎnAzerbaidjan, majoritatea sancţiunilor au fost pronunţate ca urmare a vigilenţei aflate în continuă creştere lanivel naţional în ceea ce priveşte probitatea şi profesionalismul procurorilor.295

Curtea SupremăŞef parchet /proc.superior ierarhicProcuror General/Procuror de StatConsiliuMagistraturăInstanţă/organdisciplinarAvocatul PoporuluiOrgan profesionalPuterea executivăAltaFigura 11.60 Numărul sancţiunilor pronunţate la 100 de procurori în 2008 şi 2010. Evoluţia în perioada2008-2010 (Î46, Î145)Tabelul 11.61 Autorităţile cu competenţă disciplinară împotriva procurorilor (Î143)State/EntităţiNr. total deautorităţi(sau altele)pestat/entitateAlbania 1Andorra 1Armenia 2Austria 1Azerbaidjan 4Belgia 3Bosnia - Herţegovina 1Bulgaria 1Croaţia 1Cehia 1Danemarca 1Estonia 2Finlanda 2Franţa 1Georgia 1Germania 5Grecia 1Ungaria 1Islanda 6Irlanda 2Italia 1Letonia 2Lituania 1Luxemburg 1Malta 1Moldova 1Monaco 3296

Muntenegru 3Ţările de Jos 2Norvegia 2Polonia 1Portugalia 1România 1Federaţia Rusă 2Serbia 1Slovacia 1Slovenia 1Spania 3Suedia 1Elveţia 3FRYMacedonia 2Turcia 1Ucraina 2MB-Anglia şi Ţara Galilor 2MB-Irlanda de Nord 3MB-Scoţia 3TOTAL 3 13 22 11 13 0 5 7 9 Media: 2autorităţiCa şi în cazul judecătorilor, în majoritatea statelor sau entităţilor care au răspuns, sancţiunea este aplicatăde către o singură autoritate, care în majoritatea statelor este un organ din cadrul Parchetului General (22)sau din cadrul procuraturii (12). Un organ guvernamental (în principal Ministrul Justiţiei) intervine în 7 state.11.8 Tendinţe şi concluzii- Se constată asemănări şi deosebiri dintre situaţia judecătorilor şi cea a procurorilor, în primul rând cuprivire la recrutare, la pregătirea profesională şi la numirea în funcţie:În ceea ce priveşte judecătorii, în multe state membre există două autorităţi care pot fi implicate în recrutareajudecătorilor: un consiliu al magistraturii sau un consiliu special pentru numirea în funcţii judiciare. Pentruprocurori, majoritatea statelor sau entităţilor încredinţează competenţa de recrutare a procurorilor unorautorităţi mixte compuse din procurori şi alţi practicieni. Totuşi, modalităţile de recrutare pentru judecători şicele pentru procurori se aseamănă mult în majoritatea statelor: majoritatea statelor membre recruteazăjudecători şi procurori în baza unui concurs şi a experienţei în muncă.În majoritatea statelor membre, pregătirea continuă generală se organizează în mod regulat. Pregătireacontinuă regulată pentru anumite specialităţi este şi ea organizată în tot mai multe state membre. Încomparaţie cu anii anteriori, se observă că în 2010, pregătirea continuă generală este asigurată înmajoritatea statelor şi entităţilor la intervale regulate, iar pregătirea continuă a judecătorilor şi procuroriloreste în curs de dezvoltare în statele europene. Multe state sau entităţi europene au institute specializate(şcoli judiciare) pentru pregătirea judecătorilor şi, în mai mică măsură, a procurorilor. Mai multe ţări auprecizat că au iniţiat reforme în aceste domenii, în principal multe ţări din estul Europei, unde pregătireamagistraţilor a fost consolidată în baza opiniilor Consiliului Europei.Judecătorii sunt independenţi de puterile executivă şi legislativă. Este posibil ca situaţia să pară maicomplexă pentru procurori, al căror statut diferă mult de la un stat la altul. Chiar dacă tendinţa principală esteca în majoritatea statelor sau entităţilor, procurorii să aibă un statut independent, există şi multe state şientităţi în care procurorii se află sub autoritatea Ministrului Justiţiei.- Se observă şi unele tendinţe referitoare la nivelul de dezvoltare a carierei:În general, mai multe ţări din estul Europei au mărit considerabil salariile judecătorilor şi procurorilorîncepând cu anul 2004. Obiectivul nu a fost numai acela de a face mai atractive aceste profesii, ci şi de asalva independenţa şi imparţialitatea (judecătorilor), de a evita corupţia şi de a acorda mai multă prestanţăacestor profesii în societate. Totuşi, se observă diferenţe referitoare la nivelul remuneraţiei pentru cele douăprofesii (de obicei în favoarea judecătorilor). În acelaşi timp, la nivel european, deşi salariile judecătorilor aucrescut în valori absolute în perioada 2006 - 2010, se subliniază că salariile judecătorilor au scăzut uşor faţăde evoluţia salariilor pe economie în statele membre. Acest fapt se datorează crizei financiare şi economice,care a avut impact asupra salariilor funcţionarilor publici.În ansamblu, se observă o feminizare a sistemului judiciar, ca efect al realizării unei egalităţi aproximativeîntre sexe, cu o medie pentru toate statele şi entităţile de 52% bărbaţi şi 48% femei. Totuşi, pentru a face dinegalitatea dintre femei şi bărbaţi o realitate practică, sunt necesare unele eforturi suplimentare: pentru statele297

care au răspuns, se observă o tendinţă generală de scădere a procentului femeilor-judecători faţă de cel albărbaţilor-judecători odată cu creşterea nivelului ierarhic al instanţelor.Evaluarea individuală a judecătorilor şi procurorilor se intensifică în practica de la nivel european, ceea ce arputea constitui un efect pozitiv (cu excepţia statelor în care judecătorii şi procurorii sunt aleşi). Un asemeneasistem ar putea influenţa cariera judecătorilor şi procurorilor şi ar putea avea un impact asupra problemelordisciplinare. În fapt, existenţa unor asemenea evaluări individuale ar putea fie să împiedice proceduriledisciplinare să intervină înaintea apariţiei dificultăţilor, fie, din contră, să constituie baza pentru sporireanumărului procedurilor disciplinare care contribuie la identificarea problemelor.Capitolul 12. AvocaţiiRespectul pentru misiunea avocaţilor este esenţial unui stat de drept. Recomandarea Rec(2000)21, asupralibertăţii de exercitare a profesiei de avocat, defineşte avocatul ca fiind „… persoana calificată şi autorizatăconform legii naţionale să pledeze şi să acţioneze în numele clienţilor săi, să practice dreptul, să apară îninstanţă sau să îşi consilieze şi să îşi reprezinte clienţii în domeniul juridic”.Potrivit acestei definiţii, unui avocat i se poate încredinţa reprezentarea legală a unui client în instanţă,precum şi răspunderea de a asigura asistenţa juridică.În anumite state sau entităţi sunt în uz alte titluri şi definiţii ale avocatului, cum ar fi solicitor (persoana careoferă consiliere juridică şi elaborează acte judiciare) şi barrister (persoana care asigură reprezentareaclienţilor săi în instanţă). În Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, în anii 1990 avocaţii-solicitors audobândit calificări suplimentare de solicitor-advocate şi au primit permisiunea de a pleda la instanţelesuperioare. În Irlanda, solicitors au avut drepturi depline de audienţă la toate instanţele încă de la începutulanilor 1970. Se mai foloseşte şi cuvântul attorney care este similar termenului „avocat” utilizat în prezentulraport (persoana autorizată să practice dreptul, să desfăşoare procese sau să ofere consiliere juridică).Din motive practice, raportul şi chestionarul folosesc definiţia avocatului prevăzută de RecomandareaRec(2000)21. Oriunde va fi posibil, se va face deosebirea între categoriile susmenţionate.12.1 Numărul avocaţilorTabelul 12.1 Numărul absolut al avocaţilor şi consilierilor juridici, numărul lor la 100.000 de locuitorişi numărul lor per judecător profesionist (Î1, Î46, Î146, Î147, Î148)State/entităţiNr. total avocaţipledanţi (fărăconsilierii juridici)Număr consilierijuridiciNumăravocaţi şiconsilierijuridiciNumăravocaţipledanţi(fărăconsilierii juridici)la100 000delocuitoriNr. avocaţi şiconsilieri juridicila 100 000 loc.Nr. avocaţipledanţi(fărăconsilieriijuridici)pentrufiecarejudecătorNr. avocaţi şi consilierijuridici pt. fiecarejudecătorAlbania 5025 157,3 13,5Andorra 152 0 152 178,8 178,8 6,3 6,3Armenia 1129 34,6 5,1Austria 7510 NAP 89,5 5,0Azerbaidjan 761 NAP 8,5 1,3Belgia 16517 NAP 152,4 10,3Bosnia - Herţegovina 1299 NAP 33,8 1,4Bulgaria 11825 NAP 160,6 5,4Croaţia 4133 NAP 93,7 2,2Cipru ND NAP 2400 298,3 23,1Cehia 10158 NAP 96,6 3,3Danemarca 5814 104,6 11,6Estonia 788 58,8 3,5Finlanda 1893 NAP 35,2 2,0Franţa 51758 NAP 79,6 7,5Georgia ND 3470 77,6 14,8Germania 155679 190,4 7,9Grecia 41794 NAP 369,5 20,5Ungaria 12099 NAP 121,2 4,2Islanda 961 301,8 18,5Irlanda 8625 188,3 58,7Italia 211962 NAP 349,6 31,9Letonia 1360 NAP 61,0 2,9Lituania 1660 NAP 51,2 2,2298

Luxemburg 1903 371,8 10,1Malta ND NAP 1600 383,1 41,0Moldova 1676 NAP 47,1 3,8Monaco 25 NAP 69,7 0,7Muntenegru 620 100,0 2,4Ţările de Jos 16728 100,4 6,5Norvegia 5162 1500 6662 104,9 135,4 9,4 12,1Polonia 29469 NAP 77,1 2,8Portugalia 27591 NAP 259,4 14,1România 20620 96,2 5,1Federaţia Rusă 65602 45,9 2,0San Marino ND 114 343,9 8,1Serbia 7883 NAP 83,6 3,2Slovacia 4546 NAP 83,6 3,4Slovenia 1294 63,1 1,3Spania 125208 44456 169664 272,3 368,9 26,7 36,2Suedia 5000 NAP 53,1 4,6Elveţia 10129 128,8 8,9FRYMacedonia 2111 102,6 3,2Turcia 70332 NAP 96,9 9,1Ucraina ND 102540 224,0 11,6MB-Anglia şi Ţara165128 299,1 83,2GalilorMB-Irlanda de Nord 604 33,6MB-Scoţia 10732 205,5 58,0Media 127,1 256,6 9,8 26,3Mediana 98,5 298,3 5,1 14,8Maxim 371,8 383,1 58,7 83,2Minim 8,5 77,6 0,7 6,3ComentariiAlbania: numărul se referă la avocaţii practicanţi şi nepracticanţi (inactivi), ceea ce înseamnă că, deşi toţi posedă licenţade avocat, numai o parte din ei practică profesia de avocat (aceia care nu o practică sunt judecători/procurori/jurişti înadministraţia publică, etc.).Azerbaidjan: numărul avocaţilor se referă numai la membrii Asociaţiei Barourilor. Însă în practică numărul persoanelorcare reprezintă clienţi în instanţă este mai mare. Nu a fost posibilă transmiterea numărului acestui tip de reprezentanţi.Cehia: 9.180 de avocaţi erau luaţi în evidenţă ca practicanţi activi în tabloul avocaţilor păstrat de Asociaţia Barourilor dinCehia, la 31 decembrie 2010, iar 978 îşi întrerupseseră practica.Finlanda: numărul avocaţilor se referă la membrii Asociaţiei Barourilor din Finlanda, care au dreptul de a folosi titlulprofesional de „asianajaja” sau “advokat”. În plus, există un număr important de jurişti (persoane cu masterat profesionalîn drept) care pot oferi servicii juridice similare cu membrii Baroului.Germania: numărul de 155.679 solicitors nu include consilierii juridici angajaţi. Aceştia sunt solicitors care activează încalitate de avocaţi într-o profesie secundară la un angajator nejuridic. Pe lângă solicitors, şi anumite alte persoane potapărea în instanţă ca „consilieri juridici”; nu există date statistice asupra acestor persoane.Ucraina: numărul se referă la numărul membrilor Uniunii Avocaţilor din Ucraina, care practică profesii juridice. Se parecă numărul practicienilor din domeniul dreptului din Ucraina este mai mare decât numărul avocaţilor, însă nu existăniciun alt mecanism de calcul, cu excepţia poate a numărului certificatelor de advocates care este 31572.Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: acest total se referă la solicitors (15000 barristers şi 150128 solicitors) – plus117862 solicitors cu certificate de practicanţiDeosebirea dintre avocaţi şi consilierii juridici este relevantă numai în câteva state sau entităţi membre.Majoritatea statelor sau entităţilor membre au indicat în mod explicit că această categorie nu există ca atare.Totuşi, pentru Cipru, Georgia, Malta, San Marino şi Ucraina, este probabil ca numărul consilierilor juridicisă fie inclus în categoria generală a avocaţilor.Următoarele cifre trebuie interpretate cu grijă, deoarece numărul avocaţilor şi cel al consilierilor juridici nu sereferă în mod sistematic la aceeaşi realitate, în funcţie de atribuţiile pe care le au aceştia în diverse state sauentităţi membre. Şi în final, importanţa practicienilor din domeniul dreptului poate fi măsurată numai ţinândcont şi de numărul notarilor (vezi capitolul 14).299

Figura 12.2 Numărul avocaţilor (cu şi fără consilierii juridici) la 100 000 de locuitori în 2010 (Î146, Î147,Î148)În cadrul analizei numărului avocaţilor cu şi fără cel al consilierilor juridici, se observă că mai multe state dinestul şi nordul Europei au un număr scăzut de avocaţi la 100.000 de locuitori (mai puţin de 50), în vreme cestatele sudice tind să aibă asociaţii ale barourilor cu membri mai numeroşi: Grecia, Italia, Spania,Portugalia au mai mult de 250 de avocaţi la 100.000 de locuitori. În aceste state, persoanele apelează lajustiţie mai des decât în alte părţi ale Europei (vezi capitolul 9). Cifrele pentru Luxemburg şi San Marinotrebuie văzute în perspectiva numărului mic de locuitori, de natură să distorsioneze proporţiile, deşiactivitatea bancară specifică din Luxemburg şi faptul că acest stat găzduieşte sediul Curţii de Justiţie aUniunii Europene ar putea explica parţial numărul relativ mare de avocaţi.300

Figura 12.3 Numărul avocaţilor per judecător profesionist (cu şi fără consilierii juridici) în 2010 (Î46,Î146, Î147, Î148)Numărul avocaţilor per judecător profesionist variază considerabil între statele sau entităţile membre. Dacănu socotim şi consilierii juridici, se observă că există state sau entităţi care au nu mai mult de doi avocaţi perjudecător profesionist (Monaco, Slovenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Finlanda şi FederaţiaRusă). Cele mai mari numere (mai mult de 20 de avocaţi la un judecător profesionist) se găsesc în Irlanda,Marea Britanie-Scoţia, Italia, Spania şi Grecia. Totuşi, în aceste state, avocaţii au atribuţii ample care seextind dincolo de activităţile legate direct de instanţe.Pentru mai multe studii ale statelor sau entităţilor comparabile, numărul avocaţilor fără consilierii juridici arputea fi raportat şi la numărul judecătorilor profesionişti şi numărul litigiilor din fiecare stat sau entitate.Figura 12.4 Numărul avocaţilor practicanţi (fără consilierii juridici) în 2006, 2008 şi 2010. Mediavariaţiei în perioada 2006-2010 (Î146. Î147)301

În majoritatea statelor sau entităţilor membre, numărul avocaţilor a crescut în perioada 2006 - 2010.Singurele excepţii sunt Monaco şi Marea Britanie-Scoţia. Valoarea mediană a variaţiei medii anuale pentrustatele sau entităţile care au răspuns este de +6.1% pe an. Cea mai importantă creştere (în jur de 20%) seobservă în Luxemburg, Azerbaidjan, Armenia, Letonia şi Republica Moldova. Pentru statele aflate întranziţie, cum este cazul în Azerbaidjan, Armenia şi Republica Moldova (unde numărul avocaţilor rămâneunul limitat) această creştere se explică prin dezvoltarea continuă a unor noi sisteme de drept şi judiciare.Situaţia este alta pentru Luxemburg, care este un stat de mici dimensiuni cu activităţi dezvoltate deconsultanţă şi de drept, ceea ce ar putea explica creşterea numărului avocaţilor – deşi, încă o dată, evoluţiaîn cifre trebuie interpretată cu atenţie atunci când se raportează numărul avocaţilor la un număr mic delocuitori.Statele cu o variaţie medie anuală de 5% sau mai puţin pot fi considerate drept relativ stabile: Grecia,Marea Britanie- Irlanda de Nord, Belgia, Franţa, Austria, Spania, Polonia, Lituania, Slovacia, Bosnia şiHerţegovina, Bulgaria, Finlanda, Federaţia Rusă, Polonia şi România.12.2 Organizarea profesiei şi pregătirea profesionalăÎn vreme ce pregătirea profesională şi calificarea pot să difere între statele sau entităţile membre, în general,pentru a deveni avocat, o persoană trebuie să obţină diploma aferentă, să promoveze examenele aferente şisă fie admisă într-un barou.Figura 12.5 Tipuri de pregătire profesională obligatorie cerută pentru accesul la şi exercitareaprofesiei de avocat (Î151, Î152, Î153)În Andorra nu este obligatorie pregătirea profesională. În Monaco se cere formare iniţială, însă în Malta şi San Marinosunt obligatorii atât formarea iniţială cât şi pregătirea continuă.ComentariiAlbania: Camera Naţională de Avocatură a demarat în 2011 un proiect pilot pentru pregătirea profesională a avocaţilorşi a avocaţilor asistenţi. Totuşi, instruirea juridică continuă a avocaţilor şi avocaţilor asistenţi nu va fi obligatorie înainte de2013, după aprobarea modificărilor juridice de către Parlamentul albanez.Germania: fiecare avocat are obligaţia de a urma pregătire continuă.În aproape toate statele sau entităţile (46 din 48) se cere absolvirea formării iniţiale înainte de începereaactivităţii. Este vorba de obicei de promovarea examenelor universitare aplicabile şi a calificărilor (etape,stagii, etc.). În majoritatea statelor sau entităţilor (33) este obligatorie şi pregătirea continuă şi/sau pregătirespecifică pentru o anumită specialitate. În zece state sau entităţi avocaţilor li se cere să participe la cursuri302

de pregătire la toate cele trei nivele (iniţial, continuu şi pe specialităţi). Numai în Andorra şi Spania nu suntobligatorii formarea iniţială şi cea continuă pentru profesia de avocat. În Spania, o nouă lege a intrat învigoare la 31 octombrie 2011 care prevede noi cerinţe pentru accesul la profesia de avocat: titularii dediplome de drept trebuie să participe la pregătire profesională specializată (atât teorie cât şi practică) şi săpromoveze un examen de calificare. În Germania, nu există nicio pregătire specială pentru avocaţi iarsolicitors au aceeaşi pregătire cu celelalte profesii juridice clasice de judecător şi procuror; calificarea pentrufuncţia judiciară fiind obţinută de orice absolvent al facultăţii de drept (cel puţin patru ani) printr-un examen şiun stagiu ulterior (doi ani) încheiat cu un al doilea examen de stat.În Bosnia şi Herţegovina şi Franţa, avocaţii sunt liberi să decidă cum să îşi îndeplinească obligaţia depregătire continuă. În Bosnia şi Herţegovina, deşi barourile sunt obligate să asigure şi să organizezepregătirea profesională pentru avocaţi, nu există un număr obligatoriu de cursuri la care avocaţii trebuie săparticipe în decurs de un an calendaristic. În România, în unele domenii juridice, pregătirea continuăinfluenţează direct recunoaşterea unei specializări. În unele ţări, nu există reguli obligatorii despre pregătireacontinuă a avocaţilor (de exemplu în Slovenia).În ceea ce priveşte specializarea, există trei posibilităţi. Unele state sau entităţi nu recunosc niciospecializare (de ex. Irlanda, Lituania). În celelalte, recunoaşterea se poate baza pe două principii diferite:învăţarea prin practică sau pregătirea specifică. Recunoaşterea învăţării prin practică există de exemplu înBelgia (numai pentru Asociaţia Barourilor Francofone), Croaţia, Franţa şi Slovenia, unde avocatul caredoreşte să se specializeze într-un anumit domeniu recunoscut de Barou trebuie să îndeplinească anumitecerinţe. De cele mai multe ori, acestea se referă la vechimea în activitatea de avocat, implicarea cuprecădere într-un anumit domeniu de drept, şi publicarea de lucrări profesionale şi ştiinţifice. O comisiespecială din cadrul Baroului determină apoi dacă un candidat îndeplineşte cerinţele şi propunerecunoaşterea specializării. Totuşi, recunoaşterea învăţării prin practică se poate baza şi pe numărulcursurilor de pregătire continuă urmate (România). Pentru recunoaşterea urmării unei pregătiri specifice înŢările de Jos (unde există 24 de asociaţii specializate) sau în Elveţia, este necesară participarea lapregătire specializată pentru a deveni specialist.Tabelul 12.6 Tipuri de pregătire obligatorie clasificate după numărul de state sau entităţi (Î151, Î152,Î153)Formare iniţială specificăşi/sau examen de intrare înprofesia de avocat45 state/entităţiSistem general obligatoriupt. avocaţi care cerepregătirea profesionalăcontinuăSpecializare pt. anumitematerii cu pregătire specifică,nivele de calificare, diplomăspecială sau autorizări speciale17 state/entităţi28 state/entităţiAlbania Albania BelgiaArmenia Austria CroaţiaAustria Azerbaidjan CipruAzerbaidjan Belgia FranţaBelgia Bosnia-Herţegovina GermaniaBosnia-Herţegovina Bulgaria MoldovaBulgaria Croaţia Ţările de JosCroaţia Cipru PortugaliaCipru Danemarca RomâniaCehia Estonia SerbiaDanemarca Finlanda SloveniaEstonia Franţa ElveţiaFinlanda Germania FRYMacedoniaFranţa Ungaria UcrainaGeorgia Irlanda MB-Anglia şi Ţara GalilorGrecia Italia MB-Irlanda de NordUngaria Lituania MB-ScoţiaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruLuxemburgMaltaŢările de JosNorvegiaPortugaliaRomâniaSan MarinoSuediaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de Nord303

Ţările de JosNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSuediaElveţiaFRYMacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaMB-ScoţiaFigura 12.7 Organizarea profesiei de avocat (Î150)ISLFINSWENORUK : SCOESTUK:NIRDNKLVARUSIRLLTUUK : ENG&WALNLDBELLUXDEUCZEPOLBLRUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBGRCBGRTURGEOARMAZEMLTCYPAndorra, Malta, Monaco şi San Marino au un barou naţional.304

Figura 12.8 Structura organizatorică a profesiei de avocat (pe caracteristici structurale ale statelor şicumulat) (Î150)Figure 12.8 Organisational structure of the lawyer profession (bystates’ structural features and cumulated) (Q150)454315%23%2%6%4%50%National bar(24 States/entities)National and regional bars(11 States/entities)National and local bars(7 States/entities)National, regional and local bars(1 State)Local bar(3 States/entities)Local and regional bars(2 States/entities)40353025201510501413National bar Regional barLocal barÎn toate statele şi entităţile membre, profesia este reglementată de barouri (care pot fi naţionale, regionalesau locale), reglementările fiind comune în unele cazuri cu ale altor entităţi.Avocaţii sunt, în majoritatea statelor sau entităţilor (43), organizaţi în barouri naţionale. Excepţie fac Belgia,Bosnia şi Herţegovina, Franţa, Grecia şi Luxemburg, unde barourile sunt regionale şi/sau locale. În plus,mai mult de jumătate din state sau entităţi (27 din 48) consideră existenţa unui barou ca fiind suficientă.Există totuşi câteva alte state sau entităţi care au, pe lângă baroul naţional sau regional, şi un barou localşi/sau regional. În Azerbaidjan şi Spania, avocaţii sunt organizaţi în barouri naţionale, regionale şi locale înacelaşi timp.12.3 Practicarea profesiei12.3.1 Monopolul asupra reprezentării în instanţăDeşi monopolul avocaţilor la instanţe este discutat în mod frecvent în unele state, majoritatea statelor sauentităţilor membre acordă avocaţilor monopolul pentru a asigura un grad ridicat de protecţie şi cunoaştere adrepturilor cetăţenilor. De asemenea, acest monopol poate constitui o garanţie pentru o mai bună şi eficientădesfăşurare a procedurilor judiciare. Totuşi, reprezentarea obligatorie de către un avocat poate fi văzută şica un obstacol financiar pentru accesul liber la instanţe, cel puţin în cauzele care implică valori mici. Aşadar,corelaţia dintre monopolul avocaţilor şi sfera sistemului de asistenţă juridică gratuită este deosebit derelevantă (vezi capitolul 3).În 10 state, un astfel de monopol există în materie civilă, penală şi administrativă, cel puţin pentrumajoritatea procedurilor: Belgia, Cipru, Danemarca, Franţa, Grecia, Italia, Malta, San Marino, Spania şiTurcia. Alte doisprezece state au precizat că nu impun monopolul în niciuna dintre materiile examinate:Albania, Austria, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Finlanda, Germania, Ungaria, Irlanda, România,Suedia, Marea Britanie- Anglia şi Ţara Galilor şi Marea Britanie-Scoţia. Belgia au arătat că membriifamiliei şi soţii pot reprezenta un client la instanţele de pace. Danemarca, Estonia, Suedia au raportat deasemenea că, în anumite împrejurări, această posibilitate există în legislaţia lor în materie civilă, penală (atâtpentru inculpat cât şi pentru victimă) şi administrativă: membri ai familiei, sindicate, ONGuri şi alte persoanesau organizaţii pot asigura reprezentarea unui client.Monopolul avocaţilor este deosebit de important în materie penală, deoarece este vorba de domenii delicateşi de drepturi şi valori fundamentale. Reprezentarea legală a inculpatului este obligatorie în 35 de state sauentităţi iar reprezentarea victimei în 20 de state, ca şi în materie civilă. Paisprezece state sau entităţiorganizează un monopol în materie administrativă.Monopolul reprezentării legale poate să varieze în funcţie de obiectul cauzei (Austria, Belgia, Franţa,Grecia, Ungaria), de valoarea litigiului (de exemplu în Austria este obligatorie reprezentarea în materiecivilă atunci când valoarea litigiului depăşeşte 5000 de euro, iar în Croaţia când valoarea litigiului depăşeşte6600 de euro) sau de nivelul instanţei sesizate (de exemplu, în Albania, Austria, Azerbaidjan, Estonia,Ungaria, Norvegia şi Slovenia, reprezentarea nu este obligatorie la instanţele de fond). În mod asemănător,305

în Monaco şi Portugalia, o parte nu este obligată să accepte asistenţă din partea unui avocat la instanţelede pace. În Cipru, persoanele se pot prezenta singure la orice instanţă. Ele se pot apăra singure şi îşi potpregăti pledoariile, însă în practică aproape toată lumea angajează un avocat pentru a se asigura că primesccea mai bună reprezentare. În Norvegia, este posibil potrivit legii, ca un consilier juridic şi reprezentant legal(nu un avocat) să solicite permisiunea specială de a reprezenta pe cineva în instanţă. Acest gen de solicitarese aprobă rareori. În consecinţă, există un monopol de facto al reprezentării pentru avocaţii din Norvegia.Tabelul 12.9 Monopolul reprezentării legale (Î149)State/entităţiMonopolul reprezentării de către avocaţi în procedurile judiciareMaterie civilăMaterie penalăMaterie administrativăInculpatVictimăAlbaniaAndorraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia -HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruCehiaDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruŢările de JosNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţiaRusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRYMacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şiŢara GalilorMB-Irlandade NordMB-ScoţiaTOTAL 20 state/entităţi 35 state /entităţi 20 state/entităţi 14 state/entităţi306

ComentariiBelgia: avocaţii deţin monopolul reprezentării, cu excepţia anumitor domenii.Cehia: nu există monopol decât la curţile supreme.Franţa: există monopol în general, cu câteva excepţii din anumite domenii în materie penală.Irlanda: deşi solicitors sunt implicaţi în toate cauzele, un barrister se prezintă ca avocat pledant pentru client atunci cândi se cere acest lucru de către solicitor al acelui client.Malta: orice parte trebuie să fie asistată de un avocat la instanţele superioare şi de către un avocat sau un LegalProcurator, la instanţele inferioare.Norvegia: numai avocaţii au dreptul de a conduce cauzele la Curtea Supremă. La alte instanţe, orice avocat poateasigura reprezentarea părţilor. Cu permisiunea expresă a instanţei, şi alte persoane adecvate pot asigura reprezentareaunei părţi. Chiar dacă instanţa poate aproba reprezentarea de către alte persoane decât avocaţii; numărul acestoraprobări este foarte mic faţă de numărul cazurilor în care avocaţii asigură reprezentarea.Elveţia: în principiu, nu există obligaţia de a fi reprezentat de un avocat în instanţă, cu excepţia procedurilor penale careau ca obiect infracţiuni grave şi în care, dacă este necesar, trebuie numit un apărător public. Totuşi, atunci când o partedoreşte să fie reprezentată în instanţă, este vorba în general despre un avocat sau o persoană cu competenţe similare.12.3.2 Onorariul avocaţilorÎn majoritatea statelor sau entităţilor (41), remuneraţia avocaţilor este negociată liber. Nu aceeaşi estesituaţia în Cipru, Germania, Ţările de Jos, San Marino, Serbia, Slovenia şi Marea Britanie-Irlanda deNord. În Italia, Ministerul Justiţiei stabileşte nivelul minim şi pe cel maxim al onorariului, odată la doi ani.În general, în multe state sau entităţi, există principii de bază iar remuneraţia trebuie să fie adecvată şiproporţională cu valoarea şi complexitatea cauzei. Deseori se aplică tariful orar. În unele state membreexistă şi posibilitatea încheierii unui acord pentru o sumă forfetară, a unui aranjament pentru onorariucondiţionat (dacă clientul nu are câştig de cauză, avocatul nu primeşte onorariu) sau acorduri de genul „plataîn funcţie de rezultate”.Informaţiile iniţiale oferite de inculpat privind onorariul avocatului sunt considerate de corespondenţii naţionalica fiind transparente şi loiale în 36 de state sau entităţi. Armenia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Monaco,Polonia, România, Spania, Suedia Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor, Marea Britanie-Irlanda deNord şi Marea Britanie-Scoţia au menţionat că clientul nu poate stabili cu uşurinţă onorariul avocaţilor. Mairămân de adus unele îmbunătăţiri privind informaţia asupra onorariilor. Marea Britanie-Anglia şi ŢaraGalilor a explicat că solicitors au obligaţia de a le comunica clienţilor la începutul unei cauze modul în careîşi calculează tarifele şi de a le face o estimare a costului total, însă această cifră poate creşte pe parcursulprocesului. În Irlanda, solicitors sunt obligaţi prin statut iar barristers prin normele lor profesionale, săcomunice în avans o estimare a onorariului.Tabelul 12.10 Onorariile avocaţilor (Î154, Î155, Î156)State/entităţiOnorariul avocaţilor este reglementat:Prin lege De către Barou Prin negociere liberăJustiţiabilii potstabili uşoronorariulavocaţilorAlbaniaAndorraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia - HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruCehiaDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlanda307

ItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruŢările de JosNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRYMacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaTOTAL 28 state/entităţi 22 s/e 41 s/e 36 s/eComentariiAustria: de obicei se ajunge la un acord privind un tarif orar, sau acorduri pentru sumă forfetară, plafoane sau onorariipotrivit legii privind tariful avocaţilor (Rechtsanwaltstarifgesetz). Această lege federală prevede liste cu onorarii care suntnecesare ca bază pentru deciziile instanţelor privind taxele de procedură plătibile de către partea care a pierdut procesulcelei care l-a câştigat.Belgia: baroul recomandă avocaţilor să îşi informeze bine clienţii pentru a crea onorarii transparente şi previzibile; Nu sespecifică niciun nivel anume al onorariului. Este interzisă încheierea unui acord bazat numai pe rezultate.Bulgaria: în cazul negocierii libere, remuneraţia nu poate fi mai mică decât minimul reglementat, prevăzut prin ordinulConsiliului Baroului Suprem.Cipru: În practică, remuneraţia avocaţilor se negociază liber, iar dacă nu există un acord special între avocat şi client, seaplică limitele pentru onorarii stabilite de Curtea Supremă.Franţa: nu este obligatorie încheierea unui acord privind onorariul (per serviciu sau pe oră), decât dacă există onorariicomplementare bazate pe rezultat.Irlanda: onorariile sunt negociate liber, însă statul stabileşte onorariul în materie penală şi civilă pentru asistenţajuridică gratuită. În cazul unui conflict referitor la onorarii, partea plătitoare are dreptul la o decizie independentă privindonorariul, emisă de un funcţionar al instanţei.Italia: limitele minimă şi maximă sunt aprobate odată la doi ani.Norvegia: avocaţii au obligaţia de a informa clienţii la începutul cauzei despre modul în care îşi calculează onorariile şide a le comunica o estimare a costului total – precum şi de a notifica pe client dacă această cifră creşte pe parcursulprocesului.Portugalia: onorariile trebuie să constituie o compensaţie economică adecvată /rezonabilă pentru serviciile asigurate,ţinând cont de gradul de dificultate şi de caracterul urgent al cauzei, de creativitatea intelectuală a serviciului prestat, detimpul necesar, de răspunderea asumată de avocat, de rezultatul final, precum şi de alte uzanţe profesionale (deexemplu, ţinând cont de situaţia financiară a clientului, etc.).Elveţia: regulile sunt stabilite la nivel regional (de către fiecare canton elveţian) în 16 cantoane; ele sunt stabilite deBarouri în alte 5 cantoane; iar în celelalte 5 nu există reguli.„fosta Republică Yugoslavă Macedonia”: onorariul avocaţilor este stabilit în mod clar în Tariful privind remuneraţia şicheltuielile pentru activitatea avocaţilor.Marea Britanie-Scoţia: atunci când face o ofertă de servicii, sau cât mai curând posibil după ce primeşte instrucţiuni săse ocupe de orice activitate în numele clientului, un solicitor trebuie să comunice o estimare a onorariului total pentruactivitate, inclusiv TVA şi eventualele cheltuieli care ar putea surveni pe parcurs; sau baza calculului sumei perceputepentru acea activitate, inclusiv TVA şi eventualele cheltuieli care ar putea surveni pe parcurs.12.3.3 Standardele de calitate şi supravegherea avocaţilorCalitatea serviciilor prestate de avocaţi este fundamentală pentru protecţia drepturilor cetăţenilor. Suntaşadar necesare nişte standarde minime de calitate, a căror nerespectare să poată duce la aplicarea unorsancţiuni disciplinare.308

O mare parte din state şi entităţi (31 din 48) aplică standarde calitative scrise atunci când evalueazăactivitatea avocaţilor. În aproape toate statele şi entităţile (fără Ucraina, Monaco şi Marea Britanie-Irlandade Nord), Baroul are competenţa (parţială sau exclusivă) de a formula standardele de calitate.Figura 12.11 Standarde calitative pentru avocaţi (Î157, Î158)ISLSWEFINNORUK : SCOESTUK:NIRDNKLVARUSIRLLTUUK : ENG&WALBLRNLDBELDEUPOLLUXCZEUKRFRASVKCHELIEAUTSVNHRVHUNROUMDAANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEMKDBGRARMAZEALBGRCTURMLTCYPAndorra şi San Marino: nu există standarde de calitate. Malta: standardele de calitate sunt formulate de barou şi delegislator. Monaco: standardele de calitate sunt formulate de alte instituţii.ComentariuCipru: toţi avocaţii practicanţi înregistraţi sunt obligaţi să respecte Codul Deontologic publicat de Baroul din Cipru.Potrivit Legii avocatului, Comisia Disciplinară şi Baroul au competenţa de a soluţiona toate plângerile referitoare laactivitatea avocaţilor. Aşadar, avocaţii profesează la standarde calitative înalte deoarece codul deontologic este foartestrict.Şaptesprezece state şi entităţi au răspuns că nu au standarde calitative. Totuşi, 6 dintre ele cer un nivel înaltde calificare (pregătire continuă şi /sau specializată) pentru avocaţi: Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Italia,„fosta Republică Yugoslavă Macedonia", Franţa, Ungaria (vezi figura 12.5). Această aparentăcontradicţie se explică prin faptul că ţările care nu au asemenea standarde calitative folosesc principiile eticetradiţionale pentru a evalua activitatea avocaţilor (potrivit Consiliului Barourilor şi Societăţilor de Drept dinEuropa (CCBE)).Date fiind numeroasele variaţii din cuprinsul datelor transmise, următoarele tabele şi figuri 12.12 - 12.16 suntnumai cu scop informativ şi pentru comparaţii între statele sau entităţile comparabile.Tabelul 12.12 Numărul procedurilor disciplinare iniţiate împotriva avocaţilor (fără consilierii juridici)(Î161)State/entităţi TOTALAbateri de laeticaprofesionalăAndorra 13 13Armenia 27IncompetenţăprofesionalăInfracţiuneAlteleAzerbaidjan 44 44Bosnia -3HerţegovinaCroaţia 226Cehia 212 160 52DanemarcaEstonia 33Finlanda 477309

Georgia 12 12 NAP NAP NAPGrecia 833Ungaria 420 158 262Irlanda* 160 160 0 0 0Italia 334Letonia 13Lituania 70 70Moldova 15 8 4 3Monaco 0 0 0 0 0Muntenegru 49Ţările de Jos 1251Norvegia 507Polonia 911Portugalia 2025 2025Federaţia4988 135 82 NAPRusăSan Marino 0 0 0 0 0Slovacia 399 351 17 31Slovenia 59 59 0 0 0Spania 17309Suedia 862Elveţia* 125 36 27 4FRYMacedon106 58 41 7iaTurcia 756Ucraina 491 349 142MB-Anglia şi171 68 3 16 84Ţara GalilorMB-Irlanda*de Nord1NoteAlbania, Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Franţa, Germania, Islanda, Luxemburg, Malta,Norvegia, România, Serbia, Marea Britanie-Scoţia nu sunt incluse în tabelul 12.12 datorită lipsei informaţiilordisponibile.Irlanda, Elveţia şi Marea Britanie-Irlanda de Nord au furnizat cifre de la unele instanţe disciplinare sau numaipentru anumite categorii de practicieni. Ele sunt indicate printr-o steluţă, „*” în tabel. De aceea, cifrele şi figurilece urmează trebuie interpretate şi comparate cu multă atenţie.ComentariiAlbania: numai 30% dintre plângerile primite în 2010 (în total aproximativ 80) au respectat cerinţele de ordin formalprevăzute de lege şi de Codul deontologic şi eu fost aşadar valabile.Azerbaidjan: procedura disciplinară se iniţiază pentru încălcarea legislaţiei.Belgia: se cunosc numai sentinţele disciplinare pronunţate.Cehia: în 2008 s-a folosit o abordare diferită; datele comparabile ar trebui să fie cele din 2008 (168 proceduri disciplinareiniţiate împotriva avocaţilor).Grecia: nu există date detaliate de la Barouri.Irlanda: această cifră se referă la procedurile disciplinare iniţiate în baza plângerilor adresate Baroului. Aşadar, ea nuinclude procedurile iniţiate împotriva solicitors pentru nereguli financiare. Această cifră este valabilă pentru perioada 1septembrie 2010 - 31 august 2011. Baroul nu se ocupă de procedurile disciplinare bazate pe plângeri privind prestareaunor servicii profesionale necorespunzătoare. Statistica de mai sus nu include plângerile privind serviciile sau plângerilede importanţă minoră.Malta: procedura are loc cu uşile închise, aşadar nu sunt publicate datele.Norvegia: plângerile formulate împotriva avocaţilor sunt soluţionate de Consiliul de Supraveghere a Practicii Dreptului înprimă instanţă, pentru avocaţii care sunt membri ai Baroului Norvegian, şi de către Comisia Disciplinară pentru PracticaDreptului, pentru avocaţii care nu sunt membri ai Baroului. Comisia este instanţa de apel pentru deciziile Consiliului.Numărul plângerilor se compune din plângerile adresate Consiliului şi cel al celor adresate Comisiei în primă instanţă.Mai multe organe sunt abilitate să aplice sancţiuni avocaţilor. În prezent nu este posibilă transmiterea unor date exacteşi temeinice asupra numărului şi naturii sancţiunilor, însă în general putem raporta că sunt pronunţate câteva sancţiuni înfiecare an.Suedia: numărul se referă la cauzele finalizate de Comitetul Disciplinar în 2010. Numărul cauzelor iniţiate la BaroulSuedez în 2010 a fost de 538.Elveţia: datele sunt transmise de 17 cantoane (din cele 26).Ucraina: 142 de proceduri disciplinare au fost iniţiate împotriva avocaţilor din motive de neprezentare la şedinţele dejudecată.Marea Britanie-Irlanda de Nord: sunt disponibile informaţii numai pentru barristers.Marea Britanie-Scoţia: principalele abateri în perioada 1 noiembrie 2009 - 31 octombrie 2010 au fost: neprezentareaunui răspuns Baroului şi/sau clienţilor (4), conflictele de interese (4), îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor defiducie /executare (1), îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor legate de procedurile în instanţă şi de urmărire a310

creanţelor în justiţie (1), nefinalizarea corespunzătoare a procedurilor de transfer de bunuri (4), întârzierile excesive (2),nepunerea în aplicare a procurilor (2), inducerea în eroare a Baroului şi/sau a altor părţi (1), nerespectarea regulilorprivind contabilitatea (7), nerespectarea altor obligaţii profesionale (5), alte cazuri de conduită nedemnă de un solicitor(0), lipsa de onestitate (2), spălarea banilor (4).Treizeci şi trei de state sau entităţi au putut transmite cifre privind procedurile disciplinare împotrivaavocaţilor.Majoritatea procedurilor disciplinare au fost iniţiate pentru încălcarea eticii profesionale, în vreme ce numaicâteva proceduri au fost iniţiate pentru infracţiuni şi incompetenţă.În toate statele membre este posibilă depunerea unei plângeri privind serviciile prestate de un avocat, iar în41 de state sau entităţi plângerile pot fi depuse şi în legătură cu cuantumul onorariului unui avocat.Plângerea privind cuantumul onorariului nu poate fi depusă în 7 state/entităţi: Armenia, Azerbaidjan,Georgia, România, Federaţia Rusă, Ucraina şi Marea Britanie- Scoţia.Figura 12.13 Posibilitatea depunerii unei plângeri privind serviciile prestate de avocaţi şi/sau privindcuantumul onorariului (Î159). Autoritatea care răspunde de procedura disciplinară (Î160)Se pare că plângerile depuse împotriva avocaţilor se referă întotdeauna la serviciile prestate de aceştia;totuşi, plângerile care se referă exclusiv la serviciile prestate sunt rare (mai puţin de 15%) deoarece suntluate în considerare şi aspectele financiare, ceea ce înseamnă că în majoritatea cazurilor nu serviciile în sinesunt problema, ci serviciile în raport cu nivelul onorariului achitat pentru acestea. Cu alte cuvinte, se pare căplângerile reflectă mai puţin o problemă de competenţă, decât una de eficienţă.În aproape toate statele, Baroul se ocupă de supravegherea şi controlul asupra profesiei de avocat. Baroulpoate, independent de toate procedurile judiciare, să dispună o anchetă în baza unei plângeri sau din oficiu.Ţine de răspunderea Baroului să apeleze la organele disciplinare în cazul unei abateri.În 32 de state sau entităţi, autoritatea profesională este singura care răspunde de procedura disciplinară. Înalte state, controlul este exercitat în comun de către autoritatea profesională şi instanţă (Ungaria, Irlanda,Monaco), de către autoritatea profesională şi Ministerul Justiţiei (Cehia), de către autoritatea profesională şialte autorităţi (Austria, Slovenia, Marea Britanie-Scoţia) Judecătorul este singura autoritate caredesfăşoară procedura disciplinară în Germania; atribuţiile de control sunt deţinute în comun cu alte autorităţiîn Islanda. Alte autorităţi decât autoritatea profesională, judecătorul şi Ministerul Justiţiei desfăşoarăprocedura disciplinară în Georgia, Grecia, Letonia, Norvegia, Suedia şi Marea Britanie-Anglia şi ŢaraGalilor.311

Figura 12.14 Numărul procedurilor disciplinare iniţiate la 1 000 de avocaţi (fără consilierii juridici) în2010 (Î146, Î161)Irlanda, Elveţia şi Marea Britanie-Irlanda de Nord au transmis cifre numai de la anumite instanţe disciplinare saunumai privind anumite categorii de practicieni.Începând cu 2006, Finlanda a precizat un număr semnificativ de proceduri iniţiate împotriva avocaţilor(numărul procedurilor iniţiate fiind mai mare de 25% din numărul avocaţilor), în vreme ce acest numărrămâne foarte redus în alte ţări, numărul procedurilor iniţiate fiind situat sub 1% din numărul avocaţilor(Republica Moldova, Elveţia, Federaţia Rusă, Bosnia şi Herţegovina, Marea Britanie-Irlanda de Nord,Letonia, Italia şi Monaco).Figura 12.15 Numărul procedurilor disciplinare iniţiate la 1 000 de avocaţi (fără consilierii juridici) în2006, 2008 şi 2010. Evoluţia în perioada 2006-2010 (Î146, Î147, Î161)312

ComentariuTurcia: cifrele luate în considerare cuprind diverse categorii de proceduri disciplinare din 2006 şi 2010. Numărulacţiunilor disciplinare iniţiate împotriva avocaţilor în 2006 se referă la cele care au avut ca obiect deontologia profesiei.Nu sunt incluse alte motive de iniţiere a procedurii disciplinare. Pentru 2010, acest număr reprezintă totalul acţiunilordisciplinare iniţiate. Aşadar, datele din 2006 şi 2010 nu sunt comparabile.Figura 12.15 arată că, în perioada 2006 - 2010, evoluţia numărului de proceduri la 1.000 de avocaţi (fărăconsilierii juridici) variază considerabil de la un stat la altul. În fapt, unele state sau entităţi sunt relativ stabile(Polonia, Lituania, Finlanda, Cehia şi Ţările de Jos rămân între -20% şi +20%), în vreme ce în alte statesau entităţi se observă o scădere a numărului plângerilor iniţiate împotriva avocaţilor (Georgia, RepublicaMoldova, Bosnia şi Herţegovina). Creşterea este deosebită în Azerbaidjan şi Slovacia.Figura 12.15 arată şi faptul că în cadrul aceluiaşi stat sau entitate, variaţia de la un an la altul este unasemnificativă.Tabelul 12.16 Numărul sancţiunilor pronunţate împotriva avocaţilor (fără consilierii juridici) în 2010(Î162)State/entităţi TOTAL Mustrare Suspendare Excludere Amendă Alteledin barouAndorra 1 1Armenia 16Azerbaidjan 11 4 3 1 3Bosnia -0 0 0 0 0 0HerţegovinaBulgaria 87 NAPCroaţia 92 9 8 35 39 1Cehia 146 19 10 36 81Danemarca 309 17 6 145Estonia 9 4 0 1 4 0Finlanda 99 71 28Georgia 6 1 NAP NAP NAP NAPGrecia 76Ungaria 428 68 135 44 181Italia 125 39 71 15 NAP NAPLetonia 8 4 4Lituania 29 29 NAP NAP NAP NAPMoldova 10 4 0 4 1 1Monaco 0 0 0 0 0 0Muntenegru 0Ţările de Jos 342 256 65 6 15Polonia 220 120 26 11 54 9Portugalia 301 123 39 5 134România 621 621Federaţia2881 NAP NAP NAPRusăSan Marino 0 0 0 0 0 0Slovacia 45 3 2 1 36 3Slovenia 25 13 0 0 12 0Spania 1719Suedia 146Elveţia [55] 14 0 1 12 28FRYMacedon2 0 0 0 2 0iaTurcia 114 61 NAP 6 15 32Ucraina 116MB-Anglia şi [120] 25 17 0 44 34Ţara GalilorMB-Irlanda [4]de NordMB-Scoţia 13 5 1 3 3 1ComentariiBelgia: nu sunt disponibile statistici.313

Cehia: „Altele” înseamnă aici scutirea de pedeapsa disciplinară (15), încetarea procedurii (22), achitarea de acuzaţiiledisciplinare (31), excluderea temporară din barou (13), 14 proceduri nu sunt finalizate.Finlanda: sancţiunile aplicate au fost 71 de mustrări şi 28 de avertismente.Lituania: motivul diferenţei însemnate între numărul procedurilor disciplinare şi numărul sancţiunilor aplicate este acelacă unele proceduri s-au finalizat fără aplicarea unei sancţiuni, însă majoritatea cazurilor sunt încă pe rolul Curţii deOnoare a Avocaţilor.Malta: procedura are loc cu uşile închise, aşadar datele nu sunt făcute publice.Polonia: „Altele” înseamnă aici suspendarea temporară a dreptului de a practica o profesie.Portugalia: înaintea „mustrării” avem „avertismentul” (în total 183) care este cea mai puţin severă sancţiune aplicată.Suedia: sancţiunile care pot fi aplicate unui avocat sunt mustrarea, avertismentul şi excluderea din barou. Amenda nuexistă ca sancţiune separată. În 2010, numărul acţiunilor iniţiate este distribuit după cum urmează: Declaraţii (29),Mustrări (86), Avertismente (17), Avertismente cu amendă (13), Excluderi din barou (1).Elveţia: datele sunt furnizate de 13 cantoane (din cele 26). „Altele” înseamnă aici suspendarea temporară sau definitivăa dreptului de a practica o profesie. Numai jumătate dintre cantoane au transmis date. Orice extrapolare la nivel naţionalar fi aşadar neconcludentă. În consecinţă, datele din 2010 nu pot fi comparate cu cele din rapoartele anterioare.Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor: aceste figuri nu cuprind pe solicitors. „Altele” înseamnă aici recomandare (7),indemnizaţia (1), pregătirea profesională continuă (11), excluderea din barou (12), interzicerea dreptului de a acceptacauze cu asistenţă judiciară gratuită (1).Cifrele privind diversele sancţiuni pronunţate împotriva avocaţilor sunt iarăşi foarte fragmentare. Mai multecifre din coloana „total” sunt prezentate în paranteze, deoarece nu reprezintă totalul distribuţiei cerut dechestionar. Elveţia şi Marea Britanie-Anglia şi Ţara Galilor au transmis cifre numai de la unele instanţedisciplinare sau numai pentru anumite categorii de practicieni. Aşadar, este dificilă comparaţia cu perioadelede referinţă anterioare.Sancţiunea cel mai des aplicată este suspendarea, urmată de mustrare, amendă, alte sancţiuni şi în finalexcluderea din barou.Sancţiunile efective împotriva avocaţilor nu sunt foarte frecvente, cu excepţia Spaniei, Suediei şi Finlandei.Dacă comparăm numărul procedurilor iniţiate cu numărul sancţiunilor pronunţate, se observă că statele careiniţiază un număr mare de proceduri împotriva avocaţilor nu pronunţă deseori sancţiuni. Rolul procedurii înaceste state este probabil mai degrabă unul de descurajare decât de sancţionare. Pentru statele – înprincipal din estul Europei – în care procedurile se încheie deseori cu aplicarea unei sancţiuni, se poatepresupune că procedurile sunt iniţiate în principal pentru abateri mai grave, sau în general se încheie cusancţiuni mai puţin severe (mustrări), ţinând cont de faptul că majoritatea sancţiunilor aplicate nu sunt severe(mustrarea).314

Dacă comparăm numărul procedurilor iniţiate cu numărul sancţiunilor pronunţate, se poate întâmpla capentru un stat, în decursul aceluiaşi an, să existe mai multe sancţiuni decât proceduri (Ungaria, în 2010),ceea ce se explică prin faptul că o singură procedură poate în final să ducă la aplicarea mai multor sancţiuni,precum şi prin faptul că procedurile iniţiate la sfârşitul anului pot duce la aplicarea de sancţiuni numai în anulurmător.12.4 Tendinţe şi concluziiÎn perioada 2006 - 2010, numărul avocaţilor a crescut în Europa în aproape toate statele membre, ceea cearată o continuare a tendinţei observate deja din perioada 2004 - 2006. Criza financiară şi economică nu aavut – până acum – consecinţe măsurabile asupra acestei variabile la nivel European. Totuşi, este importantsă avem în vedere că, chiar dacă un avocat este înregistrat, acest lucru nu înseamnă neapărat că el sau eacâştigă un venit în calitate de avocat; în plus, chiar dacă numărul avocaţilor a crescut în ultimii ani, esteposibil ca nivelul total al venitului să fi scăzut.Numărul avocaţilor este caracteristic în diversele zone geografice ale Europei. Statele din sudul Europei aucel mai mare număr de avocaţi în comparaţie cu numărul populaţiei. Societăţile sunt mai dispuse să apelezela justiţie în aceste state decât în statele din nordul Europei. Nu este recomandat să simplificăm excesivpentru a stabili din acest raport o corelaţie între numărul avocaţilor şi volumul şi durata procedurilor. Totuşi,acest aspect este studiat în prezent, pentru a se vedea dacă numărul avocaţilor şi organizarea profesiei ausau nu un impact relevant asupra volumului de lucru al instanţelor.Simpla existenţă a unui număr suficient de avocaţi nu garantează în sine o protecţie eficientă a drepturilorcetăţenilor. Profesia trebuie să fie reglementată de o organizaţie corespunzătoare. Deşi este dificilăprezentarea unei panorame complete a tuturor atribuţiilor şi obligaţiilor pe care le au avocaţii în fiecare statsau entitate, se poate spune că această profesie este în general bine organizată şi că pregătireaprofesională a avocaţilor asigură buna îndeplinire a atribuţiilor de către aceştia.Capitolul 13. Executarea hotărârilor judecătoreştiExecutarea eficientă a hotărârilor judecătoreşti reprezintă o parte integrantă a respectării articolului 6 dinConvenţia Europeană a Drepturilor Omului. Luând în considerare volumul de cauze aflate în prezent pe rolulCurţii şi instrumentele recente adoptate de Consiliul Europei în materie de executare, CEPEJ a decis săacorde o atenţie deosebită acestei chestiuni în prezentul Raport 44 .În alte materii decât cea penală, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat două Recomandăripertinente în materie de executări. Executarea este definită în Recomandarea Rec(2003)17 privindexecutarea ca fiind „faptul de a da efect deciziilor judecătoreşti, precum şi altor titluri executorii, indiferent defaptul dacă ele sunt sau nu judecătoreşti, în conformitate cu legea care obligă pârâtul să facă, să se abţinăde a face sau să plătească ceea ce a fost hotărât”. Această Recomandare este orientată în primul rând spremateria civilă, în vreme ce Recomandarea Rec(2003)16 se concentrează pe executarea hotărârilorjudecătoreşti în materie administrativă.Este dificil de stabilit cât de bine decurge executare deciziilor judecătoreşti în materie civilă sau comercială înbaza statisticilor disponibile, deoarece executarea nu este automată: părţile care au avut câştig de cauzăsunt cele care decid, după caz, dacă să solicite sau nu executarea hotărârii judecătoreşti. Aşadar, prezentulraport nu se concentrează pe rata executării hotărârilor judecătoreşti, ci în principal asupra modului deorganizare a executării şi asupra rolului agenţilor de executare. Totuşi, CEPEJ a încercat să evalueze durataprocedurilor de executare, care se ia în calcul în cadrul principiului „duratei rezonabile la proceselor” însensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.În Recomandarea Rec(2003)17 sunt descrise atribuţiile şi obligaţiile agenţilor de executare, precum şiprocedura de executare şi drepturile şi obligaţiile reclamantului şi ale pârâtului. Agentul de executare estedefinit în această Recomandare ca fiind „o persoană, fie că ea este sau nu funcţionar public, autorizată destat să dirijeze o procedură de executare". Această definiţie este folosită în acest raport. Definiţia includefaptul că agenţii de executare pot fi funcţionari publici (adică judecători) sau funcţionari privaţi (adicăexecutori judecătoreşti). De asemenea, ambele statuturi pot să coexiste în acelaşi stat sau entitate (sistemulmixt).44 CEPEJ a efectuat şi un studiu special în această privinţă: J. LHUILLIER, D. SOLENIK, G. NUCERA, J.PASSALACQUA, Enforcement of court decisions in Europe, Studiile CEPEJ nr. 8, 2009.315

Executarea sentinţelor în materie penală este de altă natură. Ea ţine de competenţa autorităţii statului,deseori sub supravegherea unui judecător şi depinde de politicile penale.13.1 Executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă, comercială şi administrativă13.1.1 Organizarea profesieiDeprinderile necesare pentru accesul la profesia de agent de executarePregătirea profesională a agenţilor de executare este importantă pentru buna administrare a executării însine. Este esenţial ca viitorii agenţi de executare să fie instruiţi asupra responsabilităţilor lor pentru a puteagaranta uniformitatea deprinderilor.În Europa, candidaţii la posturile de agent de executare trebuie deseori să fi absolvit un stagiu de practicăşi/sau să deţină o diplomă de drept. Deprinderile cerute pentru activitatea de agent de executare ar trebui săîi situeze pe aceştia la acelaşi nivel al aşteptărilor şi pregătirii profesionale cu judecătorii şi avocaţii.Tabelul 13.1 Formarea iniţială sau examenul de admitere în profesia de agent de executare (Î171,Î172)BelgiumEstoniaArmeniaFranceAustriaHungaryAzerbaijan Andorra Latvia AlbaniaIceland Bosnia and Herzegovina Lithuania BulgariaItaly Denmark Luxembourg CroatiaMalta Finland Moldova CyprusSpain Ireland Monaco Czech RepublicSweden Montenegro Poland GeorgiaTurkey Norway Romania GermanyUkraine Russian Federation Slovakia GreeceUK-Northern Ireland San Marino Slovenia Netherlands SwitzerlandUK-Scotland Serbia The FYROMacedonia Portugal UK-England and WalesYes(12 countries)No(10 countries)Yes(14 countries)No(0 country)Yes(10 countries)Public Private Mix of statusesNo(2 countries)În ceea ce priveşte pregătirea asigurată viitorilor agenţi şi eventuala existenţă a unei proceduri de selecţiefinală, se observă, în statele membre, existenţa unor sisteme diferite. În jur de trei sferturi din statele sauentităţile care au răspuns (36 din 48) au declarat că există formare iniţială specifică (spre deosebire de„pregătirea profesională continuă” asigurată agenţilor care sunt deja în activitate) sau un examen deadmitere în profesia de agent de executare. Se observă că această tendinţă este în creştere (70% în 2010)şi că formarea profesională iniţială în domeniul executării este pe cale să devină un standard la niveleuropean.Se pare că există o legătură între statutul agenţilor (publici sau privaţi) şi existenţa formării iniţiale sau aprocesului de selecţie finală.Statele sau entităţile care nu asigură formare iniţială specială sau nu organizează examen, încredinţeazădeseori executarea hotărârilor judecătoreşti funcţionarilor publici care îşi desfăşoară activitatea înadministrarea justiţiei, sub autoritatea unui judecător competent (Andorra), sau o încredinţează angajaţilorinstanţei (Danemarca, Muntenegru); atunci când se utilizează serviciile executorilor judecătoreşti, aceştialucrează de obicei direct în cadrul unei instituţii publice (Bosnia şi Herţegovina, Danemarca, Finlanda,Irlanda, Norvegia, Serbia), sau cel puţin într-un sistem mixt (statut privat şi public), cum este cazul în MareaBritanie-Anglia şi Ţara Galilor sau Elveţia.Şi invers, formarea iniţială sau procedura finală de selecţie există în toate statele în care agenţii deexecutare au un statut exclusiv privat.Statutul agenţilor de executareAproape toate statele sau entităţile membre au definit un statut pentru agenţii lor executare, inclusiv pentruexecutorii judecătoreşti. Totuşi, în mai multe state, agenţii de executare sunt grefieri şi judecători adjuncţi(Danemarca), secretari la instanţe (Spania) sau avocaţi (Islanda). În Elveţia există toate sistemele, carevariază de la un canton la altul.316

Tabelul 13.2 Statutul agenţilor de executare (Q171)AndorraArmeniaAustriaAzerbaijanBosnia and HerzegovinaFinlandIcelandIrelandBelgiumItaly Estonia AlbaniaMalta France BulgariaMontenegro Hungary CroatiaNorway Latvia CyprusRussian Federation Lithuania Czech RepublicSan Marino Luxembourg DenmarkSerbia Moldova GeorgiaSpain Monaco GermanySweden Poland GreeceTurkey Romania NetherlandsUkraine Slovakia PortugalUK-Northern Ireland Slovenia SwitzerlandUK-Scotland The FYROMacedonia UK-England and WalesPublic Private Mix of statusesÎn unele state, agenţii de executare funcţionează exclusiv în contextul unei profesii private, guvernate deautorităţi publice. În alte state sau entităţi, agenţii de executare îşi desfăşoară activitatea într-o instituţiepublică. În restul statelor sau entităţilor membre statutul executorilor care funcţionează în instituţii publiceeste combinat cu executorii care funcţionează ca profesie privată, sau este combinat statutul privat saupublic cu alţi agenţi de executare care ar putea şi ei la rândul lor să aibă statut public sau privat, cum estecazul în Belgia (notarii, agenţii de executare în domeniul fiscal), în Franţa (huissiers du Trésor, care răspundde colectarea impozitelor), în Germania (Primi Funcţionari Judiciari), în Irlanda (şerif/solicitor şi şerif fiscalcare răspunde de colectarea impozitelor), în Portugalia (funcţionari ai instanţei) şi în Marea Britanie-Scoţia(Ofiţeri-Şerifi şi Messengers at Arms).În concluzie, statutul agenţilor de executare poate fi public, privat sau mixt. Agenţii de executare au statutprivat în 14 state sau entităţi; în 19 state sau entităţi, ei au statut public, iar în 13 state sau entităţi statutul loreste mixt. O comparaţie cu studiul anterior al CEPEJ confirmă în mod clar tendinţa observată deja înperioada 2006 - 2008: agenţii de executare de stat există încă în multe state sau entităţi, însă tendinţa lanivel european este în favoarea reducerii numărului acestora, uneori în beneficiul unui amestec de statuturi(în care coexistă statutul privat cu cel de stat) însă în principal în beneficiul unui statut privat.317

Figura 13.3 Statutul agenţilor de executare (Î171)ISLFINNORSWERUSUK : SCOESTUK:NIRDNKLVAIRLLTUUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPAndorra, Malta şi San Marino : public; Monaco : privat.Structura organizatoricăIndiferent de nivelul naţional, regional şi/sau local la care se găseşte, gradul de centralizare a organuluiprofesional – acolo unde există unul – variază mult de la un stat la altul, fără nicio legătură relevantă custatutul profesiei.În majoritatea statelor europene (27), structura este pur naţională. Preferinţa evidentă pentru o structurănaţională se poate explica prin faptul că există un interes important în ceea ce priveşte crearea unei dinamicide grup prin stabilirea unui sentiment de identitate profesională, precum şi omogenizarea competenţelor şi apracticilor. O structură naţională poate fi mai utilă într-un stat care are nevoie în primul rând de un purtător decuvânt oficial pentru întreaga profesie. De asemenea, ea poate fi mai avantajoasă şi pentru profesie, carerealizează astfel economii ierarhice în ceea ce priveşte comunicarea cu membrii săi: astfel, profesia poatediscuta cu statul folosind o singură voce. Acesta este cel mai răspândit sistem.Profesia poate fi organizată şi numai la nivel regional (Austria) sau local (Finlanda, Marea Britanie-Irlandade Nord). Un grad scăzut de centralizare favorizează probabil prezenţa la nivel local. Un asemenea grad deproximitate facilitează luarea în considerare a problemelor cu care se confruntă agenţii de executare şisemnalarea acestor probleme de la bază spre vârf. Totuşi, este cu siguranţă mai dificilă obţinerea uneivederi de ansamblu asupra dificultăţilor întâlnite de membrii profesiei.Unele state membre au optat pentru o organizare care nu este nici exclusiv naţională, nici exclusiv regionalăsau locală. Ele au ales mai degrabă o organizare pe mai multe nivele, fie pentru a combina avantajelesistemelor, fie datorită numărului agenţilor de executare, sau structurii sau suprafeţei statului (Azerbaidjan,Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Polonia, Elveţia, Ucraina).318

Figura 13.4 Organele care organizează profesia agenţilor de executare (Î173)ISLFINNORSWERUSUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYPAndorra, Malta, Monaco şi San Marino: nu se aplică.Numărul agenţilor de executareÎn 2010, 46 de state membre au transmis numărul agenţilor lor de executare. Aceste date sunt prezentate înTabelul 13.5. Pentru a spori gradul de comparabilitate, statutul agenţilor de executare este şi el raportat (ţaraeste indicată cu albastru atunci când statutul este public, cu roşu atunci când este privat, şi cu verde atuncicând este unul mixt).Tabelul 13.5 Numărul agenţilor de executare, pe categorii de statut. Evoluţia în valori absolute înperioada 2008 - 2010 (Î170)State/entităţiNumărulagenţilor deexecutare în2008Numărulagenţilor deexecutare în2010Numărul agenţilorde executare2008-2010Albania 114 180 58%Andorra 6 NAPArmenia 281 349 24%Austria 356 358 1%Azerbaidjan 500 500 0%Belgia 534 530 -1%Bosnia -124 115 -7%HerţegovinaBulgaria 385 379 -2%Croaţia ND 71Cipru 169Cehia 539 484 -10%Danemarca ND NDEstonia 47 48 2%Finlanda 734 736 0%Franţa 3263 3237 -1%Georgia 137 137 0%Germania 5862Grecia 2108 2110 0%Ungaria 197 183 -7%319

Islanda 24 24 0%Irlanda 40 40 0%Italia 3550 3365 -5%Letonia 97 116 20%Lituania 127 118 -7%Luxemburg 19 19 0%Malta 25 20 -20%Moldova 303 177 -42%Monaco 2 2 0%Muntenegru 51 54 6%Ţările de Jos 939 949 1%Norvegia 356 330 -7%Polonia 663 845 27%Portugalia 835 706 -15%România 440 504 15%Federaţia24468 23986 -2%RusăSan Marino 7 10 43%Serbia 413Slovacia 278 305 10%Slovenia 45 46 2%Spania NAP 4456Suedia 2321 2089 -10%Elveţia 1489 1892 27%FRYMacedon67 79 18%iaTurcia 1932 2606 35%Ucraina 6357MB-Anglia şi2971 2915 -2%Ţara GalilorMB-Irlanda16 16 0%de NordMB-Scoţia ND 25Tabelul 13.5 Numărul de agenţi de executare conform statutului lor. Evoluţia în valori absolute între2008 şi 2010 (Q170)State/entităţiNumărul de agenţi deexecutare in 2008Numărul de agenţi deexecutare in 2010Evoluţia în valori absoluteîntre 2008 şi 2010Albania 114 180 58%Andora6 NAPArmenia 281 349 24%Austria 356 358 1%Azerbaidjan 500 500 0%Belgia 534 530 -1%Bosnia şi Herţegovina 124 115 -7%Bulgaria 385 379 -2%Croaţia NA 71Cipru 169Republica Cehă 539 484 -10%Danemarca NA NAEstonia 47 48 2%Finlanda 734 736 0%Franţa 3263 3237 -1%Georgia 137 137 0%Germania 5862Grecia 2108 2110 0%Ungaria 197 183 -7%Islanda 24 24 0%Irlanda 40 40 0%Italia 3550 3365 -5%320

Letonia 97 116 20%Lituania 127 118 -7%Luxemburg 19 19 0%Malta 25 20 -20%Moldova 303 177 -42%Monaco 2 2 0%Muntenegru 51 54 6%Olanda 939 949 1%Norvegia 356 330 -7%Polonia 663 845 27%Portugalia 835 706 -15%România 440 504 15%Federaţia Rusă 24468 23986 -2%San Marino 7 10 43%Serbia 413Slovacia 278 305 10%Slovenia 45 46 2%Spania NAP 4456Suedia 2321 2089 -10%Elveţia 1489 1892 27%FRI Macedonia 67 79 18%Turcia 1932 2606 35%Ucraina 6357MB-Anglia şi Ţara Galilor 2971 2915 -2%MB-Irlanda de Nord 16 16 0%MB-Scoţia NA 25Figura 13.6 Numărul de agenţi de executare la 100 000 locuitori în 2010 (Q170)ComentariiArmenia: în 2008: 281 executori judecătoreşti ; în 2010: 349 executori judecătoreştiRepublica Cehă: există executori judecătoreşti care lucrează la instanţe (339) şi executori privaţi - persoanele privateautorizate de stat şi organizate în Camera Executorilor (145).Finlanda: sunt 86 executori judecătoreşti şi 650 executori judecătoreşti asociaţi în 22 birouri de executare districtuale.Franţa: datele la 1 ianuarie 2010.Irlanda: şerifii din Dublin şi Cork (4) sunt avocaţi cu cabinet privat numiţi de Guvern. Şerifii din celelalte 24 de comitatesunt avocaţi care combină activitatea lor de Registratori ai administraţiei districtuale cu aceea de şerif. Mai sunt şi 12Şerifi fiscali care colectează bani de la contribuabilii cu restanţe.321

Republica Moldova: noua lege cu privire la funcţionarii judiciari adoptată în 2010 care introduce un nou sistem cu statutprivat agenţilor de executare - executorii judecătoreşti nu se mai află sub autoritatea statului.Olanda: 384 executori judecătoreşti; 565 executori judecătoreşti auxiliari.Marea Britanie Anglia şi Ţara Galilor: total – 2.915, din care 512 Executori Judecătoreşti de la Tribunale Districtuale(County Court), 64 executori judecătoreşti de la Tribunale Superioare (High Courts), 373 agenţi civili de executare(Civilian Enforcement Officers), 1.966 Executori Judecătoreşti Autorizaţi (Certificated Bailiffs).Figura 13.7 Variaţia medie anuală a numărului de agenţi de executare a între 2008 şi 2010 (Q170)ComentariiAlbania: numărul de executori judecătoreşti a crescut, din cauza implementării reformelor realizate de Ministerul Justiţieiîn vederea ameliorării sistemului de executare a hotărârilor instanţelor prin crearea şi funcţionarea instituţiei serviciilorprivate de executori judecătoreşti. Astfel, în 2010, 62 executori judecătoreşti privaţi autorizaţi îşi desfăşoară activitatea înplus faţă de executorii judecătoreşti ai instanţelor de stat.Polonia: Polonia se luptă cu durata procedurilor de executare implementate de executorii judecătoreşti. Aceste date nusunt dezvăluite în rapoartele de evaluare ale CEPEJ deoarece statistica pentru cazurile de executare include numaicauzele din instanţe. Din cauza dificultăţii legate de durata acţiunilor executorilor judecătoreşti, Ministerul Justiţiei aefectuat studii din care reiese că numărul de executori judecătoreşti ar trebui să crească – iată de ce M. J. a luat măsurimenite să crească numărul de executori judecătoreşti. Rata creşterii este mare, din cauza numărului iniţial redus deexecutori judecătoreşti.Portugalia: conform Comisiei pentru Proceduri de Executare (Comissão para a Eficácia das Execuções), numărulindicat se referă numai la numărul de Agenţi Privaţi de executare (“alţi agenţi de executare”) din decembrie 2010.România: Ordinul Ministrului din 1 martie 2010.Federaţia Rusă: cifra reflectă numărul de executori judecătoreşti responsabili pentru procedurile de executare aflaţiefectiv în funcţie la finele anului 2010.Serbia: Datele din 2008 data se referă doar la numărul de agenţi de executare pentru teritoriul oraşului Belgrad.Elveţia: variaţia calculată din datele extrapolate din 18 până la 19 cantoane, în funcţie de anii luaţi în considerare :2008: 1489 (extrapolare din 19 cantoane)2010: 1892 (extrapolare din 18 cantoane);Creşterea se poate explica deoarece agenţii din cadrul serviciilor de urmărire penală sunt incluşi explicit în statisticănumai din 2010; în anii precedenţi numai unele cantoane i-au inclus.Turcia: numărul de agenţi de executare a crescut spre a face faţă nevoilor crescute din cauza volumului de lucruexistent (aproximativ 13 milioane de dosare), numărul insuficient al personalului, şi au fost create noi birouri deexecutare. Cifrele prezentate reflectă rata de creştere actuală (34,89%).În 24 de state sau entităţi, numărul de agenţi de executare este stabil (modificarea anuală ajustată este sub+/-10%). Din cauza introducerii agenţilor privaţi de executare în plus faţă de sistemul public de executare,Albania a prezentat cea mai mare modificare. Totuşi, este important să reţinem că cifrele absolute suntreduse (creşterea de referă la 62 agenţi), deci tendinţele trebuie interpretate cu precauţie. Scăderea dinRepublica Moldova se poate explica prin înlocuirea agenţilor publici de executare prin unii privaţi.În 2010, din 46 de state sau entităţi care au prezentat numărul de agenţi de executare, 34 sunt sub valoareamedie europeană (care este de 7,3 agenţi la 100.000 locuitori). Numai 9 state (Armenia, Finlanda, Ucraina,Federaţia Rusă, Grecia, Cipru, Suedia, Elveţia şi San Marino) aveau mai mult de 10 agenţi la 100.000locuitori în 2010.322

Luând în calcul numai statele unde agenţii de executare sunt executori judecătoreşti care practică exclusiv încalitate de profesionişti privaţi şi state sau entităţi unde sunt executori judecătoreşti care lucrează exclusiv îninstituţii publice (statele sau entităţile cu un amestec de statute fiind excluse), devine vizibilă o corelare întrestatut şi numărul de executori judecătoreşti. Pentru unele state sau entităţi, a fost posibil să se calculezenumărul de executori judecătoreşti la 100.000 locuitori conform statutului lor. În Figura 13.6 sunt prezentatetrei grupuri de state sau entităţi: media în grupul de “executori judecătoreşti publici” este clar mai mare (6,2executori judecătoreşti la 100.000 locuitori) decât media din grupul “executori judecătoreşti privaţi” (3,8executori judecătoreşti la 100.000 locuitori). Media în grupul cu un amestec de statute intră logic întrecelelalte două (5,7 executori judecătoreşti la 100.000 locuitori).Mai mult, comparaţia între două din aceste grupuri (“executori judecătoreşti publici” şi “executorijudecătoreşti privaţi”) arată că variaţiile anuale medii sunt stabile pentru ambele. În ultimii 2 ani, numărul de “executori judecătoreşti publici” e posibil să fi crescut în unele state (Armenia, San Marino, Turcia), datmedia europeană a rămas stabilă din cauza descreşteri din alte state (Bosnia şi Herţegovina, Malta,Suedia). Concluzia este exact aceeaşi pentru grupul de “executori judecătoreşti’ privaţi”, unde numărul deexecutori judecătoreşti a crescut în unele state (Letonia, România, “fosta Republică IugoslavăMacedonia”), dar aceste creşteri au fost compensate la nivel european de descreşterea observată în altestate (Republica Moldova).13.1.2 Eficienţa serviciilor de executareExistenţa standardelor de calitateTabelul 13.8 Sunt formulate standarde de calitate pentru agenţii de executare? (Q179)ArmeniaAustriaAzerbaidjanFinlandaIslanda Andora Belgia AlbaniaIrlanda Bosnia şi Herţegovina Estonia BulgariaFederaţia Rusă Danemarca Ungaria CroaţiaSan Marino Italia Letonia Republica CehăSpania Malta Luxemburg Franţa GeorgiaSuedia Muntenegru Polonia Lituania GermaniaTurcia Norvegia România Moldova Olanda CipruUcraina Serbia Slovenia Monaco Portugalia GreciaMB-Scoţia MB-Irlanda de Nord FRI Macedonia Slovacia MB-Anglia şi Ţara Galilor ElveţiaDa(13 State/entităţi)Nu(9 State/entităţi)Da(9 State/entităţi)Nu(5 State/entităţi)Da(9 State/entităţi)Publici Privaţi Amestec de statuteNu(3 State/entităţi)ComentariuElveţia: numai două cantoane aplică standarde de calitate.Standardele de calitate pentru agenţii de executare există în mai bine de jumătate dintre statele sau entităţilecare au agenţi de executare. În Europa, variaţia între 2008 şi 2010 arată clar că tendinţa este de a adoptastandarde (în 2008: 26 state faţă de 19 state; în 2010: 31 state faţă de 17 state).Existenţa standardelor de calitate este o importantă garanţie pentru aplicarea corectă a hotărârilorinstanţelor. Prin diseminarea acestora, aceste standard ajută la garantarea unei mai mari eficienţe aserviciilor de executare şi a egalităţii în faţa legii 45 . De exemplu, în Germania ele se folosesc spre a sestandardiza procedura şi pentru asigurarea calităţii. Există mai multe feluri de standarde de calitate: cele mai frecvente sunt Codurile de Etică / Manualele de Deontologie / etc. (Albania, Azerbaidjan,Belgia, etc.). Aceste standarde sunt în majoritate foarte asemănătoare de la ţară la alta: deexemplu, în Georgia, criteriile sunt profesionalismul, respectabilitatea, abilităţile manageriale şi decomunicare conform cu Codul de Conduită. unele standarde se bazează pe colectarea de date statistice, stabilite în avans şi armonizate spre ase mări comparabilitatea. Ele pot fi discutate cu agenţii de executare înşişi. De exemplu, înFinlanda, există negocieri anuale între autorităţile locale de executare şi Biroul NaţionalAdministrativ de executare. Aceste negocieri fac parte din metoda numită “Management bazat perezultate”. Standardele de calitate sunt definite pe parcursul negocierilor. Principalele standarde45 Cu privire la Standardele Europene pentru executare, vă rugăm consultaţi: CEPEJ, Guidelines for a betterimplementation of the existing Council of Europe's Recommendation on Enforcement,CEPEJ(2009)11REV2.323

folosite sunt durata procedurilor şi eficienţa colectării speciale. Ţintele definite pe termen lung suntde exemplu următoarele: reducerea numărului de debitori, reducerea taxelor de recuperare.unele ţări reunesc cele două aspecte, cum este Polonia, unde există standarde procedurale decalitate (cadrul de timp, limitele de timp, etc.), stipulate de lege, şi standarde etice (profesionalism,competenţă, confidenţialitate, etc.), stabilite de corporaţie, care se ocupă de dezvoltarea şistandarde etice şi de demnitate.unele standarde sunt mai puţin comune între statele membre, şi nu este evident că pot fi considerateca standarde de calitate în executarea. De exemplu, în Armenia, standardele sunt standarde desănătate.unele standarde se bazează pe propunerea de standarde făcută de CEPEJ statelor membre 46 , deexemplu în Portugalia.Pare să existe o legătură între statutul agenţilor (publici sau privaţi) şi existenţa standardelor de calitate.Statele sau entităţile unde executarea hotărârilor instanţelor este încredinţată agenţilor publici, nu avea pânăîn 2008 diferenţe semnificative între agenţii supuşi standardelor şi agenţii care nu le aveau de loc, totuşi din2010, proporţia statelor care au standarde este în creştere. Pe de altă parte, în statele unde agenţii deexecutare au un statut exclusiv privat, proporţia standardelor de calitate a fost întotdeauna clar mai mare.Autorităţile responsabile cu supravegherea sau controlul activităţilorTabelul 13.9 Autoritatea responsabilă pentru supravegherea şi controlul agenţilor de executare şinumărul de autorităţi responsabile în fiecare stat sau entitate (Q178)State/entităţiAlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaOrganismprofesionalJudecătorMinisterulJustiţieiProcurorAltele46 Vezi CEPEJ, Guidelines for a Better Implementation of the Existing CEPEJ Recommendations on Enforcement - Rec(2009)11.324

RomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaTOTAL 12 14 22 3 17Supravegherea activităţilor înseamnă procesul prin care o autoritate face observaţii agentului de executareasupra metodelor sale de lucru (programarea problemelor, lipsa de respect, etc.); este un fel de controlsimplificat care nu implică examinarea efectivă a unei plângeri, dar al cărei scop este să garanteze corectaadministrare a justiţiei. Controlul activităţilor înseamnă controlul legalităţii acţiunilor efectuate de agenţi deexecutare.Supravegherea şi controlul activităţilor agenţilor de executare sunt sistematice.În materii civile, procurorii sunt responsabili pentru supravegherea şi controlul agenţilor de executare în 6state, dar nu sunt niciodată singurul organism responsabil. Procurorii pot împărţi această sarcină cu unjudecător (Monaco) sau cu un organism profesional (Franţa). Adesea o împart chiar cu mai multeorganisme (Federaţia Rusă).Simpla existenţă a unui organism profesional duce la presupunerea că statele îl folosesc spre asupraveghea şi controla agenţii de executare. Douăsprezece state sau entităţi au ales într-adevăr unorganism profesional ca autoritate competentă. Aceasta poate părea o proporţie mică având în vederenumărul mare de state membre sau entităţi care au un organism profesional (35 state). Proporţia deorganisme profesionale cu autoritatea de a supraveghea şi controla agenţii de executare pare să fie legatăde statutul agenţilor de executare: un organism profesional e mai probabil că fie autoritatea competentădacă agenţii de executare au un statut privat.Deşi 14 state sau entităţi au decis să încredinţeze unor judecători responsabilitatea de a supraveghea şicontrola activităţile agenţilor de executare, se întrevede o tendinţă în funcţie de anul când statul respectiv aaderat la Consiliul Europei: din cele 48 de state cu autoritate de control, proporţia de state în care judecătoriisunt autoritatea e mai mare printre statele care au devenit membre mai recent (doar 4 din “vechile” statemembre folosesc un judecător, dar 10 dintre “noile” state procedează astfel). Acest lucru poate afecta oanumită "cultură a judecătorilor” în cadrul procesului de control al activităţilor de executare în statele dinEuropa Centrală şi de Est.În aproape jumătate dintre state sau entităţi, Ministerul Justiţiei este însărcinat cu supravegherea activităţiiagenţilor de executare. Tendinţa este mai puternică acolo unde agenţii de executare sunt executorijudecătoreşti care lucrează într-o instituţie publică (14 state din 30). Acolo unde Ministerul Justiţiei esteautoritatea responsabilă, nu este chiar atât de rar să existe un sistem comun judecător - minister de controlşi supraveghere (7 state din 22).În practică, supravegherea este adesea suportată prin analiza datelor statistice sau prin inspecţii. ÎnPortugalia, a fost constituită o Comisie specifică (Comisia pentru Eficienţa Procedurilor de executare) în2009: scopul este de a se crea un sistem de monitorizare a executării şi de a colecta informaţii utile pentruemiterea de recomandări asupra eficienţei sistemului şi formarea agenţilor de executare.325

Reclamaţiile împotriva agenţilor de executareTabelul 13.10 Motivele pentru reclamaţii legate de procedurile de executare (Q183)Durata excesivă34 State/entităţiCost excesiv20 state/entităţiPractici ilegale 17state/entităţiNeexecutare 14State/entităţiLipsa de informaţii Altele10 State/entităţi 7 State/entităţiNeexecutareahotărârilorinstanţelorîmpotrivaautorităţilorpublice5 State/entităţiInsuficientasupraveghere4 State/entităţiAlbania Belgia Armenia Andora Armenia Austria Azerbaidjan GeorgiaAndora Bulgaria Austria Bosnia şi Azerbaidjan Muntenegru Bosnia şi MaltaArmenia Croaţia Azerbaidjan HerţegovinaCipru Belgia Norvegia HerţegovinaMoldova ElveţiaBelgia Cipru Bulgaria Franţa Estonia Portugalia Federaţia Rusă TurciaBosnia şiHerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGermaniaGreciaUngariaIrlandaItaliaLetoniaMaltaMoldovaMonacoMuntenegruPoloniaRomâniaFederaţia RusăSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaElveţiaTurciaUcrainaMB-Irlanda deNordRepublica CehăFinlandaFranţaGermaniaGreciaUngariaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaPoloniaSlovaciaSloveniaElveţiaFRI MacedoniaMB-Anglia şi ŢaraGalilorRepublica CehăEstoniaFinlandaGermaniaLetoniaLituaniaRomâniaFederaţia RusăSloveniaElveţiaFRI MacedoniaTurciaMB-Anglia şi ŢaraGalilorUngariaIrlandaMaltaMonacoMuntenegruPoloniaPortugaliaSerbiaFRI MacedoniaMB-Anglia şi ŢaraGalilorIslandaLituaniaMaltaPortugaliaSlovaciaMB-ScoţiaSuediaElveţiaMB-ScoţiaUcrainaÎn 2010, statele şi entităţile au indicat motivele pentru reclamaţii într-o proporţie diferită faţă de 2008:reclamaţiile sunt mai diverse şi variaţia în distribuţia lor este mai pronunţată.“Durata excesivă a procedurilor de executare” este principalul motiv al plângerilor din statele membre (34state sau entităţi). Al doilea mai frecvent motiv de plângere se referă la “costul excesiv al procedurilor deexecutare”; 20 state sau entităţi au declarat că se confruntă cu această problemă. Şaptesprezece state sauentităţi au menţionat “practicile ilegale” ca una dintre principalele probleme; există o creştere comparat curăspunsurile prezentate în 2008 (12 state sau entităţi) şi acest motiv este acum al treilea motiv de plângere,înaintea acelui cu întârzierea executării. Paisprezece state sau entităţi au menţionat “lipsa totală a executării”ca una din principalele probleme; acest rezultat se situează între rezultatul din 2006 (12 state) şi cel din 2008(17 state). O creştere între datele din 2008 şi cele din 2010 s-a observat pentru motivul “lipsa de informaţii”(de la 7 state sau entităţi în 2008 la 10 în 2010).Este de asemenea interesant să asociem reclamaţiile cu existenţa standardelor de calitate (vezi Figura13.11).326

Figura 13.11 Motivele pentru reclamaţii legate de procedurile de executare în state sau entităţi cu("Da")şi fără ("Nu") standarde de calitate (Q179 şi Q183)Ţări cu standarde de calitate■ Completa neexecutare■ Lipsa de informaţii■ Practici ilegale■ Cost excesivŢări fără standarde de calitate■ Neexecutarea hotărârilor instanţelor împotriva autorităţilor publice■ Durata excesivă■ Supravegherea insuficientă■ AlteleAcolo unde statele au standarde de calitate, proporţia de state în care există reclamaţii de “neexecutareîmpotriva autorităţilor publice”, “lipsa de informaţii”, “costuri excesive”, “practici ilegale” şi “durată excesivă”este mai mare. Pe de altă parte, proporţia este mai redusă pentru reclamaţiile privind “completaneexecutare”. Cum se poate explica această constatare, la prima vedere surprinzătoare? O ipoteză este căstandardele de calitate joacă un rol dublu: pe de o parte, ajută la reducerea unor eşecuri în sistemele deexecutare (“totala neexecutare”), care ar avea efectul reducerii numărului de astfel de reclamaţii; pe de altăparte, ele măresc identificarea unor anumite comportări inacceptabile (“neexecutarea hotărârilor instanţelorîmpotriva autorităţilor publice”, “practici ilegale”, “costuri excesive” şi durata) şi ajută creşterea conştientizăriiunor anumite goluri (lipsa de informaţii), care ar avea ca efect creşterea proporţiei acestor reclamaţii.Dacă cele mai obişnuite motive de reclamaţii sunt luate în considerare, este remarcabilă că statele custandarde de calitate au indicat “principalele reclamaţii” în următoarea ordine: 1) durata excesivă – 2) practiciilegale, 3) costuri excesive, iar statele care nu au standarde de calitate indică “principalele reclamaţii” într-oordine diferită: 1) durată excesivă – 2) totala neexecutare şi costuri excesive (pe acelaşi loc)Proceduri disciplinare şi sancţiuni disciplinareNumărul de reclamaţii depuse împotriva agenţilor de executare pare a fi un indicator util. Ar trebui totuşi săfie analizat cu extremă precauţie din două motive. Mai întâi, numărul de reclamaţii este în oarecare măsurămărit de procedurile care nu au nimic de a face cu încălcări ale disciplinei (proceduri legate de însuşiprincipiul aplicării legii sau de principiul hotărârii instanţei, proceduri care se aplică pentru amânareaexecutării şi plăţii). În al doilea rând, procedurile disciplinare şi eficienţa serviciilor nu sunt sinonime: numărulmai mare sau mai mic de proceduri – inclusiv în termeni relativi comparat cu numărul de agenţi de executareactivi – nu poate fi în nici un caz interpretat ca lipsă de competenţă sau onestitate din partea agenţilor deexecutare, deoarece numărul de proceduri poate fi la fel de bine o indicaţie a unei societăţi mai înclinatespre litigii sau pur şi simplu de zel mai mare sau de suspiciuni din partea autorităţilor disciplinare.Este interesant să comparăm procedurile pentru încălcarea eticii profesionale şi pentru inadecvareaprofesională cu existenţa standardelor de calitate. Proporţia statelor cu acest gen de proceduri este maimare în statele membre care au standarde de calitate. Aceste constatări nu sunt surprinzătoare: standardelede calitate pot ajuta la definirea conceptelor (etica profesională şi inadecvarea profesională) şi se pot folosipentru a justifica proceduri când obiectivul nu este atins.327

Tabelul 13.12 Număr de proceduri disciplinare iniţiate împotriva agenţilor de executare în 2010 (Q187)State/entităţiNumăr totalAlbania 6Pentruîncălcarea eticiiprofesionalePentruinadecvareprofesionalăPentru delictepenaleAndora 0 0 0 0 0Austria 2 0 0 2 0Belgia 152 0 0Bosnia şi Herţegovina 4 4 0 0 0Bulgaria 17 17Republica Cehă 15 0 15 0 0Finlanda 207Georgia 48 8Germania 17 1 13 3Grecia 51 45 6Ungaria 7 0 3 1 3Irlanda 0 0 0 0Italia 43 0 0 12 31Letonia 15Lituania 6 3 3 0 0LuxemburgMoldova 0 0 0 0 0Monaco 0 0 0 0 0Muntenegru 2 0 2 0 0OlandaPolonia 907 30Portugalia 53 13 2 38România 9 9Federaţia Rusă 15 125 27 773 14 325Slovacia 41 0 41 0Slovenia 20 1 19 0 0Spania 7 0 7 0 0SuediaElveţia 2 0 0 2FRI Macedonia 12 0 12 0 0Turcia 12680Altele328

Numărul de măsuri disciplinare împotriva agenţilor de executare nu poate fi considerat ca indicator suficiental eficienţei sistemului, şi nici numărul de proceduri. Un număr mare de măsuri într-un stat – inclusiv măsurilegate de numărul de agenţi activi de executare – poate le fel de bine să reflecteze tendinţa pronunţată aunei societăţi spre litigii sau spre rigoare.Luând în considerare cele 35 de state sau entităţi care au reuşit să prezinte cifre despre sancţiunilepronunţate, mustrarea pare să fie principala sancţiune în 12 din ele; a doua sancţiune principală în ordineeste o amendă (6 state: Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Grecia, România, Slovacia şi “fosta RepublicăIugoslavă Macedonia”); şi apoi vin suspendările şi demiterile. Şase alte state (Republica Cehă, Finlanda,Germania, Portugalia, Slovenia şi Suedia) raportează că sunt frecvente şi alte tipuri de măsuri.Tabelul 13.14 Numărul de sancţiuni pronunţate împotriva agenţilor de executare în 2010 (Q188)State/entităţi Număr Total Mustrare Suspendare Demitere Amendă AlteleAndora 0 0 0 0 0 0Armenia 22 15 6 1Austria 2 1 0 0 1 0Azerbaidjan 10 2 3 5Belgia 1 1 0 0 0Bosnia şi Herţegovina 1 0 0 0 1 0Bulgaria 62Republica Cehă 13 3 0 0 4 2 8Finlanda 22 2 0 0 0 20Georgia 21 20 1Germania 7 2 8Grecia 15 5 1 9Ungaria 7 0 4 1 2 0Irlanda 0 0 0 0 0 0Italia 51 23 23 1 4 0Letonia 10 8 0 0 2 0Lituania 4 3 1 0 0329

Luxemburg 0 0 0 0 0 0Moldova0 0 00Monaco 00 0 0 0 0 0 0Muntenegru 2 1 0 0 0 1Olanda 30 26 2 2Polonia 20 17 0 0 0Portugalia 12 1 4 1 0 6România 9 3 1 0 3 2Federaţia Rusă 8458 8026 5 65 362Slovacia 14 2 0 1 11 0Slovenia 20 8 0 0 2 10Spania 3 0 0 0Suedia 4 0 0 2 0 2Elveţia 4 1 1 1 0 1FRI Macedonia 6 1 0 0 5 0Turcia 53 11 0 1 9 32Ucraina 1473 979 7 487MB-Scoţia 1 1Figura 13.15 Număr sancţiuni pronunţate împotriva agenţilor de executare la 100 de agenţi în 2010(Q170, Q188)13.1.3 Eficienţa măsurilor de executareEficienţa măsurilor de executare este evaluată în termeni de sisteme de monitorizare a executării, cadrul detimp pentru executări şi costuri.Sistemele de monitorizare a executării30 de state sau entităţi au un sistem de monitorizare a procedurilor, şi jumătate dintre ele (24) au un sistemde monitorizare a executării în cazuri specifice (majoritatea dintre ele au sisteme de date statistice sauinspecţii, rugăm vedeţi mai sus).330

Când există un sistem de monitorizare a executării într-un caz specific, nu este rar ca părţile să poată iniţiaproceduri (de ex. Albania, Franţa, Luxemburg, Monaco, Polonia, Spania şi “fosta Republică IugoslavăMacedonia”).Unele state sau entităţi au mecanisme specifice de executare a hotărârilor instanţelor pronunţate împotrivaautorităţilor publice. Este interesant să comparăm aceste mecanisme cu sistemele de monitorizare aexecutării: 13 state sau entităţi nu au de loc mecanisme specifice pentru executarea hotărârilor instanţelorpronunţate împotriva autorităţilor publice, şi nici sisteme de monitorizare a executării; 11 state au unmecanism specific pentru executarea hotărârilor instanţelor pronunţate împotriva autorităţilor publice şi deasemenea au un sistem de monitorizare a executării; 19 state sau entităţi nu au un mecanism specific pentruexecutarea hotărârilor instanţelor pronunţate împotriva autorităţilor publice, dar au un sistem de monitorizarea executării; 5 state au un mecanism specific pentru executarea hotărârilor instanţelor pronunţate împotrivaautorităţilor publice, dar nu dispun de nici un sistem de monitorizare a executării.Figura 13.16 Mecanisme specifice pentru executarea hotărârilor instanţelor pronunţate împotrivaautorităţilor publice şi sisteme de monitorizare a executării (Q181 şi Q182)ISLFINNORSWERUSUK : SCOESTUK:NIRIRLDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIESVKAUTHUNSVNHRVROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTAndora: Nu - Nu. Monaco şi San Marino: Nu - Da. Malta: Da - Nu.CYPNotificarea cadrului de timpEste greu să determinăm un cadru previzibil de timp pentru executarea deciziilor, deoarece, într-un număr destate sau entităţi, executarea depinde nu doar de măsurile luate de creditor, ci şi de solvabilitatea debitorului.Totuşi, cadrul de timp pentru notificare, care depinde de asemenea de forma sa procedurală, poate fi abordatîntr-un mod concret fie printr-un agent de executare sau într-o formă simplificată prin scrisoare recomandată.Deci cadrul de timp depinde fie de diligenţa agentului de executare sau de funcţionarea mai mult sau mai puţinadecvată a serviciilor poştale. Fiecare stat sau entitate într-o asemenea situaţie apreciază un cadru mediu detimp ca indicator al eficienţei.331

Tabelul 13.17 Cadrul de timp pentru notificarea unei hotărâri a instanţei asupra recuperării uneidatorii unei persoane care locuieşte în oraşul unde instanţa îşi are sediul (Q186)Între 1 şi 5 zile-15 State/entităţi -Între 6 şi 10 zile-14 State/entităţi -Între 11 şi 30 zile- 8 State/entităţi -Peste 30 de zile- 0 State/entităţi -Armenia Albania Republica CehăAustria Andora IslandaAzerbaidjan Bulgaria IrlandaBosnia şi Herţegovina Croaţia OlandaDanemarca Cipru SerbiaGeorgia Finlanda SlovaciaGermania Grecia SpaniaLuxemburgMaltaMonacoNorvegiaSuediaElveţiaTurciaMB-Anglia şi Ţara GalilorUngariaLetoniaLituaniaMoldovaMuntenegruRomâniaSan MarinoMB-ScoţiaPeste jumătate din state sau entităţi (29) au declarat că este necesar să notifice persoana într-un cadru detimp de între 1 şi 10 zile. Pentru prima dată de când se colectează aceste date, nu este nici un stat care săaibă nevoie de mai mult de 30 zile pentru a notifica hotărârea persoanei în cauză. Comparat cu aniiprecedenţi (datele din 2004, 2006 şi 2008), câteva state au redus acest cadru de timp: Bulgaria, Croaţia,Republica Cehă, Georgia, Grecia, Suedia şi Republica Moldova. Alte state au declarat creşterea cadruluilor de timp : Islanda şi Serbia.Costurile de aplicareÎn alte materii decât cele penale, depinde în general de creditor să aprecieze oportunitatea aplicării uneihotărâri legat de costurile de executare. Din 48 de state sau entităţi, 5 au răspuns că utilizatorii nu pot stabilicare vor fi onorariile agenţilor de executare (Albania, Andora, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi SanMarino).Tabelul 13.18 Onorariile de aplicare legii (Q174, Q175 şi Q176)State/entităţiAlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaTransparenţa onorariilor deOnorariile de executareexecutare pentrupot fi negociate liberutilizatorii instanţelorNAOnorariile de executaresunt reglementateprin lege332

UngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaTOTAL 42 2 43ComentariuFederaţia Rusă: Executorii judecătoreşti nu primesc nici un onorariu pentru executarea de la utilizatorii instanţelor, eiprimesc salarii lunare ca angajaţi ai unor instituţii publice.Costurile de executare constau din cheltuielile de executare stricto sensu (costul procedurilor) şi din onorariulagentului de executare, care poate depinde – când există – de rezultatul obţinut. la întrebările 174 şi 175,statele şi entităţile au fost invitate să indice dacă onorariile erau reglementate de lege sau negociate liberîntre agentul de executare şi creditor. în marea majoritate a statelor sau entităţilor (43), costurile proceduralesunt strict reglementate de stat. Olanda şi MB-Anglia şi Ţara Galilor au fost singurele care au indicat căonorariile sunt negociate liber, dar chiar şi în aceste circumstanţe, este în realitate o situaţie intermediară:costurile de aplicare sunt în esenţă reglementate de lege; totuşi, ele pot de asemenea să fie negociate.Această chestiune este foarte importantă, deoarece, fie că sunt în sisteme private sau mixte, agenţii deexecutare sunt plătiţi parţial sau total prin onorarii de aplicare legii, sau prin bonificaţii care rezultă dinacestea. Trebuie reţinut în plus că atunci când onorariile sunt negociate liber, acest lucru ar trebui să seaplice numai creditorului: onorariile debitorilor ar trebui stabilite prin lege.Când costurile procedurale sunt reglementate de stat, acest lucru permite o supraveghere relevantă acostului acţiunii, dar nu permite să i se verifice expeditivitatea. Aşadar vine adesea cu posibilitatea de adepune o plângere împotriva agentului de executare şi/sau de a permite judecătorului de a decide asupraplăţii costurilor nejustificate de către agentul de executare.13.2 Executarea hotărârilor instanţelor în materie penalăCEPEJ a exclus în mod deliberat sistemul de penitenciare din evaluarea sa a sistemelor judiciare, deoareceacesta este abordat de alte organisme ale Consiliului Europei (de exemplu, Comitetul European pentruPrevenirea Torturii – CPT, Consiliul pentru Cooperare Penologică – PC-CP 47 ). Ca urmare acest capitol selimitează la câteva date direct legate de funcţionarea instanţelor.47 AEBI M.F., DELGRANDE N., Consiliul Europei - Statistici Penale Anuale SPACE I: Studiu 2009. 111 p.,Consiliul Europei, 2011.333

Executarea hotărârilor în materie penală este, în aproape toate statele membre, în mâinile unei structuripublice. Totuşi, există mari disparităţi în cadrul autorităţilor competente.În 24 de state, executarea este încredinţată unui judecător specific însărcinat cu executarea hotărârilor înmaterie penală. Alte organisme pot interveni: procurorii (Albania, Franţa, Germania, Grecia, Italia,Lituania, Luxemburg, Monaco, Olanda şi Turcia), serviciile penitenciarelor şi de probaţiune (25 state),poliţia (Cipru, Irlanda, Letonia, Muntenegru, Norvegia, Suedia), părţile (Franţa) sau entităţi specializatede la Ministerul Justiţiei (Finlanda).Tabelul 13.19 Autoritatea însărcinată cu executarea pentru hotărârile în materie penală (Q189)State/entităţi Judecător ProcurorAlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaServiciipenitenciare şi deprobaţiuneAltă autoritate334

MB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaTOTAL 24 10 25 17Ar trebui remarcat că numai 9 state sau entităţi au efectuat studii asupra colectării efective a amenzilor. Întoate aceste state, amenzile sunt impuse de o jurisdicţie penală: Azerbaidjan, Franţa, Georgia, Irlanda,Luxemburg, Olanda, Polonia, MB-Anglia şi Ţara Galilor şi MB-Scoţia. În statele unde amenzile nu suntimpuse de un judecător, nu există studii de loc asupra acestui subiect. În general, aceste studii sunt indexateanual. Georgia, MB-Anglia, Ţara Galilor şi MB-Scoţia au raportat o rată de recuperare între 80% şi 100%(foarte mare) în timp ce Azerbaidjan, Franţa, Irlanda, Luxemburg, Olanda şi Polonia au raportat o rată derecuperare între 50% şi 79% (moderată). Nici o ţară nu a raportat o rată joasă (sub 50%).Tabelul 13.20 Ratele de recuperare a amenzilor decise sau nu de o instanţă penală evaluate de studii(Q190, Q191)State/entităţiAlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorRatele derecuperare aleamenzilor suntdecise de o instanţăpenală80-100% 50-79% Sub 50% Nu sunt estimate335

MB-Irlanda de NordMB-ScoţiaTOTAL 16 3 6 o 1513.3 Tendinţe şi concluziiOrganizarea profesiunii, eficienţa serviciilor de executare şi eficienţa măsurilor de executare contribuie cutoate la executarea efectivă a hotărârilor instanţelor. Având în vedere Articolul 6 din Convenţia Europeană aDrepturilor Omului, acesta este un indicator relevant al unei administrări corecte a justiţiei.Din 2004, numărul global al agenţilor de executare a continuat să crească.Statutul agenţilor de executare variază foarte mult în diferitele state membre sau entităţi. Judecătorii pot jucaun rol în procedura de aplicare a legii, dar în majoritatea cazurilor rolul lor se limitează la supraveghereaacestor proceduri. Totuşi, o tendinţă clară se poate observa din 2006: proporţia de ţări care folosesc numaiagenţi de executare de stat descreşte în timp ce proporţia de ţări care folosesc numai agenţi privaţi deexecutare– sau cel puţin un amestec de statute – creşte constant.Este esenţial ca agenţilor de executare să le fie oferită o formare fiabilă şi adecvată. Ca urmare, se poateobserva că proporţia de ţări unde există o formare specifică iniţială (spre deosebire de “formarea la locul demuncă” acordată agenţilor deja în funcţiune) a crescut din 2008. Examenele de admitere şi formarea iniţialăîn domeniul executării devin clar Standarde europene. Acestea ar trebui să fie subliniate ca esenţiale pentrua asigura agenţilor de executare calificări adecvate pentru aplicarea procedurilor de executare în modeficient şi rezonabil, protejând în acelaşi timp drepturile fundamentale şi libertăţile individuale.În Europa, variaţia între 2008 şi 2010 arată clar că tendinţa este de a adopta standarde de calitate pentruexecutare în cadrul statelor membre.Ca urmare este coerent să se aplice un control al acestor activităţi nu numai congruenţei procedurilorefectuate conform legii, ci şi oportunităţii acţiunilor întreprinse de agentul de executare. În acest scop,CEPEJ a publicat Standardele Europene de executare 48 acum recunoscute ca referinţă de către practicieni.Capitolul 14. NotariiNotarul este un funcţionar juridic căruia i-a fost încredinţată de către autoritatea publică protejarea libertăţiiconsimţământului şi protecţia of intereselor legitime ale indivizilor. Semnătura notarului conferă actelorjuridice caracterul autenticităţii. Mai mult, notarii au îndatoriri care depăşesc simpla autentificare a actelor şi,într-adevăr, adesea consiliază cetăţenii cu privire la diferitele posibilităţi disponibile legate de adoptareaactelor şi consecinţele juridice derivate din acestea.În calitate de garant al securităţii juridice, notarul are un rol important contribuind la limitarea litigiilor întrepărţi. în această calitate, el/ea este un actor major al justiţiei preventive. Sub acest aspect CEPEJ a abordataceastă profesie, conştient că notarii, în funcţie de fiecare stat sau entitate, pot interveni în alte domenii, cumsunt cele social sau economic.Un notar este în general însărcinat cu primirea actelor, certificând semnături şi declaraţii, dovedind,asigurându-se că documentele respectă legea ţării şi, în unele state sau entităţi, emit citaţii sau executăhotărârile instanţelor.14.1 Statutul, numărul şi funcţiileBirourile notariale sunt larg răspândite în statele membre. Dintre cele 47 de state sau entităţi respondente,numai Serbia a raportat că această funcţie nu constituia o profesiune separată în cadrul sistemului săujuridic.În majoritatea statelor sau entităţilor (26), notarii sunt profesionişti privaţi. În cea mai mare parte ei suntcontrolaţi de autorităţile publice (23), ceea ce presupune că exercită o practică independentă, deşi suntsupravegheaţi de o autoritate publică, dar se poate de asemenea să nu existe un control din parteaautorităţilor publice, cum este în Suedia, MB-Anglia şi Ţara Galilor şi MB-Irlanda de Nord. Cel de-al doileastatut mai comun al notarilor (11 state sau entităţi) este cel public. 5 state (Azerbaidjan, Portugalia,Federaţia Rusă, Elveţia şi Ucraina) au declarat că notarii se conduc printr-un amestec de statute. În48 CEPEJ, Directive pentru o mai bună implementare a Recomandării existente a Consiliului Europei cu privire laexecutare, CEPEJ(2009)11REV2.336

Danemarca, funcţia de notar este o funcţie integrată în instanţele orăşeneşti. În Grecia şi Slovacia, notariisunt numiţi direct de Ministerul Justiţiei. În Federaţia Rusă, există notari angajaţi în birourile notariale publiceşi practicieni privaţi. În Polonia, notarii se pot compara mai degrabă cu funcţionarii publici.Tabelul 14.1 Statutul notarilor (Q193)1=> Lucrător privatsubordonatautorităţilor publice(23 State/entităţi)2=> Private fără controldin partea autorităţilorpublice(3 state/entităţi)2=> Public(11 state/entităţi)3=> Altele(4 state/entităţi)4=>Amestec de statute(5 state/entităţi)Albania Suedia Andora Bulgaria Azerbaidjan SerbiaArmenia MB-Anglia şi Ţara Galilor Belgia Danemarca PortugaliaAustria MB-Irlanda de Nord Finlanda Polonia Federaţia RusăBosnia şi Herţegovina Germania Spania ElveţiaCroaţia Grecia UcrainaCipruIslandaRepublica CehăLetoniaEstoniaLuxemburgFranţaMaltaGeorgiaNorvegiaUngariaTurciaIrlandaItaliaLituaniaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaRomâniaSan MarinoSlovaciaSloveniaFRI Macedonia5=> Notarii nu există(1 stat)Tabelul 14.2 Statutul şi numărul notarilor în 2008 şi 2010 (Q193). Evoluţia între 2008 şi 2010 (in %)State/entităţi Privat Profesionist privatsub control publicPublic Altele Număr total{suma calculată2008-2010(%)2008 2010 2008 2010 2008 2010 2008 2010 2008 2010Albania 319 320 319 320 0,3%Andora 4 NA 4 NAArmenia 73 79 73 79 8,2%Austria 490 491 490 491 0,2%Azerbaidjan 3 149 149 149 152 2,0%Belgia 1235 1231 1235 1231 -0,3%Bosnia şi Herţegovina 159 173 159 173 8,8%Bulgaria 605 647 605 647 6,9%Croaţia 308 308 308 308 0,0%Cipru NA NA NA NARepublica Cehă 451 450 451 450 -0,2%Danemarca NA NA NA NA NAEstonia 100 97 100 97 -3,0%Finlanda NA 136 NA 136Franţa 8 856 9147 8856 9147 3,3%Georgia 224 207 224 207 -7,6%Germania 7934 7934Grecia NA NA NA NAUngaria 314 315 314 315 0,3%Islanda 24 NA 24 NAIrlanda 162 196 162 196 21,0%Italia 4750 NA NA 4750Letonia 125 125 125 125 0,0%Lituania 267 264 267 264 -1,1%Luxemburg 36 36 36 36 0,0%Malta NA NA NAMoldova 276 282 282 276 -2,1%Monaco 3 3 3 3 0,0%Muntenegru 34 NA 34Olanda 3 662 3347 3662 3347 -8,6%Norvegia 76 68 76 68 -10,5%Polonia 1871 2188 1871 2188 16,9%Portugalia 410 381 22 65 432 446 3,2%România 2119 2191 2119 2191 3,4%Federaţia Rusă NA 7357 NA 55 NA 7412San Marino 114 NA 114Serbia NAP NAP337

Slovacia 325 335 325 335 3,1%Slovenia 98 93 98 93 -5,1%Spania 3 212 2986 3212 2986 -7,0%Suedia 127 156 156 127 -18,6%Elveţia 1133 1952 604 670 280 2017 2622 30,0%FRI Macedonia 143 171 143 171 19,6%Turcia 1578 1694 1578 1694 7,4%Ucraina 5466 1368 NA 6834MB-Anglia şi Ţara Galilor 845 830 830 845 1,8%MB-Irlanda de Nord NA NAMB-Scoţia NA NA NAMediu 2,3%Median 0,3%Maximum 30,0%Minimum -18,6%ComentariiAustria: Notarul de drept civil din Austria este numit de Ministerul Federal al Justiţiei; lui/ei i se încredinţează funcţiioficiale dar practică în cadrul unei profesiuni liberale.Belgia: candidaţii nu sunt incluşi în calcul.Bulgaria: există 647 posturi deschise de notar, dar 619 sunt efectiv ocupate.Republica Cehă: numărul de notari este limitat printr-un sistem numerus clausus.Germania: la data de 1 ianuarie 2011.Olanda: categoria de “notari juniori”, care cuprinde 1899 de persoane, a fost exclusă din datele finale.Norvegia: calculul numărului de notari publici a luat de asemenea în considerare 66 instanţe districtuale, Şeful Poliţieidin regiunea Finnmark de Est şi Biroul Guvernatorului Districtual din Svalbard. Totuşi, Ambasadele Norvegiene sauConsulatele din străinătate şi unele funcţii publice cu autoritate limitată de tip notarial nu au fost incluse.Elveţia: în multe cantoane este posibil să se cumuleze profesiunile de notari şi de avocat. Datele sunt disponibile numaide la 23 de cantoane.Federaţia Rusă: La data de 1 ianuarie 2009.Evoluţia numărului total de notarii între 2008 şi 2010 este stabilă (3,7%) şi multe state şi entităţi seîncadrează între limitele de -5% şi +5%. În 20 state sau entităţi, numărul total a crescut, dar a descrescut în12 dintre ele. O creştere semnificativă (mai mult de 10%) se poate observa în Irlanda, Elveţia şi "fostaRepublică Iugoslavă Macedonia", şi o scădere semnificativă (mai mult de -10%) se poate observa înNorvegia şi Suedia. Toate statele şi entităţile unde numărul total a descrescut sunt state din Europa de Estsau Nord. Procentul de schimbare din Elveţia are trebui luat în considerare cu atenţie deoarece, în 2008 şi2010, s-au luat în calcul numere diferite de cantoane pentru calculul numărului de notari.Figura 14.3 Numărul notarilor la 1000 000 locuitori în 2010 (Q193)Notă: San Marino nu este inclus în această cifră. Număr mic de date iniţiale legat de numărul de notari faţă de populaţiedă un raport prea mare (343.9).338

În medie, în statele sau entităţile respondente, se pot număra 7,3 notari la 100.000 în 2010.Având în vedere diversitatea ca statut şi rol a notarilor în Europa, nu ar fi relevant să facem comparaţii întrestatele membre. De exemplu, numărul foarte mare de notari din Elveţia se datorează faptului că avocaţii potcumula în multe cantoane funcţiile lor cu aceea de notar. Mai mult, nu este posibil să se stabilească ocorelaţie între statut (Figura 14.1) şi numărul de notari practicanţi.Tabelul 14.4 Funcţiile notarilor – numărul de state / entităţi (Q194)State/entităţi Procedură civilă Consiliere juridică Autentificare acteAltelelegale şi certificateAlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugalRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de Nord339

TOTAL 21 24 44 28Ca şi în alte sectoare, funcţiile notarilor variază considerabil în funcţie de diferitele state sau entităţi.Evident, principala îndatorire pe care o au notarii este autentificarea actelor juridice (aproape în toate stateleeuropene).Există doar câteva state şi entităţi care au declarat că datoria notarului se limitează la autentificarea actelorjuridice (Danemarca, Grecia).În peste jumătate din state sau entităţi (24), notarii pot de asemenea oferi consiliere juridică. 21 de state sauentităţi încredinţează notarilor îndeplinirea de îndatoriri în cadrul procedurii civile. 28 dintre statele sauentităţile respondente de asemenea au declarat că şi “altele” funcţii sunt îndeplinite de notari. De exemplu,notarii adesea pot primi bani şi alte obiecte spre păstrare, spre a fi predate unor terţe persoane (Croaţia,Estonia, Republica Moldova, Muntenegru, Federaţia Rusă, Slovenia, "fosta Republică IugoslavăMacedonia", Turcia) sau în comodat (Letonia). În câteva state sau entităţi, ei pot procesa reclamaţiileprivind facturile, cecurile sau biletele la ordin (Finlanda, Republica Moldova, Norvegia, România,Ucraina). În alte state sau entităţi, notarii pot fi executori testamentari, administratori de patrimonii(Bulgaria, Franţa) sau administratori judiciari în proceduri de falimente şi concordate (Republica Cehă). Eiasigură diferite servicii în cadrul tranzacţiilor imobiliare şi afacerilor corporaţiilor (Albania, Austria, Croaţia,Franţa, Germania, Olanda) şi efectuează diferite activităţi comerciale (Elveţia). Ei mai pot de asemenea fiînsărcinaţi cu autentificarea sau contractarea de căsătorii sau parteneriate civile (Franţa, Ungaria, Olanda)şi divorţ (Estonia, Letonia). În Belgia şi Bosnia şi Herţegovina, notarii au monopol pe organizarea devânzări publice de proprietăţi, închirieri şi ipoteci. În Estonia, notarii sunt însărcinaţi cu emiterea de apostile.Notarul public care lucrează într-un birou de registru local se ocupă cu notarizarea, printre altele, asemnăturilor, copiilor de certificate şi de autentificarea de curriculum vitae, a stărilor de fapt (Finlanda,Polonia, Portugalia, Spania şi Suedia). În plus se ocupă de deschiderea şi închiderea casetelor din seifuriprecum şi de monitorizarea loteriilor. Uneori pot şi să împartă preţurile de vânzare în aplicarea procedurilorjudiciare (Bosnia şi Herţegovina) sau pot fi însărcinaţi cu medierea şi arbitrajul (Slovacia).În unele ţări, notarii joacă un rol major în e-guvernare. Ei pot avea chiar o poziţie de frunte în domeniularhivelor electronice în ţări unde instrumentele autentice pot fi emise pe cale electronică (Austria).14.2 Supravegherea profesiunii de notarControlul şi supravegherea notarilor este adesea împărţit între mai multe organe. Una din principaleleautorităţi care supraveghează şi controlează notarii în statele europene este Ministerul Justiţiei (în 31 statesau entităţi). În peste jumătate din state sau entităţi (24), acest rol le este încredinţat unor organismeprofesionale. În o treime dintre state (15), supravegherea este încredinţată judecătorilor. Rolul procurorilor şi“altor autorităţi” în supraveghere este relativ limitat comparat cu alte autorităţi menţionate mai sus.Unele state au menţionat că supravegherea şi controlul sunt realizate în mod regulat şi uneori în baza uneiplângeri. În MB-Irlanda de Nord (unde notarii sunt profesionişti privaţi care nu se află sub controlulautorităţilor publice), nici unei autorităţi nu îi este încredinţată supravegherea şi controlul notarilor. În Cipruacesta este rolul Ministrului de Interne.Tabelul 14.5 Autoritatea căreia îi sunt încredinţate supravegherea şi controlul notarilor în 2010 (Q196)State/entităţiAndoraOrganprofesionalJudecătorMinisterulJustiţieiProcurorAlteleArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaInstanţaCipruRepublica CehăDanemarcaMinisterul de InternePreşedintele instanţei competenteEstonia340

FinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaMinisterul de InterneCancelarul de JustiţieAvocatul Poporului de pe lângă parlamentProcurorul şef de pe lângă Tribunalul dePrimă InstanţăPreşedintele tribunalului districtualLuxemburgAdministraţia Registrului şi ControluluiMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de Nordlegalităţii actelor formaleComisia de monitorizare a birourilornotarialeComisia disciplinarăBureau Financieel ToezichtConsiliu Administrativ DistrictualPreşedintele Tribunalului ecleziastic de laArhiepiscopia din Canterbury(Master of the Court of Faculties of theArchbishop of Canterbury)TOTAL 24 15 31 6 13ComentariiFinlanda: notarii publici se află în chestiuni generice sub administrarea Ministerului de Interne dar în chestiuni juridicesub cea a Ministerului Justiţiei. Autorităţile sunt de asemenea supravegheate de Cancelarul Justiţiei şi de AvocatulPoporului de la Parlament.Germania: Supravegherea notarilor este efectuată de Administraţiile justiţiei din landuri şi de preşedinţii de instanţe de laÎnaltele Tribunalele Regionale şi Tribunalele Regionale care le raportează acestora.Grecia: Ministerul Justiţiei (mai ales în probleme legate de examene, numiri, transfer şi pensionare a notarilor) şiProcurorul Şef de pe lângă Judecătoria (Tribunalul de Primă Instanţă) (pentru proceduri disciplinare).Irlanda: Notarii Publici sunt numiţi de Şeful Curţii Supreme de Justiţie.Luxemburg: Administrarea Înregistrărilor şi Domeniilor este însărcinată cu tragerea formală la răspundere a notarilorpentru acţiunile lor.Olanda: “Financieel Toezicht Bureau” (=Biroul de Supraveghere Financiară), o comisie disciplinară, verifică şiinvestighează situaţia financiară şi administrarea birourilor notariale.MB-Anglia şi Ţara Galilor: Faculty Office (=Cancelaria) în numele Arhiepiscopului de Canterbury se ocupă deadmiterea şi de reglementarea profesiunii de notar.341

14.3 Tendinţe şi concluziiBirourile notariale sunt larg răspândite în statele membre deşi funcţiile notarilor variază considerabil îndiferitele state sau entităţi.Notarii ar putea avea un statut public, dar tendinţa europeană este tot mai mult în direcţia unui statut privat,fie printr-un amestec de statute (unde statutul privat şi cel public coexistă), sau cel mai adesea prinprofesionişti privaţi sub controlul autorităţilor publice.Evoluţia numărului total de notari, între 2008 şi 2010, este stabilă în Europa. Se poate nota că toate stateleşi entităţile unde numărul de notari a scăzut sunt state din Europa de Est sau de Nord.Se pare că nu există nici o legătură directă între numărul de notari şi statutul notarilor (privat/public).Controlul şi supravegherea notarilor sunt adesea împărţite între mai multe organe. Printre aceste organe,una din principalele autorităţi care supraveghează şi controlează notarii din statele europene este MinisterulJustiţiei.În multe state, profesia de notari se află în avangarda serviciilor de procesare electronică (Albania, Austria,Republica Cehă, Lituania, Republica Moldova, Slovenia).Capitolul 15. Experţii judiciariConsiderând importanţa experţilor judiciari în multe cazuri, CEPEJ a decis să prezinte acest subiect într-uncapitol separat. Rolul experţilor contribuie la ameliorarea eficienţei judiciare oferind judecătorilor răspunsuriclare şi argumentate asupra problemelor specifice şi complexe cu care se confruntă.Nu există nici vreun consens, nici Standarde Europene legat de cea anume este un expert judiciar. Esteadevărat că în 1959 Convenţia Europeană cu privire la asistenţa reciprocă în materie penală s-a ocupat cuaceste chestiuni (cum sunt cererile rogatorii pentru examinarea experţilor, citarea experţilor) dar aceastăparte a documentului este scurtă şi se limitează la materia penală.15.1 Diferitele feluri de experţi judiciariExistă diferite feluri de experţi judiciari în statele membre ale Consiliului Europei, şi anume: Experţi tehnici: care îşi pun cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice asupra unor probleme de fapt ladispoziţie instanţei. Experţi martori: cei cărora li se cere de către părţi să vină cu expertiza lor în sprijinul argumentaţieilor. Experţi judiciari: cei care pot fi consultai de judecător în chestiuni juridice specifice sau li se cere săasiste judecătorul în efectuarea muncii judiciare (dar care nu iau parte la hotărâre).Misiunile experţilor judiciari pot diferi. Unele ţări, cum este Federaţia Rusă, de asemenea fac distincţie întreexperţi (experţii efectuează “expertize” şi redactează “rapoarte de expertiză”) şi specialişti (specialiştii asistăla efectuarea activităţilor procedurale şi oferă consultări scrise sau orale).Tabelul 15.1 Misiunea experţilor în procedurile judiciare (Q202)State/entităţi"Martori Experţi ", cărora lise cere de către părţi să-şiaducă expertiza în sprijinulargumentaţiei lor"Experţi tehnici", care îşipun cunoştinţele ştiinţificeşi tehnice asupra unorprobleme în fapt ladispoziţia instanţei"Experţi juridici", care pot ficonsultaţi de judecător înprobleme juridice specificesau li se poate cere să asistejudecătorul în pregătireaactivităţii judiciare (dar nuiau parte la decizie)Albania 1790AndoraArmeniaAustria 8998AzerbaidjanBelgiaBosnia şi Herţegovina 1303342

BulgariaCroaţia 3429CipruRepublica Cehă 10161DanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngaria 516IslandaIrlandaItaliaLetonia 272Lituania 355Luxemburg 1348MaltaMoldova 299MonacoMuntenegru 520Olanda 195NorvegiaPoloniaPortugaliaRomânia 4587Federaţia RusăSan MarinoSerbia 5351Slovacia 2802Slovenia 1600SpaniaSuediaElveţiaFRI Macedonia 2126Turcia 133508Ucraina 7328MB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordTOTAL 31 46 8ComentariuElveţia: experţii tehnici sunt folosiţi în toate cele 26 de cantoane dar experţii martori sunt folosiţi numai în 6 cantoane şiexperţii judiciari numai în 3.În majoritatea statelor sau entităţilor există cel puţin are 2 tipuri de experţi judiciari: experţi tehnici şi experţimartori. MB-Irlanda de Nord cunoaşte numai experţii martori. Numai 2 state (Liechtenstein şi MB-Scoţia)au declarat că nu folosesc nici un fel de experţi judiciari.Expertiza tehnică este forma de expertiză care este folosită de cel mai mare număr de state sau entităţieuropene (46 state sau entităţi). Numai 3 state sau entităţi nu folosesc acest fel de expertiză: Liechtenstein,MB-Irlanda de Nord şi MB-Scoţia. Expertiza prin experţii martori (32 state sau entităţi) este o categoriecare pare a fi mai dezvoltată în sistemele de drept comun şi în Europa de Nord. Expertiza judiciară (8 state)se foloseşte în Estonia, Germania, Irlanda, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia şi Federaţia Rusă.15.2 Selectarea experţilor judiciariAcest capitol se referă la experţii judiciari, ceea ce înseamnă experţii autorizaţi sau acreditaţi de o instanţăsau de o altă autoritate spre a-şi prezenta expertiza în administrarea justiţiei.343

Tabelul 15.2 Selectarea experţilor judiciari de instanţe (Q 207)AlbaniaAndoraState/entităţiArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLiechtensteinLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaRecrutareaRecrutareaşi/sau numirea şi/sau numirea deîn funcţie de către instanţă către instanţă pe bazăpe un termen specific ad hoc, conformnevoilor specifice aleunorproceduri dateSelecţia nu este făcută deinstanţăUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaTOTAL 10 32 12Experţii judiciari pot fi recrutaţi şi/sau numiţi de o instanţă. Numai 12 state sau entităţi nu consideră căinstanţele trebuie să fie responsabile cu selectarea experţilor judiciari. Când experţii nu sunt recrutaţi şi/saunumiţi de instanţă, selectarea lor este realizată de cele mai multe ori de Ministerul Justiţiei direct sau prin344

unul din componentele sale (Azerbaidjan, Ungaria, România, Serbia, Slovenia). Dar pot fi de asemeneaselectaţi direct de părţi (Danemarca, Irlanda, MB-Anglia şi Ţara Galilor) sau chiar în alte moduri, cum esteBiroul Naţional de Expertiză Judiciară sau persoane juridice private autorizate (Georgia). De exemplu, înRomânia, calitatea de expert tehnic judiciar se dobândeşte pe baza unui examen/interviu, organizat deMinisterul Justiţiei. Persoana care dobândeşte această capacitate este înregistrată într-un tabel nominal,redactat pe specialităţi şi judeţe, de Biroul Central pentru Expertize Tehnice Judiciare din cadrul MinisteruluiJustiţiei. Birourile locale pentru expertiză judiciară tehnică şi contabilă din cadrul instanţelor judiciarecomunică instanţelor, organelor de urmărire penală şi altor organisme cu atribuţii jurisdicţionale listaexperţilor şi specialiştilor care pot efectua expertiză judiciară.Când experţii sunt recrutaţi şi/sau numiţi de o instanţă (34 state sau entităţi), acest lucru poate fi într-o funcţiepe termen lung (10) – de exemplu, ei pot fi pot fi înregistraţi pe o listă de pe care judecătorul poate alegeexperţii pentru anumite proceduri – sau de la caz la caz, în funcţie de nevoile specifice ale unei anumiteproceduri (12).Există numai câteva state sau entităţi unde experţii sunt selectaţi exclusiv pentru un anumit mandat înfuncţie. Olanda poate fi citată ca un exemplu, acolo instanţele joacă un rol în numire (dar nu în recrutare).Trebuie observat că numirea poate fi atunci făcută de instanţă dar şi de procuror.Experţii sunt mai ales selectaţi pe bază ad hoc, în funcţie de nevoile specifice ale unor proceduri date. Apoi,instanţele îi selectează de pe o listă oficială prezentată de Ministerul Justiţiei (Bosnia şi Herţegovina,Luxemburg, Slovacia, Suedia) sau de pe o listă persoane recunoscute pentru competenţa lor (Portugalia),uneori cu acordul părţilor (Luxemburg, Portugalia). Se mai poate întâmpla de asemenea ca hotărâreajudecătorului doar să identifice o instituţie de expertiză, care va decide ea însăşi care este angajatul cel m aidisponibil şi calificat spre a corespunde (Republica Moldova). Uneori, instanţa se presupune că va alege depreferinţă în lista prezentată de Minister dar poate de asemenea selecta şi numi un expert ad hoc în situaţiacă nu există nici un expert pe listă pentru domeniul dorit de activitate sau expertul înregistrat nu poateacţiona (Slovacia). De exemplu, în Finlanda, instanţa va obţine o declaraţie legat de această chestiune dela o agenţie, un funcţionar public sau o altă persoană în domeniu, care este cunoscută ca fiind onestă şicompetentă. Înainte să fie numit un expert martor, părţile vor fi audiate asupra acestui subiect. ÎnMuntenegru, experţii sunt selectaţi de o Comisie stabilită de Preşedintele Curţii Supreme şi care estecompusă din cinci membri (doi judecători, doi reprezentanţi ai Asociaţiei Experţilor Judiciari, unul de laMinisterul Justiţiei). În Federaţia Rusă, judecătorii numesc experţi individuali şi specialişti sau aleg instituţiiexperte în funcţie de opiniile părţilor. În Elveţia, există un singur canton unde experţii nu sunt numiţi deinstanţă într-o cauză ad hoc, ci pe un termen anume.In unele state sau entităţi, autoritatea responsabilă pentru selectarea experţilor depinde de materie, oricareeste misiunea expertului (Estonia).Merită de asemenea să menţionăm că în câteva state sau entităţi, nu numai persoane fizice ci şi persoanejuridice pot fi înregistrate ca experţi (Franţa, Slovacia, Spania, Turcia).15.3 Numărul de experţi judiciari (experţi tehnici)Acest capitol se referă numai la experţii tehnici. În acest tip de expertiză, expertul îşi pune cunoştinţeleştiinţifice şi tehnice legat de chestiunile în cauză la dispoziţia instanţei.Figura 15.3 Numărul de experţi judiciari (experţi tehnici) la 1000 locuitori în 2010 (Q205)345

ComentariiRepublica Cehă: La data de 30 noiembrie 2011.Norvegia: numărul include experţii tehnici şi alţi experţi. Nu există date disponibile referitoare numai la experţii tehnici.46 de ţări au declarat că folosesc experţi tehnici, dar numai 20 dintre ele au putut prezenta numărul deexperţi folosit în 2010. În 7 state această chestiune a fost considerată ca inaplicabilă. Printre celelalte 19state, lipsa datelor ar putea fi explicată mai ales prin modul de selectare a experţilor judiciari: în 6 din ele,selectarea nu este efectuată de instanţe (Azerbaidjan, Cipru, Danemarca, Georgia, Ungaria, MB-Angliaşi Ţara Galilor) şi în 10 altele, experţii sunt numiţi de instanţe dar exclusiv pe bază ad hoc, luând înconsideraţie nevoile specifice într-o procedură dată (Andora, Bulgaria, Germania, Grecia, Islanda, Italia,Monaco, Portugalia, Federaţia Rusă, Spania). Ca urmare colectarea datelor pare să fie mai complicată.Figura 15.4 Numărul de experţi judiciari (experţi tehnici) pe judecător în 2010 (Q46, Q205)15.4 Calitatea experţilor judiciari şi protecţia titlului şi a funcţiei de expert judiciarPentru prima dată, un studiu comparativ al Consiliului Europei a luat în considerare nu numai prevederileobligatorii privind exercitarea funcţiei experţilor judiciari ci şi protecţia titlului şi a funcţiei de expert judiciar.346

15.4.1 Prevederile obligatorii privind exercitarea funcţiei de expert judiciarFigura 15.5 Prevederile obligatorii privind exercitarea funcţiei de expert judiciar în 2010 (Q206)ISLFINNORSWERUSUK : SCOESTIRLUK:NIRDNKLTULVAUK : ENG&WALBELNLDDEUPOLBLRLUXCZEUKRFRACHELIEAUTSVNHRVSVKHUNROUMDAPRTESPANDMCOITASMRBIHSRBMNEMKDALBBGRGEOARMAZEGRCTURMLTCYP36 state sau entităţi au indicat prevederile obligatorii privind calitatea experţilor judiciari. Adesea, acestecerinţe sunt acoperite de lege (Albania, Georgia, Germania, Grecia, Islanda, Lituania, Muntenegru,Olanda, Norvegia, Portugalia, România, Federaţia Rusă, Slovacia, Spania, “fosta Republică IugoslavăMacedonia”, Turcia).De cele mai multe ori, prevederile obligatorii specifică limitele de timp (Albania, Austria, Bosnia şiHerţegovina, Bulgaria, Finlanda, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Muntenegru, Olanda,Norvegia, Portugalia, Serbia, Slovenia, Spania, “fosta Republică Iugoslavă Macedonia”, MB-Anglia şiŢara Galilor). Totuşi, nu acesta este cazul în fiecare ţară; în Federaţia Rusă, limitele de timp pentruexaminările experţilor sunt stabilite de judecători şi nu există prevederi obligatorii în lege în această privinţă;nici în Ucraina nu există prevederi obligatorii în această chestiune.Legat de limitele de timp, o flexibilitate mai mare sau mai mică poate fi asociată cu exercitarea funcţiei deexpert judiciar. Există trei opţiuni principale:- limita de timp poate fi stabilită de lege cu un prag maxim: în Albania, limitele maxime de timpvariază între 16 zile şi 6 luni; în Italia, maximumul este de 60 zile; în Portugalia, 30 zile, în “fostaRepublică Iugoslavă Macedonia” între 45 şi 60 zile, în Turcia între 3 şi 6 luni;- limita de timp poate fi stabilită de judecător dacă legea o permite. Atunci, judecătorul decide maximul(Federaţia Rusă, Serbia, Slovacia, MB-Anglia şi Ţara Galilor);- limita de timp poate rezulta dintr-un acord permis de lege, aşa cum este în Olanda unde Comisarulşi expertul cad de acord asupra cadrului de timp.Nerespectarea unei limite de timp poate avea consecinţe financiare pentru expert (în Muntenegru, dacăexpertul nu-şi prezintă constatările şi opinia într-o limită de timp dată, el/ea poate fi pedepsit(ă) cu o amendăde până la 1.000 euro).În afară de limitele de timp, prevederile obligatorii specifică măsura în care este nevoie de un acord (înBelgia, legat de expertiza ADN), regulile privitoare la formarea continuă (Slovacia), incompatibilităţile(Finlanda, Spania), deontologia (MB-Irlanda de Nord) sau condiţiile necesare pentru a fi înregistrat caexpert (Slovacia).347

15.4.2 Protecţia titlului şi funcţiei de expert judiciarTabelul 15.6 Titlul, funcţia şi numărul de experţi judiciari în 2010 (Q203, Q204, Q205)State/entităţiEste titlul de expert judiciarprotejat?Este funcţia experţilor judiciarireglementată?AlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLiechtensteinLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaTOTAL 28 35ComentariuFederaţia Rusă: numai titlul de expert juridic public este protejat.În 28 state sau entităţi expertul judiciar are un titlu protejat; pentru a fi numit expert judiciar, se cer unele precondiţii(adesea legate de abilităţi şi comportarea morală) şi munca expertului este urmărită de autorităţi(adesea autorităţile judiciare). În unele state membre, există asociaţii ale experţilor (colegii) care pot fiplasate sub autoritatea instanţei. Experţii se ghidează pe bază de standarde în 35 state membre (vezi maisus).348

15.5 Tendinţe şi concluziiAceasta este prima dată când CEPEJ a introdus un capitol despre experţii judiciari în raportul său deevaluare. Acest capitol va fi extins în următorul raport de evaluare, pe această nouă bază.Când studiem misiunile experţilor judiciari, se poate observa că experţii tehnici sunt folosiţi aproape înfiecare stat membru şi că adesea sunt ceruţi experţii martori.Trei sferturi dintre statele membre consideră că instanţele trebuie să fie însărcinate cu procesul de selectare.Când experţii nu sunt recrutaţi şi/sau numiţi de instanţă, selectarea lor este de cele mai multe ori asiguratăde Ministerul Justiţiei sau de părţi. Când experţii sunt recrutaţi şi/sau numiţi de o instanţă, ei sunt în principalselectaţi conform nevoilor specifice ale procedurilor date. În câteva state sau entităţi, nu doar persoanelefizice ci şi persoanele juridice pot fi înregistrate ca experţi.Prevederile (legale) obligatorii există într-un mare număr de state sau entităţi când se organizează misiunileexperţilor judiciari.Capitolul 16. Interpreţii judiciariInterpreţii judiciari joacă un rol major în garantarea accesului la justiţie pentru utilizatorii instanţelor care nuînţeleg şi/sau nu vorbesc limba oficială a instanţei. Principiile procesului echitabil şi al egalităţii de arme aleCEDO includ dreptul de a înţelege şi participa active la proceduri precum şi dreptul de a fi informat asupradovezilor prezentate şi deci de a replica prin orice observaţii necesare şi de a organiza sistemul de apărare.Acest lucru este chiar mai important într-un mediu atât de bogat lingvistic cum sunt statele membre aleConsiliului Europei.Totuşi, comparaţia interpreţilor judiciari între ţări trebuie abordată cu grijă, deoarece nu există un consensîntre statele membre legat de care ar trebui să fie cerinţele aplicate interpreţilor şi traducătorilor judiciari.Numai membrele UE au stabilit standarde comune europene pentru interpretarea şi traducerea judiciară 49 ,dar Directiva nu a fost încă implementată şi se limitează la procedurile penale.16.1. Numărul de interpreţi judiciariToate statele au indicat că au interpreţi judiciari. Totuşi, numai câteva state au putut indica numărul total deinterpreţi judiciari. În 2010, Suedia a putut da numai o cifră pentru 2009 şi făcea diferenţa între interpreţiijudiciari autorizaţi şi alţi interpreţi autorizaţi. Şi Elveţia şi-a baza numărul total pe datele din numai 5cantoane (din 26).Pentru toate aceste motive, trebuie să fim foarte atenţi când facem comparaţii între state.Figura 16.1 Numărul de interpreţi judiciari acreditaţi sau înregistraţi în 2010 (Q199)49 Directiva privind dreptul la interpretare şi traducere în procedurile penale.349

ComentariuRepublica Cehă: Datele la 30 noiembrie 2011.Evoluţia între 2008 şi 2010 variază foarte mult de la un stat sau entitate la alta. Numărul de interpreţi judiciariautorizaţi rămâne stabil (între -10% şi +10%) numai în câteva ţări (Serbia, Austria, Lituania, Croaţia).Olanda este singura ţară unde numărul de interpreţi scade puternic (-67,8%), ceea ce s-ar putea explica prinnoua 'Lege a Interpreţilor şi Traducătorilor Autorizaţi ('Wet Beëdigde Tolken en Vertalers') implementată în2009, care a stabilit condiţii mai stricte pentru interpreţi şi traducători 50 . în Luxemburg sau Muntenegru,numărul de interpreţi creşte cu mai mult de o treime (între 35 % şi 50%). În Luxemburg, s-ar putea explicaprin viitoarea nouă directivă a UE legată de traducerile şi interpretarea din instanţă.Figura 16.2. Numărul de interpreţi judiciari acreditaţi sau înregistraţi pe judecătorul profesionist (Q46,Q199)"Fosta Republică Iugoslavă Macedonia" şi România raportează un număr foarte mare de interpreţijudiciari (in cifre absolute şi pe judecător profesionist). În România, situaţia se poate explica prin intrarea învigoare în 2007 a unei legi care a promovat cu succes accesul la profesia de interpret judiciar care înainteera insuficient. Această ţară a mai raportat că nu toţi interpreţii judiciari acreditaţi practică efectiv profesia.Acelaşi lucru este probabil adevărat pentru "fosta Republică Iugoslavă Macedonia". În Luxemburg,numărul mare de interpreţi judiciari ar putea fi explicat prin faptul că populaţia numără 45% străini.Figura 16.3. Numărul de interpreţi judiciari acreditaţi sau înregistraţi la 100 000 locuitori (Q199)50 Legea Interpreţilor şi Traducătorilor Autorizaţi a presupus crearea unui registru şi a unei proceduri pentru reclamaţii.Pentru a fi înscris în registru (legal este obligatoriu să se folosească interpreţii şi traducătorii din registru), sunt necesarecerinţe de calitate şi integritate. Procedura de reclamaţii poate duce la radierea din registru.350

După cum am mai spus, comparaţia interpreţilor judiciari între ţări ar trebui abordată cu grijă. Totuşi, numărulde interpreţi judiciari la 100.000 locuitori este un aspect al accesului la justiţie şi va fi interesant pe viitor săse observe evoluţia în fiecare ţară.16.2 Titlul şi funcţia interpreţilor judiciariFigura 16.4 Titlul şi funcţia interpreţilor judiciari (Q197, Q198)ISLSWEFINNORUK : SCOESTUK:NIRDNKLVARUSIRLLTUUK : ENG&WALBLRBELNLDLUXDEUCZEPOLUKRFRASVKCHELIEAUTSVNHRVHUNROUMDAANDMCOSMRBIHSRBGEOPRTESPITAMNEMKDBGRARMAZEALBGRCTURMLTCYPAndora: Titlul de interpret judiciar este protejat şi funcţia este reglementată. Malta, Monaco şi San Marino: titlul deinterpret judiciar nu este protejat şi funcţia nu este reglementată.ComentariuElveţia: numai 6 cantoane (din 26) reglementează funcţia interpreţilor judiciari, dar titlul nu este protejat în nici un canton.Majoritatea statelor sau entităţilor reglementează funcţia interpreţilor judiciari. Totuşi, titlul este protejat înnumai jumătate dintre statele respondente şi 14 alte state sau entităţi nici nu protejează titlul nici nureglementează funcţia. Tendinţa este actualmente în creştere comparativ cu datele din 2008.Tabelul 16.5 Titlul şi funcţia interpreţilor judiciari – numărul de state sau entităţi (Q197, Q198)State/entităţiTitlul de interprete judiciareste protejatFuncţiile interpretului judiciarsunt reglementateTitlul de interpret judiciar nueste protejat şi nici funcţiilesale reglementateAlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermania351

GreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaTOTAL 24 33 14352

Tabelul 16.6 Prevederile obligatorii privind calitatea interpreţilor judiciari în procedurile judiciare(Q200)AlbaniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaCroaţiaDanemarcaGeorgiaIslandaLetoniaLituaniaLuxemburgMonacoMuntenegruOlandaPoloniaSerbiaSlovaciaSloveniaFRI MacedoniaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordMB-ScoţiaDa (23 State/entităţi)AndoraArmeniaBulgariaCipruRepublica CehăEstoniaFinlandaFranţaGermaniaGreciaUngariaIrlandaItaliaMaltaMoldovaNorvegiaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSpaniaSuediaElveţiaTurciaUcrainaNu (25 State/entităţi)ComentariuElveţia: numai 1 canton (din 26) arată că are prevederi privind interpretarea judiciară.23 state sau entităţi au arătat că au prevederi obligatorii privind calitatea interpreţilor judiciari. Adesea acestecerinţe sunt acoperite prin lege (Albania, Austria, Croaţia, Danemarca, Georgia, Islanda, Letonia,Lituania şi Slovacia). în MB-Anglia şi Ţara Galilor Codul de Conduită al Registrului Naţional al Interpreţilordin Serviciile Publice se aplică pentru interpreţii înregistraţi, iar în MB-Irlanda de Nord, interpreţii sunt supuşiCodului de Practică al agenţiei lor şi Termenilor de Referinţă conveniţi între Serviciul Instanţelor Judiciare dinIrlanda de Nord şi agenţia de interpretare.Câteva state sau entităţi le cer interpreţilor să treacă un examen spre a le fi evaluate şi constatate abilităţile(Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Polonia, MB-Anglia şi Ţara Galilor, MB-Irlanda de Nord). Adesea enevoie de un anumit nivel de experienţă (Austria, Serbia şi Slovacia) şi acreditarea este numai pe operioadă limitată (Islanda, Slovenia). Este de asemenea ceva obişnuit să se ceară un înalt nivel deconfidenţialitate şi o interpretare clară (Albania, Estonia). Aceste criterii sunt uneori combinate spre a seobţine o mai mare calitate a interpretării.16.3 Selectarea interpreţilor judiciari de către instanţeInstanţele sunt adesea responsabile (35 state sau entităţi) pentru selectarea interpreţilor judiciari. Naturaparticipării instanţei poate varia. În unele ţări, instanţa este competentă recrutarea şi numirea interpreţilorjudiciari, şi în alte state instanţa este competentă să selecteze un interpret judiciar într-o procedură dată.353

Tabelul 16.7 Selectarea interpreţilor judiciari de către instanţe (Q201)State/entităţiRecrutareaşi/sau numireaîn funcţie de cătreinstanţă pe un termenspecificRecrutareaşi/sau numirea decătre instanţă pe bazăad hoc, conformnevoilor specifice aleunorproceduri dateSelecţia interpreţilor nu estefăcută de instanţeAlbaniaAndoraArmeniaAustriaAzerbaidjanBelgiaBosnia şi HerţegovinaBulgariaCroaţiaCipruRepublica CehăDanemarcaEstoniaFinlandaFranţaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaItaliaLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMoldovaMonacoMuntenegruOlandaNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaFederaţia RusăSan MarinoSerbiaSlovaciaSloveniaSpaniaSuediaElveţiaFRI MacedoniaTurciaUcrainaMB-Anglia şi Ţara GalilorMB-Irlanda de NordTOTAL 14 27 13Cele 13 state sau entităţi care nu încredinţează instanţelor responsabilitatea de a selecta interpreţii judiciarisunt: Cipru, Finlanda, Ungaria, Islanda, Monaco, Muntenegru, San Marino, Serbia, Slovenia, Spania,"fosta Republică Iugoslavă Macedonia", Ucraina, MB-Anglia şi Ţara Galilor. În majoritatea acestor ţări,Ministerul Justiţiei este responsabil pentru selectarea interpreţilor judiciari. în Islanda, Ministrul de Internenumeşte un Comitet de Testare de trei persoane pe o durată de 4 ani (pentru fiecare limbă anume, Ministrulnumeşte un Comitet de Testare de trei persoane pentru acea limbă). în Suedia, Departamentul PoliţieiNaţionale asigură servicii de interpretare pentru toate agenţiile guvernamentale, inclusiv instanţele. ÎnIrlanda, Serviciul Instanţelor are un contract cu o firmă privată care oferă interpreţi pentru procedurilejudiciare după nevoie.354

Adesea, interpreţii judiciari autorizaţi sunt numiţi pe o listă oficială (Albania, Bosnia şi Herţegovina,Croaţia, Cipru, Franţa, Muntenegru, Olanda, Polonia, Slovacia). Adesea această listă este publicată.16.4 Tendinţe şi concluziiOrganizarea unui sistem eficient de interpretare judiciară este o parte din sistemul judiciar care asigurăprocese corecte şi instanţe de calitate. Preocuparea crescândă la nivel european este promovarea unuiacces eficient la traduceri şi interpretare şi calitatea acestor servicii.Comparaţia între Statele membre şi entităţi este dificilă din cauza absenţei unui consens asupra cerinţelornecesare pentru a fi interpret. Totuşi, CEPEJ a stabilit criterii de comparaţie care vor fi folosite în viitor pentrua se observa situaţia din fiecare ţară.Sunt doar câteva ţări europene unde un examen este obligatoriu pentru a fi selectat ca interpret. Titlul şifuncţia interpreţilor judiciari nu sunt protejate în toate ţările europene şi de asemenea nu este un standardeuropean să se confere instanţelor responsabilitatea de a-şi selecta proprii interpreţi; atunci MinisterulJustiţiei joacă de obicei un rol important în cadrul procesului de selecţie a interpreţilor.Capitolul 17. Reformele JudiciareCalitatea justiţiei rămâne o prioritate pentru toate statele membre ale Consiliului Europei. Numeroasereforme instituţionale şi legislative care urmăresc crearea unui sistem judiciar modern, accesibil şi eficient aufost întreprinse de toate statele membre care au răspuns la întrebarea 208. aceste schimbări sunt rezumatemai jos. Ele acoperă un spectru variat de domenii – planuri (cuprinzătoare) de reformă, instanţe şi judecători,parchete, management şi metodele de lucru ale instanţelor, reformele din dreptul civil, penal şi administrativ,eficienţa judiciară şi cauzele în aşteptare, asistenţa judiciară, medierea şi alte ADR, formarea şi şcolarizareajudiciară şi altele.Pentru mai multe detalii asupra acestor reforme vă invităm să vizitaţi profilurile de ţară şi răspunsurilestatelor la schema de evaluare la adresa www.coe.int/cepej.PLANURI DE REFORMĂ (CUPRINZĂTOARE)ALBANIA Plan de acţiune pentru strategia sectorială din justiţie (20/7/2011).BOSNIA ŞI Implementarea în curs a Strategiei de Reformă în Sectorul Justiţiei 2008-2012.HERŢEGOVINACROAŢIANoul Plan de acţiune pentru implementarea Strategiei de Reformă Judiciară pe 2012 deîntărire a independenţei, răspunderii, imparţialităţii sistemului judiciar.FRANŢALegea Constituţională din 23 iulie 2008 privind modernizarea instituţiilor celei de-aCincea Republici, care a introdus problema prioritară a constituţionalităţii, a introdusreforma Înaltului Consiliu al Sistemului Judiciar, şi care instituie Apărătorul Drepturilor.Reforma hărţii judiciare (2007-2010)Legea din 12 mai 2009 privind simplificarea şi clarificarea legii şi reducerea procedurilorLegea din decembrie 2010 privind executarea hotărârilor judiciare şi a condiţiilor depracticare a unor profesiuni şi expertize reglementate.Legea din 13 decembrie 2011 privitoare la distribuţia litigiilor şi reducerea unorproceduri jurisdicţionaleÎntărirea asistenţei pentru victime: deschiderea, din 2009, de birouri desinate ajutorăriivictimelor şi implementării în 2008 a Serviciului de Asistenţă pentru Victime în vedereaRecuperării (SARVI);Dezvoltarea unor case ale justiţiei şi legii, accesele consiliilor departamentale la lege şidreptul la punctele de acces (inclusiv penitenciare).ITALIAReforma generală a sistemului judiciar (în aşteptare la Parlament).REPUBLICA Plan de acţiune pentru implementarea Strategiei de reorganizare în domeniul justiţieiMOLDOVA pentru anii 2011-2016.MONACOProiect de lege privitoare la administraţia şi organizarea judiciară.MUNTENEGRU Strategia de reformă a sistemului judiciar (2007-2012) şi Plan de acţiune pentruimplementarea acesteia.PORTUGALIA Reforma sistemului judiciar, inclusiv organizarea instanţelor. Reforme privindaccelerarea procedurilor judiciare. Măsuri în direcţia creşterii eficienţei, reduceriicosturilor, evitarea risipei şi centralizarea managementului facilităţilor şi echipamentului.FEDERAŢIA RUSĂ Extinderea programului federal ţintă: “Dezvoltarea sistemului judiciar din Rusia” până în2012, urmărind creşterea transparenţei, deschiderii şi accesibilităţii justiţiei şiameliorarea eficienţei şi a calităţii activităţii instanţelor.SAN MARINO Introducerea unor reforme majore ale sistemului judiciar inclusiv organizarea355

instanţelor, incompatibilitatea cu mandatele de judecător, recrutarea, duratamandatului, judecătorul şef, Consiliul sistemului judiciar, abţinerea şi contestareajudecătorilor, activitatea sindicală.SERBIA Noua strategie de reformă judiciară 2012-2017.SUEDIAReforma Instrumentului de guvernare; întărirea prevederilor legate de drepturile şiELVEŢIAlibertăţile fundamentale şi schimbarea prevederilor privind inspecţia judiciară.Înlocuirea celor 27 de Coduri de procedură civilă şi a celor 27 de Coduri de procedurăpenală ale cantoanelor şi Confederaţiei printr-un Cod de procedură civilă şi un Cod deprocedură penală aplicabile pe întreaga Elveţie din 1.1.2011. Adaptarea simultană aorganizării judiciare cantonale din multe cantoane şi în cadrul autorităţilor federale.TURCIA Planul strategic al Ministerului Justiţiei (2010-2014).Strategia de Reformă Judiciară urmărind asigurarea integrării în cadrul “AcquisCommunautaire” al UE (în curs).UCRAINA:MB-SCOŢIALegea privind sistemul judiciar şi statutul judecătorilor, reforma amplă a sistemuluijudiciar conform Standardelor europene.Ample reforme în justiţia penală, civilă şi administrativă: "Justiţia Funcţională (Makingjustice work) (un program de schimbări de patru ani).BUGETUL ŞI FINANŢAREA SISTEMULUI JUDICIARANDORAReorganizarea continuă a independenţei instanţelor în executarea bugetelor.AUSTRIA Noua lege a bugetului intră în vigoare în 2013.BELGIAReforme majore urmărind introducerea de măsuri de descentralizare şi a răspunderiipentru managementul bugetuluiBOSNIA ŞI Iniţiativa pentru ameliorările planificării şi implementării bugetelor pentru organeleHERŢEGOVINA judiciare.REPUBLICA CEHĂ Modificarea Legii taxelor judiciare din care a rezultat o creştere medie între 30 şi 50% acosturilor judiciare (2011).REPUBLICA Legea din 2011 care reformează procesul bugetar şi plăţile sumelor acordate pentruMOLDOVA executarea garanţiilor.OLANDAProgramul strategic de acţiune “Libertate şi Responsabilitate” (2010) care anunţă oreducere bugetară în cheltuielile publice.Programul strategic de creştere a taxelor din instanţe cu scopul de a se acoperi costulactivităţii acestor instanţe (oamenii cu venituri reduse vor fi compensaţi) pentru litigiileadministrative şi civile - suspendat de parlament în mai 2012.Ajustarea asistenţei judiciare, cu necesitatea de a se controla cheltuielile.SERBIACoordonarea activităţilor între Ministerul Justiţiei, Înaltul Consiliu Judiciar şi Consiliul deStat al Procurorilor în probleme bugetare.“FOSTAAmendamente ale Legii Bugetului Instanţelor, care stabilesc un procent fix din PIBREPUBLICĂ pentru finanţarea sistemului judiciar.IUGOSLAVĂMACEDONIA”UCRAINANoua Lege privind taxele judiciare a intrat în vigoare, pentru depunerea de reclamaţii şiplângeri şi emiterea de documente.MB-ANGLIA ŞI Introducerea unor taxe pentru Tribunalul Muncii, în studiu.ŢARA GALILORFUNCŢIONAREA INSTANŢELOR ŞI SERVICIILOR DE PROCURATURĂANDORADezvoltarea unui program funcţional pentru construcţia unui nou sediu pentru instanţe.Reformă amplă a actualelor sisteme informatice prin introducerea dosarului electronic.Reorganizarea transversală a registraturii instanţelor.AUSTRIANou creat: Parchetul centralizat de luptă împotriva corupţiei şi criminalităţii în afaceri.Reorganizarea serviciilor de traduceri.Reorganizarea hărţii circuitului instanţelor judiciare prin reducerea numărului deinstanţe districtuale mici.AZERBAIDJAN Project de Modernizare Judiciară, finanţat în comun cu Banca Mondială pentruameliorarea infrastructurii instanţelor: finalizarea construcţiei de complexe de instanţejudiciare în regiuni care acoperă întreaga ţară; Proces de implementare amanagementului electronic al dosarelor şi sisteme de management al documentelor şibaza de date informaţională unificată a instanţelor.Se aşteaptă adoptarea legii cu privire la asistenţa judiciară.BELGIAAcord guvernamental cu privire la reducerea numărului de districte judiciare.Reforma personalului din sistemul judiciar.BOSNIA ŞI Extinderea reţelei de instanţe de bază (în funcţie de buget).HERŢEGOVINA Amendamente ale legislaţiei privind sistemul de instanţe prin care se creşte numărul de356

CROAŢIAESTONIAFINLANDAFRANŢAGEORGIAGERMANIAGRECIAUNGARIAIRLANDAISLANDAITALIALETONIAinstanţe municipale.Sistem nou (în curs de dezvoltare) de măsurare a productivităţii judecătorilor.Pregătirea unei reglementări a predictibilităţii şi a duratei optima a procedurilor dininstanţe, inspirate de programul de îndrumare SATURN al CEPEJ.Crearea unei structuri de monitorizare pentru a se evalua implementarea planurilor dereducere a numărului de cauze restante.Fuzionarea unor instanţe municipale şi corecţionale, tribunale districtuale şi comercialeinstanţele şi servicii de procuratură.Crearea unui centru de Ordine de plată care soluţionează cam 50% din cauzele civile(2009).Reorganizarea şi dezvoltarea structurii reţelelor de instanţe de apel şi a structurii reţeleide instanţe administrative (viitoare reformă).Reducerea numărului de instanţe prin reorganizarea instanţelor districtuale (2010).Extinderea autorităţii procurorilor de la nivel local la nivel naţional (2012).Reforma hărţii judiciareLegea din 12 mai 2009 privind simplificarea şi clarificarea legii şi reducerea procedurilorLegea din 13 decembrie 2011 privitoare la distribuţia litigiilor şi reducerea unorproceduri jurisdicţionaleBiroul de Executare a Hotărârilor JudiciareDecretul din 29 aprilie 2010 cu privire la comunicarea electronică în procedurile civileReforma instituţională continuă a sistemului judiciar având în vedere extindereainstanţelor şi crearea de 26 instanţe districtuale (de oraş) extinse.Instalarea unui sistem electronic de management al cauzelor (finalizată).Discuţie în curs legată de contopirea instanţelor specializate supuse legii publice.Noi instanţe de apel.Noi parchete.Reforme legate de accelerarea procedurilor judiciare în materiile civilă, penală şiadministrativă (în pregătire).Contopirea instanţelor de magistraţi (= aprox. judecătorii).Noua constituţie pe baza căreia a fost adoptată o lege a organizării judiciare (intrarea învigoare a fost în ianuarie 2012): aceste schimbări efectiv vor reconstrui sistemul desupraveghere a sistemului judiciar naţional.Propuneri de introducere a unei Curţi de Apel, spre a fi degrevată Curtea Supremă(Implementarea depinde de aprobarea prin referendum).Propunere de a se crea un al treilea nivel de jurisdicţie sau un sistem pe trei nivele.Reducerea numărului de tribunale de primă instanţă (= aprox. judecătorii) (în curs).Reforma sectorului civil for pentru ameliorarea eficienţei şi simplificarea procedurilor.Birourile de carte funciară incluse în structura instanţelor regionale (orăşeneşti) şiextinderea puterilor judecătorilor de la cărţile funciare (2012).LITUANIA Organizarea parchetelor teritoriale (2012).Unificarea instanţelor districtuale (2013).LUXEMBURG Se are în vedere reforma instanţelor supreme şi a funcţionării acestora.REPUBLICA Legea din 2012 de reorganizare a instituţiilor economice şi organismelor comerciale şiMOLDOVA planificarea lichidării Curţii de Apel Economice.Legea din 2011 cu privire la despăgubirile de stat pentru daunele cauzate de încălcarealegii finalizării judecării cauzelor în termen rezonabil sau a costurilor rezonabile înexecutarea hotărârilor judiciare.MONACOProcesul de modernizare a computerizării al cărei obiectiv final este să se realizezeprocesarea electronică a dosarelor din instanţe.MUNTENEGRU Legea privind asistenţa judiciară gratuită (2011).OLANDARevizuirea hărţii judiciare pentru a se garanta un anumit minim de calitate a justiţiei întoate regiunile.Program inovator de creare a e-justiţiei prin simplificarea procedurilor şi ADR.Dezvoltarea soluţionărilor on-line ale disputelor.POLONIAPORTUGALIAPlan de a se reduce numărul de instanţe.Creşterea ponderii şi influenţei tribunalelor de a doua instanţă în revizuirea problemelorde fapt.Reforma hărţii judiciare.Măsuri de asigurare a specializării operatorilor judiciari.Introducere a definirii numărului de cauze pe care un judecător sau un procuror lepoate procesa simultan.Limitarea participării judecătorilor şi procurorilor la comisiile de servicii din afarasistemului judiciar.Implementarea unei evaluări a performanţei reale pentru judecători şi procurori, ce va firealizată de Consiliile Supreme.357

FEDERAŢIA RUSĂSERBIASLOVACIASUEDIAELVEŢIA“FOSTAREPUBLICĂIUGOSLAVĂMACEDONIA”TURCIAUCRAINAMB - ANGLIA ŞIŢARA GALILORMB - IRLANDA DENORDMăsuri de dotare a instanţelor cu un management profesional şi sprijinul tehnicnecesar.Crearea unei rezerve de judecătorii spre a se putea reacţiona la întârzierile cronice.Crearea unui birou de sprijin pentru fiecare instanţă sau grup de instanţe pentru cajudecătorii să se poată ocupa numai de sarcinilor lor cele mai esenţiale.Ameliorarea controlului managementului şi sistemelor informatice.Simplificarea procedurilor de asigurare a unor proceduri judiciare efective şi expeditive.Noi reguli prin care devine obligatorie ţinerea unei audieri preliminare.Etapa de apel în procedurile pe rol la instanţele de jurisdicţie generală până în ianuarie2012 în cauzele civile şi până în ianuarie 2013 în cauzele penale: extinderea casaţiei şia controlului prudenţial se vor schimba corespunzător.Adoptarea Legii Federale privind “Asistenţa judiciară în Federaţia Rusă” (în vigoare dinianuarie 2012) urmăreşte promovarea dezvoltării şi optimizarea structurii sistemelor deasistenţă judiciară publice şi non-guvernamentale.Crearea unei instanţe care se va ocupa de drepturile intelectuale (înainte de februarie2013).Dezvoltarea tehnologiilor informatice în sistemul judiciar.Renovarea şi construirea de noi clădiri.Adoptarea în 2011 a unor importante amendamente ale legilor care reglementează roluljudecătorilor şi procurorilor, funcţionarea instanţelor şi Consiliului Judiciar(amendamente suspendate de Curtea Constituţională).Noua organizare a instanţelor generale administrative în primă instanţă inclusiv oreducere a numărului de instanţe administrative districtuale.Noua lege privind declararea cazurilor prioritare în instanţe intră în vigoare în ianuarie2012.Crearea de noi instanţe pentru Pământ şi Mediu, precum şi de curţi de apel pentruPământ şi Mediu.Proiect continuu de management al informaţilor între Poliţie, autoritatea Procuraturii,instanţele din Suedia, Serviciul Suedez de Penitenciare şi Probaţiune şi Agenţia FiscalăSuedeză.Creşterea numărului şi a competenţelor procurorilor în confederaţie şi în cantoaneleunde există judecători de instrucţie pentru a prelua sarcini legate de cercetările penaleîn plus faţă de urmărire în procedurile penale.Amendamente ale Legii Consiliului Judiciar inclusiv procedura şi obiectivele şi criteriilemăsurabile de monitorizare şi evaluare a muncii judecătorilor.Amendamente ale Legii instanţelor care redefinesc competenţa instanţelor de bază(inferioare) cu competenţă de bază şi extinsă, condiţiile generale de alegere ajudecătorii lor şi introducerea unei noi Înalte Curţi Administrative.Crearea unui sistem computerizat automatizat de management al cauzelor; grup delucru pentru managementul procesării cauzelor în instanţe (2010).Adoptarea legii privind Litigiile prin care se reduce durata procedurilor şi se constituieun organ de coordonare care să se ocupe de audierile înregistrate (în vigoare înseptembrie 2011).Crearea de Tribunale Regionale de Justiţie (în curs).Folosirea de personal contractual în sistemul judiciar.Amendamente ale codurilor procedurale, în scopul optimizării procedurilor în instanţă şia le reduce durata.Închiderea unor instanţe şi instanţe districtuale.Reducerea numărului de zone geografice ale Serviciului de Urmărire al Coroanei("Crown Prosecution Service").Sistemul justiţiei penale numit "beneficii din planul de eficienţă" care urmăreşte să facăjustiţia mai eficientă şi operaţională prin extinderea folosirii înregistrărilor electronice detoate organizaţiile, ameliorarea proceselor de administrare a afacerilor, şi o utilizarecrescută a tehnologiei video în audierile din instanţe.Reforme în scopul de a se reduce întârzierile în sistemul justiţiei penale şi de a seaccelera timpul de procesare a cauzelor penale.CONSILIUL SISTEMULUI JUDICIARBOSNIA ŞI Proiecte de amendamente la Legea Înaltului Consiliu al Judecătorilor şi Procurorilor dinHERŢEGOVINA BiH.BULGARIA Crearea unei unităţi administrative în cadrul Inspectoratului Consiliului Judiciar Suprem.FRANŢALegea din 23 iulie 2008 privind modernizarea instituţiilor celei de-a Cincea Republicicare introduce în articolul său 31 reforma organizării Înaltului Consiliu Judiciar şi Legeadin 22 iulie 2010, de aplicare a acesteia, cu aplicarea Articolului 65 din Constituţie.358

GEORGIAUNGARIAIRLANDALUXEMBURGELVEŢIATURCIACrearea unui departament de control al calităţii, care stabileşte indicatori de calitatepentru sistemul judiciar.Crearea unui Departament de Resurse Umane la Înaltul Consiliu al Justiţiei.Desfiinţarea Consiliului Naţional al Justiţiei: administrarea justiţiei este încredinţatăOficiului Naţional al Justiţiei iar problemele profesionale sunt încredinţate CurţiiSupreme (Curia).Proiect de lege prin care se constituie un Consiliu Judiciar.Plan de creare a unui Înalt Consiliu Judiciar.Instituţii constituite în unele cantoane cu diferite puteri: Înaltul Consiliu al Justiţiei înTessin şi în Geneva, Comisia Administrativă a Instanţelor în Soleure, Consiliuljudecătorilor şi Procurorilor în Fribourg, Direcţia pentru Judecători şi Procurori din Bernaşi Comisia Administrativă, care administrează autorităţile judiciare din Neuchâtel.Amendament prin care se modifică organizarea structurală şi funcţionarea ÎnaltuluiConsiliu al Judecătorilor şi Procurorilor.PROFESIONIŞTII ÎN DOMENIUL JUDICIAR ŞI JURIDICANDORAProiect de lege cu privire la constituirea carierei judiciare.AUSTRIAAvocaţii stagiari sunt incluşi ca membri ai Baroului prin Legea din 2010 pentru întărireaindependenţei profesiunii (2010).AZERBAIDJAN Introducerea de mecanisme de evaluare a efectivităţii performanţei avocaţilor şiBaroului precum şi a sistemului de asistenţă judiciară.BOSNIA -Nouă strategie (în pregătire) pentru formarea în domeniul gândirii judiciare şiHERŢEGOVINA generalizarea formării.FRANŢALegea din 2011 privind reforma reprezentării în faţa instanţelor de apel pentru a contopiîn ianuarie 2012 profesiile de avocat pledant (avocat) şi avocat consultant (avoué).Legea din 2011 pt. modernizarea profesiunii judiciare şi a unor profesiuni reglementate.GRECIALiberalizarea profesiunilor judiciare cum este cea de avocat.UNGARIAFormarea iniţială a judecătorilor şi procurorii asigurată de Ministerul administraţieipublice şi justiţiei într-o singură instituţie.Creşterea treptată a vârstei de pensionare a judecătorilor până la 65 de ani.MALTAREPUBLICAMOLDOVAMONACOCodul de Etică al judecătorilor recent aprobat de Comisia de administrare a justiţiei.Proiect de lege privind selectarea, cariera şi evaluarea performanţei judecătorilordezvoltat în vederea implementării Programului de activităţi al Guvernului pe anii 2011-2014.Propunere de modificare a legislaţiei privind profesiile de avocat pledant şi avocatconsultant .MUNTENEGRU A fost înfiinţată Camera notarilor în 2011.OLANDANoul sistem de sancţiuni disciplinare pentru judecători, mai flexibil şi mai transparent.Sistem de supraveghere mai externă a funcţionării avocaţilor.PORTUGALIAROMÂNIAFEDERAŢIA RUSĂ“FOSTAREPUBLICĂIUGOSLAVĂMACEDONIA”Ameliorarea sistemului de recrutare şi formare pentru judecători şi procurori.Adoptarea de noi reglementări asupra răspunderii disciplinare a magistraţilor şi asupraprocedurii de numire a magistraţilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (2011).Proiect de Lege federală privind notarii şi activităţile notariale (prevede desfiinţareabirourilor notariale public şi unificarea profesiei, stabileşte cerinţe stricte pentrucandidaţii la funcţia de notari şi control mai strict asupra practicării profesiei, introducenoi funcţii şi urmăreşte ameliorarea accesibilităţii notarilor pentru cetăţeni şi organizaţiidin zone greu accesibile şi slab populate).SERBIAInstituţia notarilor şi executorilor judecătoreşti ca profesionişti privaţi.SLOVENIA Noua Lege a Parchetelor (2011).SUEDIA Reforma sistemului de numire a judecătorilor permanenţi (2011).Legea privind Academia pentru Judecători şi Procurori având ca scop recrutarea dejudecători şi procurori cu un înalt profil profesional (2010).ELVEŢIATURCIAUCRAINAEliminarea judecătorilor profesionişti care lucrează ocazional în cantonul Thurgau.Cooperarea cu Uniunea Barourilor din Turcia şi asociaţiile de avocaţi spre a se asigurao participare mai efectivă a avocaţilor în activităţile judiciare.Formularea unor principii profesionale ale notarilor, prin crearea unei cooperări întreUniunea notarilor din Turcia şi Departamentul JustiţieiAmendamente la Legea Judecătorilor şi Procurorilor.Adoptarea Legii sistemului judiciar şi a statutului judecătorilor, prin care se introduce unnou mecanism de selectare a judecătorilor, îmbunătăţind procedurile disciplinare pentrujudecători şi definind procedura de numire a judecătorilor în poziţii administrative îninstanţe (2010).359

Proiecte de lege privind apărarea, conform recomandărilor Comisiei de la Veneţia şialtor experţi din Consiliul Europei.Proiect de lege de modificare a Legii Notarilor.Crearea Comisiei de înaltă calificare a notarilor (2010).REFORME ALE LEGISLAŢIEI CIVILE, PENALE ŞI ADMINISTRATIVEANDORAStudiu asupra unui proiect de lege privind procedura civilă.Reorganizarea jurisdicţiei penale.AUSTRIALegislaţie nouă, mai ales legea familiei, secţiuni privitoare parteneriatul de drept civil,Legea moştenirii.BELGIALegislaţie nouă, mai ales pentru prevederi legate de siguranţa bunurilor, legea familiei,legea succesiunii pentru urmaşii cu dizabilităţi aflaţi în situaţie de dependenţă, inabilităţi,arbitraj, experţii judiciari şi expertiză.Urmează o reformă a Codului de Procedură Penală şi a Codului Penal.BULGARIA Adaptarea Codului Penal (în aşteptare).CROAŢIAReforma procedurii civile (în curs).FINLANDA Reforma Legii Proceduri Judiciare Administrative.FRANŢALegea din 25 februarie 2008 privind reţinerea garanţiilor şi declararea iresponsabilităţiipenale din cauza tulburărilor mentale.Legea din 10 martie 2010 privitoare la reducerea riscului de recidivă penală şi careconţine mai multe prevederi de procedură penală.Legea din 4 ianuarie 2010 cu privire la protecţia confidenţialităţii surselor ziariştilor.Legea din 2 martie 2010 de întărire a luptei împotriva violenţei grupurilor şi protecţiapersoanelor însărcinate cu misiuni de servicii publice.Legea din 9 iulie 2010 privind violenţa specifică împotriva femeilor, violenţa în cuplu şiimpactul pe care acestea le au asupra copiilor.Legea din 2011 inclusiv dispoziţii experimentale legate de participarea cetăţenilor laaplicarea justiţiei penale.GEORGIA Reforma Codului Penal spre a-l face conform cu standardele internaţionale.LITUANIA Legea de modificare a Codului de procedură civilă (2011).LUXEMBURG Reforme în curs privind divorţul, adopţia, avortul, falimentul.Amplă reformă a executării sentinţelor pe lista Parlamentului.Introducerea unei Camere de executare a hotărârilor.MALTAAmendamente aduse Codului de organizare şi procedură civilă.MONACOLegea din 2009 de modificare a codului penal cu privire la falsificarea de bani.Proiect de lege privind diferite măsuri legate de responsabilitatea statului şi căile derecurs.Proiect de lege privind reforma Codului Penal şi a Codului de procedură penală înmaterie de corupţie şi tehnici de investigare.MUNTENEGRU Implementarea Codului de procedură penală (2010), în cazuri care implică crimăorganizată, corupţie, terorism şi crime de război.Adoptarea Legii privind delicte minore (contravenţii) (2011).Legea privind tratamentul minorilor în decursul procedurii penale (2011).Legea privind Amnistierea persoanelor (2010).Amendamente aduse Legii privind executarea sancţiunilor penale (2011).NORVEGIA Propunere de amendare a Codului Civil General şi a Codului Penal, a Legii ProceduriiPenale, a Legii Implementării pedepselor, Legea Consiliului Conflictelor (privind copiiişi pedepsele).PORTUGALIA Adoptarea Statutului copilului.Revizuirea regimului din Codul Civil care reglementează pierderea drepturilor.Amendarea Legii privind măsurile de protecţie şi educaţionale privind criminalitateajuvenilă.Crearea unei noi paradigme pentru acţiunea în constatare şi pentru acţiunea înexecutare spre a se reduce numărul de procese civile restante.Revizuirea Codului Penal şi a Codului de procedură penală spre a se extinde aplicarea,şi a implementa efectiv procedura sumară în cazul persoanelor care sunt deţinute caurmare a unor delicte flagrante.ROMÂNIA Noul Cod Civil (2011).Pregătirea sistemului judiciar pentru implementarea, pe etape, a codurilor – noul CodCivil, care este deja în vigoare, precum şi pentru noile Coduri de Procedură civilă,Penal şi de Procedură Penală.Revizuirea cadrului juridic în materie civilă şi penală mai ales prin redactarea legilor deaplicare a codurilor de procedură civilă şi penală, precum şi a legilor de aplicare apedepselor şi măsurilor care implică privarea de libertate, privind executareapedepselor, măsuri educative şi măsuri care nu implică privarea de libertate, impuse de360

organele judiciare pe durata procedurilor penale, privind constituirea şi funcţionareasistemului probatoriu.FEDERAŢIA RUSĂ Introducerea procedurii de apel în materie civilă şi penală.Introducerea unui tribunal care să se ocupe de drepturile intelectuale (înainte defebruarie 2013).SERBIAImplementarea unui nou Cod de Procedură civilă şi Cod de Procedură Penală.Noua Lege privind procedura administrativă şi securitatea.SLOVENIA Amendarea Codului Penal (2011).SUEDIAImplementarea Deciziei Cadru a UE privind lupta împotriva crimei organizate a dus laamendarea Codului Penal.ELVEŢIANoua lege de protejare a adulţilor care modifică fundamental actuala abordare adreptului la tutelă şi curatelă.Crearea a două autorităţi competente pentru a implementa concret sancţiunile penale şia acţiona în vederea executării hotărârilor.Una din cele mai importante reforme judiciare a statului federal elveţian a intrat învigoare în ianuarie 2011: Noul Cod de procedură civilă pentru cantoane şiConfederaţie; noul Cod de procedură penală pentru cantoane şi Confederaţie şi noualege de unificare a procedurii penale aplicabile minorilor; obligaţia pentru cantoane de aprevedea un organism de apel.FOSTA REPUBLICĂIUGOSLAVĂMACEDONIA”TURCIAUCRAINAMB-ANGLIA ŞIŢARA GALILORAdoptarea unei noi Legi privind procedura penală (2010).Legea privind proba cu experţi.Amendamente aduse Codului Comercial, Codului obligaţiilor şi Codului de procedurăcivilă.Noua Lege privind crearea şi regulile de procedură ale Curţii Constituţionale.Amendamente propuse pentru Legea privind executarea debitelor şi faliment.Amendamente aduse Codului Comercial Code şi Codului de ProcedurăComercială,Codului de Procedură Civilă, Codului de procedură administrativă, Legilor“privind protecţia drepturilor consumatorului”, “privind accesul la hotărârile judiciare”,“privind procedura de executare” şi Decretul “privind îndatoririle Statului”.Proiect pentru un nou Cod de Procedură Penală prezentat organelor Consiliului Europeispre examinare.Plan de reformă a legii familiei.APLICAREA HOTĂRÂRILOR INSTANŢELORAZERBAIDJAN Se au în vedere recomandări de ameliorare a efectivităţii hotărârilor instanţelor şiprocedura de executare.BELGIAReforma în curs a statutului executorilor judecătoreşti.BOSNIA ŞI Proiect de adoptare a unei structuri de control care va oferi linii directoare şi standardeHERŢEGOVINA de calitate pentru funcţionarii executori.S-a constituit noua asociaţie profesională a funcţionarilor executori.FRANŢALegea din 1 iulie 2008, de introducere a unor noi drepturi pentru victime şi ameliorareaaplicării legii pedepselor.Crearea de Birouri de aplicare a legii pedepselorLegea din 2010 privind executarea hotărârilor judiciare şi condiţiile de practicare a unorprofesiuni reglementate şi pentru experţi.MUNTENEGRU Legea privind executorii publici (2011).PORTUGALIA Reforma acţiunii în executare.FEDERAŢIA RUSĂSERBIASLOVACIAELVEŢIA“FOSTAREPUBLICĂIUGOSLAVĂMACEDONIA”UCRAINAMăsuri de accelerare a procedurilor în insolvenţă.Sunt în curs de dezbatere chestiuni legate de acordarea statutului de "organ deaplicare a legii" Serviciului Federal de Executori Judecătoreşti şi introducerea de cerinţemai stricte pentru candidaţii executori judecătoreşti.Noua Lege privind procedura de executare şi securitatea.Noua reglementare privind executarea hotărârilor privind educaţia minorilor (în vigoareîn ianuarie 2012).Desfiinţarea funcţionarilor publici care notifică procesele judiciare, fiind înlocuiţi denotificarea prin poştă, în Jura.Amendamente aduse la Legea privind executarea; redactarea de Reguli privindsupravegherea activităţii Camerei agenţilor de executare şi a agenţilor de executare(2010).Noua listă de tarife pentru onorarii şi compensarea altor costuri legate de muncaagenţilor de executare (ianuarie 2011).Adoptarea Legii asupra garanţiilor de stat pentru executarea hotărârilor instanţelor(2011).361

MB-ANGLIA ŞIŢARA GALILORReexaminarea ordinelor de executare, mai ales legate de contactul cu copilul.Reguli de procedură familială privind executarea ordinelor financiare (2010)..MEDIERE ŞI ALTE ADRAUSTRIA Implementarea Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială în dreptulnaţional.AZERBAIDJAN Identificarea nevoilor de dezvoltare şi continuare a ameliorării medierii şi altor ADR, cusprijinul Băncii Mondiale.Publicarea de broşuri de informareCROAŢIAMedierea în afara instanţei şi medierea în cadrul instanţei.REPUBLICA CEHĂ Legea Medierii în materie non-penală (în curs).FINLANDA Noua procedură a medierii în cazuri de încredinţare a copilului (2011).FRANŢATranspunerea Directivei Europene din 21 mai 2008 privind medierea civilă şicomercialăDecretul din 1 octombrie 2010 privind concilierea şi procedurile orale în dreptul civil,comercial şi socialGRECIAStrategia căilor de soluţionare alternativă a disputelor.ITALIACreşterea numărului de categorii de procedură civilă unde o procedură de mediere esteobligatorie (martie 2012).LETONIADezvoltarea unei Legi privind medierea (în curs).LUXEMBURG Transpunerea Directivei Europene privind medierea în materii civile şi comerciale.OLANDANou program pentru sistemul judiciar în scopul de a implementa Rezoluţia 2008/52/CEa Comisiei Europene privind medierea în conflicte civile şi comerciale.Alte extinderi ale abilităţilor de mediere ale organelor administrative şi soluţionări onlineale conflictelor.Program inovator de stabilire a e-justiţiei simplificând procedurile şi ADR.PORTUGALIA Dezvoltarea justiţiei bazate pe arbitraj.Măsuri de a se asigura o justiţie de proximitate şi de-judiciarizarea conflictelor.SERBIANoua Lege privind medierea.SUEDIASchimbări propuse legate de mediere şi conciliere.ELVEŢIAProceduri substantive precedate de o tentativă de conciliere în faţa unei autorităţi deconciliere, ianuarie 2011.Cu acordul părţilor, înlocuirea concilierii prin mediere.TURCIAProiect de lege privind medierea în conflictele civile.Proiect de lege privind Centrul de Arbitraj de la Istambul.Studii de extindere a medierii în cadrul legii procedurii penale.Plan Strategic al Ministerului Justiţiei privind medierea.UCRAINAProgram Comun al Comisiei Europene şi al Consiliului Europei privind “Transparenţa şieficienţa sistemului judiciar din Ucraina” inclusiv introducerea de măsuri de mediere.LUPTA ÎMPOTRIVA CRIMINALITĂŢII ŞI SISTEMUL PENITENCIARAZERBAIDJAN Foarte amplu proces de modernizare a sistemului penitenciar prin renovarea tuturorfacilităţilor penitenciare prin construcţia de clădiri de interogare foarte moderne şi depenitenciare în capitală şi regiuni care vor ameliora condiţiile de trai şi accesul rudelorpersoanelor condamnate / acuzate la sediile penitenciarelor din regiuni.BELGIALegislaţie care permite instanţei de executare a sentinţelor să controleze sentinţele subtrei ani.CROAŢIACreşterea capacităţii instanţelor de a aborda corupţia şi cazurile de crimă organizată.Folosirea uneltelor legale pentru poprirea şi confiscarea de bunuri în cazurile decorupţie şi de crimă organizată.DANEMARCA Ridicarea vârstei majoratului pentru fapte penale de la 14 la 15 ani.FRANŢA Legea penală din 24 noiembrie 2009Legea din 9 iulie 2010 pentru facilitarea popririi în legislaţia penalăLegea din 2 martie 2010 de întărire a luptei împotriva violenţei în grup şi de protecţie apersoanelor însărcinate cu misiuni de servicii publiceLegea din 25 februarie 2008 privind reţinerea de siguranţă şi declarareairesponsabilităţii penale din cauza tulburărilor mintaleLegea din 10 martie 2010 privind reducerea riscului recidivei penale şi conţinând diferiteprevederi de procedură penală.GRECIANoi facilităţi penitenciare.ITALIACrearea “Codului anti-mafia” privind lupta împotriva mafiei şi a tuturor celorlalteorganizaţii criminale.Program pe termen mediu de construire de noi penitenciare (2010).362

LUXEMBURG Importantă reformă a penitenciarelor, inclusiv construcţia unei închisori separate pentrupersoane reţinute preventiv şi un sistem mai puternic de sancţiuni alternative.MUNTENEGRU Plan de acţiune for ameliorarea sistemului penitenciar (2011).Lege privind executarea sancţiunilor penale prin care se introduce unitateorganizatorică specială pentru eliberarea condiţionată (2011).Introducerea cercetărilor conduse de procurori în cazurile de crimă organizată, corupţie,terorism şi crime de război (2010).NORVEGIA Propunere de introducere a unor noi sancţiuni penale pentru minorii între 15 şi 18 anicare au comis infracţiuni grave sau repetate.PORTUGALIA Prelungirea perioadelor de detenţie pentru crime pasibile de pedepse cu închisoarea demai mult de trei ani.Întărirea statutului penal al victimei.Întărirea supravegherii pentru eliberările pe termen scurt şi a regimului eliberăriicondiţionate.FEDERAŢIA RUSĂ Aprobarea “conceptului de dezvoltare a sistemului penitenciar din Federaţia Rusă”până în 2020, de ameliorare şi optimizare a sistemului penitenciar spre a întrunistandardele europene, crearea unor condiţii mai umane de ispăşire a pedepsei şidetenţie, ameliorarea eficienţei activităţii în vederea readaptării sociale şi psihologice acondamnaţilor.SLOVENIA Noul departament deschis pentru deţinuţi (2010).Secţie nouă de psihiatrie judiciară la Spitalul Psihiatric Maribor.SUEDIAReforma în vederea introducerii de pedepse mai aspre pentru infracţiuni grave şirecidivă, cum ar fi traficul de fiinţe umane, crima, uciderea din culpă, infracţiunile de tipterorist şi infracţiunile de tipul pornografiei infantile (2010).Legislaţie nouă în domeniul închisorii şi detenţiei prin care fiecare deţinut primeşte unplan de implementare individual (în vigoare din aprilie 2011).TURCIADezvoltarea sistemuluiui de executare penală şi a serviciilor de probaţiune corelate custandardele internaţionale.UCRAINA Decret prezidenţial cu privire la politica de stat legată de crima organizată (2011).COOPERAREA INTERNAŢIONALĂAUSTRIAIntenţia de ratificare a mai multor Convenţii de la Haga.MUNTENEGRU Acorduri bilaterale cu Serbia şi Croaţia de garantare a extrădării cetăţenilor pentruinfracţiuni penale identificate drept crimă organizată sau corupţie.Legea de implementare a acordului dintre Muntenegru şi Bosnia şi Herţegovina cuprivire la asistenţa judiciară în materie civilă şi penală (2010).Legea de implementare a acordului între Muntenegru şi Bosnia şi Herţegovina cuprivire la aplicarea reciprocă a hotărârilor instanţelor în materie penală (2010).Legea de implementare a Convenţiei Europene privind inaplicabilitatea termenului deprescripţie crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii (2010).Legea de implementare a Convenţiei Europene privind exercitarea drepturilor copiilor(2010).Legea de implementare a Convenţiei privind luarea de probe în străinătate în materiicivile şi comerciale (2011).TURCIACrearea Departamentului Drepturilor Omului în cadrul organizaţiei Direcţiei Generale deDrept Internaţional şi Relaţii Externe.MB-ANGLIA ŞI Regulamentul de Procedură Familială 2010 de garantare a funcţionării Convenţiei de laŢARA GALILOR Haga din 1996 privind jurisdicţia, legislaţia aplicabilă, recunoaşterea, executarea şicooperarea în domeniul responsabilităţii parentale şi măsuri de protecţie a copiilor.Aplicarea Reglementării UE 4/2009 privind jurisdicţia, legislaţia aplicabilă,recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materii privind obligaţiile deîntreţinere (2011).363

Capitolul 18. Spre o mai mare eficienţă şi calitate în sistemele judiciare europeneDin analiza datelor judiciare dintre 2004 şi 2010, se poate observa că peisajul judiciar european a evoluat.CEPEJ a încercat, pe baza datelor statistice şi a informaţiilor calitative care apar în acest raport, să descrieacest peisaj şi principalele sale tendinţe.Comisia a fost creată în 2002 în scopul ameliorării eficienţei şi calităţii justiţiei în statele membre sauentităţile europene din Consiliul Europei. Domeniile fundamentale de interes includ protecţia independenţeijudecătorilor şi statutul şi rolul profesioniştilor din domeniul judiciar, apărarea principiilor proceselor corecteîntr-un interval rezonabil de timp, promovarea şi protejarea accesului la justiţie, organizarea eficientă şiefectivă a instanţelor, proceduri judiciare adecvate adaptate la nevoile şi aşteptările societăţii, precum şidezvoltarea serviciului public al justiţiei orientată beneficiarii instanţelor.Examinând aceste domenii de bază şi confruntându-le cu faptele şi cifrele abordate în acest raport, esteposibil să tragem unele concluzii şi să scoatem în evidenţă tendinţe ale sistemelor judiciare europene. Seînţelege că aceste diferite probleme merită să fie studiate mai în detaliu, în cadrul unei analize profunde pecare CEPEJ o va efectua într-o a doua fază a acestui proces de evaluare.18.1 Accesul la justiţieStatul trebuie să ia măsuri de uşurare a barierelor financiare pentru cetăţenii care nu au suficiente mijloacede a iniţia o procedură judiciară. În practică acest lucru implică introducerea unui sistem de asistenţăjudiciară. În toate statele membre în Consiliul Europei, sunt acum disponibile sisteme de asistenţă judiciară,cel puţin în materie penală sub forma reprezentării judiciare sau a consilierii judiciare. Tendinţa crescândăeste să se meargă dincolo de această cerinţă, asistenţa judiciară fiind adesea pusă la dispoziţie şi dincolo decauzele penale. O tendinţă generală se poate observa în Europa: bugetul mediu alocat asistenţei judiciarepe fiecare caz a crescut, deşi numărul de cazuri implicate descreşte. Statul acordă mai mult sprijin unuinumăr mai mic de utilizatori - ajutând mai puţin des, dar căutând să ajute mai bine. Totuşi diferenţele suntsemnificative între grupurile de state membre. Unele dintre ele au optat pentru alocarea de sume mari debani unui număr limitat de cazuri, dar alte state au făcut alegerea opusă. Un număr limitat de state estegeneros atât în privinţa sumelor alocate per cauză şi a volumului de cazuri implicate. Dincolo de sistemul deasistenţă judiciară, ar trebui remarcat că numai 2 state (5 în 2008) au aplicat în 2010 principiul liberului accesla instanţe (unul dintre ele a abandonat acest principiu în 2011). Câteva state din Europa Centrală şi de Estcare nu avea sisteme de asistenţă judiciară cu câţiva ani în urmă sunt acum intens implicate în dezvoltareaunor astfel de sisteme, ceea ce este o tendinţă încurajatoare în ultimele două exerciţii de evaluare.Asistenţa judiciară se poate folosi spre a se acoperi (parţial sau integral) costurile de angajare a unui avocat.În unele state, avocaţii îşi mai oferă serviciile şi gratuit ca parte a sistemului de asistenţă judiciară - sistemulpro bono. Asistenţa judiciară mai este de asemenea necesară când părţile trebuie să achite taxe saucheltuieli de judecată (vezi mai jos) - este ceva obişnuit în Europa ca părţile în conflict să achite cheltuieli /taxe de judecată pentru a iniţia o procedură în faţa unei instanţe; într-un număr limitat de state acest lucrueste necesar în unele cauze de drept penal (proceduri de despăgubiri pentru victimele crimei şi familiileacestora).Accesul la justiţie nu este limitat la resursele financiare, ci este de asemenea legat de timpul necesar pentrua putea vedea un judecător (accesul geografic la justiţie). Având în vedere evoluţia numărului de tribunale deprimă instanţă în Europe, este dificil să se perceapă o tendinţă puternică şi unică în ce priveşte organizareahărţilor judiciare. În timp ce majoritatea statelor nu şi-au modificat organizarea instanţelor între 2004 şi2010, unele dintre ele au redus numărul de instanţe şi altele au crescut acest număr. Printre acele state sauentităţi care îşi modifică harta judiciară, tendinţa în statele Europei de Vest şi de Nord ar fi în ansamblu înfavoarea limitării numărului de instanţe, mai ales din motive bugetare, uneori şi pentru că se urmăreşte o maimare eficienţă prin specializare şi economii legate de scară. Pe de altă parte, principalele tendinţe la stateleest-europene, care s-au angajat la reforme judiciare majore, se îndreaptă mai degrabă către o creştere anumărului de instanţe: accesul la instanţe pentru un număr cât mai mare de utilizatori este deci o prioritate.Consecinţele legate de proximitatea şi accesul geografic la instanţe mai poate fi parţial compensat prin altemăsuri. Un exemplu concret este folosirea Tehnologiei Informaţiei şi Comunicării (ICT) în acest scop. Oevoluţie pozitivă se poate observa legat de folosirea ICT în instanţe chiar dacă rezultatele nu suntîntotdeauna vizibile când studiem datele cantitative. Dezvoltarea e-justiţiei şi a e-instanţelor este o puternicătendinţă europeană. Numeroase state au anunţat reforme recente sau în curs în domenii ca registreleelectronice, bazele de date cu hotărâri judecătoreşti, doare electronice în instanţe, semnătura electronicăsau sisteme de management al cauzelor. Rezultatele acestor reforme sunt clar vizibile în ameliorareaechipamentului informatic destinat asistării directe a judecătorilor şi grefierilor şi pentru comunicarea întreinstanţe şi părţi. Câteva state au dezvoltat şi implementat acum sisteme ICT spre a asista procedurisimplificate cum sunt ordinele de plată şi procedurile în cazul reclamaţiilor minore. În unele cazuri, crearea364

unei singure jurisdicţii electronice naţionale pentru managementul acestor reclamaţii a avut ca rezultat oreducere a complexităţii şi o utilizare mai eficientă a resurselor. Noi şi interesante soluţii vor fi implementate,cum ar fi posibilitatea de a folosi formulare electronice (de înregistrare) şi schimbul electronic de documenteîntre părţile în litigiu, avocaţi şi instanţe, sau procedura de recuperare pentru reclamaţii necontestate prinInternet. În plus, folosirea video-conferinţelor este în creştere în cadrul sistemelor judiciare europene maiales în cauzele penale. Totuşi, este nevoie să se stabilească norme de definire a extinderii aplicării noilorunelte şi de control al folosiri lor. Nu există un standard european în această privinţă; majoritatea stateloreuropene introduc legislaţii specific în acest domeniu. Este de prevăzut că ICT va continua să fi folosită însistemele judiciare spre a se mări efectivitatea şi calitatea. Cât timp dezbaterile judiciare pot continua să aibăloc şi sunt protejate drepturile la apărare, dezvoltarea e-justiţiei mai are un efect pozitiv asupra accesului lajustiţie; ar trebui să contribuie la reducerea restanţelor şi la scurtarea procedurilor din instanţă– sau măcar laameliorarea predictibilităţii acestora.Avocaţii au un rol esenţial în garantarea accesului la justiţie. Numărul de avocaţi (aşa cum sunt definiţi deConsiliul Europei) a crescut în Europa între 2004 şi 2010 în aproape toate statele membre - este mai ales otendinţă clară între 2008 şi 2010. Se pare că criza economică şi financiară nu a avut - până acum -consecinţe măsurabile asupra acestei variabile la nivel european. Totuşi, merită să reţinem că şi atunci cândun avocat este înregistrat ca atare, acest lucru nu înseamnă în mod necesar că el/ea primeşte venituri caavocat; în plus, chiar dacă numărul de avocaţi a crescut în ultimii doi ani la care ne referim, nivelul generalde onorarii primite a scăzut între timp. Numărul de avocaţi variază între diferitele amplasamente geografice,şi de funcţiile mai mult sau mai puţin diferite, dincolo de reprezentarea judiciară în faţa instanţelor. Statele dinEuropa de Sud au cel mai mare procent de avocaţi pe locuitor; nivelul de judiciarizare a societăţii în acestestate este de obicei mai mare decât în statele din Europa de Nord.Simpla prezenţă a unui număr suficient de avocaţi nu este o garanţie per se a protecţiei efective a drepturilorcetăţenilor. Profesia trebuie să fie reglementată de un organism adecvat însărcinat cu reglementarea şietica. Este dificil să prezentăm o panoramă completă a tuturor îndatoririlor şi obligaţiilor avocaţilor în fiecarestat membru, dar o tendinţă pozitivă se poate observa în direcţia unei mai bune organizări a profesiunii şi aunei ameliorări a formării avocaţilor, ceea ce se poate considera ca un progres.Accesul la justiţie poate fi de asemenea facilitat prin promovarea Soluţionării Alternative a Disputelor(ADR). Acestea contribuie la limitarea nevoii de a se aduce problemele în faţa unei instanţe judiciare şi de ase implica alţi profesionişti decât judecătorii în proces. Pe baza datelor din 2010 se poate deduce cămedierea (recomandată, efectuată sau aprobată de justiţie) este în creştere în Europa: tot mai multe stateintroduc medierea şi numărul de mediatori acreditaţi este în creştere. Medierea este aplicată cu succes înmulte state sau entităţi în special în domeniul legislaţiei familiei (cazurile de divorţ), al disputelor comercialeşi al dreptului penal (procedurile de despăgubire a victimelor). Un număr crescând de state sau entităţi oferăasistenţă judiciară pentru iniţierea unei proceduri de mediere şi această tendinţă pare să se accelereze.Trebuie de asemenea să reţinem că alte tipuri de ADR, cum sunt arbitrajul şi concilierea, sunt utilizate peplan larg în unele state membre sau entităţi.Referitor la protecţia accesului la justiţie, se acordă o atenţie specială persoanelor vulnerabile. Victimeleviolului, victimele copii şi delincvenţii juvenili sunt categoriile cel mai bine protejate în procedurile judiciare.acest lucru se face mai ales oferind acestor categorii facilităţi speciale de audiere, drepturi proceduralespeciale sau sprijin în sensul prezentării informaţiilor în mod specific adaptat nevoilor lor. În măsură maimică, persoanele cu dizabilităţi sau minorităţile primesc asistenţă în special prin facilităţi speciale pentruaudieri.O tot mai mare atenţie este acordată în Europe poziţiei de victimă în procedurile judiciare. Rolul procurorilorîn asistarea victimelor infracţiunilor este generalizat. Majoritatea statelor sau entităţilor de asemenea au oprocedură de despăgubire pentru victimele infracţiunilor. Adesea se constituie un fond public pentru acestscop - de obicei este necesară o hotărâre judecătorească spre a se obţine o despăgubire.Se ţine tot mai mult seama de nevoile şi aşteptările beneficiarilor instanţelor în cadrul politicilor publice dinjustiţie. Există o tendinţă crescândă în Europa pentru introducerea şi folosirea de sondaje pentru a se evaluanivelul de satisfacţie al beneficiarilor instanţelor sau încrederea publicului în instanţe. În mai multe ţărieuropene, este o practică obişnuită să se efectueze sondaje la nivel naţional sau la nivel de instanţe în modregulat.365

18.2 Funcţionarea efectivă a sistemului judiciarDistribuţia responsabilităţilor între puterile legislativă, executivă şi judecătorească în privinţafuncţionării justiţiei este aranjată în mod diferit în cadrul statelor europene. În majoritatea statelor,Ministerul Justiţiei este responsabil de managementul bugetului general pentru instanţe, parchete şiasistenţa judiciară. În unele state sau entităţi, această responsabilitate mai poate fi încredinţată (parţial)autorităţilor judiciare, cum sunt Consiliul Puterii Judiciare sau Curtea Supremă. Legat de managementulindividual al instanţelor, în primul rând Preşedintele instanţei, sau un director (administrativ) al instanţeijudiciare este responsabil pentru managementul resurselor financiare.Din 2010, tendinţa europeană este una de creştere în ceea ce priveşte sumele bugetelor pentru justiţie îngeneral şi sistemul judiciar în particular. Dezvoltarea sistemului judiciar rămâne o prioritate a guverneloreuropene. Totuşi, disparităţile dintre state şi entităţi sunt mai mari decât înainte şi tendinţa generală este unade reducere a creşterii.Bugetele sistemelor judiciare au crescut în majoritatea statelor europene până în anul 2010. Dar numărul destate membre în care bugetele au scăzut este mai important decât era în 2008. Efectele crizei economice şifinanciare se resimt în câteva state. Alte explicaţii pot de asemenea fi date prin încetinirea tendinţei mediieuropene: unele state, aflate economic “în tranziţie” au depus sau depun eforturi semnificative spre a-şireforma sistemul judiciar, ceea ce explică faptul că acum ajung la un ritm mai regulat şi limitat deexpansiune, care se poate observa apoi în bugetele judiciare.Deşi CEPEJ nu este în măsură în această etapă să definească nivelul adecvat de resurse financiare dealocat pentru sistemul judiciar, se poate observa o corelare între lipsa de performanţă şi eficienţa unorsisteme judiciare şi slăbiciunea resurselor lor financiare. Totuşi, contrariul nu este întotdeauna adevărat:resursele financiare mari nu garantează întotdeauna buna performanţă şi eficienţa sistemelor judiciare. Aicitrebuie luate în considerare alte elemente (organizarea eficientă a sistemelor judiciare, relevanţaprocedurilor, managementul resurselor umane şi financiare, responsabilizarea actorilor din sistemul judiciar,formarea, etc.).Peste jumătate din state sau entităţi cheltuiesc mai multe resurse în alte domenii ale justiţiei decât însistemul judiciar (de ex. sistemul penitenciar, protecţia minorilor, etc.), şi alte eforturi bugetare directe publiceîn special pentru activităţile instanţelor.În cadrul bugetului alocat sistemului judiciar, cele mai mari sume bugetare sunt alocate pentru salarii (65%din buget la nivel european), în afară de statele care se bazează în special pe personal judiciar nonprofesionalşi angajează un număr mai redus de judecători, de obicei foarte experimentaţi (acestea sunt îngeneral state sau entităţi de tip Common Law, cu excepţia Irlandei). Tendinţa este încă una de creştere, darlentă dacă o comparăm cu studiul precedent. Se poate explica prin încheierea fazei de “tranziţie” în unelestate care înainte măreau mult salariile judecătorilor spre a ajunge la standarde europene şi acum au intratîntr-o “viteză de croazieră”, dar şi prin efectul crizei economico-financiare, ceea ce înseamnă în câteva stateo scădere a numărului de resurse umane. Bugetul pentru autorităţile de urmărire judiciară (procurori) esterelativ stabil în state şi entităţi între 2008 şi 2010. Costurile de funcţionare pentru clădirile instanţelorjudiciare au crescut în medie cu 8% între 2008 şi 2010. Costul crescând al fluxurilor explică parţialcreşterea. Investiţiile în clădiri de instanţe au continuat să crească, dar în proporţie mai mică (4%). Însă înunele state declinul observat la aceste bugete alocate pentru clădiri este de asemenea legat de nevoia de ase face economii din cauza constrângerilor aplicate pe bugetele publice. Partea de buget alocată în Europapentru ICT în instanţe şi e-justiţie (3%) nu a crescut în volume din 2006, ceea ce se poate parţial explicaprintr-o reducere a costului materialelor şi deprecierea costului infrastructurilor: ICT rămâne un domeniuprioritar în care statele trebuie să fie încurajate să investească în următorii ani. Mai specific, partea de bugetdedicată anume computerizării instanţelor creşte cu aproape 30%. Partea de buget alocată formăriijudiciare (1%) este încă prea redusă, deşi pot fi subliniate eforturile specifice depuse de unele state care auinvestit mai recent în acest domeniu.Pentru majoritatea statelor europene, onorariile percepute de instanţe constitute resurse financiaresemnificative, permiţând unelor state să acopere o mare parte din costurile de funcţionare ale instanţelor,sau chiar, unora dintre ele, să genereze un profit net care provine mai ales din resursele legate deadministrarea registrelor comerţului şi de carte funciară. Un astfel de sistem, dacă este însoţit de un sistemefectiv de asistenţă judiciară care să permită accesul la instanţe pentru părţile în litigii care nu ar aveamijloacele financiare adecvate, este o parte din tendinţa actuală a managementului public care urmăreşte săechilibreze parţial costurile serviciilor publice între utilizatori şi contribuabili. Totuşi, în această privinţă, esteimportant să distingem, pe de o parte, taxele de obţinere a informaţiilor, de a face schimbări în cărţilefunciare land sau registrele comerţului sau alte registre, şi, pe de altă parte, costurile procedurilor judiciareînsele. Privitor la acest ultim aspect, este important - spre a asigura efectivitatea dreptului la accesul lajustiţie – ca onorariile să nu devină un obstacol pentru persoane în a iniţia o procedură judiciară.366

În general, sistemele judiciare ale statelor din Europa Centrală şi de Est operează cu un raport de judecătoripe cap de locuitor mai mare decât statele din Europa de Vest. Majoritatea statelor sau entităţilor europenetind să aibă un numărul stabil de personal per capita în perioada 2004 – 2010, deşi reformele structural şiorganizaţionale în câteva state membre în Consiliul Europei (Grecia, de exemplu) duc la o scădere anumărului de judecători permanenţi, unele state folosind judecători ocazionali. Pe de altă parte, unele stateîşi continuă reformele mărind resursele umane dedicate funcţiei judiciare (Azerbaidjan, Bosnia şiHerţegovina, Muntenegru, "fosta Republică Iugoslavă Macedonia", Ucraina). Influenţa aderării recente sau acererii de aderare la Uniunea Europeană mai poate fi explicaţie pentru această tendinţă de creştere aefectivelor de judecători (Bulgaria, Turcia).Compoziţia sistemului judiciar între judecători profesionişti, judecători ocazionali şi judecători onorifici nearată tipuri foarte diferite de sisteme judiciare. Unele sisteme sunt complet profesionalizate, sau folosesc rarjudecători onorifici, în timp ce alte sisteme (Europa de Nord) se bazează intens pe judecători onorifici. Pentrustatele care au experienţa co-existenţei judecătorilor profesionişti cu cei laici, evoluţia este mai ales spre unsistem judiciar tot mai profesionist. Europa este divizată legat de folosirea juriilor, şi se poate observa destulde uşor o diviziune între Europa Occidentală (în afară de Azerbaidjan şi Federaţia Rusă), care sprijină unastfel de sistem pentru tipuri specifice de cazuri (mai ales infracţiunile penale cele mai grave), şi EuropaCentrală şi de Est, ale cărei state şi entităţi nu prezintă un astfel de sistem.La nivel european, numărul de procurori nu a suferit schimbări semnificative între 2004 şi 2010. Cel maimare număr de procurori per capita se află în statele din Europa Centrală şi de Est. Sarcinile procurorilordiferă mult de la un stat sau entitate la altul/alta. Diferenţele sunt deosebit de importante în domenii dincolode dreptul penal. În unele state sau entităţi, numărul redus de procurori la 100.000 de locuitori are drepturmare faptul că procurorii din aceste state sau entităţi se confruntă cu un număr important de cazuri primite.În majoritatea statelor sau entităţilor volumul de muncă al procurorilor este echilibrat: în general, procurorii sepot descurca cu volumul de cazuri pe care trebuie să le rezolve.Unele state sau entităţi est-europene au mărit considerabil salariile judecătorilor şi procurorilor din 2004,nu numai pentru a face aceste profesiuni mai atractive ci şi spre a le asigura (legat de judecători)imparţialitatea şi independenţa, spre a preveni corupţia şi a garanta suficient respect din partea societăţii.Totuşi, se pot observa diferenţe între nivelurile de remunerare în ambele funcţii, de cele mai multe ori înfavoarea judecătorilor.În general vorbind, datele despre personalul non-judecători din instanţele sunt stabile între 2004 şi 2010.în majoritatea statelor sau entităţilor europene, majoritatea personalului non-judecători lucrând în instanţeare misiunea de a asista direct judecătorii. Se pot sublinia mari diferenţe între state sau entităţi în privinţapersonalului non-judecători din instanţe. În 15 state sau entităţi, personalului non-judecători similar cu”Rechtspfleger” (grefier cu atribuţii lărgite) îi sunt încredinţate puteri quasi-judiciare, care pot influenţaorganizarea sistemului judiciar.18.3 Calitatea serviciului public al justiţiei oferită utilizatorilorÎn Europa se acordă o atenţie tot mai mare nevoilor şi aşteptărilor utilizatorilor instanţelor. În mareamajoritate a statelor sau entităţilor, instanţele redactează rapoarte anuale şi au sisteme de monitorizare sprea măsura şi administra fluxurile de cauze şi cadrul de timp al procedurilor. Se poate observa că tehnicile şimetodele inspirate de noul management public şi de managementul de caz sunt tot mai multimplementate şi implică definirea obiectivelor cuantificate şi evaluarea performanţelor. Uneori resursele suntalocate instanţelor în funcţie de rezultatele obţinute. Indicatorii de performanţă şi de calitate sunt folosiţi totmai mult. Totuşi un număr limitat de state sau entităţi europene aplică sisteme complete de calitate. Astfel demodele măsoară satisfacţia utilizatorilor, dar ţin seama şi de alte elemente cum sunt managementulinstanţelor, (al personalului, financiar şi materialelor) resurselor, accesul la lege şi justiţie, procesele folositeîn instanţe, etc. Această tendinţă rămâne prea slabă în acest stadiu şi ar trebui dezvoltată în continuare înanii următori.Introducerea şi folosirea uneltelor specifice se dezvoltă în Europa spre a se evalua nivelul de satisfacţie alutilizatorilor instanţelor sau încrederea publicului în instanţe. Sondajul model şi ghidul metodologicprezentate de CEPEJ ar trebui să faciliteze implementarea sondajelor realizate printre utilizatorii instanţelorspre a se ameliora calitatea serviciilor publice ale justiţiei.Spre a se proteja utilizatorii instanţelor împotriva disfuncţiilor instanţelor, sistemele judiciare auimplementat proceduri de despăgubire. În 33 de state sau entităţi, există un mecanism de despăgubirepentru durata excesivă a procedurilor; de asemenea există despăgubiri pentru neexecutarea hotărârilorinstanţelor (25 state sau entităţi în 2010; numai 20 în 2008). Aproape toate statele au prevederi pentrudespăgubirea indivizilor în cazuri de arestare sau condamnare arbitrară. Evaluarea individuală a judecătorilor367

şi procurorilor se extinde în practica europeană (cu excepţia statelor sau entităţilor unde judecătorii şiprocurorii sunt aleşi), lucru care ar trebui văzut ca un aspect pozitiv pentru că contribuie la identificareaproblemelor, previne proceduri disciplinare prin intervenţia înainte de a apărea dificultăţi, şi, când estenecesar, spre a iniţia mai multe proceduri disciplinare.Deocamdată, încălcările Articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind durata excesivăa procedurilor judiciare rămân primul motiv pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului condamnăstatele europene. Statele membre îşi continuă eforturile către o cunoaştere mai detaliată a activităţiiinstanţelor lor în monitorizarea conformităţii cu principiile fundamentale consfinţite în Convenţie şimanagementul fluxului de lucru şi al duratei procedurilor. Un mai mare număr de state sau entităţi poatecolecta datele necesare spre a analiza cadrul de timp al procedurilor judiciare. CEPEJ încurajează statele şientităţile să continue pe această cale, urmărind mai ales recomandările din Directivele GOJUST" ale CEPEJ.O mai bună înţelegere a activităţii instanţelor este într-adevăr necesară spre a se ameliora performanţainstanţelor.Cantitatea şi calitatea informaţiilor disponibile de la instanţe privitor la managementul fluxului de cazuri şi alcadrului de timp al procedurilor judiciare se ameliorează, deşi sunt necesare noi eforturi continue spre a secompara mai bine performanţa din sistemele judiciare dintr-un stat cu alt stat. Prin constituirea observatoruluisău permanent european al cadrului de timp judiciar, Centrul SATURN al CEPEJ lucrează în direcţia uneiastfel de bune înţelegeri a problemelor legate de duratele procedurilor.CEPEJ este capabil să tragă concluzii asupra analizei a doi principali indicatori ai eficienţei instanţelor: ratade soluţionare şi timpul de dispunere. Analiza datelor actualmente disponibile poate reliefa că tribunalelede primă instanţă din Europa sunt în general mai capabile să facă faţă fluxurilor de cauze penale decât celorde cauze civile. Cetăţenii par să meargă în instanţă mai uşor în statele sau entităţile din Europa Centrală şide Est, în statele sau entităţile din Europa de Sud-Est şi în statele sau entităţile din Europa de Sud decât înstatele sau entităţile din Europa de Nord şi în statele din Caucaz. Activitatea Instanţelor variază între state fiecă trebuie să abordeze sau nu cauze civile non-contencioase (acestea sunt în mod normal asociate cumanagementul sau nu de către instanţe a registrelor de carte funciară şi a celor comerciale). Volume acestorcazuri poate de asemenea varia. Totuşi, în general, materiile non-contencioase, care pot creşte sarcina delucru a instanţelor, sunt arareori cauza lipsei de eficienţă a instanţelor.Situaţiile din managementul cauzelor diferă semnificativ între state sau entităţi. Faptul că trebuie săabordeze sau nu un volum mare de cazuri nu este în sine un obstacol în funcţionarea lină a instanţelor,unele state sau entităţi reuşesc să rezolve relativ rapid volume semnificative de cazuri. Unele state sauentităţi reuşesc să absoarbă fluxul de cauze care intră pe rol şi/sau să reducă restanţele, în timp ce altelevăd cum cresc restanţele de cazuri aflate pe rol. Între aceste două categorii, merită să atragem atenţiaasupra acelor state sau entităţi unde eficienţa în abordarea cazurilor tinde să scadă, deşi, în acest moment,ele încă pot face faţă fluxurilor de cazuri care intră pe rol. Ele ar trebui să urmărească îndeaproape evoluţiaindicatorilor care în prezent clipesc în prezent pe culoarea portocalie (puncte de vigilenţă). O menţiunespecială trebuie făcută legat de ameliorarea performanţei instanţelor în câteva state sau entităţi (inclusivGeorgia şi Federaţia Rusă) ale căror actuale reforme şi investiţii în sistemul judiciar par să ducă la rezultateîncurajatoare.Pentru un număr limitat de state neexecutarea hotărârilor judiciare rămâne o problemă semnificativă, datfiind numărul relativ mare de încălcări care privesc anume această chestiune. Totuşi, evoluţia între 2008 şi2010 arată că tendinţa este de a adopta standarde de calitate pentru executare în cadrul statelor. Una dintresoluţii rezidă în ameliorarea mecanismelor de executare şi dezvoltarea rolului agenţilor de executare. Datelepe 2010 arată că există o mare varietate ca număr şi statut a agenţilor de executare. În jumătate din statesau entităţi, agenţii de executare sunt funcţionari publici, dar în cealaltă jumătate dintre state sau entităţi eisunt fie agenţi privaşi fie au un statut mixt. Din 2004, numărul global al agenţilor de executare a crescutconstant; mai mult, din 2006 se poate observa o tendinţă: proporţia de state care folosesc numai agenţi deexecutare de stat descreşte şi proporţia de state care folosesc agenţi privaţi de executare – sau cel puţin unamestec de statute – creşte. Este esenţial ca agenţii de executare să primească o formare fiabilă şiadecvată. Astfel se poate observa că proporţia de state unde există o formare iniţială specifică (spredeosebire de “formarea la locul de muncă” oferită agenţilor deja activi) a crescut din 2008. Examenele deadmitere şi formarea iniţială în domeniul executării legii devin standarde europene.Multe state întreprind reforme ale instanţei. Instanţele sunt restructurate, se schimbă sediile instanţelor şiau fost introduse alte metode de lucru, inclusiv pentru asigurarea unei mai bune urmăriri a activităţilorinstanţelor. Ar trebui să rezulte o ameliorare a eficienţei şi calităţii procedurilor judiciare şi o reducere anumărului de cazuri primite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.368

18.4 Protecţia independenţei sistemului judiciar şi a statutului judecătorilor şi procurorilorRecomandările de la Consiliul Europei sunt principiile fundamentale în protecţia şi întărirea independenţeijudecătorilor (mai ales Recomandarea Rec(2010)12 privind judecătorii: independenţa, eficienţa şiresponsabilităţile) şi încearcă să garanteze protecţia legală a procurorilor (Recomandarea Rec(2000)19asupra rolului procuraturii în sistemul justiţiei penale). aceste elemente sunt mai ales definite demecanismele de recrutare, formare, promovare şi remunerare financiară.Referitor la recrutarea, numirea şi promovarea judecătorilor şi procurorilor, există, în multe state, oputernică implicare a reprezentanţilor judecătorilor şi procurorilor în organe competente. Totuşi, esteregretabil că încă mai sunt câteva state unde judecătorii şi procurorii nu sunt reprezentaţi în astfel de organe.Bugetul alocat formării, care este indispensabil pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, creşte semnificativ înmai multe dintre statele din Europa Centrală şi de Est. În majoritatea statelor, o formare iniţială pentrujudecători sau procurori este obligatorie şi durata sa poate varia de la câteva luni la câţiva ani. Formareagenerală la locul de muncă este adesea asigurată. Într-o măsură mai mică, o tendinţă poate fi observatăcătre mai multă formare în domeniul administrării şi managementul instanţelor şi în domeniul ICT. Totuşi, îngeneral, statele membre ar putea fi încurajate să investească mai multe resurse financiare şi umane înformarea judecătorilor şi procurorilor.Salariile judecătorilor şi procurorilor trebuie să fie în conformitate cu statutul şi responsabilităţile lor. Tendinţaeuropeană este de a se creşte salariile judecătorilor şi procurorilor la un nivel semnificativ comparat cusalariul brut din ţară, deşi se pot observa mari discrepanţe între state sau entităţi. Mai mult, la niveleuropean, deşi salariile judecătorilor şi procurorilor au crescut ca valoare absolută între 2006 şi 2010, sepoate sublinia că acele salarii sun uşor scăzute având în vedere evoluţia mediei salariilor naţional. Acestlucru poate fi văzut ca un efect al crizei economico-financiare care a avut un impact asupra salariilorfuncţionarilor publici în câteva state membre.Din punct de vedere general, se poate observa o feminizare în cadrul sistemului judiciar, având ca rezultataproape o egalitate între sexe dacă avem în vedere întregul personal. Totuşi, pentru a face din egalitateaîntre femei şi bărbaţi o realitate în practică, e nevoie de unele eforturi adiţionale: într-adevăr, o tendinţăgenerală se poate observa acolo unde procentul de femei scade faţă de bărbaţi dacă avem în vedereînaintarea pe linie ierarhică, la judecători şi chiar mai mult la procurori: “plafonul de sticlă” rămâne o realitateprintre judecătorii şi procurorii europeni.***Scopul acestui Raport este de se prezenta o trecere în revistă detaliată a serviciului public al justiţieişi de a se iniţia o evaluare a funcţionării în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei. Obiectivulsău final este de a-i ameliora performanţa spre a servi intereselor tuturor cetăţenilor. În acest scop,CEPEJ proiectează unelte pentru a analiza şi a ameliora activităţile instanţelor pe baza a douăpriorităţi: eficienţa şi calitatea. Această evaluare trebui să ţină întru totul seama de caracterul specifical acestui serviciu public: principiul esenţial al independenţei sistemului judiciar şi imparţialitateajudecătorilor, care sunt stâlpii oricărui stat guvernat de principiul statului de drept. Numai în acestcadru factorii de decizie şi practicienii judiciari au datoria de a lucra în sensul unei mai mari eficienţeşi calităţi a sistemelor lor judiciare, în serviciul a 800 milioane de europeni.369

AnexăTabele suplimentarepentru explorarea în continuare a unor analize sunt disponibile pe pagina de internet a CEPEJ:www.coe.int/cepej.Tabelele se adresează următoarelor probleme:Tabelul 1 (Capitolul 2) Bugetul total anual al sistemului judiciar şi bugetul alocat instanţelor şi parchetelor în2010, în € (Q1, Q6, Q10, Q12)Tabelul 2 (Capitolul 4) Pagini/portaluri oficiale de internet la care publicul general poate avea acces liber(Q28)Tabelul 3 (Capitolul 4) Categorii de utilizatori şi/sau profesionişti judiciari vizate de sondajele de încredereşi/sau satisfacţie (Q38)Tabelul 4 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de litigii civile (şi comerciale) în prime instanţe în 2010 (Q91)Tabelul 5 (Capitolul 9) Numărul de cazuri civile (şi comerciale) non-litigioase în prime instanţe în 2010 (Q91)Tabelul 6 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de carte funciară în prime instanţe în 2010 (Q91)Tabelul 7 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de registrul comerţului în prime instanţe în 2010 (Q91)Tabelul 8 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de drept administrativ în prime instanţe în 2010 (Q91)Tabelul 9 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de executare în prime instanţe în 2010 (Q91)Tabelul 10 (Capitolul 9) Numărul de cazuri penale (cauze penale grave) în prime instanţe în 2010 (Q94)Tabelul 11 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de delicte minore (contravenţii) în prime instanţe în 2010 (Q94)Tabelul 12 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de divorţ litigios în prime instanţe în 2010 (Q101)Tabelul 13 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de concediere de angajaţi în prime instanţe în 2010 (Q101)Tabelul 14 (Capitolul 9) numărul de cazuri de jaf în prime instanţe în 2010 (Q101)Tabelul 15 (Capitolul 9) Numărul de cazuri de omucidere intenţionată în prime instanţe în 2010 (Q101)Tabelul 16 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul total de cauze civile (şi comerciale) litigioase şi nonlitigioase,executare, carte funciară, registrul comerţului, cauze administrative şi altele (Q97)Tabelul 17 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de cazuri civile (şi comerciale) litigioase cases (Q97)Tabelul 18 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de non-litigioase civil (şi comerciale) cases (Q97)Tabelul 19 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de cazuri de executare (Q97)Tabelul 20 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de cazuri de la registrul comerţului (Q97)Tabelul 21 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de cazuri de carte funciară (Q97)Tabelul 22 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de cazuri de drept administrativ (Q97)Tabelul 23 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de alte cazuri de drept civil (Q97)Tabelul 24 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul total de cazuri penale [delicte grave şi minore(contravenţii)] (Q98)Tabelul 25 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de cazuri de infracţiuni penale grave (Q98)Tabelul 26 (Capitolul 9) Instanţele de apel: numărul de delicte minore (contravenţii) şi/sau cazuri de încălcăriminore ale legii (Q98)370

Tabelul 27 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul total de cauze civile (şi comerciale) litigioase şi nonlitigioase,executare, carte funciară, registrul comerţului, cauze administrative şi altele (Q99)Tabelul 28 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul de cazuri litigioase civile (şi comerciale) (Q99)Tabelul 29 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul de cazuri non-litigioase civile (şi comerciale) (Q99)Tabelul 30 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul de cazuri de executare (Q99)Tabelul 31 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul de cazuri de la registrul comerţului (Q99)Tabelul 32 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul de cazuri de drept administrativ (Q99)Tabelul 33 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul de alte cazuri de drept civil (Q99)Tabelul 34 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul total de cazuri penale [delicte grave şi încălcări minoreale legii (contravenţii)] (Q100)Tabelul 35 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul de cazuri de delicte penale grave (Q100)Tabelul 36 (Capitolul 9) Instanţe supreme: numărul de delicte minore (contravenţii) şi/sau cazuri de încălcăriminore ale legii (Q100)Tabelul 37 (Capitolul 9) Cazuri de divorţ litigios (Q102)Tabelul 38 (Capitolul 9) Cazuri de concediere de angajaţi (Q102)Tabelul 39 (Capitolul 9) Cazuri de jaf (Q102)Tabelul 40 (Capitolul 9) Omorul cu premeditare (Q102)Tabelul 41 Rolul şi atribuţiile procurorilor în procedurile penale (Q105)Tabelul 42 (Capitolul 11) Activităţile cu care judecătorii au voie să-şi asocieze funcţia (Q135)Tabelul 43 (Capitolul 11) Activităţile cu care procurorii au voie să-şi asocieze funcţia (Q137)371

Scheme de evaluare a sistemelor judiciare1. Date demografice şi economice1.1 Informaţii despre locuitori şi economice1. Numărul de locuitori (dacă e posibil la 1 ianuarie 2011)2. Total cheltuieli publice anuale la nivel de stat şi unde e cazul, cheltuielile publice la nivel de entitateregională sau federală (in €) - (Dacă datele nu sunt disponibile, rugăm indicaţi NA. Dacă situaţia nu esteaplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP).Nivel de statNANivel de entitate regională / federală (total pentru toate regiunile / federal entităţi) NA NAP3. PIB Per capita (in €)4. Salariul anual brut mediu (in €)5. Rata de schimb a monedei naţionale (zona non-Euro) în € la 1 ianuarie 2011A.1 Rugăm indicaţi sursele pentru întrebările 1 la 4 şi faceţi comentarii legate de interpretarea cifrelorprezentate dacă este cazul:1.2. Date bugetare legate de sistemul judiciar6. Bugetul public anual aprobat alocat pentru funcţionarea tuturor instanţelor, în € (dacă e posibil fărăbugetul serviciilor de procuratură şi fără bugetul de asistenţă judiciară):TOTAL bugetul anual aprobat alocat pentru funcţionarea tuturorinstanţelor (1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7)Suma (in €)/ NA1. Bugetul public anual alocat pentru salarii (brute) / NA2. Bugetul public anual alocat pentru computerizare (echipamente, investiţii,întreţinere)3. Bugetul public anual alocat cheltuielilor din justiţie (expertiză, interpretare,etc.), fără asistenţa judiciară. NB: acest lucru nu se referă la impozitele şitaxele ce trebuie plătite de părţi.4. Bugetul public anual alocat clădirilor instanţelor (întreţinere, costuri deexploatare)/ NA / NAP/ NA / NAP/ NA / NAP5. Bugetul public anual alocat pentru investiţii în clădiri (de instanţe) noi / NA / NAP6. Bugetul public anual alocat pentru formare şi educaţie / NA / NAP7. Altele (Rugăm specificaţi) / NA / NAP7. Dacă nu puteţi separa bugetul serviciilor de procuratură şi bugetul de asistenţă judiciară de bugetulalocat pentru toate instanţele, rugăm indicaţi acest lucru clar. Dacă sunt “altele”, rugăm specificaţi:8. Se cere în general părţilor în litigiu să plătească un impozit sau taxă în instanţă ca să înceapă oprocedură la o instanţă de jurisdicţie generală:pentru cazuri penale? Da Nupentru cazuri altele decât penale? Da NuDacă da, există excepţii de la regula plăţii unui impozit sau unei taxe în instanţă? Rugăm prezentaţicomentarii asupra acelor excepţii:9. Venitul anual din impozite sau taxe în instanţă primit de stat (in €)NA NAP10. Bugetul public anual aprobat alocat întregului sistem judiciar, în € (acest bugetglobal nu include numai sistemul de instanţe aşa cum este definit la întrebarea 6, cişi sistemul penitenciar, protecţia judiciară a minorilor, funcţionarea MinisteruluiJustiţiei, etc.)NA372

11. Rugăm indicaţi elementele bugetare care sunt incluse în întreg sistemul judiciar:Sistemul instanţelor Da Nu NA NAPAsistenţa judiciară Da No NA NAPServiciile de procuratură Da No NA NAPSistemul penitenciar Da No NA NAPServiciile de probaţiune Da No NA NAPConsiliul sistemului judiciar Da No NA NAPProtecţia judiciară a minorilor Da No NA NAPFuncţionarea Ministerului Justiţiei Da No NA NAPServicii pentru refugiaţi şi solicitanţi de azil Da No NA NAPAltele Da No NA NAPDacă “altele”, rugăm specificaţi:12. Bugetul public anual aprobat alocat pentru asistenţa judiciară, în €. - Dacă o informaţie sau mai multenu sunt disponibile, rugăm indicaţi NA. Dacă situaţia nu este aplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP.Total bugetul public anual aprobat alocat pentru asistenţa judiciară(12.1 + 12.2)12.1 Bugetul public anual alocat pentru asistenţa judiciară în cazuri dedrept penal12.2 Bugetul public anual alocat pentru asistenţa judiciară în alte cazuridecât cele de drept penalSuma (in €)/ NA / NAP/ NA / NAP/ NA / NAP13. Total bugetul public anual aprobat alocat pentru serviciile de procuratură, în €NARugăm indicaţi orice comentariu util pentru a explica cifrele prezentate:14. Autorităţi formal responsabile pentru bugetele alocate instanţelor (sunt posibile mai multe opţiuni):MinisterulJustiţieiAlte ministereParlamentCurteaSupremăÎnaltulConsiliuJudiciarInstanţeleOrgan deinspecţieAltelePregătirea întreguluibuget al instanţelorAdoptarea întreguluibuget al instanţelorManagementul şialocarea bugetuluila instanţeEvaluareafolosiriibugetului lanivel naţional15. Dacă sunt alte ministere şi/sau organe de inspecţie şi/sau altele, rugăm specificaţi (având în vedereîntrebarea 14):A.2 Puteţi indica mai jos:- orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol- caracteristicile sistemului dv. bugetar şi principalele reforme care au fost implementate înultimii doi ani- dacă este disponibilă, o organigramă cu o descriere a competenţelor diferitelor autorităţiresponsabile pentru procesul bugetarRugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 6, 9, 10, 11, 12 şi 13:2. Accesul la Justiţie şi pentru toate instanţele373

2.1 Asistenţa judiciară16. Se aplică asistenţa judiciară la:Cazuri penaleAlte cazuri decât cele penaleReprezentarea în instanţă Da No Da NuConsilierea juridică Da Nu Da Nu17. Asistenţa judiciară include acoperirea sau scutirea de taxele de judecată?DaNuDacă da, rugăm specificaţi:18. Poate fi asistenţa judiciară acordată pentru onorariile legate de executarea hotărârile judiciare (de ex.onorariile unui agent de executare)?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:19. Swe poate acorda asistenţă judiciară pentru alte costuri (diferită de întrebările 16 - 18, de ex. onorariipentru consilieri tehnici sau experţi, costuri pentru alţi profesionişti judiciari (notari), costuri de deplasare, etc.)?Cazuri penaleDacă da, rugăm specificaţi:Alte cazuri decât cele penaleDa Nu Da Nu20. Numărul de cazuri prezentate instanţei şi pentru care s-a acordat asistenţă judiciară. Dacă datele nusunt disponibile, rugăm indicaţi NA. Dacă situaţia nu este aplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP.Această chestiune se referă numai la numărul anual de cazuri pentru care s-a acordat asistenţăjudiciarăto celor care aduc un caz în instanţă. Nu se referă la consilierea juridică acordată pentru cazuricare nu sunt aduse în faţa instanţei.Total / NA / NAPCazuri penale / NA / NAPAlte cazuri decât cele penale / NA / NAPRugăm specificaţi dacă e cazul:21. În cazuri penale, pot indivizii care nu au suficiente mijloace financiare să fie asistaţi de un avocat gratuit(sau finanţat de la bugetul statului)?Persoanele acuzate Da NuVictime Da NuDacă da, rugăm specificaţi:22. Dacă da, sunt indivizii liberi să-şi aleagă avocatul din cadrul sistemului de asistenţă judiciară?DaNu23. Primeşte ţara ţara dv. un venit şi evaluarea bunurilor pentru acordarea de asistenţă judiciarăSolicitantului. Dacă aveţi un astfel de sistem dar nu şi date disponibile, rugăm indicaţi NA. Dacă nu aveţiun astfel de sistem, rugăm indicaţi NAP.pentru cazuri penale Dasuma venitului anual (dacă e posibil pentru o persoană)Nuîn € NA NAPpentru cazuri alteledecât penale?suma bunurilor în € NA NAPDasuma venitului anual (dacă e posibil pentru o persoană)în € NA NAPsuma bunurilor în € NA NAPRugăm prezentaţi comentarii pentru a explica cifrele prezentate:24. In alte cazuri decât cele penale, este posibil să fie refuzată asistenţa judiciară din lipsa de fond a cauzei(de exemplu acţiune nefondată sau lipsa şanselor de reuşită)?Da Nu374Nu

Dacă da, rugăm explicaţi criteriile exacte pentru refuzul asistenţei judiciare:25. Este hotărârea de a acorda sau refuza asistenţa judiciară luată de:instanţă?o autoritate din afara instanţei?o autoritate mixtă (instanţa şi organe externe)?26. Există un sistem privat de asigurare a cheltuielilor de judecată care să permită indivizilor (acest lucru nuse referă la companii sau alte persoane juridice) să finanţeze procedurile din instanţă?Da NuDacă este cazul, rugăm informaţi despre actuala evoluţie a acestor asigurări în ţara dv.; este unfenomen în creştere?27. Pot hotărârile judecătoreşti stabili cum vor fi împărţite cheltuielile de judecată, plătite de părţi pe durataprocedurii, în :DaNucazuri penale?alte cazuri decât cele penale?***B.1 Puteţi indica mai jos:- orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol- caracteristicile sistemului dv. de asistenţă judiciară şi principalele reforme care au fostimplementate în ultimii doi aniRugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 20 şi 23:2.2 Utilizatorii instanţelor şi victimele2.2.1 Drepturile utilizatorilor şi victimelor28. Există pagini/portaluri oficiale de internet (de ex. Ministerul Justiţiei, etc.) unde publicul general areacces gratuit la următoarele:• texte de lege (de ex. coduri, legi, reglementări, etc.)? Da NuAdrese de Internet:• jurisprudenţă de la instanţele superioare? Da NuAdrese de Internet:• alte documente (de ex. formulare descărcabile, înregistrare online)? Da NuAdrese de Internet:Paginile de web menţionate ar putea apărea în special pe pagina de internet a CEPEJ. Rugăm specificaţice documente şi informaţii includ adresele pentru “alte documente”:29. Există o obligaţie de a prezenta informaţii părţilor legate de cadrul de timp previzibil al procedurilor?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:30. Există un sistem public şi gratuit de informaţii specifice spre informarea şi ajutorarea victimelorcriminalităţii ?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:31. Există aranjamente speciale favorabile ce pot fi aplicate pe durata procedurilor judiciare, următoarelorcategorii de persoane vulnerabile:Această întrebare nu se referă la faza de cercetare a poliţiei din procedură şi nu priveştemecanismele de despăgubire a victimelor infracţiunilor penale, care sunt abordate laîntrebările 32 - 34.Victime ale violuluiVictime ale terorismului375

Copii (martori sauvictime)Victime ale violenţeidomesticeMinorităţi etnicePersoane cu dizabilităţiDelincvenţi juveniliAlte (de ex. victime aletraficului de fiinţeumane)Dacă există şi “alte persoane vulnerabile” şi/sau “alte aranjamente speciale”, rugăm specificaţi:32. Alocă ţara dv. despăgubiri pentru victimele criminalităţii?Da NuDacă da, pentru care infracţiuni?33. Dacă da, aceste despăgubiri constau în:un fond public?daune ce trebuie plătite de persoana responsabilă (decisă prin hotărâre judecătorească)?un fond privat?34. Există studii care evaluează rata de recuperare a daunelor acordate de instanţe victimelor?Da NuDacă da, rugăm informaţi despre rata de recuperare, titlul studiilor, frecvenţa studiilor şi organulcoordonator:35. Au procurorii un rol specific legat de victime (protecţie şi asistenţă)?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:36. Au victimele criminalităţii dreptul de a contesta hotărârea procurorului de a nu mai continua urmărireaîntr-un caz?Rugăm verificaţi congruenţa răspunsului dv. cu acela la întrebarea 105 privind posibilitateaca procurorul "să înceteze urmărirea într-un caz fără a avea nevoie de o hotărârejudecătorească".Da NNAP (procurorul nu poate decide să înceteze urmărirea într-un caz cu de la sine putere. Este necesarăo hotărâre judecătorească).Dacă este necesar, rugăm specificaţi:2.2.2 Încrederea cetăţenilor în sistemul lor judiciar37. Există un sistem de despăgubire a utilizatorilor în următoarele circumstanţe: durată excesivă a procedurilor? Da Nu neexecutare a hotărârilor instanţelor? Da Nu arest ilegal? Da Nu condamnare pe nedrept? Da NuUnde e cazul, rugăm daţi detalii despre procedura de despăgubire, numărul de cazuri,rezultatul procedurilor şi mecanismul existent pentru calcularea despăgubirilor (de ex. sumape zi de detenţie sau condamnare nejustificată):38. Are ţara dv. sondaje adresate profesioniştilor judiciari şi utilizatorilor instanţelor spre a le măsuraîncrederea şi/sau satisfacţia faţă de serviciile oferite de sistemul judiciar? (sunt posibile mai multeopţiuni)(Satisfacţie) sondaje adresate judecătorilor(Satisfacţie) sondaje adresate personalului instanţelor(Satisfacţie) sondaje adresate procurorilor(Satisfacţie) sondaje adresate avocaţilor(Satisfacţie) sondaje adresate părţilor(Satisfacţie) sondaje adresate altor utilizatori ai instanţelor (de ex. juraţi, martori, experţi, interpreţi,376

eprezentanţi ai agenţiilor guvernamentale)(Satisfacţie) sondaje adresate victimelorDacă e posibil, rugăm specificaţi titlurile acestora, obiectul şi paginile de web unde pot fi consultate:39. Dacă e posibil, rugăm specificaţi:Sondaje la un interval regulat(de exemplu anual)SondajeocazionaleSondaje la nivel naţionalSondaje la nivel de instanţe40. Există o procedură naţională sau locală de a se depune reclamaţii legate de funcţionarea sistemuluijudiciar? (de exemplu abordarea unui caz de către un judecător sau durata unei proceduri)Da Nu41. Rugăm specificaţi care autoritate este responsabilă cu procesarea acestor reclamaţii şi informaţi dacăexistă sau nu o limită de timp pentru a se răspunde şi/sau o limită de timp pentru a se procesareclamaţia (sunt posibile mai multe opţiuni):Limita de timp pentrurăspuns (de ex. deconfirmare a primiriireclamaţiei, de prezentarede informaţii asupraurmăririi care se faceasupra reclamaţiei, etc.)Instanţa în cauzăInstanţă superioarăMinisterul JustiţieiÎnaltul Consiliu alsistemului judiciarAlte organe externe(de ex. AvocatulPoporului)Limita de timppentru abordareareclamaţieiRugăm daţi informaţii legate de eficienţa acestei proceduri de reclamaţii :3. Organizarea sistemului de instanţe3.1 InstanţeleNu sunt limitede timp42. Numărul de instanţele considerate ca persoane juridice (structuri administrative) şi situări geografice.42.1 Tribunale de primă instanţă cu jurisdicţie generală(persoane juridice)/ NA42.2 Tribunale de primă instanţă specializate (persoane juridice) / NA42.3 Toate instanţele (situări geografice) (acestea includ tribunalele deprimă instanţă cu jurisdicţie generală, tribunalele de primă instanţăspecializate, toate tribunalele de a doua instanţă şi instanţele de apel şitoate instanţele supreme)/ NA43. Numărul (persoane juridice) de tribunale de primă instanţă specializate (sau ordinea judiciară specifică).Total (trebuie să fie acelaşi cu datele/ NA / NAPindicate la întrebarea 42.2)Instanţe comerciale / NA / NAPInstanţe ale muncii / NA / NAPInstanţe de familie / NA / NAPInstanţe pentru închirieri şi arendări / NA / NAPInstanţe de executare a sancţiunilor penale / NA / NAPInstanţe administrative / NA / NAPInstanţe de asigurări şi/sau bunăstare socială / NA / NAPInstanţe militare / NA / NAPAlte tribunalele de primă instanţă specializate / NA / NAP377

Dacă sunt “alte tribunale de primă instanţă specializate”, rugăm specificaţi:44. Există o schimbare prevăzută în structura instanţelor [de exemplu o reducere a numărului de instanţe(situări geografice) sau o modificare a puterilor instanţelor]?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:45. Numărul de tribunale de primă instanţă (situări geografice) competent pentru cazuri legate de:colectarea de debite pentru reclamaţii/ NA / NAPminoredemiteri / NA / NAPjafuri / NA / NAPRugăm daţi definiţia pentru reclamaţii minore şi indicaţi valoarea bănească a unei reclamaţii minore:Rugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 42, 43 şi 45:3.2 Judecătorii şi personalul non-judecătorescVă rugăm să vă asiguraţi că procurorii şi personalul lor sunt excluşi din următoarele cifre (vor faceparte din întrebările 55-60). Dacă nu se poate face distincţia între personalul de pe lângă judecători şipersonalul de pe lângă procurori, rugăm indicaţi clar acest lucru.Rugăm indicaţi numărul de posturi care sunt efectiv ocupate la data de referinţă şi nu posturile teoreticebugetare.46. Numărul de judecători profesionişti care lucrează în instanţe (dacă e posibil la 31 decembrie 2010).(rugăm daţi informaţiile în echivalent de normă întreagă şi pentru posturile permanente efectiv ocupate pentrutoate tipurile de instanţe - jurisdicţie generală şi instanţe specializate)Total Bărbaţi FemeiNumărul total de judecători/ NA / NA / NA NAPprofesionişti (1 + 2 + 3)1. Numărul de judecători profesionişti / NA / NA / NA NAPde primă instanţă2. Numărul de judecători profesionişti / NA / NA / NA NAPde a doua instanţă (curţi de apel)3. Numărul de judecători profesioniştide la Curtea Supremă/ NA / NA / NA NAPRugăm prezentaţi orice comentariu util pentru interpretarea datelor de mai sus:47. Numărul de preşedinţi de instanţe (judecători profesionişti). Dacă datele nu sunt disponibile, rugămindicaţi NA. Dacă situaţia nu este aplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP.Total Bărbaţi FemeiNumărul total de preşedinţi deinstanţe (1 + 2 + 3)1. Numărul de preşedinţi de instanţede primă instanţă2. Numărul de preşedinţi de instanţede a doua instanţă (curţi de apel)3. Numărul de Preşedinţi de CurteSupremă/ NA / NA / NA NAP/ NA / NA / NA NAP/ NA / NA / NA NAP/ NA / NA / NA NAP48. Numărul de judecători profesionişti care funcţionează în instanţe în mod ocazional şi care sunt plătiţica atare (dacă e posibil la 31 decembrie 2010):Cifra brută / NA / NAPDacă e posibil, în echivalent de normă întreagă / NA / NAPDacă este necesar, rugăm prezentaţi comentarii pentru a explica răspunsul la întrebarea 48:49. Numărul de judecători non-profesionişti care nu sunt remuneraţi dar care pot eventual primi o simplărambursare a cheltuielilor (dacă e posibil la 31 decembrie 2010) (de ex. judecătorii onorifici şi “judecătoriiconsulari”, dar nu arbitri şi persoane membre într-un juriu):Cifra brută / NA / NAP50. Sistemul judiciar include procese cu juriu cu participarea cetăţenilor?Da NuDacă da, pentru care tip de cauze?378

51. Numărul de cetăţeni care au fost implicaţi în astfel de jurii pentru anul de referinţă:NA NAP52. Numărul personalului non-judecătoresc care lucrează în instanţe pentru judecători (dacă e posibil la 31decembrie 2010) (aceste date nu trebuie să includă personalul care lucrează pentru procurori; vezi întrebarea60) (rugăm daţi informaţii în echivalent de normă întreagă şi pentru posturile permanente efectiv ocupate)Total personalul non-judecătoresc care lucrează în/ NA / NAPinstanţele (1 + 2 + 3 + 4 + 5)1. Rechtspfleger (sau organe similare) cu sarcini judiciare/ NA / NAPsau quasi-judiciare care au competenţă autonomă şi alecăror decizii pot fi supuse unui apel2. Personalul non-judecătoresc a cărui sarcină este să/ NA / NAPasiste judecătorii (pregătirea dosarelor cauzelor, asistenţăîn timpul şedinţelor, înregistrarea şedinţelor, ajutor laredactarea hotărârilor) cum sunt grefierii3. Personal însărcinat cu diferite sarcini administrative şi / NA / NAPmanagementul instanţelor (managementul resurselorumane, managementul materialelor şi echipamentelor,inclusiv sistemele de computere, management financiar şibugetar, managementul formării)4. Personal tehnic / NA / NAP5. Alt personal non-judecătoresc / NA / NAPDacă există “alt personal non-judecătoresc”, rugăm specificaţi:53. Dacă există Rechtspfleger (=grefieri cu puteri extinse) (sau organe similare) în sistemul dv. judiciar,rugăm descrieţi pe scurt statutul şi îndatoririle acestora:54. Au delegat instanţele anumite servicii, care intră în atribuţiile lor, unor furnizori privaţi (de ex. servicii IT,formare personal, securitate, arhive, curăţenie)?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:C.1 Puteţi indica mai jos:- orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol- caracteristicile sistemului dv. judiciar şi principalele reforme care au fost implementate în ultimii doianiRugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 46, 47, 48, 49 şi 523.3 Procurorii şi personalul55. Numărul de procurori (dacă e posibil la 31 decembrie 2010(rugăm daţi informaţii în echivalent de normă întreagă şi pentru posturile permanente efectiv ocupate, pentrutoate tipurile de instanţe – jurisdicţii ordinare şi specializate)Total Bărbaţi FemeiNumărul total de procurori (1 + 2 + 3) / NA / NA / NA NAP1. Numărul de procurorii la nivel de / NA / NA / NA NAPprime instanţe2. Numărul de procurorii la nivel de a / NA / NA / NA NAPdoua instanţă (curte de apel)3. Numărul de procurori la nivel deCurte Supremă/ NA / NA / NA NAPRugăm prezentaţi orice comentariu util pentru interpretarea datelor de mai sus :56. Numărul de şefi de parchete. Dacă datele nu sunt disponibile, rugăm indicaţi NA. Dacă situaţia nu esteaplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP.Total Bărbaţi FemeiNumărul total de şefi de parchete (1 + / NA / NA / NA NAP2 + 3)1. Numărul de şefi de parchete la / NA / NA / NA NAPnivel de prime instanţe2. Numărul de şefi de parchete la / NA / NA / NA NAPnivel de a doua instanţă (curte deapel)3. Numărul de şefi de parchete lanivel de Curte Supremă/ NA / NA / NA NAPRugăm prezentaţi orice comentariu util pentru interpretarea datelor de mai sus :379

57. Au alte persoane îndatoriri similare cu ale procurorilor?Da Numărul (echivalent de normă întreagă) / NANu58. Dacă da, rugăm specificaţi titlul şi funcţia lor:59. Dacă da, este numărul lor inclus în numărul procurorilor pe care l-aţi indicat la întrebarea 55?DaNu60. Numărul personalului (non-procurori) de pe lângă serviciile parchetelor (dacă e posibil la 31 decembrie2010) (fără numărul personalului non-judecătoresc, vezi întrebarea 52) (in echivalent de normă întreagă şipentru posturile permanente efectiv ocupate).NAC.2 Puteţi indica mai jos:- orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol- caracteristicile sistemului dv. judiciar şi principalele reforme care au fost implementate în ultimii doianiRugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 55, 56 şi 603.4 Bugetul instanţelor şi Noile Tehnologii61. Cui îi sunt încredinţate responsabilităţile legate de buget în cadrul instanţei?PregătireabugetuluiArbitraj şialocareManagementzilnic albugetuluiEvaluarea şicontrolul utilizăriibugetuluiConsiliul de admministraţiePreşedintele instanţeiDirectorul administrativ alinstanţeiŞeful grefei instanţeiAlţiiDacă sunt “alţii”, rugăm specificaţi:62. Pentru asistenţa directă a judecătorului/grefierului, care sunt facilităţile computerizate folosite în cadrulinstanţelor ?100% din +50% din - 50% din - 10 % din 0 % dininstanţe instanţe instanţe instanţe instanţeProcesare de textBaza electronică de date pt.jurisprudenţăDosare electroniceE-mailConexiune la Internet63. Pentru administrare şi management, care sunt facilităţile computerizate folosite în cadrul instanţelor ?100% din instanţe / +50% din instanţe / - 50% din instanţe- 10 % din instanţe / 0 % din instanţeSistem de înregistrare a cauzelorSistem de informaţii pentrumanagementul instanţeiSistem de informaţii financiareVideoconferinţă64. Pentru comunicarea electronică şi schimbul de informaţii între instanţe şi mediul din jur, care suntfacilităţile computerizate folosite de instanţe ?100% din instanţe / +50% din instanţe / - 50% dininstanţe- 10 % din instanţe / 0 % din instanţe380

Formulare web electronicePagini WebUrmărire online a cazurilorRegistre electroniceProcesare electronică a reclamaţiilorminoreProcesare electronică a recuperăriidebitelor necontestatePrezentarea electronică areclamaţiilorVideoconferinţăAlte facilităţi de comunicareelectronicăDacă există “alte facilităţi de comunicare electronică”, rugăm specificaţi:65. Folosirea Videoconferinţelor în instanţe (detalii la întrebarea 63):65.1 În cazuri penale, folosesc instanţele sau parchetele Videoconferinţe pentru audieri în prezenţaacuzaţilor sau martorilor? Da Nu65.2 Dacă da, poate fi ţinută o astfel de audiere în secţia de poliţie şi/sau în penitenciar? Da Nu65.3 Există vreo legislaţie specific asupra condiţiilor de folosire a Videoconferinţelor în instanţe /parchete, mai ales legată de protejarea drepturilor apărării? Da Nu65.4 Se foloseşte Videoconferinţa în alte cazuri decât cele penale? Da NuRugăm faceţi orice clarificare asupra cadrului legal şi a evoluţiei Videoconferinţelor în ţara dv.C.3 Puteţi indica mai jos:- orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol- caracteristicile sistemului dv. judiciar şi principalele reforme care au fost implementate în ultimii doiani3.5 Performanţă şi evaluare66. Există o instituţie centralizată responsabilă cu colectarea de date statistice privind funcţionareainstanţelor şi a sistemului judiciar?Da NuDacă da, rugăm indicaţi numele şi adresa acestei instituţii:67. Se cere instanţelor individuale să redacteze un raport anual de activitate (care să includă, de exemplu,date asupra numărului de cazuri procesate sau aflate pe rol, numărul de judecători şi personaladministrativ, ţintele şi evaluarea activităţii)?Da Nu68. Aveţi, în cadrul instanţelor, un sistem de monitorizare regulată a activităţilor instanţelor legat de:Sistemul de monitorizare are ca scop evaluarea activităţii de fiecare zi a instanţelor (anume, ceproduc instanţele) graţie în special colectării de date şi analizei statistice (vezi de asemeneaîntrebările 80 şi 81).Numărul de cauze intrate?Numărul de hotărâri pronunţate?Numărul de cauze amânate?Durata procedurilor (cadrului de timp)?Altele?Dacă “altele”, rugăm specificaţi:69. Aveţi un sistem de evaluare regulată a activităţii (în termeni de performanţă şi rezultate) pentru fiecareinstanţă?381

Sistemul de evaluare se referă la performanţa sistemului de instanţe cu preocupări de perspectivă,folosind indicatori şi ţinte. Evaluarea mai poate fi de natură calitativă (vezi întrebările 69-77). Nu sereferă la evaluarea (bunei) funcţionări în general a instanţei (vezi întrebarea 82).DaNuRugăm specificaţi:70. Legat de activităţile instanţei, aveţi definiţi indicatorii de performanţă şi calitate (dacă nu, rugăm treceţila întrebarea 72)Da Nu71. Rugăm selectaşi principalii 4 indicatori de performanţă şi calitate care au fost definiţi:cauze intratedurata procedurilor (cadrului de timp)cauze soluţionatecauze pe rol şi restanţeproductivitatea judecătorilor şi a personalului instanţeiprocentul de cazuri procesate de complete cu un singur judecătorexecutarea hotărârilor penalesatisfacţia personalului instanţeisatisfacţia utilizatorilor (privind serviciile oferite de instanţe)calitatea legală şi calitatea organizatorică a instanţelorcheltuielile pentru procedurile judiciarealtele:Dacă “altele”, rugăm specificaţi:72. Există ţinte de performanţă cantitativă (de exemplu un număr de cauze ce trebuie abordate în decurs deo lună) definite pentru fiecare judecător?Da Nu73. Cine este responsabil de atingerea ţintelor pentru fiecare judecător?Puterea Executivă (de exemplu Ministerul Justiţiei )Puterea LegislativăPuterea Judiciară (de exemplu Înaltul Consiliu Judiciar sau o instanţă superioară)AlteleDacă “altele”, rugăm specificaţi:74. Există ţinte de performanţă definite la nivel de instanţă (dacă Nu, rugăm treceţi la întrebarea 77)?Da Nu75. Cine este responsabil pentru stabilirea ţintelor pentru instanţe?Puterea Executivă (de exemplu Ministerul Justiţiei )Puterea LegislativăPuterea Judiciară (de exemplu Înaltul Consiliu Judiciar sau o instanţă superioară)AlteleDacă “altele”, rugăm specificaţi:76. Rugăm specificaţi principalele ţinte aplicate instanţelor :77. Cine este responsabil pentru evaluarea performanţei instanţelor (vezi întrebările 69 - 76)? (sunt posibilemai multe opţiuni)Înaltul Consiliu al Puterii Judiciare?Ministerul Justiţiei ?Autoritatea de Inspecţie?Curtea Supremă?Un organ de audit extern?Altele?Dacă “altele”, rugăm specificaţi:78. Sunt standardele de calitate stabilite pentru întreg sistemul judiciar (există sisteme de calitate pentrusistemul judiciar şi/sau politicile judiciare de calitate)?Da Nu382

Dacă da, rugăm specificaţi:79. Aveţi personal în instanţe specializat căruia îi sunt încredinţate aceste standarde de calitate?Da Nu80. Monitorizaţi restanţele şi cauzele care nu sunt procesate într-un cadru de timp rezonabil pentru :cazuri de drept civil? Da Nucazuri de drept penal Da Nucazuri de drept administrativ? Da Nu81. Monitorizaţi timpul de aşteptare în timpul procedurilor din instanţă ?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:82. Există un sistem de a se evalua (buna) funcţionare în general a instanţelor pe baza unui plan deevaluare (plan de vizite) convenit în prealabil?Această întrebare nu se referă la indicatorii specifici de evaluare a performanţei.DaNuRugăm specificaţi frecvenţa evaluării:83. Există un sistem de monitorizare şi evaluare a performanţei serviciilor parchetelor?DaNuDacă da, rugăm daţi mai multe detalii:C.4 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• caracteristicile sistemelor dv. de monitorizare şi evaluare a instanţelor4. Procesul corect4.1 Principii84. Procentul de hotărâri penale în primă instanţă in absentia (cazuri în care suspectul nu participă laaudieri în persoană şi nici reprezentat de un profesionist judiciar)?/ NA / NAP85. Există o procedură de a contesta efectiv un judecător dacă o parte consideră că judecătorul nu esteimparţial?Da Numărul de contestaţii admise (pe an): / NANu86. Numărul de cazuri privind Articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului legate de durată şineexecutare. Dacă datele nu sunt disponibile, rugăm indicaţi NA.Civil proceduri - Articolul 6§1(durata)Civil proceduri - Articolul 6§1(neexecutarea)Penal proceduri - Articolul 6§1(durata)Cazuri declarateinadmisibile deinstanţăSoluţionăriamiabileHotărâri careconstată oîncălcareHotărâri careconstată oneîncălcare/ NA / NA / NA / NA/ NA / NA / NA / NA/ NA / NA / NA / NARugăm indicaţi sursele:D.1 Puteţi indica mai jos orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol4.2 Cadrului de timp al procedurilor383

4.2.1 Informaţii generale87. Există proceduri specifice pentru chestiuni urgente legate de:cazuri civile? Da Nucazuri penale? Da Nucazuri administrative? Da NuDacă da, rugăm specificaţi:88. Există proceduri simplificate pentru:cazuri civile ? (dispute minore) Da Nucazuri penale? (delicte minore) Da Nucazuri administrative? Da NuDacă da, rugăm specificaţi:89. Au instanţele şi avocaţii posibilitatea de a încheia înţelegeri cu privire la aranjamente pentru judecareacazurilor (prezentarea dosarelor, decizii asupra cadrului de timp acordat avocaţilor spre a-şi prezentaconcluziile şi asupra datelor înfăţişărilor)?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:4.2.2 Managementul fluxului de cazuri şi al cadrului de timp al procedurilor judiciareCorespondenţii naţionali sunt invitaţi să acorde o atenţie special ă calităţii răspunsurilor la întrebările 91 - 102privind managementul fluxului de cazuri şi al cadrului de timp al procedurilor judiciare. CEPEJ a convenit cădatele rezultate vor fi procesate şi publicate numai dacă se primesc răspunsuri de la un număr semnificativ destate membre – luând în calcul datele prezentate în raportul precedent –, permiţând o comparaţie utilă întresisteme.90. Tribunalele de primă instanţă: numărul de alte cazuri decât cele penale şi de drept penal91. Numărul de cazuri altele decât cele de drept penal. Dacă datele nu sunt disponibile, rugăm indicaţi NA.Dacă situaţia nu este aplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP.Totalul de cazuri “altele decât penale” include toate categoriile următoarele (categoriile 1 - 7; spre deosebire dechestionarul precedent).Cazuri pe rol laCazuri Cazuri pe rol laCazuri intrate1 ian. ‘10soluţionate 31 dec. ‘10NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPTotal cazuri altele decât dedrept penal (1+2+3+4+5+6+7)1. Cazuri litigioase civile (şi NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPcomerciale) (dacă se poatefără cazuri de dreptadministrativ, vezi categoria 6)2. Cazuri non-litigioase civile NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP(şi comerciale), de ex. ordinede plată necontestate, cereride schimbare a numelui, etc.(dacă se poate fără cazuri dedrept administrativ; fără cazuride executare, cazuri deregistru şi alte cazuri, vezicategoriile 3-7)3. Cazuri de executare NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP4. Cazuri de carte funciarăNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP5. Cazuri de la registrulcomerţului NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP6. Cazuri de dreptadministrativ (litigioase şinon-litigioase)NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP7. Alte cazuri (de ex. cazuride la registrul de insolvenţe) NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPNota 1: Cazurile menţionate în categoriile 3 - 5 (executarea, cartea funciară, registrul comerţului) trebuie prezentateseparat în tabel. Cazurile menţionate în categoria 6 (cazuri de drept administrativ) trebuie de asemenea menţionate384

separat pentru ţările care au instanţe administrative specializate sau proceduri separate de drept administrativ sau potdistinge altcumva între cazurile de drept administrativ şi cazurile de drept civil.Nota 2: Rugăm verificaţi dacă cifrele prezentate sunt (orizontal şi vertical) coerente. Date coerente orizontal înseamnă:"(cazurile pe rol la 1 ianuarie 2010 + cazurile intrate) – cazurile rezolvate" trebuie să ne dea numărul corect de cazuri perol la 31 decembrie 2010. Coerenţa verticală a datelor înseamnă că suma categoriilor individuale de cazuri 1 - 7 trebuiesă reflecte numărul total de cazuri, altele decât de drept penal.92. Dacă instanţele abordează “cazuri civile (şi comerciale) non-litigioase”, rugăm indicaţi categoriile decazuri incluse:93. Dacă sunt “alte cazuri”, rugăm indicaţi categoriile de cazuri incluse:94. Numărul de cazuri de drept penal.Cazuri pe rol la1 ian. ‘10Cauze intrateCazurirezolvateCazuri pe rol la31 dec. ‘10Total cazuri penale (8+9) NA NA NA NA8. Cazuri penale graveNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP9. Delicte minore (contravenţii)şi/sau cazuri penale minore NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPNotă: rugăm verificaţi dacă cifrele prezentate sunt coerente (orizontal şi vertical). Date coerente orizontalînseamnă: "(cazurile pe rol la 1 ianuarie 2010 + cazurile intrate) – cazurile rezolvate" trebuie să ne dea numărulcorect de cazuri pe rol la 31 decembrie 2010. Coerenţa verticală a datelor înseamnă că suma categoriilor 8 şi 9pentru cazuri penale trebuie să reflecte numărul total de cauze penale.95. Clasificarea cazurilor în cazuri penale grave şi delicte minore (contravenţii) şi/sau cazuri penale minore poate fidificilă. Unele ţări ar putea avea alte căi de a aborda delictele minore (contravenţiile) (de exemplu prin proceduride drept administrativ). Rugăm indicaţi, dacă se poate, ce categorii de cazuri sunt incluse la "cauzepenale grave" şi care cazuri sunt incluse la "delicte minore (contravenţii) şi /sau cazuri penale minore".96. Comentarii le întrebările 90 - 95 (specificaţi situaţia din ţara dv. de ex. răspunsurile NA şi calcululnumărului total de cazuri altele decât de drept penal, diferenţele de coerenţă orizontală, etc.)97. Tribunale de a doua instanţă: numărul total de cazuriNumărul de cazuri “altele decât de drept penal”.Totalul de cazuri “altele decât penale” include toate categoriile următoarele (categoriile 1 - 7; spre deosebire dechestionarul precedent).385

Cazuri pe rol la 1ian. ‘10Cauze intrateCazurirezolvateCazuri pe rol la31 dec. ‘10Total cazuri, altele decât dedrept penal (1+2+3+4+5+6+7) NA / NAP NA NAP NA / NAP NA / NAP1. Cazuri civile (şi comerciale)litigioase (dacă se poate fărăcazuri de drept administrativ, vezicategoria 6)2. Cazuri civile (şi comerciale)non-litigioase, de ex. ordine deplată necontestate, cererei deschimbare a numelui, etc. (dacăse poate fără cazuri de dreptadministrativ; fără cazuri deexecutare, cazuri de registru şialte cazuri, vezi categoriile 3-7)NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP3. Cazuri de executareNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP4. Cazuri de carte funciarăNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP5. Cazuri de la registrulcomerţului NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP6. Cazuri de drept administrativ(litigioase şi non-litigioase) NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP7. Alte cazuri (de ex. cazuri dela registrul insolvenţei) NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP98. Numărul de cazuri de drept penalCazuri pe rol la 1ian. ‘10Total de cazuri penale (8+9)Cauze intrateCazurirezolvateCazuri pe rol la31 dec. ‘10NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP8. Cauze penale graveNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP9. Delicte minore (contravenţii)şi / sau cazuri penale minore NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPComentarii:99. Instanţe supreme: numărul total de cazuriNumărul de cazuri “altele decât de drept penal”:Totalul de cazuri “altele decât penale” include toate categoriile următoare (categorii 1 to 7; spre deosebire dechestionarul precedent).Cazuri pe rol la1 ian. ‘10Cauze intrateCazurirezolvateCazuri pe rol la31 dec. ‘10Total cazuri, altele decât de drept penal(1+2+3+4+5+6+7) NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP1. Cazuri civile (şi comerciale) litigioase(dacă se poate fără cazuri de dreptadministrativ, vezi categoria 6)2. Cazuri civile (şi comerciale) nonlitigioase,de ex. ordine de platănecontestate, cereri de schimbare a numelui,etc. (dacă se poate fără cazuri de dreptadministrativ; fără cazuri de executare, cazuride registru şi alte cazuri, vezi categoriile 3-7)NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP3. Cazuri de executareNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP4. Cazuri de carte funciarăNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP5. Cazuri de la registrul comerţuluiNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP6. Cazuri de drept administrativ (litigioaseşi non-litigioase) NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP7. Alte cazuri (de ex. cazuri de la registrulinsolvenţei) NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP100. Numărul de cazuri de drept penalCazuri pe rol la Cauze intrate Cazuri Cazuri pe rol la386

1 ian. ‘10 rezolvate 31 dec. ‘10Total de cazuri penale (8+9)NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP8. Cauze penale graveNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP9. Delicte minore (contravenţii) şi /sau cazuri penale minore NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPComentarii:101. Numărul de cauze de divorţ litigios, cauze de concediere de angajaţi, cauze de jaf şi cauze deomucidere intenţionată primite şi procesate de tribunalele de primă instanţă:Cazuri pe rol la1 ian. ‘10Cauze intrateCazurirezolvateCazuri pe rol la31 dec. ‘10Cauze de divorţ litigiosCauze de concediere de angajaţiCauze de jafOmor cu premeditareNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAPNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP102. Durata medie a procedurilor, în zile (de la data la care se depune cererea de revizuire judiciară).Durata medie a procedurilor trebuie să fie calculată de la data depunerii cererii de revizuire judiciară la data lacare se pronunţă hotărârea, fără a lua în calcul procedura de executare. Nou: întrebarea se referă la procedurileîn prima, a doua şi a treia instanţă.% hotărârisupuse laapelCauze dedivorţ litigios NA /NAPCauze deconcedierede angajaţiCauze de jafNA /NAPNA /NAPOmor cupremeditare NA /NAP% de cazuri perol de mai multde 3 aniDurata medie înprimă instanţă(in zile)Durata medie în a2-a instanţă (inzile)Durata medieîn a 3-ainstanţă (inzile)NA / NAP NA / NAP NA / NAP NA /NAPNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA /NAPNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA /NAPNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA /NAPDurata totalămedie a întregiiprocedurii (inzile)NA /NA /NA /NA /NAPNAPNAPNAP103. Unde e cazul, rugăm informaţi despre procedura specifică privind cazurile de divorţ (litigios şi nonlitigios):104. Care este durata procedurilor calculată pentru cele patru categorii de cazuri? Rugăm faceţi o descrierea metodei de calcul.105. Rolul şi puterile procurorului în procedura penală (sunt posibile mai multe opţiuni):de a realiza sau supraveghea cercetările poliţieide a realiza cercetăriledacă este necesar, de a solicita măsuri de cercetare de la judecătorde a acuzade a prezenta cazul în instanţăde a propune o sentinţă judecătoruluide a face apelde a supraveghea procedura de aplicare a legiide a înceta urmărirea într-un caz fără a necesita o hotărâre judecătorească (verifică concordanţa cuîntrebarea 36!)de a încheia cazul prin impunerea sau negocierea unei pedepse sau măsuri fără a necesita o hotărârejudecătoreascăalte puteri semnificative387

Dacă există “alte puteri semnificative”, rugăm specificaţi:106. Are procurorul de asemenea un rol în cazurile civile şi/sau administrative?Da NuDacă da, rugăm specificaţi:107. Proceduri de caz administrate de procurorNumărul total de cazuri penale în primă instanţăNumărul totalde cazuripenale în primăinstanţăPrimite deprocurorCazuri clasate deprocuror (vezi 108mai jos)Cazuri încheiatecu o pedeapsăsau o măsurăimpusă saunegociată deprocurorCazuri adusede procuror înfaţainstanţelorNA / NAP NA / NAP NA / NAP NA / NAP108. Total cazuri care au fost clasate de procurorTotal cazuri care au fost clasate de procuror (1+2+3)NA / NAP1. Clasate de procuror deoarece făptaşul nu a putut fi identificatNA / NAP2. Clasate de procuror din lipsa constatării unei infracţiunidovedite sau unei situaţii juridice specifice NA / NAP3. Clasate de procuror din motive de oportunitateNA / NAP108. Includ cifrele cazurile de infracţiuni de trafic?Da NuD.2 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• caracteristicile sistemului dv. legate de cadrul de timp al procedurilor şi principalele reforme care aufost implementate în ultimii doi aniRugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 91, 94, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 107 şi 108.5. Cariera judecătorilor şi procurorilor5.1 Recrutarea şi promovarea110. Cum se recrutează judecătorii?mai ales printr-un examen competitiv (de exemplu, după un titlu universitar în drept)mai ales printr-o procedură de recrutare pentru profesionişti judiciari cu experienţă de activitateîndelungată în domeniul judiciar (de exemplu avocaţi)o combinaţie din ambele (examen competitiv şi experienţă de muncă)alteleDacă există “altele”, rugăm specificaţi:111. Autoritatea(autorităţile) competenteSunt judecătorii iniţial / la începerea carierei lor recrutaţi şi numiţi de: (ex. 102.1)Această întrebare se referă strict la autoritatea căreia îi este încredinţat dreptul de a recruta (nuautoritatea formal responsabilă cu numirea dacă diferă de prima).o autoritate formată numai din judecători?o autoritate formată numai din non-judecători?o autoritate formată din judecători şi non-judecători?Rugăm indicaţi numele autorităţii/autorităţilor implicate în întreaga procedură de recrutare şi numire ajudecătorilor. Dacă există mai multe autorităţi, rugăm descrieţi rolurile lor respective:388

112. Este aceeaşi autoritate competentă pentru promovarea judecătorilor?Da NuDacă nu, care autoritate este competentă pentru promovarea judecătorilor?113. Care proceduri şi criterii sunt folosite pentru promovarea judecătorilor? Rugăm specificaţi114. Există un sistem de evaluare calitativă individuală a activităţii judecătorilor?Da Nu115. Este statutul serviciilor de urmărire (procurori):independent?sub autoritatea Ministerului Justiţiei ?alteleRugăm specificaţi:116. Cum sunt recrutaţi procurorii?mai ales printr-un examen competitiv (de exemplu, după un titlu universitar în drept)mai ales printr-o procedură de recrutare pentru profesionişti judiciari cu experienţă de activitateîndelungată în domeniul judiciar (de exemplu avocaţi)o combinaţie din ambele (examen competitiv şi experienţă de muncă)alteleDacă există “altele”, rugăm specificaţi:117. Autoritatea(autorităţile) competenteSunt procurorii iniţial / la începerea carierei lor recrutaţi de:Această întrebare se referă numai la autoritatea căreia îi este încredinţată responsabilitatea de a recruta(nu autoritatea formal responsabilă cu numirea dacă diferă de prima).o autoritate formată numai din procurori?o autoritate formată numai din non-procurori?o autoritate formată din procurori şi non-procurori?Rugăm indicaţi numele autorităţii/autorităţilor implicate în întreaga procedură de recrutare şi numire aprocurorilor. Dacă există mai multe autorităţi, rugăm descrieţi rolurile lor respective:118. Este same aceeaşi autoritate formal responsabilă cu promovarea procurorilor?Da NuDacă nu, rugăm specificaţi care autoritate este competentă pentru promovarea procurorilor:119. Ce proceduri şi criterii sunt folosite pentru promovarea procurorilor? Rugăm specificaţi:120. Există un sistem de evaluare calitativă individuală a activităţii procurorilor?Da Nu121. Sunt judecătorii numiţi în funcţie pe o perioadă nedeterminată (de ex. "pe viaţă" = până la vârsta oficialăde pensionare)?Da NuDacă da, există excepţii (de ex. demiterea ca sancţiune disciplinară)? Rugăm specificaţi:122. Există o perioadă de stagiu pentru judecători (de ex. înainte de a fi numiţi "pe viaţă")? Dacă da, cât delungă este această perioadă? Dacă situaţia nu este aplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP.Da Durata perioadei de stagiu (in ani):Nu123. Sunt procurorii numiţi în funcţie pe o perioadă nedeterminată (de ex. "pe viaţă" = până la vârsta oficialăde pensionare)?Da NuDacă da, există excepţii (de ex. demiterea ca sancţiune disciplinară)? Rugăm specificaţi:124. Există o perioadă de stagiu pentru procurori? Dacă da, cât de lungă este această perioadă?Da Durata perioadei de stagiu (in ani):389

Nu125. Dacă mandatul judecătorilor nu este pe o perioadă nedeterminată (vezi întrebarea 121), care este duratamandatului (in ani)? Poate fi reînnoit?Durata mandatului (in ani): Poate fi reînnoit? Da Nu126. Dacă mandatul procurorilor nu este pe o perioadă nedeterminată (vezi întrebarea 123), care este duratamandatului (in ani)? Poate fi reînnoit?durata mandatului (in ani): Poate fi reînnoit? Da NuE.1 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• caracteristicile procedurii de selectare şi numire a judecătorilor şi a procurorilor şi principalelereforme care au fost implementate în ultimii doi ani5.2 Formarea127. Formarea judecătorilor:Formarea iniţială (de ex. cursuri la oşcoală judiciară, stagiu de formare îninstanţă)Formarea generală la locul demuncăFormarea la locul de muncă pentrufuncţii judiciare specializate (de ex.judecător în materii economice sauadministrative)Formarea la locul de muncă pentrufuncţii de management alinstanţelor (de ex. Preşedinte deinstanţă)Formarea la locul de muncă pentrufolosirea facilităţilor computerizateîn instanţeObligatorie Opţională Nu se oferă formare128. Frecvenţa formării la locul de muncă a judecătorilor :Anuală / Regulat(de ex. la fiecare3 luni)Formare generală la locul de muncăFormarea la locul de muncă pentrufuncţii judiciare specializate (de ex.judecător în materii economice sauadministrative)Formarea la locul de muncă pentrufuncţii de management al instanţelor(de ex. Preşedinte de instanţă)Formarea la locul de muncă pentrufolosirea facilităţilor computerizate îninstanţeOcazional(de ex.uneori)Nu sepropune oformare129. Formarea procurorilor:Formare iniţialăFormare generală la locul demuncăFormarea la locul de muncăpentru funcţii specializate (deex. procurori specializaţi în crimaorganizată)Formarea la locul de muncăObligatorie Opţională Nu se oferă formare390

pentru funcţii de managemental instanţelor (de ex. şef deparchet, manager)Formarea la locul de muncăpentru folosirea facilităţilorcomputerizate în birou130. Frecvenţa formării la locul de muncă a procurorilor:Anuală / Regulat(de ex. la fiecare3 luni)Formare iniţialăFormare generală la locul de muncăOcazional(de ex.uneori)Nu sepropune oformareFormarea la locul de muncă pentrufuncţii specializate (de ex. procurorispecializaţi în crima organizată)Formarea la locul de muncă pentrufuncţii de management al instanţelor(de ex. şef de parchet, manager)131. Aveţi instituţii publice de formare pentru judecători şi / sau procurori? Dacă da, care este bugetulpentru aceste instituţii?Numai formareBugetul instituţiei îniniţială2010, în €NumaiformarecontinuăFormareiniţială şicontinuăO instituţie pentru judecători NA / NAPO instituţie pentru procurori NA / NAPO singură instituţie atâtpentru judecători cât şipentru procuroriNA /NAPDacă instituţiile dv. de formare judiciară nu corespund cu aceste criterii, rugăm specificaţi:E.2 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• comentarii privind atenţia acordată în programa de studii Convenţiei Europene a Drepturilor Omuluijurisprudenţei din instanţe• caracteristicile sistemului dv. de formare pentru judecători şi procurori şi principalele reforme careau fost implementate în ultimii doi ani391

5.3 Practica profesiunii132. Salariile judecătorilor şi procurorilor:Judecător profesionist de primă instanţăla începutul carierei saleJudecător la Curtea Supremă sau la ceamai înaltă Curte de Apel (rugăm indicaţisalariul mediu al unui judecător la acestnivel, şi nu salariul Preşedintelui instanţei)Procuror la începutul carierei saleProcurorul pe lângă Curtea Supremă saucea mai înaltă Curte de Apel (rugămindicaţi salariul mediu al unui procuror laacest nivel, şi nu salariul ProcuroruluiGeneral)Salariul anual brut, în €,la 31 decembrie 2010NANANANASalariul anual net, în €,la 31 decembrie 2010NANANANAComentarii şi surse:133. Primesc judecătorii şi procurorii beneficii suplimentare?JudecătoriiProcuroriiImpozitare redusă Da Nu Da NuPensie specială Da Nu Da NuCazare Da Nu Da NuAlte beneficii financiare Da Nu Da Nu134. Dacă există “alte beneficii financiare”, rugăm specificaţi:135. Pot judecătorii să-şi combine activitatea cu oricare din următoarele alte funcţii?Da cu remunerare Da fără remunerare NuPredareCercetare şi publicareArbitruConsultantFuncţie culturalăFuncţie politicăAlte funcţii136. Dacă în ţara dv. există reguli (de ex. nevoia de autorizaţie pentru a realiza aceste activităţi), rugămspecificaţi. Dacă există “alte funcţii”, rugăm specificaţi.137. Pot procurorii să-şi combine activitatea cu oricare din următoarele alte funcţii?Da cu remunerare Da fără remunerare NuPredareCercetare şi publicareArbitruConsultantFuncţie culturalăFuncţie politicăAlte funcţii138. Rugăm specificaţi regulile existente (de ex. autorizaţia de a realiza integral sau parţial aceste activităţi).Dacă există “alte funcţie”, rugăm specificaţi:139. Bonusuri de productivitate: primesc judecătorii bonusuri bazate pe îndeplinirea obiectivelor cantitativelegate de pronunţarea de hotărâri (de ex. numărul de hotărâri pronunţate într-o perioadă de timp dată)?DaNuDacă da, rugăm specificaţi condiţiile şi dacă se poate sumele:5.4 Proceduri disciplinare392

140. Cine este autorizat să iniţieze proceduri disciplinare împotriva judecătorilor (sunt posibile mai multeopţiuni)?CetăţeniiInstanţa sau superiorul ierarhic relevantÎnalta Curte / Curtea SupremăÎnaltul Consiliu JudiciarInstanţa sau organul disciplinarAvocatul PoporuluiParlamentulPuterea executivăAltele?Dacă este "puterea executivă" şi/sau "altele", rugăm specificaţi:141. Cine este autorizat să iniţieze proceduri disciplinare împotriva procurorilor: (sunt posibile mai multeopţiuni):CetăţeniiŞeful unităţii de organizare sau procurorul ierarhic superiorProcurorul General / Procurorul de StatConsiliul Procurorilor (şi Consiliul Judiciar)Instanţa sau organul disciplinarAvocatul PoporuluiOrganism profesionalPuterea executivăAltele?Dacă este "puterea executivă" şi/sau "altele", rugăm specificaţi:142. Care autoritate are putere disciplinară asupra judecătorilor? (sunt posibile mai multe opţiuni)InstanţaInstanţa superioară / Curtea SupremăConsiliul JudiciarInstanţa sau organul disciplinarAvocatul PoporuluiParlamentPuterea executivăAltele?Dacă este "puterea executivă" şi/sau "altele", rugăm specificaţi:143. Care autoritate are putere disciplinară asupra procurorilor? (sunt posibile mai multe opţiuni):Curtea SupremăŞeful unităţii de organizare sau procurorul ierarhic superiorProcurorul General / Procurorul de StatConsiliul Procurorilor (şi Consiliul Judiciar)Instanţa sau organul disciplinarAvocatul PoporuluiOrganism profesionalPuterea executivăAltele?Dacă este "puterea executivă" şi/sau "altele", rugăm specificaţi:144. Numărul de proceduri disciplinare iniţiate împotriva judecătorilor şi procurorilor. Dacă datele nu suntdisponibile, rugăm indicaţi NA. Dacă situaţia nu este aplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP.Dacă procedurile disciplinare sunt întreprinse din cauza a mai multe abateri, rugăm număraţiprocedurile numai o dată şi pentru principala abatere.JudecătoriProcuroriNumăr total (1+2+3+4) / NA / NAP / NA / NAP1. Încălcarea eticii profesionale / NA / NAP / NA / NAP2. Inadecvare profesională / NA / NAP / NA / NAP3. Infracţiune penală / NA / NAP / NA / NAP4. Altele / NA / NAP / NA / NAPDacă este "altele”, rugăm specificaţi:145. Numărul de sancţiuni pronunţate împotriva judecătorilor şi procurorilor. Dacă datele nu suntdisponibile, rugăm indicaţi NA. Dacă situaţia nu este aplicabilă în ţara dv., rugăm indicaţi NAP.393

JudecătoriProcuroriNumăr total (total 1 - 9) / NA / NAP / NA / NAP1. Mustrare / NA / NAP / NA / NAP2. Suspendare / NA / NAP / NA / NAP3. Retragerea cazurilor / NA / NAP / NA / NAP4. Amendă / NA / NAP / NA / NAP5. Reducere temporară a salariului / NA / NAP / NA / NAP6. Degradare ierarhică / NA / NAP / NA / NAP7. Transfer la o altă locaţie geografică / NA / NAP / NA / NAP(instanţă)8. Demitere / NA / NAP / NA / NAP9. Altele / NA / NAP / NA / NAPDacă este "altele”, rugăm specificaţi. Dacă există o diferenţă semnificativă între numărul de proceduridisciplinare şi numărul de sancţiuni, rugăm indicaţi motivele.E.3 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• caracteristicile sistemului dv. legate de procedurile disciplinare pentru judecători şi procurori şiprincipalele reforme care au fost implementate în ultimii doi ani6. AvocaţiiRugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 144 şi 1456.1 Statutul profesiunii şi formarea146. Numărul total de avocaţi practicanţi din ţara dv.:/ NA147. Această cifră include “consilierii juridici” care nu-şi pot reprezenta clienţii în instanţă (de exemplu, uniiavocaţi consultanţi sau consilieri juridici interni)?DaNu148. Numărul de consilieri juridici care nu-şi pot reprezenta clienţii în instanţă:/ NA NAP149. Au avocaţii monopol asupra reprezentării legale în (sunt posibile opţiuni multiple):Cauze civile? Da NuCauze penale - Acuzat? Da NuCauze penale - Victimă? Da NuCauze administrative? Da NuNu există un monopolDacă nu există un monopol, rugăm specificaţi organizarea sau persoanele care mai reprezintă un clientîn faţa unei instanţe (de exemplu un ONG, un membru al familiei, un sindicat, etc.) şi pentru care tipuride cazuri:150. Este profesia de avocat organizată prin? (sunt posibile mai multe opţiuni)un barou naţional?un barou regional?un barou local?151. Există o formare iniţială specifică şi/sau examinare pentru a intra în profesia de avocat?DaNuDacă nu, rugăm indicaţi dacă există alte cerinţe specifice legate de diplome sau titluri universitare:152. Există un sistem general obligatoriu pentru avocaţi care impune formarea profesională în serviciu?DaNu153. Este specializarea în unele domenii ale legii legată de o formare specifică, niveluri de calificare, diplomespecifice sau autorizaţii specifice?DaNuDacă da, rugăm specificaţi:394

F.1 Rugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 146 şi 148:Comentarii pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol:6.2 Practicarea profesiei154. Pot utilizatorii instanţelor stabili cu uşurinţă care vor fi onorariile avocaţilor (de ex. au utilizatorii accesuşor la informaţii prealabile asupra sumei previzibile a onorariilor, sunt informaţiile transparente şi explicabile)?DaNu155. Sunt onorariile avocaţilor liber negociabile?Da Nu156. Prevăd legile sau standardele baroului reguli pentru onorariile avocaţilor (inclusiv cele negociate liber)?Da legile prevăd reguliDa standardele baroului prevăd reguliNu, nici legile nici standardele baroului nu prevăd reguliF.2 Comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol:6.3 Standardele de calitate şi procedurile disciplinare157. Au fost stabilite standarde de calitate pentru avocaţi?DaNuDacă da, care sunt criteriile de calitate aplicate?158. Dacă da, cine este responsabil pentru formularea acestor standarde de calitate:Baroul?Parlamentul?altele?Dacă este "altele”, rugăm specificaţi:159. Este posibil să se depună o plângere legată de:performanţa avocaţilor?suma onorariilor?Rugăm specificaţi:160. Care autoritate este responsabilă pentru procedurile disciplinare?JudecătorulMinisterul Justiţieio autoritate profesionalăAlteleDacă sunt altele, rugăm specificaţi:161. Proceduri disciplinare iniţiate împotriva avocaţilorDacă sunt întreprinse proceduri disciplinare din cauza mai multor abateri, rugăm număraţiprocedurile numai o dată şi pentru principala abatere.Numărul total de proceduri disciplinare iniţiate (1 + 2/ NA / NAP+ 3 + 4)1. Încălcarea eticii profesionale / NA / NAP2. Inadecvarea profesională / NA / NAP3. Infracţiune penală / NA / NAP4. Altele / NA / NAPDacă este "altele", rugăm specificaţi:162. Sancţiuni pronunţate împotriva avocaţilor:Numărul total de sancţiuni (1 + 2 + 3 + 4 +/ NA / NAP5)1. Mustrare / NA / NAP2. Suspendare / NA / NAP3. Îndepărtare / NA / NAP395

4. Amendă / NA / NAP5. Altele (de ex. eliminarea din barou) / NA / NAPDacă este "altele", rugăm specificaţi. Dacă există o diferenţă semnificativă între numărul de proceduridisciplinare şi numărul de sancţiuni, rugăm indicaţi motivele.F.3 Puteţi indica mai jos orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol7. Soluţionarea alternativă a disputelor163. Prevede sistemul judiciar proceduri de mediere judiciară? Dacă Nu, rugăm treceţi la întrebarea 168.Medierea judiciară: în acest tip de mediere, există întotdeauna intervenţia unui judecător sau a unui procurorcare facilitează, consiliază, decide asupra sau/şi aprobă procedura. De exemplu, în disputele civile sau cazurilede divorţ, judecătorii mai trimit părţile la un mediator dacă consideră că se pot obţine rezultate maisatisfăcătoare pentru ambele părţi. În cazurile de drept penal, un procuror poate propune ca el/ea să mediezeun caz între un făptaş şi o victimă (de exemplu încheierea unui acord de despăgubiri).DaNu164. Rugăm specificaţi, pe tipuri de cazuri, organizarea medierii judiciare:Cazuri civile şicomercialeCazuri dedreptul familiei(ex. divorţ)CazuriadministrativeConcedieri dela locul demuncăCazuri penaleMediere legată deinstanţăMediatorprivatAutoritatepublică(alta decâtinstanţa)JudecătorProcuror165. Există o posibilitate de a primi asistenţă judiciară pentru proceduri de mediere judiciară?DaNuDacă da, rugăm specificaţi:166. Numărul de mediatori acreditaţi sau înregistraţi care practică medierea judiciară:/ NA / NAP167. Numărul de proceduri de mediere judiciară.Numărul total de cazuri (total 1 + 2 + 3 + 4 + 5) / NA / NAP• cazuri civile / NA / NAP• cazuri de familie / NA / NAP• cazuri administrative / NA / NAP• cazuri de concediere de angajaţi / NA / NAP• cazuri penale / NA / NAPRugăm indicaţi sursa168. Prevede sistemul judiciar următoarele ADR:Medierea alta decât medierea judiciară? Da NoArbitrare? Da NuConciliere? Da NoAlte soluţii alternative ale disputelor? Da NoDacă este "altele”, rugăm specificaţi:G.1 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• caracteristicile sistemului dv. legate de ADR şi principalele reforme care au fost implementate înultimii doi ani396

Rugăm indicaţi sursa pentru răspunsurile la întrebarea 166:8. Executarea hotărârilor instanţelor8.1 Executarea hotărârilor în materie civilă8.1.1 Funcţionarea169. Aveţi agenţi de executare în sistemul dv. judiciar?DaNu170. Numărul agenţilor de executare/ NA / NAP171. Sunt agenţii de executare (sunt posibile multiple opţiuni):judecători?executori judecătoreşti practicând ca profesionişti privaţi sub autoritatea (controlul) autorităţilorpublice?executori judecătoreşti lucrând într-o instituţie publică?alţi agenţi de executare?Rugăm specificaţi statutul şi puterile lor:172. Există o formare specifică iniţială sau un examen pentru a deveni agent de executare?Da Nu173. Este profesia agenţilor de executare organizată de:un organ naţional?un organ regional?un organ local?NAP (profesia nu este organizată)174. Sunt onorariile de executare uşor de stabilit şi transparente pentru utilizatorii instanţelor?DaNu175. Sunt onorariile de executare negociate liber?DaNu176. Prevăd legile reguli privind onorariile de executare (inclusiv cele negociate liber)?DaNuRugăm indicaţi sursa pentru răspunsul la întrebarea 170:8.1.2 Eficienţa serviciilor de executare177. Există un organism răspunzător de supravegherea şi monitorizarea activităţii agenţilor de executare?DaNu178. Care autoritate este responsabilă cu supravegherea şi monitorizarea agenţilor de executare?un organism profesionaljudecătorulMinisterul JustiţieiProcurorulalteleDacă este "altele”, rugăm specificaţi:179. Au fost stabilite standarde de calitate pentru agenţii de executare?DaNuDacă da, care sunt criteriile de calitate folosite?180. Dacă da, cine este responsabil cu stabilirea acestor standarde de calitate?un organism profesionaljudecătorulMinisterul Justiţieialtele397

Dacă este "altele”, rugăm specificaţi:181. Există un mecanism specific pentru executarea hotărârilor instanţelor pronunţate împotriva autorităţilorpublice, inclusiv de supraveghere a acestei executări?DaNuDacă da, rugăm specificaţi:182. Există un sistem de monitorizare a executării?DaNuDacă da, rugăm specificaţi:183. Care sunt principalele reclamaţii făcute de utilizatori legat de procedura de executare a legii ?Rugăm indicaţi un maxim de 3.totala neexecutareneexecutarea hotărârilor instanţelor împotriva autorităţilor publicelipsa de informaţiidurata excesivăpracticile ilegaleinsuficienta supravegherecosturile excesivealteleDacă este "altele”, rugăm specificaţi:184. A pregătit sau a stabilit ţara dv. măsuri concrete spre a schimba situaţia legat de executarea hotărârilorinstanţelor – mai ales legat de deciziile împotriva autorităţilor publice?DaNuDacă da, rugăm specificaţi:185. Există un sistem de măsurare a duratei a procedurilor de executare:pentru cazuri civile? Da Nupentru cazuri administrative? Da Nu186. Legat de decizia de colectare a debitelor, rugăm apreciaţi cadrul mediu de timp pentru notificareahotărârii către părţile care locuiesc în oraşul în care îşi are sediul instanţa:între 1 şi 5 zileîntre 6 şi 10 zileîntre 11 şi 30 zilemai multDacă este "mai mult”, rugăm specificaţi:187. Numărul de proceduri disciplinare iniţiate împotriva agenţilor de executare.Dacă sunt iniţiate proceduri disciplinare din cauza mai multor abateri, rugăm număraţiprocedurile numai o dat şi pentru principala abatere.Numărul total de proceduri disciplinare iniţiate (1+2+3+4) / NA1. Pentru încălcarea eticii profesionale / NA / NAP2. Pentru inadecvare profesională / NA / NAP3. Pentru infracţiuni penale / NA / NAP4. Altele / NA / NAPDacă sunt altele, rugăm specificaţi:188. Numărul de sancţiuni pronunţate împotriva agenţilor de executare.Numărul total de sancţiuni (1+2+3+4+5) / NA1. Mustrare / NA / NAP2. Suspendare / NA / NAP3. Demitere / NA / NAP4. Amendă / NA / NAP5. Altele / NA / NAPDacă este "altele”, rugăm specificaţi. Dacă există o diferenţă semnificativă între numărul de proceduridisciplinare şi numărul de sancţiuni, rugăm indicaţi motivele:398

H.1 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• caracteristicile sistemului dv. de executare a hotărârilor în materie civilă şi principalele reforme careau fost implementate în ultimii doi aniRugăm indicaţi sursele pentru răspunsurile la întrebările 186, 187 şi 188:8.2 Executarea hotărârilor în materie penală189. Care autoritate este însărcinată cu executarea hotărârilor în materie penală? (sunt posibile mai multeopţiuni)JudecătorulProcurorulServiciile penitenciarelor şi cele de probaţiuneAlte autorităţiRugăm specificaţi funcţiile lui/ei şi îndatoririle (iniţiativa sau funcţiile de monitorizare). Dacă este "alteautorităţi”, rugăm specificaţi:190. Sunt ratele efective de recuperare a amenzilor decise de o instanţă penală evaluate prin studii?DaNu191. Dacă da, care este rata de recuperare?80-100% 50-79% sub 50% nu se poate estimaRugăm indicaţi sursa pentru răspunsul această chestiune:H.2 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• caracteristicile sistemului dv. de executare a hotărârilor în materie penală şi principalele reformecare au fost implementate în ultimii doi ani9. Notarii192. Aveţi notari în ţara dv.? Dacă Nu, rugăm treceţi la întrebarea 197.DaNu193. Sunt notarii:profesionişti privaţi (fără control din partea autorităţilor publice)? Da Numărul / NAprofesionişti privaţi sub autoritatea (controlul) autorităţilor publice? Da Numărul / NAagenţi publici? Da Numărul / NA / NAPAltele? Da Numărul / NA / NAPDacă este "altele”, rugăm specificaţi:194. Au notarii îndatoriri (sunt posibile mai multe opţiuni):în cadrul procedurii civile?în domeniul consilierii juridice?în certificarea autenticităţii actelor juridice şi certificatelor?altele?Dacă este "altele”, rugăm specificaţi:195. Există o autoritate competentă pentru supravegherea şi monitorizarea activităţii notarilor?DaNu196. Care autoritate este responsabilă pentru supravegherea şi monitorizarea notarilor:un organism profesional?judecătorul?Ministerul Justiţiei ?Procurorul?altele?Dacă este "altele”, rugăm specificaţi:I.1 Puteţi indica mai jos:• orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol• caracteristicile sistemului dv. notarial şi principalele reforme care au fost implementate în ultimii doiani399

Rugăm indicaţi sursele pentru răspunsul întrebarea 193:10. Interpreţii judiciari197. Este titlul de interpret judiciar protejat?DaNu198. Este funcţia interpreţilor judiciari reglementată de norme legale?DaNu199. Numărul de interpreţi judiciari acreditaţi sau înregistraţi: / NA / NAP200. Există prevederi obligatorii privind calitatea interpretării în instanţă în cadrul procedurilor judiciare?DaNuDacă da, rugăm specificaţi (de ex. să fi trecut un examen specific):201. Sunt instanţele responsabile de selectarea interpreţilor judiciari?Dapentru recrutarea şi/sau numirea pe un anumit mandatpentru recrutarea şi/sau numirea pe bază ad hoc, în funcţie de nevoile specifice aleprocedurilor dateNuDacă nu, care autoritate selectează interpreţii judiciari?***J.1 Puteţi indica mai jos orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol:Rugăm indicaţi sursele pentru răspunsul la întrebarea 199:11. Experţii judiciari202. În sistemul dv., ce tip de experţi pot fi solicitaţi să participe în procedurile judiciare (sunt posibileopţiuni multiple):NA / NAP"experţi martori", solicitaţi de părţi să vină cu expertiza lor în sprijinul argumentaţiei lor,"experţi tehnici" care îşi pun la dispoziţia instanţelor cunoştinţele lor ştiinţifice şi tehnice asupra unorprobele de fapt,"experţi judiciari" care pot fi consultaţi de judecător asupra unor chestiuni juridice specifice sau li se cere săasiste judecătorul în efectuarea muncii judiciare (însă nu iau parte la hotărâre).203. Este titlul de expert judiciar protejat?DaNu204. Este funcţia experţilor judiciari reglementată de norme legale?DaNu205. Numărul de experţi judiciari (experţi tehnici) acreditaţi sau înregistraţi / NA / NAP206. Există prevederi obligatorii privind exercitarea funcţiei de expert judiciar în procedurile judiciare?DaNuDacă da, rugăm specificaţi, în special timpul acordat spre a se prezenta judecătorului un raport tehnic:207. Sunt instanţele responsabile de selectarea experţilor judiciari?DaNupentru recrutare şi/sau numire pe un mandat anumepentru recrutarea şi/sau numirea pe baze ad hoc, conform nevoilor specifice ale unorproceduri dateDacă nu, care autoritate selectează experţii judiciari?K.1 Puteţi indica mai jos orice comentarii utile pentru interpretarea datelor menţionate în acest capitol:Rugăm indicaţi sursele pentru răspunsul la întrebarea 205:12. Reforme prevăzute400

208. Puteţi da informaţii asupra dezbaterii curente din ţara dv. privind funcţionarea justiţiei? Se prevădreforme? Rugăm informaţi dacă aceste reforme sunt în pregătire sau doar se au în vedere în această etapă. Dacăe posibil, rugăm ţineţi seama de următoarele categorii: planuri de reformă (cuprinzătoare) / Buget / Instanţe şi serviciide procuratură (de ex. puteri şi organizare, modificări structurale - de ex. reducerea numărului de instanţe -,management şi metode de lucru, tehnologiile informatice, restanţele şi eficienţa, cheltuielile de judecată, renovări şiconstrucţii de noi clădiri) / Înaltul Consiliu Judiciar / Profesioniştii judiciari (judecătorii, procurorii, avocaţi, notarii, agenţiide executare, etc.): organizarea, educaţia, etc. / Reforme privind legislaţia civilă, penală şi administrativă, convenţiileinternaţionale şi activităţile de cooperare / Executarea hotărârilor instanţelor / Medierea şi alte ADR / Lupta împotrivacriminalităţii şi sistemul penitenciar / Altele401

Note explicative pentru schema de evaluare a sistemelor judiciareI. IntroducereInformaţii de bazăLa cea de-a 3-a întâlnire a lor la vârf, organizată la Varşovia la 16 şi 17 mai 2005, şefii de stat şi de guverne din statelemembre ale Consiliului Europei "[au decis] să dezvolte funcţiile de evaluare şi asistenţă ale Comisiei Europene pentruEficienţa Justiţiei (CEPEJ)”.CEPEJ a decis, la cea de-a 16 a sa întrunire plenară, să lanseze al cincilea ciclu de evaluare 2010 – 2012, focalizat pedatele din 2010.CEPEJ doreşte să folosească metodologia dezvoltată în ciclurile precedente spre a realiza, cu sprijinulcorespondenţilor naţionali, o evaluare generală a sistemelor judiciare din cele 47 de state membre aleConsiliului Europei. Acest lucru va permite factorilor de decizie şi practicienilor judiciari să ţină seama deacele informaţii unice când îşi desfăşoară activităţile.Actuala Schemă a fost adaptată de Grupul de Lucru privind evaluarea (CEPEJ-GT-EVAL) având în vedere ciclurile deevaluare precedente şi comentariile prezentate de membrii CEPEJ, observatori, experţi şi corespondenţi naţionali.Adaptarea Schemei a fost restrânsă la întărirea corpusului de date colectate la intervale regulate şi la uşurarea realizăriide comparaţii şi aprecierii tendinţelor.CEPEJ a adoptat această nouă versiune a Schemei la cea de-a 16-a sesiune plenară (9 – 10 decembrie 2010).Recomandări generaleScopul acestui studiu este compararea funcţionării sistemelor judiciare sub diferitele aspecte, pentru a aveao mai bună cunoaştere a tendinţelor în organizarea judiciară şi a sugera reforme de ameliorare a eficienţeijustiţiei. Schema de evaluare şi analiza rezultatelor obţinute ar trebui să devină o adevărată unealtă înfavoarea politicilor publice din justiţie, în folosul cetăţenilor europeni.Cel mai probabil, nu toate statele vor reuşi să răspundă la toate întrebările, din cauza diversităţii sistemelorjudiciare din statele membre în cauză. Ca urmare obiectivul Schemei este de asemenea să stimulezecolectarea de date de stat în acele domenii în care datele încă nu sunt disponibile.Liniile directoare ale CEPEJ privind statistica judiciară - GOJUST (CEPEJ(2008)11) urmează să ajutecorespondenţii naţionali să răspundă la chestionar şi să faciliteze colectarea de statistici judiciareomogene de la toate statele membre.Trebuie reţinut că Schema nu urmăreşte nici includerea unei liste exhaustive de indicatori şi nici nu are cascop un studiu academic sau ştiinţific. Conţine indicatori care au fost consideraţi relevanţi pentru statele caredoresc să evalueze situaţia sistemelor judiciare şi să înţeleagă mai bine funcţionarea propriilor sisteme. Înacelaşi timp, datele colectate vor permite progresul activităţii în domenii promiţătoare legat de ameliorareacalităţii şi a eficienţei justiţiei.Pentru a uşura colectarea şi procesarea datelor, Schema a fost prezentată sub formă electronică, accesibilăcorespondenţilor naţionali care au sarcina de a coordona colectarea datelor în statele membre. CorespondenţiiNaţional sunt rugaţi să aibă amabilitatea să prezinte răspunsurile naţionale la Schemă folosind acest chestionarelectronic.II.Comentarii legate de întrebările din SchemeAceastă notă urmăreşte să ajute corespondenţii naţionali şi alte persoane care au sarcina de a răspunde laîntrebările din Schemă.a. Observaţii generale (în ordine alfabetică)Check (verificare): rugăm verificaţi întotdeauna datele introduse. Verificaţi, în special, cifrele introduse (deexemplu numărul de zerouri!) şi comparaţi răspunsurile pe care le daţi cu precedentele runde de evaluarespre a asigura fiabilitatea şi comparabilitatea răspunsurilor dv. (vezi “Modificări faţă de rundele precedentede evaluare” mai jos).Cazuri de drept civil: pentru scopul acestei Scheme, şi dacă nu se specifică altcumva într-o întrebareanume (vezi de exemplu întrebările 80, 90, 147), "cazurile de drept civil " se referă la cazuri altele decât de402

drept penal şi includ anume cazurile de dreptul familiei, cazurile de drept comercial, cazurile de concedierede angajaţi şi cazurile de drept administrativ.Comentarii: în zona de "comentarii", se acordă spaţiu pentru a explica răspunsurile şi a da informaţiidetaliate despre specificitatea sistemului judiciar intern. Astfel de comentarii vor fi utile când se vor analizarăspunsurile şi se vor procesa datele. Nu este necesar să se completeze sistematic acest spaţiu, dar se potadăuga comentarii acolo unde este considerat util. Rugăm indicaţi numărul întrebării în cauză la comentarii."Cut and paste" (Taie şi lipeşte): când un răspuns la o întrebare specifică rămâne neschimbat de la un proces deevaluare la altul, este posibil să se "taie şi să se lipească" de la runda de evaluare precedentă.Euro: toate sumele de bani trebuie indicate în Euro. Acest lucru este esenţial spre a se evita orice interpretări greşite sauprobleme de comparabilitate. Pentru ţările din afara zonei euro, rata de schimb la 1 ianuarie 2011 trebuie indicată laîntrebarea 5.Numere: Referitor la informaţiile numerice, rugăm prezentaţi numai numere fără spaţiu liber (1 000), punct (1.000),virgulă (1,000) sau apostrof (1’000). Acest lucru va evita interpretările greşite şi problemele legate de exportul electronical datelor dv. Numărul corect în acest exemplu este 1000. Rugăm verificaţi întotdeauna cifrele introduse (numărul dezerouri!).Cifre brute şi echivalentul de normă întreagă al posturilor: Cifrele brute includ numărul total de persoanecare lucrează independent of de orele lor de lucru. Echivalentul de normă întreagă, pe de altă parte, indicatănumărul de persoane care lucrează numărul standard de ore; numărul de persoane care lucrează o normăparţială este transformat în echivalent de normă întreagă. De exemplu, când doi oameni lucrează jumătatedin numărul standard de ore, ei sunt consideraţi ca un "echivalent de normă întreagă", un lucrător cujumătate de normă ar trebui considerat ca 0,5 din echivalentul de normă întreagă.Serviciul de asistenţă: Dacă aveţi vreo întrebare privind această Schemă şi modul de a răspunde la ea, vărugăm să trimiteţi un e-mail lui Stéphane Leyenberger (stephane.leyenberger@coe.int) sau Muriel Décot(muriel.decot@coe.int).Anul de referinţă: anul de referinţă pentru această Schemă este 2010. Dacă datele pe 2010 nu suntdisponibile, rugăm folosiţi cifrele cele mai recente şi indicaţi anul de referinţă folosit.NA şi NAP: Când răspundeţi la întrebări, se poate să nu fie întotdeauna posibil să indicaţi o cifră sau să optaţi între Dasau Nu. Dacă unele informaţii nu sunt disponibile (“NA”) sau nu sunt aplicabile (“NAP”) rugăm folosiţi abrevierile indicateîn paranteze. Răspunsurile NA sau NAP sunt foarte diferite între ele, rugăm respectaţi aceste reguli, orice eroare vaduce la interpretări greşite.Două exemple:Întrebarea 90: Numărul de executări, cărţi funciare, registre ale comerţului şi alte cazuri:Ex. nr. 1. În ţara dv., tribunalele de primă instanţă nu sunt responsabile cu activităţi legate de registrulcomerţului sau cărţile funciare. Răspunsul corect este ca urmare NAP (= nu e aplicabil).Cazuri pe rol la 1ian. ‘10Cauze intrateCazuri rezolvateCazuri de executare 100 30 70 60Cazuri de carte funciară NAP NAP NAP NAPCauze de la registrulcomerţuluiNAP NAP NAP NAPCazuri pe rol la31 dec. ‘10Ex. nr. 2. În ţara dv., tribunalele de primă instanţă sunt responsabile de activităţile legate de registrul comerţuluişi de cărţile funciare dar dv. Nu aveţi cifre privitoare la cazurile pe rol la 1 ianuarie 2010. Răspunsurile corectepentru cazurile pe rol la 1 ianuarie 2010 şi, ca urmare, de asemenea pentru cazurile pe rol la 31 decembrie2010, sunt NA (= nu sunt disponibile).Cazuri pe rol la1 ian. ‘10Cauze intrateCazuri rezolvateCazuri de executare 100 30 70 60Cazuri de carte funciară NA 150 200 NACauze de la registrulcomerţuluiNA 500 600 NACazuri pe rol la31 dec. ‘10Reguli şi excepţii: Rugăm daţi răspunsurile, dacă e posibil, în funcţie de situaţia generală din ţara dv. şi nuconform excepţiilor. Puteţi indica excepţiile la reguli în comentariu.403

ExempleÎntrebarea 8: Li se cere părţilor în litigiu să plătească un impozit sau taxă în instanţă pentru ainiţia proceduri în faţa unei instanţe cu jurisdicţie generală?În ţara dv., pentru cazuri altele decât cele penale, părţile în litigiu trebuie să plătească, în general,cheltuieli de judecată. Numai în unele cazuri excepţionale, acoperite prin lege (de exemplu: cazuri dedreptul familiei, cazuri de concediere de la locul de muncă din şi cazuri sociale) părţile în litigiu nutrebuie să plătească un impozit sau taxă în instanţă. Răspunsul dv. corect este prin urmare: Da.Puteţi indica excepţiile în căsuţa pentru comentariu.Pentru cazuri altele decât penale? Da NoSurse: rugăm indicaţi sursele datelor dv. dacă e posibil. “Sursa" se referă la instituţia care a prezentatinformaţiile pentru răspunsul la întrebare (de ex. Institutul Naţional de Statistică sau Ministerul Justiţiei).Acest lucru va ajuta la verificarea fiabilităţii datelor.Modificări faţă de rundele de evaluare precedente: Rugăm comparaţi datele indicate pentru anul dereferinţă cu cele prezentate pentru rundele de evaluare precedente. Astfel asiguraţi fiabilitatea şicomparabilitatea datelor dv. Rugăm explicaţi orice diferenţă în răspunsurile calitative (de ex. modificări alelegilor, reforme structurale). Evitaţi să alegeţi o interpretare diferită pentru întrebări, de la un ciclu deevaluare la altul, dacă nu reflectă nici o schimbare reală în situaţia din ţara dv.; datele dv. nu vor ficomparabile şi nici nu vor putea fi validate. Pentru cifre, explicaţi dacă diferenţa este semnificativă, de ex.variaţii mai mari de 20%.Două exemple de întrebare calitativă:Întrebarea 14: Autorităţi formal responsabile pentru bugetul alocat instanţelor: pregătireaîntregului buget al instanţelorPregătireaîntreguluibuget alinstanţelor(2004) (q10)Pregătireaîntreguluibuget alinstanţelor(2006) (q18)Pregătireaîntreguluibuget alinstanţelor(2008) (q18)Pregătireaîntreguluibuget alinstanţelor(2010)Ministerul JustiţieiAlte ministereParlamentCurtea SupremăÎnaltul ConsiliuJudiciarInstanţeleOrgan deinspecţieAltelex x xxComentariu (ex. 1): “Instanţa de administrare este responsabilă cu pregătirea bugetului instanţelor.Deoarece în ţara noastră nu poate fi comparată cu Înaltul Consiliu Judiciar din alte ţări, am modificatrăspunsul nostru pe 2010”. Răspunsurile perioadelor succesive de evaluare nu sunt comparabile.Acest lucru se datorează unei schimbări a modului în care întrebarea a fost interpretată mai degrabădecât unei schimbări în situaţia din ţară. Răspunsurile trebui să fie armonizate pentru toateperioadele de evaluare ceea ce înseamnă fie că răspunsul pe 2010 fie răspunsurile pe 2004-2008 artrebui modificate.Comentariu (ex 2): “Din 1 ianuarie 2009, Consiliul de Bugete al Instanţelor, nou creat, esteresponsabil cu pregătirea bugetului total al instanţelor.” Răspunsul pe 2010 este fiabil şi poate fivalidat.Exemplu cu cifre:Întrebarea 42: Numărul de tribunale de primă instanţă cu jurisdicţie generală (persoanejuridice)Tribunalede primăinstanţăcujurisdicţiegenerală(2004)[q33]Tribunalede primăinstanţăcujurisdicţiegenerală(2006)(q45)Tribunalede primăinstanţăcujurisdicţiegenerală(2008)(q45)Tribunalede primăinstanţăcujurisdicţiegenerală(2010)Diferenţă2004-2006 (%)Diferenţă2006-2008 (%)Diferenţă2008-2010 (%)404

1138 1130 1130 484 -1 0 -57Comentariu (ex. nr. 1): “Reducerea instanţelor la 1 ianuarie 2009 conform planului de reorganizareadoptat de Parlament la 21 iunie 2008.” Cifrele şi comentariile pe 2010 sunt fiabile şi pot fivalidate.Comentariu (ex. no. 2): “Cifra pe 2008 a inclus, spre deosebire de cifra pe 2010, toate tribunalele deprimă instanţă (nu numai tribunalele de primă instanţă cu jurisdicţie generală).” Cifra pe 2008 nueste fiabilă şi trebuie modificată (acelaşi lucru este probabil aplicabil pentru 2004 şi 2006).b. Comentarii întrebare cu întrebare1. Datele demografice şi economicePrivitor la datele cerute în acest capitol, vă rugăm să folosiţi, dacă e posibil, datele disponibile la ConsiliulEuropei. În lipsa acestora, OECD mai oferă de asemenea şi date relevante spre a asigura un calcul omogenal raporturilor dintre statele membre. Dacă datele pentru ţara dv. nu sunt disponibile de la aceste douăorganizaţii, rugăm să folosiţi o altă sursă, care va fi specificată.Întrebarea 1Numărul de locuitori trebuie indicat la 1 ianuarie 2011. Dacă acest lucru nu este posibil, rugăm menţionaţi care date aufost folosite în căsuţa de comentariu de la sfârşitul capitolului.Întrebarea 2Suma totală anuală a cheltuielilor publice include toate cheltuielile făcute de stat sau organismele publice, inclusivdeficitele publice.Pentru statele federale, rugăm indicaţi totalul cheltuielilor publice la nivel regional sau federal. MB-Anglia şi Ţara Galilor,MB-Irlanda de Nord şi MB-Scoţia trebuie să indice cifre separate.Răspunsurile la această întrebare vor permite să se stabilească rapoartele măsurând totalul investiţiilor pe care statelemembre le-au angajat efectiv pentru funcţionarea justiţiei.Întrebarea 3Rugăm indicaţi Produsul Intern Brut (PIB) al ţării dv. pentru anul de referinţă (de ex. valoarea totală a bunurilor şiserviciilor produse într-o ţară pe durata anului). PIB poate fi măsurat prin adăugarea tuturor veniturilor (salarii, dobânzi,profituri) sau cheltuielilor din economie (consum, investiţii, lucrări publice sau contracte de livrări şi exporturile nete -minus importurile).Aceste date sunt foarte utile spre a calcula mai multe raporturi care permit să se efectueze analiza comparativă.Întrebarea 4Rugăm indicaţi salariul anual brut mediu şi nu salariul net din ţara dv.. Salariul brut este calculat înainte de a se fi dedusorice fel de cheltuieli sociale şi impozite; este suma pe care angajatorul trebuie efectiv să o plătească pe angajat, dar nuangajatului.Salariul anual brut mediu anual este o informaţie importantă spre a se putea calcula raporturile ce permit să se măsoareşi să se compare salariile, de exemplu ale judecătorilor şi ale procurorilor.Întrebarea 5Trebuie indicată rata de schimb a monedei naţional e aplicabilă la 1 ianuarie 2011.MB-Anglia şi Ţara Galilor, MB-Irlanda de Nord şi MB-Scoţia vor indica aceeaşi rată de schimb.Informaţiile cu privire la rata de schimb se pot folosi în analiza răspunsurilor.Întrebarea 6Bugetul anual aprobat alocat pentru funcţionarea tuturor instanţelor acoperă funcţionarea instanţelor (fără serviciile deprocuratură şi fără asistenţa judiciară), oricare ar fi sursa acestui buget. Este definit de CEPEJ (vezi categoriile demai jos) şi poate diferi de definiţiile statelor membre. Din motive de comparabilitate, rugăm respectaţi categoriile CEPEJ.405

Dacă nu puteţi separa bugetul serviciilor de procuratură şi / sau bugetul de asistenţă judiciară de bugetul alocat pentrufuncţionarea tuturor instanţelor, este absolut necesar să se indice acest lucru şi să se ofere o estimare a bugetului alocatpentru funcţionarea tuturor instanţelor (comparativ cu bugetul parchetelor), dacă e posibil.Cifrele prezentate trebuie să fie cifrele bugetului aprobat, de ex. bugetul care a fost aprobat formal de Parlament (sau deo altă autoritate publică competentă), dar nu cel efectiv executat.Unde e cazul, bugetul anual aprobat, alocat pentru funcţionarea tuturor instanţelor trebuie să includă atât bugetul la nivelnaţional şi la de entităţi regionale sau federale.Totalul trebuie neapărat să fie egal cu suma sumelor indicate la categoriile 1-7:1. Salariile (brute) sunt acelea ale întregului personal judiciar şi non-judiciar care lucrează în cadrul instanţelor,cu excluderea, dacă este cazul, a sistemului parchetelor (şi a personalului care lucrează pentru serviciile deprocuratură). Această sumă trebuie să includă costurile totale salariale pentru angajator: dacă, în afară desalariul brut propriu-zis angajatorul mai plăteşte şi asigurări şi/sau pensii, aceste contribuţii trebuie incluse.2. Computerizarea include toate cheltuielile pentru instalarea, utilizarea şi întreţinerea sistemelor computerizate(inclusiv cheltuielile plătite personalului tehnic).3. Cheltuielile din justiţie suportate de stat (sau de sistemul judiciar) se referă la sumele pe care instanţeletrebuie să le achite în cadrul procedurilor judiciare, cum sunt as cheltuielile plătite pentru opiniile experţilor sauinterpreţii judiciari. Orice cheltuieli ce trebuie plătite de părţi (taxe şi onorarii de judecată; vezi întrebarea 8-9)sau adresate asistenţei judiciare nu trebuie indicate aici (vezi întrebarea 12).4. Bugetul pentru clădirile instanţelor include toate costurile legate de întreţinerea şi exploatarea clădirilorinstanţelor (costuri de chirii, electricitate, securitate, curăţenie, întreţinere etc.). Nu include investiţiile în clădirinoi.5. Investiţiile în clădiri noi pentru instanţe includ toate costurile legate de investiţii în clădiri noi pentruinstanţe.6. Formarea şi educaţia includ toate costurile legate de cursurile de formare sau de educare a judecătorilor şipersonalului instanţelor.7. Altele include toate cifrele pe care nu le putem subsuma în categoriile 1 - 6.Bugetul anual aprobat alocat pentru toate instanţele nu include în special:- bugetul pentru sistemele penitenciar şi de probaţiune;- bugetul pentru funcţionarea Ministerului Justiţiei (şi/sau orice altă instituţie care se ocupă cu administrareajustiţiei);- bugetul pentru activitatea altor instituţii (altele decât instanţele) aflate pe lângă Ministerul Justiţiei;- bugetul sistemului de procuratură (vezi întrebarea 13);- bugetul protecţiei judiciare pentru tineri (lucrători sociali, etc.);- bugetul Curţilor Constituţionale;- bugetul Înaltului Consiliu al Puterii Judiciare(sau organismul similar);- venitul anual din taxele de la instanţe sau din impozite primit de stat (vezi întrebările 8 şi 9),- bugetul pentru asistenţa judiciară (vezi întrebarea 12).Întrebările 8 şi 9Poate exista o regulă generală în unele state conform căreia se cere unei părţi să plătească un impozit sau o taxă îninstanţă ca să înceapă o procedură la o instanţă cu jurisdicţie generală. Taxele sau cheltuielile de judecată nu se referăla onorariile avocaţilor. Dacă această regulă generală prezintă excepţii, că rugăm să le indicaţi.În scopul acestei întrebări, instanţele cu jurisdicţie generală sunt acele instanţe care se ocupă de cazuri dedrept civil şi cazuri de drept penal.O parte din bugetul instanţelor poate fi finanţată dintr-un venit care rezultă din plata de către părţi a acestor taxe saucheltuieli de judecată.Întrebarea 10Această întrebare se referă la bugetul aprobat alocat întregului sistem judiciar (spre deosebire de întrebarea 6care se referă numai la sistemul instanţelor).Cifrele prezentate trebuie să fie cifrele bugetului aprobat, de exemplu, bugetul care a fost formal aprobat de Parlament(sau o altă autoritate publică competentă), dar nu cel efectiv executat.Bugetul public anual aprobat, alocat întregului sistem judiciar trebuie să includă, în special: bugetul sistemului penitenciar; bugetul de funcţionare al Ministerului Justiţiei sau altor organisme,406

ugetul pentru protecţia judiciară a tinerilor;bugetul pentru sistemul parchetelor;bugetul pentru instanţe şi sistemul judiciar;bugetul pentru înaltele consilii ale puterii judiciare;bugetul pentru asistenţa judiciară;bugetul pentru serviciile de probaţiune;bugetul pentru servicii pentru refugiaţi şi solicitanţi de aziletc. (rugăm specificaţi alte posibile elemente)Această cifră va permite, de exemplu, evaluarea părţii din acest buget dedicată funcţionării tuturor instanţelor, după cums-a arătat la întrebarea 6.Întrebarea 12Bugetul public anual aprobat alocat pentru asistenţa judiciară se referă la suma bugetului public alocat pentru asistenţajudiciară în cel mai larg sens. Acesta include ajutoarele prezentate pentru reprezentarea în faţa instanţelor, consiliereajuridică şi alte tipuri de asistenţă judiciară (alte informaţii se vor da în Capitolul II). Suma totală trebuie să includă numaisumele ce trebuie plătite acelora ce beneficiază de asistenţă judiciară sau avocaţilor lor (exclusiv costurileadministrative).Cifrele prezentate trebuie să fie cifrele din bugetul aprobat, de ex. bugetul care a fost formal aprobat de Parlament (saude un alt organ competent), dar nu cel efectiv executat.Întrebarea 13Procurorul trebuie să fie înţeles conform următoarei definiţii cuprinse în Recomandarea Rec(2000)19 a Comitetului deMiniştri al Consiliului Europei cu privire la rolul parchetelor în sistemul justiţiei penale: "(…) autorităţile care, în numelesocietăţi şi în interesul public, asigură executarea în cazurile când încălcarea Legii presupune o sancţiune penală, luând încalcul atât drepturile individului cât şi necesara efectivitate a sistemului justiţiei penale".Dacă există un buget unic pentru judecători şi procurori, rugăm indicaţi, dacă e posibil, proporţia din acest bugetdestinată procurorilor. Dacă o parte din bugetul parchetelor este alocată pentru bugetul poliţiei, sau oricărui alt buget,rugăm indicaţi acest lucru.Cifrele prezentate trebuie să fie cifrele din bugetul aprobat, de ex. bugetul care a fost formal aprobat de Parlament (saude un alt organ competent), dar nu cel efectiv executat.Întrebările 14 şi 15Scopul acestei întrebări este de a identifica organele implicate în diferitele faze ale procesului bugetului global alocatinstanţelor. Această întrebare nu se referă la managementul bugetului la nivelul fiecărei instanţe individuale, ce va fiadresat de întrebarea 61. Mai multe răspunsuri sunt posibile, deoarece, în unele ţări, managementul şi alocareabugetului instanţelor este, de exemplu, o responsabilitate combinată a Ministerului Justiţiei şi a Consiliului PuteriiJudiciare. Acolo unde este aplicabil, rugăm prezentaţi o scurtă descriere a modului în care sunt organizateresponsabilităţile legate de alocarea bugetului instanţelor.2. Accesul la justiţie şi la toate instanţeleDupă cum garantează Convenţia Europeană a Drepturilor Omului asistenţa judiciară în materie penală, chestionaruldistinge asistenţa judiciară în cazuri penale de asistenţa judiciară în alte cazuri decât cele penale.Pentru scopurile acestei Scheme, asistenţa judiciară este definită ca ajutorul oferit de stat persoanelor care nu ausuficiente mijloace financiare spre a se apăra în faţa unei instanţe. Pentru mai multe informaţii asupra caracteristicilorasistenţei judiciare, rugăm consultaţi Rezoluţia Res(78)8 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind Asistenţaşi Consilierea Judiciară.Întrebarea 18Este posibil ca asistenţa judiciară să acopere costuri diferite de acelea la care se face referire în întrebările 20 - 23, deex. onorarii pentru consilieri tehnici sau experţi, costuri pentru alţi profesionişti judiciari (notari), costuri de deplasare, etc.Dacă acesta este cazul în ţara dv., rugăm specificaţi.Întrebarea 21Conform articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (procesul corect) orice individ acuzat care nu aresuficiente mijloace financiare are dreptul de a fi asistat de un avocat gratuit (sau finanţat de la bugetul public) în cazuripenale. Este acest drept respectat?Această măsură poate de asemenea fi aplicată victimelor. Dacă acesta este cazul în sistemul dv. rugăm specificaţi.Întrebarea 22407

Privind asistenţa judiciară, conform diferitelor sisteme, avocaţii pot fi numiţi ex officio, propuşi pe o listă sau aleşi liber depărţi.Întrebarea 23Este posibil ca asistenţa judiciară să se limiteze la oameni cu un standard de trai considerat modest. Pragul sub careasistenţa judiciară este acordată poate fi definit în termeni de venituri şi / sau active ale părţilor.Întrebarea 26Această întrebare se referă numai la indivizi (nu la companii sau alte persoane juridice). Sistemul de asigurare se poatereferi de exemplu la suportarea taxelor şi onorariilor din instanţă, a onorariilor avocaţilor şi la alte servicii legate desoluţionarea disputei.Întrebarea 27Cheltuielile Judiciare includ toate costurile procedurilor judiciare şi alte servicii legate de caz, plătite de părţipe durata procedurilor (taxe, consiliere judiciară, reprezentare legală, cheltuieli de deplasare, etc.)Întrebarea 29Această chestiune se poate aplica la toate tipurile de cazuri.Prezentarea obligatorie de informaţii indivizilor într-un cadru de timp previzibil legat de cazul în care suntpărţi este un concept ce trebuie dezvoltat spre a se ameliora eficienţa judiciară. Pot fi simple informaţii pentrupărţi sau de exemplu o procedură care necesită ca instanţa relevantă şi părţile în cauză să cadă de acordasupra unei limite de timp stabilite în comun, la care ambele părţi să se angajeze prin diferite prevederi.Unde e cazul, rugăm daţi detalii asupra procedurilor specifice existente.Întrebarea 30Întrebarea urmăreşte să se specifice dacă statul a creat structuri cunoscute publicului, accesibile uşor şigratuit, pentru victimele infracţiunilor penale.Întrebarea 31Această întrebare urmăreşte să se afle cum protejează statul grupurile de persoane care sunt în moddeosebit vulnerabile în procedurile judiciare.Nu se referă la faza cercetărilor poliţiei din procedură şi nici la mecanismele de despăgubire a victimelorinfracţiunilor penale, care sunt abordate în întrebările 32 - 34.Minorităţile etnice trebuie abordate conform convenţiei cadru a Consiliului Europei pentru protejareaminorităţilor naţionale (CETS N° 157). Nu se referă la străinii implicaţi într-o procedură judiciară. Specialmăsuri for aceste grupuri pot fi, de exemplu: asistenţă lingvistică pe durata procedurilor din instanţă saumăsuri speciale de protejare a dreptului la un proces echitabil şi de evitare a discriminării.Mecanismele de informare pot include, de exemplu: un mecanism de informare public, gratuit şi personalizat, acţionat de poliţia sau de sistem judiciar,care să permită victimelor infracţiunilor penale să obţină informaţii legate de urmărirea reclamaţiilorpe care le-au depus; obligaţia de a informa dinainte victimele unui viol, în caz de eliberare a făptaşului, obligaţia judecătorului de a informa victima cu privire la toate drepturile acesteia.Aranjamentele speciale în înfăţişările din instanţă pot include, de exemplu, posibilitatea pentru un copil să i se înregistreze prima declaraţie pentru ca apoi să nu fie nevoit(ă) săo repete în viitoarele etape ale procedurilor; audio în direct sau Videoconferinţe ale audierii unei persoane vulnerabile pentru aceasta să nu fieobligată să apară în faţa acuzatului, audieri în sala de consiliu, cu excluderea publicului, pentru victime ale unui viol, obligaţia (sau dreptul de a solicita) ca declaraţiile unei persoane vulnerabile (de ex. un copil) să fiefăcute în prezenţa unui consilier de probaţiune, mărturia minorilor sub 16 ani nu poate fi depusă sub jurământ.408

Rugăm specificaţi dacă sunt prezentate alte modalităţi specifice, de exemplu, posibilitatea unei proceduri în sala de consiliu, cu excluderea publicului, asistenţă lingvistică pe durata unei proceduri în instanţă pentru minorităţi etnice sau persoane cudizabilităţi, obligaţia de a asculta opinia unei asociaţii care apără interesele unui minor acuzat de un fapt penal, dreptul unei femei care este victima unei violenţe în familie de a se bucura de folosirea caseicomune, protecţie fizică pe durata procedurii judiciare, dreptul unei asociaţii care protejează şi apără interesului unui grup de persoane vulnerabile laexercitarea drepturilor civile acordate reclamantului, interzicerea publicării de detalii personale şi fotografii ale acuzaţilor şi martorilor minori,Întrebarea 35În unele ţări, procurorul poate juca un rol în asistarea victimelor criminalităţii (de exemplu, oferindu-leinformaţii sau asistându-le pe durata procedurilor judiciare, etc.). dacă acesta este cazul, rugăm specificaţi.Întrebarea 36Această întrebare se referă la situaţiile în care procurorii pot înceta urmărirea într-un caz, de exemplu dinlipsă de dovezi, dacă un făptaş penal nu a putut fi identificat sau, în unele sisteme judiciare, din motivediscreţionare. Scopul este să se afle dacă victimele criminalităţii mai au posibilitatea de a contesta o astfel dedecizie, de a ‘forţa’ serviciile de procuratură să continue o cauză penală.Această întrebare nu se referă la ţările în care procurorii nu pot decide dacă să înceteze urmărirea în cauzăfără a avea nevoie de o hotărâre judecătorească. Oricum, în aceste ţări, victimele pot contesta hotărâreainstanţei. Iată de ce răspunsul corect pentru astfel de ţări este NAP (“nu e aplicabil”).Rugăm verificaţi coerenţa răspunsului dv. cu acela de la întrebarea 105 privind posibilitatea (sau imposibilitatea) ca unprocuror "să înceteze urmărirea într-un caz fără a avea nevoie de o hotărâre judecătorească".Întrebările 38 şi 39Aceste întrebări se referă la sondajele adresate persoanelor care au fost în contact direct cu o instanţă şicare au fost direct implicate în proceduri. Nu se referă la sondaje generale de opinie.Întrebările 40 şi 41Aceste întrebări se referă la existenţa unei proceduri care permite fiecărui utilizator al sistemului judiciar săreclame un fapt pe care el/ea îl consideră a fi contrar bunei funcţionări a sistemului judiciar.Un exemplu de tip specific de plângere ar putea fi (posibilul) caz al unui judecător, procuror sau personal dininstanţă şi parchete corupt. Dacă există situaţii cunoscute în ţara dv. (subliniind mai ales rapoartele publicatede Grupul de state împotriva Corupţiei – GRECO), rugăm specificaţi. Rugăm indicaţi mai ales numărul dereclamaţii, caracteristicile cazurilor de corupţie şi numărul de persoane condamnate pentru corupţie.3. Organizarea sistemului de instanţePentru scopurile acestei Scheme, o instanţă înseamnă un organ stabilit de lege numit spre a soluţiona tipurispecifice de dispute judiciare în cadrul unei structuri administrative specifice în care unul sau mai mulţijudecători funcţionează, în mod temporar sau permanent.Întrebările 42 şi 43O instanţă poate fi considerată fie ca o persoană juridică sau o locaţie geografică. Aşadar este nevoie să senumere instanţele conform ambelor concepte, care permit în special să se prezinte informaţii privitoare laaccesibilitatea instanţelor pentru cetăţeni.Pentru numărul de persoane juridice (structura administrativă), posibilele secţii diferite ale unei instanţe nuse vor număra individual (de exemplu nu este corect să se indice “3” pentru aceeaşi instanţă care include osecţie civilă, o secţie penală şi o secţie administrativă. Răspunsul corect este “1”). Diferitele clădiri aleinstanţei nu sunt incluse în numărătoare (spre deosebire de întrebarea privind numărul de instanţe din punctde vedere al locaţiei geografice, vezi mai jos).409

În scopul acestei întrebări, o instanţă cu jurisdicţie generală este o instanţă care se ocupă cu toatechestiunile care nu sunt atribuite unor instanţe specializate din cauza naturii cauzei.Vă rugăm să număraţi ca instanţe specializate numai instanţele care sunt într-adevăr considerate ca atare însistemul dv. Nu sunt considerate aici ca instanţe specializate, de exemplu: camerele responsabile pentru "cazurile de familie" sau "cazurile de drept administrativ" aflate subautoritatea aceleiaşi instanţe cu jurisdicţie generală, o Curte Supremă sau o Înaltă Curte care se ocupă cu toate tipurile de cazuri; ele ţin de organizareaordinară a sistemului judiciar.Rugăm să reţineţi că întrebările 42.1, 42.2 şi 43 (spre deosebire de întrebarea 42.3) se referă numai latribunalele de primă instanţă.Totalul de la întrebarea 46 trebuie să corespundă cu numărul indicat la întrebarea 42.2Instanţele (situări geografice): Pentru scopurile acestei întrebări, rugăm indicaţi numărul total de locaţiigeografice (sedii sau clădiri ale instanţei) unde au loc audieri judiciare, numărând tribunalele de primăinstanţă cu jurisdicţie generală, instanţele specializate de primă instanţă, cele de a doua instanţă şiinstanţele de apel, precum şi sediile Curţii Supreme sau Înaltelor Curţi. Rugăm includeţi în date diferiteleclădiri, cu sălile de judecată, care aparţin aceluiaşi tribunal (de exemplu, dacă acelaşi tribunal este împărţit îndouă clădiri, vă rugăm să număraţi "2").Întrebarea 43Instanţele trebuie să fie incluse numai dacă sunt instanţe efectiv specializate. De exemplu, când cauzele dedreptul familiei sunt procesate de instanţele ordinare, răspunsul la rândul 4 al tabelului ar trebui să fie: "NAP"(nu e aplicabil).Această întrebare se referă numai la tribunalele de primă instanţă.Întrebarea 45Această întrebare urmăreşte compararea numărului de instanţe pentru unele cazuri specifice (situărigeografice). Ar trebui să permită o comparaţia a statelor membre în ciuda diferenţelor legate de organizareajudiciară.Noţiunea de “reclamaţii minore” (de ex. un caz civil în care valoarea financiară a reclamaţiei este relativredusă) nu ne împiedică să luăm în calcul diferenţele dintre condiţiile de trai dintr-un state european. Dinacest motiv, vă rugăm să specificaţi suma maximă inclusă, în ţara dv., în definiţia unei "reclamaţii minore",care este în general folosită drept criteriu pentru jurisdicţia procedurală.Întrebările 46 - 52Aceste întrebări au ca scop numărarea tuturor persoane lor cărora le este încredinţată sarcina de a pronunţasau de a participa la luarea unei hotărâri judecătoreşti. Vă rugăm să vă asiguraţi că procurorii şi personalullor sunt excluşi din aceste cifre (dacă nu este posibil, rugăm indicaţi clar acest lucru).Rugăm indicaţi numărul de posturi care sunt efectiv ocupate la data de referinţă (posibil 31 decembrie 2010)şi nu posturile bugetare teoretice.În scopurile acestei Scheme, un judecător trebuie să fie înţeles conform jurisprudenţei Curţii Europene a DrepturilorOmului. În special judecătorul decide, conform legii şi urmând o procedură organizată, asupra oricărei chestiuni dincadrul jurisdicţiei sale. El/ea este independent(ă) de puterea executivă.Ca urmare, judecătorii care decid în materii administrative sau financiare (de exemplu) trebuie să fienumăraţi dacă sunt incluşi în definiţia mai sus menţionată.Întrebările 46 şi 47În scopurile acestei întrebări, judecătorii profesionişti sunt aceia care au fost formaţi şi care sunt plătiţi ca atare.Informaţiile trebuie date pentru posturile permanente care sunt efectiv ocupate (nu numărul teoretic inclus în buget) şi înechivalent de normă întreagă. Echivalentul de normă întreagă indică numărul de persoane care lucrează numărulstandard de ore (în timp ce cifra brută a posturilor include numărul total de persoane care lucrează independent de orelelor de lucru). Indicaţia de echivalent de normă întreagă implică faptul că numărul de persoane care lucrează cu normăparţială trebuie transformat: de exemplu, un lucrător cu jumătate de normă trebuie considerat ca 0,5 dintr-un echivalent410

de normă întreagă, două persoane care lucrează jumătate din numărul standard de ore sunt considerate ca un"echivalent de normă întreagă".Datele se referă la toate jurisdicţiile generale şi instanţele specializate.Spre a înţelege mai bine problemele legate de sexe în sistemul judiciar, rugăm să specificaţi numărul defemei şi bărbaţi care practică la diferitele niveluri ale instanţelor şi specificaţi numărul de femei şi bărbaţi carelucrează ca preşedinţi de instanţe.Deoarece acesta este un element nou în schemă, CEPEJ nu a aplicat această întrebare personalului nonjudecătorisau non-procurori. Acesta ar putea fi adăugat la o evaluare ulterioară.Întrebarea 48Această întrebare se referă la judecătorii profesionişti ocazionali care nu funcţionează în mod permanent darsunt plătiţi integral pentru funcţia lor de judecător.La început, pentru a măsura în ce măsură judecătorii cu normă parţială participă la sistemul judiciar, pot fiindicate datele brute. În al doilea rând, pentru a compara situaţia între statele membre, se poate da aceeaşiindicaţie, dacă e posibil, în echivalent de normă întreagă (vezi nota de la întrebarea 49).Întrebarea 49În scopurile acestei întrebări, judecătorii non-profesionişti sunt cei care judecă în instanţe (aşa cum suntdefiniţi la întrebarea 46) şi ale căror hotărâri sunt obligatorii dar care nu aparţin categoriilor menţionate laîntrebările 46 şi 48 de mai sus. Această categorie include anume judecătorii onorifici şi "juges consulaires"(din Franţa). Nici arbitrii, nici persoanele care au funcţionat într-un juriu (vezi întrebarea 50) nu se încadreazăîn această întrebare.Vezi nota de la întrebarea 46 pentru noţiunea de cifră brută.Întrebarea 50Această categorie se referă de exemplu la cetăţenii care au fost desemnaţi să participe la un juriu care aveasarcina de a judeca infracţiuni penale grave.Întrebarea 52Întreg personalul non-judecătoresc, care lucrează la toate instanţele, trebuie să fie inclus aici în echivalentde normă întreagă pentru posturile permanente. Vă rugăm să vă asiguraţi că cifrele prezentate excludpersonalul care lucrează pentru serviciile de procuratură (altminteri menţionaţi situaţia în comentariu).1. Rechtspfleger este definit ca o autoritate judiciară independentă în funcţie de sarcinile care i-au fostdelegate de lege. Aceste sarcini pot fi legate de: dreptul familiei şi al tutelei, Legea succesiunii, Legea privindcartea funciară, registrele comerţului, deciziile despre acordarea unei cetăţenii, în cazuri de drept penal,executarea sentinţelor, reducerea sentinţelor prin muncă în serviciul comunităţii, urmărirea în instanţedistrictuale, decizii legate de asistenţa judiciară, etc. Rechtspfleger are o funcţie aproape judiciară.2. Personalul Non-judecători (judiciar) asistă în mod direct un judecător prin sprijin judiciar (asistenţă pedurata înfăţişărilor, pregătirea (judiciară) a unui caz, înregistrările din instanţă, asistenţa judiciară înredactarea unor hotărâri judiciare, consiliere juridică - de exemplu grefierii de la instanţe). Dacă datele aufost prezentate sub o categorie precedentă (Rechtspfleger), vă rugăm să nu mai adăugaţi această cifră dinnou la prezenta categorie.3. Personalul administrativ nu este direct implicat în asistarea judiciară a unui judecător, dar este responsabilde sarcinile administrative (cum este înregistrarea cauzelor într-un sistem computerizat, supravegherea plăţiitaxelor din instanţă, pregătirea administrativă a dosarelor cauzelor, arhivarea) şi/sau managementul instanţei(de exemplu secretara şefului unei instanţe, şeful departamentului IT al instanţei, directorul financiar al uneiinstanţe, managerul de resurse umane, etc.).4. Personalul tehnic este personalul însărcinat cu executarea sarcinilor sau cu orice alte îndatoriri tehnice şilegate de întreţinere cum este personalul de curăţenie, personalul de securitate, personalul care lucrează lasecţiile de IT ale instanţelor sau electricienii.411

5. Alt personal non-judecătoresc include întreg personalul non-judecătoresc care nu este inclus în categoriile1-4.Numărul total indicat în prima coloană trebuie neapărat să corespundă cu totalul categoriilor de la 1la 5.Întrebarea 53For definiţia Rechtspfleger vezi întrebarea 52 de mai sus.Întrebarea 54Această întrebare e nouă. Scopul este să se afle dacă instanţele deleagă unele servicii unor furnizori privaţi şicompararea acestui aspect cu numărul personalului instanţei.Întrebările 55 şi 56Pentru definiţia procurorului vezi întrebarea 13.Informaţiile trebuie prezentate în echivalent de normă întreagă pentru posturile permanente care sunt efectivocupate (nu numărul teoretic care apare în buget) (vezi nota de la întrebările 46 şi 47).Întrebările 57 şi 59În unele ţări, există persoane cărora le sunt încredinţate în mod specific îndatoriri similare cu aceleaexercitate de procurori, de exemplu ofiţerii de poliţie care pot prezenta un caz în faţa instanţei sau potnegocia sentinţele. Dintre acestea se exclude avocaţii care aduc acuzaţii într-o audiere penală şi victimelecare se pot adresa direct judecătorului fără a fi nevoie de intervenţia serviciilor de procuratură.Rugăm specificaţi dacă aceste persoane sunt incluse în datele legate de numărul de procurori şi daţiinformaţii asupra acestor categorii (statut, număr, îndatoriri).Pentru noţiunea de echivalent de normă întreagă, rugăm vedeţi nota de la întrebarea 46.Întrebarea 60Pentru scopurile acestei întrebări, rugăm includeţi în numărătoare personalul non-procurori care lucreazăpentru sistemul parchetelor, chiar când acest personal apare în bugetul instanţei. Această cifră nu trebuie săincludă numărul personalului care lucrează pentru judecători. Informaţiile trebuie prezentate în echivalent denormă întreagă pentru posturile care sunt efectiv ocupate (nu numărul teoretic inclus în buget). (vezi nota laîntrebarea 46).Întrebarea 61Spre deosebire de întrebarea 14 care se referă la elaborarea bugetului înainte de a fi efectiv alocat întreinstanţe, această întrebare se referă la acele persoane din cadrul instanţelor care au puteri specifice legatede buget. Sunt posibile răspunsuri multiple. Dacă este disponibilă, rugăm prezentaţi o descriere aresponsabilităţilor diferiţilor actori legat de bugetul individual al instanţei.Întrebările 62 - 65Aceste întrebări urmăresc să evalueze calitatea sprijinului computerizat pentru instanţe. Vă rugăm marcaţicăsuţele conform procentului de echipare a instanţelor cu facilităţile informatice indicate în tabel. Deexemplu, dacă nu este posibil în ţara dv. să se depună un dosar printr-un formular electronic, marcaţi căsuţa“-10% din instanţe” în rândul “formularul electronic”.Se pun noi întrebări suplimentare despre diferitele forme de sisteme de e-justiţie şi mai ales legate deutilizarea Videoconferinţelor. Scopul este de ase primi informaţii precise despre folosirea noii tehnici IT îninstanţe şi de a le împărtăşi în cadrul statelor membre ale Consiliul Europei.Întrebarea 66CEPEJ recomandă ca colectarea statisticilor judiciare să fie centralizată în cadrul unui departament specific.Întrebările 68 - 81412

Diferitele activităţi ale instanţei (inclusiv judecătorii şi personalul administrativ al instanţelor) sunt în prezentsupuse, în numeroase ţări, unor sisteme de monitorizare şi evaluare.Sistemul de monitorizare urmăreşte evaluarea activităţii instanţelor de zi cu zi, şi mai ales a ceea ce producinstanţele, graţie mai ales colectărilor de date şi analizei statistice (vezi întrebările 68, 80 şi 81).Sistemul de evaluare se referă la performanţa sistemului instanţelor cu preocupări de viitor, folosindindicatori şi ţinte. Această evaluare poate avea o natură mai calitativă.Întrebările 72 şi 73Întrebările se adresează aici unor ţinte cantitative spre a măsura munca individuală a fiecărui judecător, careparticipă la activitatea întregii instanţe, de ex. un numărul anumit de cazuri ce trebuie procesate pe lună saupe an. Ele nu acoperă o posibilă evaluare mai generală a judecătorului, care mai include elemente cum suntindicatorii de calitate şi/sau comportament (abordaţi în Capitolul 5, întrebarea 114).Întrebările 78 şi 79O tendinţă recentă în Europa se referă la introducerea de sisteme de calitate în instanţe, de exemplu înOlanda (rechtspraaQ) şi în Finlanda (Curtea de apel din Rovaniemi). Este important să identificăm acesteţări şi să vedem dacă personalul specializat care lucrează în instanţe este de asemenea responsabil pentrupolitica de calitate. Vezi de asemenea materialul de referinţă de pe pagina de internet a CEPEJ legat decalitatea instanţelor.Întrebarea 80Restanţele sunt formate din dosare de cazuri în care nu s-au luat încă hotărâri. Rugăm daţi detalii legate desistemul dv. de măsurare a restanţelor.Întrebarea 81Timpul de aşteptare înseamnă timp când nu se întâmplă nimic într-o procedură (de exemplu din cauză căjudecătorul aşteaptă raportul unui expert). Nu este durata generală a procedurii.Întrebarea 82Această întrebare nu se referă în mod specific la evaluarea indicatorilor de performanţă, ci la evaluareagenerală a (bunei) funcţionări a instanţei. Supravegherea instanţelor mai poate fi făcută aici graţie vizitelor deinspecţie. Aceste vizite pot fi organizate făcând uz de runde programate de inspecţie, când instanţele saugrupurile de instanţe dintr-o anumită regiune sunt vizitate în mod regulat, anual, bi-anual sau la orice altăfrecvenţă, acest plan de vizite fiind cunoscut dinainte. Rugăm indicaţi, dacă este cazul, frecvenţa acestorvizite de inspecţie.4. Procesul corectÎntrebarea 84Această întrebare se referă la situaţiile în care se emite o hotărâre fără o apărare efectivă. Acest lucru sepoate petrece– în unele sisteme judiciare – când un suspect s-a ascuns sau nu se prezintă la proces şi nueste reprezentat de un jurist profesionist pe durata şedinţei de judecată. Scopul acestei întrebări este să seafle dacă dreptul la un proces contradictoriu este respectat, în special în cazuri penale în primă instanţă.Dreptul la un proces contradictoriu înseamnă oportunitatea părţilor de a lua la cunoştinţă şi de a comentaasupra observaţiilor la dosar sau a dovezilor prezentate de cealaltă parte (vezi printre altele Ruiz-Mateosîmpotriva Spaniei, hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 23 iunie 1993, Seria A nr. 262, p. 25,para. 63).Întrebarea 85Această întrebare urmăreşte să ofere informaţii despre proceduri care permit garantarea pentru utilizatoriiinstanţelor că principiul judecării imparţiale este respectat, în conformitate cu Articolul 6 din ConvenţiaEuropeană a Drepturilor Omului. Dacă e posibil, rugăm indicaţi numărul de cazuri contestate cu succes înanul de referinţă.Întrebarea 86Acest tabel se referă la numărul de cazuri privind (încălcarea) Articolului 6 din Convenţia Europeană aDrepturilor Omului pentru anul de referinţă, specificând cazurile civile (inclusiv cele comerciale şi cazurile de413

drept administrativ) şi cazurile penale. Principalele obiective ale acestei întrebări sunt cazurile legate dedurata procedurilor din instanţă şi (pentru cazurile civil) neexecutarea hotărârilor.Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - Articolul 6 – Dreptul la un proces echitabilOrice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, decătre o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şiobligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului peîntreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţiinaţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces oimpun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi denatură să aducă atingere intereselor justiţiei.Întrebarea 87O astfel de procedură pentru cazuri urgente (accelerată) poate fi folosită pentru ca judecătorul să ia ohotărâre provizorie (de ex. hotărârea asupra dreptului de a controla şi îngriji un copil) sau când este necesarsă se protejeze dovezi sau când există un risc de daune iminente sau practic ireparabile (de exempluprocedurile interimare de urgenţă).Întrebarea 88O astfel de procedură simplificată poate fi folosită în materie civilă de exemplu când se referă la executareaunei simple obligaţii (de ex. ordin de plată).În materia penală, întrebarea urmăreşte să afle dacă delictele minore (de exemplu contravenţii minore dintrafic sau furtul din magazine) pot fi procesate prin proceduri administrative sau simplificate. Aceste delictesunt considerate ca fiind supuse sancţiunilor de natură penală de către Curtea Europeană a DrepturilorOmului şi ca urmare vor fi procesate conform drepturilor procedurale respective.Întrebarea 89Această întrebare se referă la acordurile dintre între avocaţi şi instanţe care pot fi încheiate spre a se facilitadialogul între principalii actori ai procedurii şi, mai ales, pentru a se ameliora duratele procedurilor. Astfel deacorduri se pot referi la prezentarea de dosare, stabilirea de termene limită de finalizare a cazului, datepentru înfăţişări, etc.Întrebările 91 - 102Corespondenţii naţionali sunt invitaţi să acorde o atenţie specială calităţii răspunsurilor la întrebările 91 - 102privind managementul fluxului de cazuri şi duratele procedurilor judiciare. CEPEJ a convenit că datele rezultatevor fi procesate şi publicate numai dacă se vor primi răspunsuri de la un număr semnificativ de state membre –luând în calcul datele prezentate în raportul precedent – permiţând astfel o comparaţie utilă între sisteme.Statele membre sunt rugate să prezinte informaţii cu privire la sarcina de dosare în lucru a instanţelor (dela tribunalele de primă instanţă la instanţele supreme).Cazurile aflate pe rol sunt cazuri care nu au fost finalizate într-o perioadă dată. Rugăm prezentaţi atâtnumărul de cazuri pe rol din anul precedent (cazurile pe rol la 1 ianuarie) şi din cadrul anului de referinţă(cazuri pe rol la 31 decembrie).Cazurile rezolvate includ toate procedurile care au ajuns la final la nivelul considerat (primă instanţă sauapel) pe durata anului, fie printr-o hotărâre sau printr-o altă decizie care a pus capăt procedurii (aici nutrebuie incluse în calcul hotărârile provizorii sau deciziile privind procedura).Rugăm să verificaţi dacă cifrele dv. sunt coerente orizontal. Aceasta înseamnă că rezultatul sumei "(cazuri pe rol la 1ianuarie 2010 + cauze intrate) – cazuri rezolvate" să aibă ca rezultat numărul total de cazuri pe rol la 31 decembrie 2010.Dacă nu acesta este cazul, rugăm corectaţi cifrele sau explicaţi diferenţa în comentarii.Două exemple privind coerenţa orizontală:1. Cazuri de executare: Cazuri pe rol la 31 decembrie 2010 = (cazuri pe rol la 1 ianuarie 2010 + cauzeintrate) – cazuri rezolvate = (100 + 30) – 70 = 602. Cauze la cartea funciară şi cauze de la registrul comerţului: nu aveţi cifre despre cazurile pe rol la 1ianuarie 10, dar aveţi cifre despre cazurile intrate şi cazurile rezolvate în 2010. Răspunsurile corecte pentrucazurile pe rol la 1 ianuarie 2010 şi la 31 decembrie 2010 sunt ca urmare NA (= “nu sunt disponibile”).Cazuri pe rol la Cauze intrate Cazuri rezolvate Cazuri pe rol la414

1 ian. ‘10 31 dec. ‘10Cazuri de executare 100 + 30 - 70 = 60Cazuri de carte funciară NA 150 200 NACauze de la registrulcomerţuluiCazuri altele decât cele de drept penalNA 500 600 NA1. Cazurile civile (şi comerciale) litigioase sunt de exemplu cauze de divorţ litigios sau dispute privindcontracte. În unele ţări cazurile comerciale sunt abordate de instanţe speciale comerciale, dar în alte ţăriaceste cazuri sunt procesate de instanţe ordinare (civile). Procedurile de faliment trebuie să fie înţelese caproceduri litigioase. În ciuda diferenţelor de organizare între ţări în această privinţă, toate informaţiile legatede cazurile civile şi comerciale trebuie incluse în aceleaşi cifre. După caz, cazurile civile (şi comerciale)litigioase nu includ cazuri de drept administrativ (vezi categoria 6).2. Cazurile non-litigioase civile (şi comerciale) se referă de exemplu la ordine de plată necontestate, cereride schimbare a numelui, cazuri de divorţ prin acord reciproc (pentru unele sisteme judiciare), etc. Dacăinstanţele abordează astfel de cazuri, rugăm indicaţi diferitele categorii de cazuri incluse.3.-5. În unele state membre, sarcinile de înregistrare (registrele comerţului şi cel de carte funciară) şi cazurilede executare sunt abordate de unităţi speciale sau de entităţi din cadrul instanţelor. Acestea sunt cazuricivile non-litigioase. Activităţile legate de registrele comerţului pot fi înregistrarea de noi firme sau companiiîn registrul comerţului de la instanţă sau modificarea statutului juridic al unei companii. Schimbările deproprietate asupra bunurilor imobiliare (cum sunt terenurile sau casele) pot face parte dintre activităţileinstanţei legate de cartea funciară.6. Cazurile de drept administrativ (litigioase sau non-litigioase) se referă la disputele dintre cetăţeni şiautorităţile (locale, regionale sau naţionale), de exemplu: respingeri de cereri de azil sau respingereacererilor de autorizaţii de construcţie. Cazurile de drept administrativ sunt abordate în unele ţări de instanţesau tribunale speciale administrative, dar în alte ţări ele sunt abordate de instanţele civile ordinare. Dacăţările au instanţe/tribunale special administrative sau proceduri judiciare separate administrative saupot oricum distinge între cazuri de drept administrativ şi de drept civil, aceste cifre trebuie indicateseparat sub “cazuri de drept administrativ”. Dacă datele nu sunt disponibile, rugăm indicaţi NA (veziexemplul 2 de mai jos). Alte ţări trebuie să răspundă NAP (nu e aplicabil; vezi exemplul 1 de mai jos).7. Categoria "altele" se pot referi de exemplu la managementul registrelor de insolvenţă (sau registrele defalimente). Dacă aceste sarcini de înregistrare fac parte dintre activităţile instanţei, rugăm menţionaţi numărulrespectiv de cazuri.Rugăm verificaţi dacă cifrele dv. sunt coerente vertical. Aceasta înseamnă că totalul cazurilor civile include toate cazurilecivile descrise sub categoriile 1 - 7 (spre deosebire de chestionarul precedent).Pentru ţările în care instanţele nu se ocupă de cazurile de drept civil enumerate sub categoriile 2-7,răspunsul corect este NAP (= nu e aplicabil). Răspunsul este NA (= nu e disponibil) dacă instanţele seocupă de cazurile de drept civil enumerate sub categoriile de la 2 la 7 dar datele nu sunt disponibile. Dacăeste cazul, rugăm să nu uitaţi că comentaţi asupra situaţiei specifice din ţara dv. (inclusivrăspunsurile NA şi calculul totalului de “cazuri altele decât de drept penal”).Două exemple de coerenţă verticală:1. În ţara dv., tribunalele de primă instanţă sunt responsabile pentru cazuri civile (şi comerciale) litigioase, cazuricivile (şi comerciale) non-litigioase şi cazuri de executare. Ele nu sunt responsabile pentru nici un fel de activităţilegate de registrul comerţului sau cazuri de carte funciară. Cazurile administrative sunt procesate de instanţe cujurisdicţie generală şi nu există o procedură separată. Instanţele nu se ocupă de “alte” cazuri. Răspunsurilecorecte pentru 4. - 7. sunt NAP. Totalul de alte cazuri decât cele de drept penal este calculat din categoriile 1 - 3.Total de cazuri alteledecât de drept penal(total 1+2+3+4+5+6+7)1. Cazuri civile (şicomerciale) litigioase2. Cazuri civile (şicomerciale) nonlitigioaseCazuri pe rol la 1Cazuri pe rol laCauze intrate Cazuri rezolvateian. ‘1031 dec. ‘101300 3700 2850 2150250 600 700 1501000 3000 2000 2000415

3. Cazuri de executare 50 100 150 04. Cazuri de carte NAP NAP NAP NAPfunciară5. Cauze de la registrul NAP NAP NAP NAPcomerţului6. Cazuri de drept NAP NAP NAP NAPadministrativ7. Alte cazuri (de ex.cazuri de la registrul deinsolvenţă)NAP NAP NAP NAP2. În ţara dv., tribunalele de primă instanţă sunt responsabile pentru cazuri civile (şi comerciale) litigioase, cazuricivile (şi comerciale) non-litigioase şi cazuri de executare; datele despre cazurile de executare nu sunt disponibile.Instanţele nu se ocupă cu cazurile de la registrul comerţului şi cele de la cartea funciară. Instanţele cu jurisdicţiegenerală se ocupă de cazurile administrative, pentru care există o procedură separată. Totuşi cifrele nu pot fidistinse de cazuri civile (şi comerciale) litigioase, cifrele iniţiale le includ pe ambele. Instanţele nu se ocupă de“alte” cazuri. Răspunsurile corecte la 3 şi 6 sunt NA (nu sunt disponibile) şi pentru 4, 5 şi 7 NAP. Totalul de cazurialtele decât de drept penal nu poate fi calculat şi este NA pentru că cifrele legate de cazurile de executare nu suntdisponibile (cifrele pentru cazurile administrative sunt incluse în prima categorie). Rugăm comentaţi aceastăsituaţie.Totalul cazurilor alteledecât de drept penal(total 1+2+3+4+5+6+7)1. Cazuri civile (şicomerciale) litigioase2. Cazuri civile (şicomerciale) nonlitigioaseCazuri pe rolCazuri pe rol laCauze intrate Cazuri rezolvatela 1 ian. ‘1031 dec. ‘10NA NA NA NA250 600 700 1501000 3000 2000 20003. Cazuri de executare NA NA NA NA4. Cazuri de carte NAP NAP NAP NAPfunciară5. Cauze de la registrul NAP NAP NAP NAPcomerţului6. Cazuri de drept NA NA NA NAadministrativ7. Alte cazuri (de ex.cazuri de la registrul deinsolvenţă)NAP NAP NAP NAPÎn cazuri de drept penalTotalul cazurilor de drept penal include toate delictele definite ca penale de lege, inclusiv delictele din trafic(mai ales cele periculoase şi condusul sub influenţa alcoolului). Cazurile penale includ fapte, normalprocesate de procuror, dar delictele procesate direct de poliţie, cum sunt delictele minore din trafic şi uneleîncălcări ale ordinii publice nu sunt incluse.Pentru cazurile de drept penal mai poate exista o problemă de clasificare a cazurilor în cauze penale grave şi delicteminore (contravenţii) şi/sau cazuri penale minore. Unele ţări pot avea alte căi de a aborda delictele minore (contravenţii)şi/sau cazurile penale minore (de exemplu prin procedura de drept administrativ). Rugăm indicaţi dacă e posibil care dincategoriile de cazuri sunt incluse la "cauze penale grave" şi cazurile incluse la "delicte minore (contravenţii) şi/sau cazuripenale minore".Rugăm să verificaţi dacă cifrele dv. sunt coerente orizontal şi vertical (Totalul de cazuri penale includecazurile din categoriile 1 şi 2). Dacă este cazul, rugăm nu uitaţi să comentaşi asupra situaţiei specificedin ţara dv. (inclusiv răspunsurile NA şi calculul totalului cazurilor de drept penal).Exemplu de coerenţă verticală: Ţară dv. nu poate din păcate deosebi cifrele pentru delictele penale gravede delictele minore (contravenţii) şi/sau cazurile de încălcări minore ale legii. Răspunsurile corecte pentruaceste două categorii sunt ca urmare NA.Cazuri pe rolCazuri pe rol laCauze intrate Cazuri rezolvatela 1 ian. ‘1031 dec. ‘10Total de cazuri penale (8+9) 10 40 45 58. Cauze penale grave NA NA NA NA9. Delicte minore NA NA NA NA(contravenţii) şi / sau cazuri416

penale minoreÎntrebările 101 şi 102Rugăm consultaţi liniile directoare CEPEJ privind statistica judiciară – GOJUST (CEPEJ(2008)11) şiliniile directoare SATURN cu privire la managementul timpului judiciar (CEPEJ(2008)8) şi la anexa lorcomună: EUGMONT, care invită toate statele membre să reuşească, prin organizarea sistemului lorstatistic, să ofere date detaliate despre cadrul de timp la procedurilor judiciare pentru patru categorii specificede cazuri.Cele patru categorii de cazuri, care sunt (în majoritate) comune în Europa, pot fi definite astfel:1. Cauze de divorţ litigios : de ex. dizolvarea unui contract matrimonial între două persoane, ca urmarea hotărârii unei instanţe competente. Datele nu trebuie să includă: divorţul decis prin acord între părţilegat de separarea soţilor şi toate consecinţele acesteia (procedura consimţământului bilateral, chiardacă sunt procesate de o instanţă competentă) sau decise prin procedură administrativă. Dacă ţaradv. are o procedură total non-judiciară legată de divorţ sau dacă nu puteţi separa datele legate dedivorţurile în contradictoriu, rugăm specificaţi aceasta şi daţi explicaţiile respective. Mai mult, privitorla divorţ, dacă în ţara dv. există proceduri obligatorii de mediere sau un cadru de timp fix pentrureflectare sau dacă faza de conciliere este exclusă din procedura judiciară, rugăm specificaţi aceastaşi daţi explicaţiile respective.2. Cauze de concediere de angajaţi: cazuri legate de rezilierea unui contract (de muncă) la iniţiativaangajatorului (care lucrează în sectorul privat). Nu include demiterile de funcţionari publici, după oprocedură disciplinară, de exemplu.3. Jaful se referă la furtul de la o persoană cu folosirea forţei sau a ameninţării cu forţa. Dacă e posibilaceste cifre trebuie să includă agresiunile (smulgerea de genţi, furtul cu utilizarea armei, etc.) şiexclude furtul de buzunare, extorsiunea şi şantajul (conform definiţiei din European Sourcebook ofCrime and Criminal Justice). Datele nu trebuie să includă tentativele. Cazul trebuie inclus aici cândjaful este fie singura infracţiune în cauză sau principala infracţiune în cauză.4. Omorul cu premeditare este definit ca uciderea intenţionată a unei persoane. Acolo unde este posibilcifrele trebuie să includă atacurile provocatoare de moarte, eutanasia, infanticidul şi să excludăasistenţa la sinucidere (conform definiţiei din European Sourcebook of Crime and Criminal Justice).Datele nu trebuie să includă tentativele. Cazul trebuie inclus aici când omorul cu premeditare este fiesingura infracţiune în cauză sau principala infracţiune în cauză.Durata medie a procedurilor se referă la proceduri în primă, secundă şi terţă instanţă. Trebuie calculată de ladepunerea unei proceduri în instanţă până ce se pronunţă hotărârea judecătorească, fără a lua în calculprocedura de executare. Dacă nu este calculată de la depunerea procedurii în instanţă, rugăm specificaţipunctul de pornire al calculului. Durata medie a procedurilor trebuie prezentată în zile. Dacă aveţi numaiinformaţii despre durata procedurilor în luni (sau ani), rugăm să recalculaţi durata procedurilor în zile.Întrebarea 103Informaţiile cerute vor permite explicarea şi luarea în calcul a diferenţelor dintre statele membre legate deprocedurile de divorţ, şi mai ales de cadrul de timp obligatoriu impus de legislaţia unor ţări.Întrebarea 104Se poate da o explicaţie legată de modul de măsurare a duratelor procedurilor din instanţă şi asuprametodelor folosite.Întrebarea 106În materii civile, procurorul poate, în unele state membre, să preia de exemplu responsabilitatea protejăriiintereselor copiilor sau persoanelor aflate sub tutelă. În materii administrative, el/ea poate, de exemplu, săreprezinte interesele copiilor împotriva statului sau a unuia din organele acestuia.Chestiunea este abordată de Consiliul Consultativ European al Procurorilor (CCPE) în Opinia acestuia Nr. 3(2008) privind "Rolul serviciilor de procuratură în afara domeniului dreptului penal " (www.coe.int/ccpe).Întrebarea 107Cazurile penale clasate sunt cazuri primite de procuror, care nu au fost aduse în faţa instanţei şi pentru carenu s-au administrat sancţiuni şi nici alte măsuri. Rugăm indicaţi numărul de cazuri clasate deoarece cazurile417

nu au putut fi procesate, sau (i) când nu a fost identificat nici un presupus făptaş sau (ii) din cauza lipsei sauabsenţei unei infracţiuni stabilite sau a unei situaţii juridice specifice (de ex. amnistia) sau (iii) din motivediscreţionare, dacă sistemul judiciar permite aceasta.Cazurile legate de trafic reprezintă un volum mare de cazuri, rugăm specificaţi dacă datele indicate includsau nu astfel de cazuri. Analizele relevante bazate pe o comparaţie între state sau entităţi pot fi făcute numaiavând în vedere grupurile de state sau entităţi care au inclus sau nu delictele legate de trafic.5. Cariera judecătorilor şi procurorilorÎntrebările 110 - 112 şi 116 - 118Dacă judecătorii şi procurorii sunt recrutaţi şi/sau promovaţi în baza aceleiaşi proceduri şi/sau de aceleaşiautorităţi, rugăm indicaţi aceasta în comentariu la sfârşitul acestui capitol.Întrebările 114 şi 120Spre deosebire de întrebarea 72, evaluările individuale ale activităţilor profesionale ale judecătorilor şiprocurorilor mai implică aspecte calitative. Ele pot avea o influenţă asupra carierelor judecătorilor şiprocurori,lor şi mai au un impact asupra problemelor disciplinare. Răspunsul la această întrebare esteinteresant pentru a face o analiză relevantă a răspunsurilor la întrebările 144 şi 145.O astfel de evaluare nu pare să fie confirmă cu sistemele în care judecătorii sau procurorii sunt aleşi.Aceasta nu este o recomandare a CEPEJ. Scopul întrebării de aici este numai de a se evalua situaţiaactuală în statele membre.Întrebarea 115Această întrebare urmăreşte obţinerea de informaţii asupra statutului procurorilor, care poate variafundamental de la un stat membru la altul. În câteva state membre există o dezbatere spre a se stabili undese află serviciile de procuratură, uneori între puterea executivă şi cea judiciară; procurorii pot fi supuşi unorinstrucţiuni de natură generală, unor instrucţiuni specifice în cazuri date sau nu sunt supuşi nici unorinstrucţiuni (scutiţi, sau nu, de instrucţiuni de la o autoritate mai mare din cadrul serviciilor de procuratură).Întrebările 121 şi 124Un mandat pe o perioadă nedeterminată înseamnă că judecătorii şi procurorii sunt numiţi pe "viaţă" (până lavârsta lor oficială de pensionare) şi nu pot fi îndepărtaţi din funcţie (decât dacă sunt ordonate procedurigrave disciplinare / sancţiuni împotriva unui judecător sau a unui procuror, ştiind că cea mai gravă sancţiuneeste demiterea). Este posibil ca judecătorii / procurorii să fie numiţi pe viaţă după o perioadă de stagiu.Întrebarea 131Această întrebare se referă numai la statele membre care au organe publice cărora le este în mod specificîncredinţată formarea judecătorilor şi/sau a procurorilor (şcoli, academii). Aceştia din urmă pot fi formaţiîmpreună (într-o singură instituţie) sau separat. Formarea poate fi numai iniţială, numai continuă sau atâtiniţială cât şi continuă. Unele instituţii pot deci coexista.Bugetele ce trebuie indicate trebuie doar să corespundă bugetului unic al acestor organe şi nu bugetului totalpublic pentru formarea judecătorilor şi procurorilor (în special dacă o parte a formării este asigurată de oUniversitate sau de institute private). Bugetul total de formare trebuie să fie indicat la întrebarea 6.Tabelul necompletat înseamnă că ţara dv. nu are şcoli publice sau instituţii specifice responsabile cuformarea judecătorilor şi procurorilor.Întrebarea 132Se analizează doi indicatori diferiţi: salariul la începutul carierei (la un tribunal de primă instanţă pentru unjudecător/ procuror; salariul de pornire pe scala sa de salarizare) şi salariul la finalul carierei (la CurteaSupremă sau la Curtea de Apel cea mai înaltă). Ele reprezintă salariul în echivalent de normă întreagă. Dacăun bonus acordat judecătorilor le creşte semnificativ venitul, rugăm specificaţi aceasta şi, dacă e posibil,indicaţi suma anuală a acelui bonus sau proporţia pe care bonusul o are din venitul judecătorului. Acestbonus nu include bonusul menţionat la întrebarea 129.418

Pentru salariul la Curtea Supremă sau cea mai înaltă Curte de Apel, trebuie indicat salariul mediu al unuijudecător sau procuror la acest nivel, nu salariul Preşedintelui instanţei sau cel al Procurorului General.Salariu brut este calculat înainte de a se fi plătit orice costuri pentru asigurări sociale şi impozite (vezi întrebarea 4).Salariul net este calculat după deducerea costurilor asigurărilor sociale (cum ar fi planurile de pensii) şi a impozitelor(pentru acele ţări unde sunt dedus în avans şi automat de la sursele de venit; când nu acesta este cazul, rugăm indicaţică judecătorul trebuie să plătească alte impozite pe v din acest salariu "net", ca să se ţină seama de aceasta lacomparaţie).Dacă nu este posibil să se indice o sumă anume, rugăm indicaţi salariul anual brut şi net minim şi maxim.Întrebările 135 - 138Predarea include de exemplu activitatea ca profesor universitar, participarea la conferinţe, participarea laactivităţi educaţionale în şcoli, etc.Cercetarea şi publicarea include de exemplu publicarea de articole în ziare, participarea la redactarea denorme juridice, etc.Funcţiile culturale includ de exemplu apariţia în concerte şi piese de teatru, vinderea propriilor tablouri, etc.Dacă există reguli în acest domeniu în ţara dv., care impun în special o autorizaţie pentru a realiza integralsau parţial aceste activităţi, rugăm specificaţi acest lucru.Întrebările 144 şi 145Aceste întrebări, care apar sub formă de tabel, specifică numărul de proceduri disciplinare împotrivajudecătorilor sau procurorilor şi sancţiunile efective decise împotriva judecătorilor sau procurorilor. Dacăexistă o diferenţă semnificativă între aceste două cifre în ţara dv. şi cunoaşteţi motivele, rugăm să specificaţi.Încălcarea eticii profesionale (de ex. comportament brutal împotriva unui avocat sau a altui judecător), inadecvareaprofesională (de ex. încetineală sistematică în pronunţarea de hotărâri), delicte penale (delicte comise în cadruprivat sau profesional şi pasibile de pedeapsă) se referă la unele abateri comise de judecători sau procurori care arputea justifica proceduri disciplinare împotriva lor. Rugăm completaţi lista unde e cazul. Acelaşi lucru se aplică latipul de sancţiuni posibile (de ex. mustrare, suspendare, demitere, amendă, retragerea unui caz, transfer aldosarului la o altă instanţă sau un alt departament, reducerea temporară a salariului).Dacă procedurile disciplinare sunt întreprinse din cauza a mai multe abateri, rugăm număraţiprocedurile numai o dată şi pentru principala abatere.Comentarii specifice pot fi dezvoltate în special unde e cazul, legate de procedurile iniţiate şi de sancţiunilepronunţate în cazul corupţiei judecătorilor şi procurorilor, anume luând în calcul rapoartele Grupului de stateîmpotriva Corupţiei (GRECO) şi posibil cele de la Transparency International.6. AvocaţiiPentru scopurile acestui capitol, avocaţii se încadrează în definiţia Recomandării Rec(2000)21 a Comitetuluide Miniştri al Consiliului Europei privind libertatea de exercitare a profesiunii de avocat, după cum urmează:o persoană calificată şi autorizată conform legislaţiei naţionale să pledeze şi să acţioneze în numele clienţilorsăi, să se angajeze în practica judiciară, să se prezinte în faţa instanţelor sau să consilieze şi să-şi reprezinteclienţii în materii juridice.Întrebările 147 şi 148Concilierii juridici (de exemplu unii avocaţi consultanţi) sunt profesionişti judiciari care oferă consiliere juridicăşi pregătesc documente juridice dar nu au competenţa de a reprezenta utilizatorii în instanţe.Întrebarea 149Această întrebare urmăreşte să măsoare extinderea "monopolului avocaţilor" şi/sau să obţină informaţiilegate de alte persoane care au dreptul, în funcţie de tipul cazurilor, să reprezinte clienţii în faţa instanţelor.În unele ţări reprezentarea juridică de către un avocat este obligatorie pentru cazurile penale, dar în alte ţăriacest lucru s-ar putea să nu se aplice (o reprezentare, de exemplu, de către un membru al familiei esteposibilă). Un principiu similar se poate găsi în cazuri de drept civil. În unele ţări pentru cazuri civile cu valoare419

financiară mică nu mai există obligaţia de a angaja un avocat care să reprezinte aceste cazuri în faţainstanţei.Răspunsul la această întrebare ar putea varia în funcţie dacă avem în vedere prima sau a doua instanţă.Dacă este cazul, rugăm specificaţi aceasta.Întrebarea 153Specializarea în unele domenii juridice se referă la posibilitatea ca un avocat să folosească oficial şi publicaceastă specificitate, cum ar fi "avocat specializat în drept imobiliar ".Întrebările 157 şi 158Similar instanţelor sau altor instituţii şi avocaţii pot aplica standarde de calitate, aşa,cum au fost dezvoltatede barouri (naţionale, regionale sau locale). Dacă acesta este cazul, rugăm specificaţi ce standarde şi criteriide calitate suntr folosite.Întrebarea 159O reclamaţie legată de performanţa avocatului: poate fi depusă de clienţi care nu sunt satisfăcuţi deperformanţa avocatului responsabil pentru cazul lor. Plângerea se poate referi de exemplu la întârzieri înprocedură, omiterea unui termen, încălcarea confidenţialităţii profesionale. Unde e cazul, rugăm specificaţi.Rugăm specificaţi, unde e cazul, şi ce organ este însărcinat cu primirea şi soluţionarea reclamaţiei.Întrebările 160 - 162Întrebarea se referă la procedurile disciplinare care sunt în general introduse de alţi avocaţi sau judecători.Procedurile disciplinare pot fi de competenţa barourilor, a unei camere speciale din cadrul instanţei, aMinisterului Justiţiei sau a unei combinaţii a acestora.Dacă procedurile disciplinare sunt întreprinse din cauza a mai multe abateri, rugăm număraţi procedurilenumai o dată şi pentru principala abatere.Unde e cazul, rugăm completaţi lista de motive pentru proceduri disciplinare şi tipul de sancţiuni menţionat îna doua coloană.Dacă există o diferenţă semnificativă între numărul de proceduri disciplinare şi numărul de sancţiuni, rugămspecificaţi motivele acesteia.7. Rezolvarea alternativă a disputelorÎntrebarea 163Mediere: acesta este un proces de soluţionare voluntară, neangajantă a disputelor private în care o persoană neutră şiindependentă asistă părţile prin facilitarea discuţiei între părţi pentru a le ajuta să-şi rezolve dificultăţile şi să ajungă la oînţelegere. Există în materie civilă, administrativă şi penală.Medierea judiciară: în acest tip de mediere există întotdeauna intervenţia unui judecător sau a unui procuror carefacilitează, consiliază, decide asupra sau/şi aprobă procedura. De exemplu, în disputele civile sau cazurile de divorţ,judecătorii mai trimit părţile la un mediator dacă consideră că se pot obţine rezultate mai satisfăcătoare pentru ambelepărţi. În cazurile de drept penal, un procuror poate propune ca el/ea să medieze un caz între un infractor şi o victimă (deexemplu pentru a se ajunge la un acord de despăgubire).Concilierea: principalul scop al conciliatorului este de a concilia, de cele mai multe ori prin căutarea de concesii. Ea/elpoate sugera părţilor propuneri de soluţionare a unei dispute. Comparat cu un mediator, un conciliator are mai multăputere şi este mai proactiv.Arbitrajul: părţile aleg o terţă parte imparţială, cunoscută ca arbitru, a cărui decizie (definitivă) este obligatorie. Părţile potprezenta dovezi şi mărturii în faţa arbitrilor. Uneori există mai mulţi arbitri selectaţi care lucrează ca o instanţă. Arbitrajuleste cel mai mult folosit pentru soluţionarea de dispute comerciale deoarece oferă o mai mare confidenţialitate.Întrebarea 164Medierea extrajudiciară: acesta este un tip special de mediere, bazat pe modelul american de mediere şi care are locîntr-un loc anexat instanţei. Medierea poate fi realizată de mediatori privaţi sau de judecători şi angajaţi ai instanţeispecial pregătiţi şi acreditaţi.420

Mediatori privaţi: de exemplu avocaţi care sunt mediatori acreditaţi sau psihologi specializaţi în mediere.În scopurile acestei întrebări specifice, "cazurile civile" exclud cazurile de familie şi cazurile de concediere deangajaţi, care vor fi abordate în rânduri specifice în partea de jos a tabelului.Întrebarea 166Rugăm indicaţi numărul de mediatori acreditaţi sau înregistraţi, fie de instanţă sau de o altă autoritatenaţională sau ONG. Scopul acestei solicitări este de a avea o bază obiectivă pentru a număra numărul demediatori.Întrebarea 167Interesul pentru această întrebare este de a înţelege în care domeniu medierea judiciară este mai folosită şiconsiderată ca procedură de succes.În scopurile acestei întrebări anume, "cazuri civile" exclude cazurile de familie şi cazurile de concediere deangajaţi, care vor fi abordate în mod specific mai jos.8. Executarea hotărârilor instanţelorÎntrebarea 169Conform definiţiei cuprinse în Recomandarea Rec(2003)17 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europeiprivind executarea hotărârilor instanţelor: agentul de executare este o persoană autorizată de stat spre aaplica procesul de executare indiferent dacă acea persoană este angajată de stat sau nu.Rugăm reţineţi că întrebările 169 - 183 se referă numai la executarea hotărârilor în materie civilă (careinclude materia comercială sau problemele de drept al familiei în scopul acestei Scheme).Întrebările 174 şi 175Aceste întrebări urmăresc să ofere informaţii despre modul în care sunt stabilite onorariile de executare şiasupra posibilităţii pentru utilizatori de a avea un acces uşor la informaţii în prealabil asupra sume previzibilea onorariilor cerute de un agent de executare spre a executa hotărârea judecătorească.Întrebările 177 şi 178Agenţii de executare sunt investiţi cu îndatoriri publice. Ca urmare este important să se ştie cine îisupraveghează, chiar dacă statutele lor pot fi foarte diferite. În plus este important să se ştie dacă sefolosesc criterii de calitate specifice în profesia de agent de executare şi ce criterii sunt definite.Întrebarea 182Luând în calcul numărul de cazuri aduse în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind, mai ales,neexecutarea hotărârilor instanţelor pronunţate împotriva autorităţilor publice (naţionale, regionale of locale),ar putea fi interesant, spre a evalua mai bine situaţia din statele membre, un comentariu specific asupraacestei situaţii, dacă consideraţi că este o problemă majoră în ţara dv.Întrebarea 183Rundele precedente de evaluare au dovedit că toate ţările care au răspuns au prevăzut în legislaţia lorreclamaţii care pot fi depuse de utilizatori împotriva agenţilor de executare. Răspunsurile trebuie să ofere maimulte informaţii despre motivele unor astfel de reclamaţii şi dacă o politică a calităţii a fost definită pentruagenţii de executare.Întrebarea 184Rugăm indicaţi, unde e cazul, care sunt elementele pe care ţara dv. doreşte să le amelioreze, care suntmăsurile prevăzute sau adoptate spre a se ameliora situaţia şi, acolo unde e cazul, care sunt dificultăţile dinacest domeniu. Cu alte cuvinte, vă rugăm să evaluaţi situaţia din ţară legat de procedurile de executare.Întrebarea 185421

Această întrebare se referă la Implementarea unui sistem statistic care permite să se indice, ca număr dezile de exemplu, durata procedurii de executare ca atare, din momentul când părţile primesc hotărârea.Unul dintre motivele pentru dificultatea de a se menţine o bază de date statistice în acest domeniu poate fiacela că, în materii civile, executarea hotărârii depinde de dorinţa părţii câştigătoare.Întrebarea 186Scopul acestei întrebări este de a compara situaţia între ţări legat de notificarea hotărârii judecătoreşti carepermite începerea procedurii de executare.9. NotariiÎntrebarea 196În afară de diferenţiere între statutele public şi privat al notarilor, această întrebare urmăreşte să diferenţieze acele ţări încare notarul practică o funcţie complet privată, care nu are o natură publică (prima opţiune), şi cele în care, deşi exercităo profesie independentă, notarului îi este încredinţată o putere publică (a doua opţiune), sub supravegherea uneiautorităţi publice (de exemplu procurorul sau judecătorul). Rugăm indicaţi numai o posibilitate.10. Interpreţii judiciariÎntrebările 197 - 201Interpreţii judiciari joacă un rol major în garantarea accesului la judecător pentru utilizatorii instanţelor care nu auabilitatea de a înţelege şi/sau vorbi limba oficială a instanţei. În unele ţări au fost definite criterii de calitate şi interpreţiisunt autorizaţi.Pentru a obţine o mai bună înţelegere a rolului interpreţilor judiciari în procedurile din instanţă au fost puse patru întrebărigenerale. Unele întrebări au derivat din raportul Hertog E. şi van Gucht J. (2008), Status Quaestionis: chestionar asuprafurnizării de interpretare judiciară şi traducere în UE, Intersentia (Antwerp, Oxford, Portland).Întrebarea 199Rugăm indicaţi numărul de interpreţi acreditaţi sau înregistraţi, fie de instanţă fie de o altă autoritate.Obiectivul acestei cereri este de a avea o bază obiectivă pentru a număra numărul de interpreţi.Întrebarea 201Interpreţii pot fi recrutaţi şi/sau numiţi de instanţă, fie pentru o funcţie pe termen lung (de exemplu, ei pot fi înregistraţi peo listă de unde judecătorul poate alege interpretul pentru anumite proceduri) sau de la caz la caz, în funcţie de nevoilespecifice dintr-o procedură dată.11. Experţii judiciariÎntrebarea 202Rolul şi funcţia experţilor sunt foarte diferite în funcţie de poziţia lor în cadrul procedurii, care variază maiales între sistemele continental şi de common law.Există o nevoie de a se diferenţia mai multe tipuri de experţi: "experţii martori", mai ales folosiţi în sistemele în contradictorii (mai ales în ţările de common law), care suntsolicitaţi de părţi spre a-şi aduce expertiza în sprijinul argumentaţiei părţilor, "experţii tehnici" care pun la dispoziţia judecătorului cunoştinţele lor ştiinţifice şi tehnice privitor la chestiunile defapt (de exemplu în medicina legală, psihiatrie, ştiinţe penale, biologie, arhitectură, arte) "experţi judiciari" care pot fi consultaţi de judecător privitor la probleme juridice specifice sau necesare pentru asusţine judecătorul în pregătirea muncii judiciare (dar nu iau parte la hotărâre).Întrebarea 205Rugăm indicaţi numărul de experţi acreditaţi sau înregistraţi, fie de instanţă sau de o altă autoritate.Obiectivul acestei cereri este de a avea o bază obiectivă pentru a calcula numărul de experţi judiciari.Întrebarea 207Experţii judiciari pot fi recrutaţi şi/sau numiţi de instanţă, fie în funcţie pe termen lung (de exemplu, ei pot fi înregistraţi peo listă de unde judecătorul poate alege experţii pentru anumite proceduri) sau de la caz la caz, în funcţie de nevoilespecifice ale unei proceduri date.422

12. Reformele prevăzuteÎntrebarea 208Ca o concluzie generală, această întrebare oferă posibilitatea de a se indica observaţii generale sau mai specifice legatede situaţia din ţările care au răspuns la schemă şi reformele necesare ce trebuie întreprinse spre a se ameliora calitateaşi eficienţa justiţiei.Deşi nu este obligatoriu să se răspundă la această întrebare, sugestiile concrete care vin de la experţii naţionali ar fifoarte utile în activitatea viitoare a CEPEJ.423