Slava lui Hristos în jertfe – H. L. Heijkoop Jertfa ... - mesagerul crestin

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vintatlui su, dac îl cunoate pe Domnul Isus. El a rspuns c tie c estemântuit. Îns El a adugat: „Nu trebuie s vorbeti cu alii totdeauna despreDomnul Isus sau despre Evanghelie. Nu trebuie neaprat s vesteti vecinuluiEvanghelia, aa cum face fratele meu“. I-am rspuns: „Trebuie s tragconcluzia din aceasta c tu ai primit cu plcere din mâna Domnului mântuireata venic, îns în afar de aceasta tu nu mai vrei nimic. Tu vrei cu plcere sfii legat de Domnul Isus, atâta timp cât este vorba de propriul tu interes, nuîns când tu, din aceast cauz, vei fi poate batjocorit sau dac vecinul tu nuar mai fi aa de prietenos cu tine“. Nu este aceasta deseori starea inimiinoastre? Dumnezeu ne prezint aici aceasta înaintea ochilor notri. El neamintete c are anumite drepturi i c El, chiar dac este nemrginit deîndurtor, trebuie s intervin în cârmuirea Sa, dac aceste drepturi suntdispreuite.Pentru înelegerea omeneasc, harul acesta este într-adevr nemrginit, însharul Su are totui un sfârit, pentru c nici harul i nici dragostea luiDumnezeu nu vor putea vreodat s stea în opoziie cu sfinenia i dreptateaSa. Cu toate c hotarele harului i ale dragostei lui Dumnezeu întrec multînelegerea noastr, ele sunt totui prezente. Oricine a cunoscut câtui depuin harul i dragostea Sa este mereu copleit de bogia lor. Dac facem voiaSa i trim în prtie cu El, obinem cele mai bogate binecuvântri. Nu existbinecuvântare mai mare decât atunci când ne gsim în prezena Sa. Dac Eltrebuie s Se preocupe de noi numai în dragoste i har, atunci estebinecuvântare din belug; practic, noi posedm cerul pe pmânt. O parteesenial a acestora, pe care noi le vom cunoate în casa Tatlui, pot s fie dejaaici pe pmânt partea noastr, dac ne predm cu adevrat Lui în totalitate,facem numai ceea ce învm din prtia cu El i privim totul cu ochii Si ile judecm aa cum le judec El. Dac nu facem aa, noi înine avem pagubdin aceasta.Gândul acesta este valabil i pentru strângerile noastre laolalt de duminicdimineaa. Dac ne preocupm aproape tot timpul cu noi înine, cubinecuvântrile noastre i cu mântuirea noastr, atunci noi însui suferim ceamai mare pagub. Îns i Domnul Isus va fi micorat, pentru c noi nu facemceea ce dorete El i anume s ne gândim la El i la moartea Sa. Dumnezeueste lipsit de ceva, pentru c noi nu-I dm ceea ce El dorete: „Tatl cautastfel de adoratori ... aceia care se închin Lui în Duh i în adevr“; i nu estenici o adorare dac noi spunem: noi suntem mântuii prin harul Su.În cele din urm i noi suntem lipsii, pentru c Dumnezeu nu lasnerspltit pe acela care Îi d ceva. Cine d ceva lui Dumnezeu, el însuiprimete, ca odinioar împrteasa din Seba. Ea a dat lui Solomon un cadou,din mirodeniile care niciodat n-au fost în cantiti aa de mari în Ierusalim.Îns împratul Solomon i-a dat tot ce a dorit ea i, în afar de aceasta, el i-adat dup posibilitile lui. Cu toate c ea i-a dat aa de multe, ea s-a întorsînapoi mult mai bogat decât venise. Dumnezeu nu a primit nimic de la vreunom, ca s nu-i fi dat înapoi însutit. Poate c nu i s-a dat imediat, îns i s-a datcel puin însutit sau mai bine-zis înmiit, cci msura este nelimitat.Dumnezeu d dup posibilitile Sale, i cine poate msura bogia Sa?Aici îns se trateaz partea opus, adic realitatea c noi am reinut penedrept ceva de la Dumnezeu, asupra cruia El are dreptul Su. Am citit deja:„Când cineva se poart în mod necinstit i pctuiete fr s tie fa delucrurile sfinte ale Domnului“. Am citat i versetele din 1 Corinteni 6: „Voi aifost cumprai cu un pre; slvii deci pe Dumnezeu în trupurile voastre“.Cunoatem i primele versete din Romani 12, unde se spune c noi trebuie s5/13