Slava lui Hristos în jertfe – H. L. Heijkoop Jertfa ... - mesagerul crestin

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vineste deci marele principiu care este prezentat aici contiinei noastre: am fostnoi credincioi în cele ce aparin lui Dumnezeu i am dat noi lui Dumnezeu ceera al Lui sau am luat ceva pentru noi înine din ce aparinea lui Dumnezeu?Este vorba aici de „lucrurile sfinte ale Domnului“. Sfânt înseamn: pusdeoparte pentru Dumnezeu. Despre aceasta vorbete de exemplu capitolul 27.Eu însumi pot s m sfinesc, s sfinesc casa mea, un ogor sau un animal.Dac mai târziu eu îmi revendic dreptul asupra lor, atunci eu pctuiesc înceva „sfânt“, adic privitor la lucrurile puse deoparte pentru Dumnezeu, pecare eu le-am închinat odinioar Domnului prin devotamentul inimii. Începândcu versetul 25 este vorba îns de lucrurile asupra crora Domnul aretotdeauna dreptul i anume întâiul-nscut i zeciuial. Eu pctuiesc, deci,prin aceea c folosesc ceva din ceea ce Dumnezeu are întotdeauna dreptul deîntâietate, de exemplu întâiul-nscut - i acesta sunt eu însumi, cci aparinde „adunarea celor întâi-nscui, care sunt scrii în ceruri“ (Evrei 12.23) saufolosesc pentru mine însumi zeciuial i în felul acesta nu recunosc în modpractic dreptul lui Dumnezeu. Acesta este un gând foarte serios! Cine dintrenoi îndrznete s spun c nu a fcut aa? Cine dintre noi este astzi vinovatprin faptul c a pctuit în lucrurile sfinte ale Domnului?Într-adevr, Domnul înelege c noi am fcut aa în mod incontient, adicnu cu intenie. La toate jertfele pentru pcat am vzut c Dumnezeu nuîngduie ca cineva din poporul Su s calce de bunvoie vreuna din poruncileSale sau s fure ceva care Îi aparine. i nici noi nu putem îngdui, dac amcunoscut harul i dragostea lui Dumnezeu i a Domnului Isus, care a dat totce a avut El, ca s ne fac bogai. „Cunoatei harul Domnului nostru IsusHristos. El, mcar c era bogat, S-a fcut srac pentru voi, pentru ca, prinsrcia Lui, voi s v îmbogii“ (2 Corinteni 8.9). Vedem aceasta i în Matei13, în pilda negustorului care cuta mrgritare frumoase i care a vândut totce a avut ca s posede mrgritarul. De aceea Domnul Isus a mers la cruce ia dat torul, chiar viaa Sa i dup aceea S-a fcut rob pentru totdeauna(compar cu Exod 21.5-6), ca astfel noi s obinem plintatea binecuvântrilor,care erau partea Sa în casa Tatlui. Nici o creatur - nici mcar arhangheliiMihail i Gabriel -n-a avut vreodat parte de acestea, îns nou El a vrut s nile dea! în lumina acestui har, cine poate s-I rpeasc ceva în mod contientsau refuz s-I dea ce este dreptul Lui? Dac privim la harul Domnului Isus,nu putem crede c cineva care Îl cunoate ca Mântuitor, ar fi în stare de aaceva. Chiar cu privire la semenii notri, ne vine greu s ne aezm în situaiaaltora i s înelegem starea, nevoile i sentimentele lor.Aa este i cu privire la Dumnezeu. Nu sunt strângerile noastre laolalt deduminic dimineaa, care ar trebui s fie totui ore de adorare, dovad cinimile noastre sunt egoiste? Nu este aa c noi, acolo unde Domnul Isus neinvit la Sine i ne roag: „Face-i aceasta în amintirea Mea“, deseori n-o facemspre amintirea Sa i a lucrrii Sale, ci ne strângem pentru amintirea mântuiriinoastre? Nu ne gândim noi deseori aproape exclusiv numai la rezultatele pecare le-a adus lucrarea Sa pentru noi? În ce msur ne ocupm cu dragosteaSa i cu slava Persoanei Sale, aa cum se arat ea pe cruce, i cu suferinele imoartea Sa? Rugmintea Sa este: „S facei aceasta în amintirea Mea“. Nu esteadevrat c noi aa de repede ne întoarcem spre ceea ce noi am primit, aceastafiind o dovad a egoismului inimii noastre? Nu este practic aa, c în viaanoastr deseori ne preocupm cu ceea ce am primit, cu ceea ce dorim sau cuceea ce considerm necesar i rugm pe Dumnezeu pentru aceasta, în timp cene gândim puin la ceea ce El are ca un drept al Su.Înainte cu câiva ani am întrebat pe un tânr cu prilejul înmormântrii4/13