Slava lui Hristos în jertfe – H. L. Heijkoop Jertfa ... - mesagerul crestin

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinCapitolul 14Jertfa pentru vin(Levitic 5.6-19; 6.1-7)Ne-am ocupat pân acum cu jertfa pentru pcat, aa cum este ea prezentatîn capitolul 4 i 5.1-13. Primele versete ale capitolului 5 arat un caracteramestecat, cci este vorba de jertfa pentru pcat dar i jertfa pentru vin. Întextul citit astzi este vorba numai de jertfa pentru vin. Cuvântul ebraictradus prin „vin“ înseamn: s fii dator fa de cineva cruia îi datorezi ceva.i din aceasta vedem c este o diferen între jertfa pentru vin i jertfa pentrupcat. Cuvântul jertf pentru pcat spune deja c este vorba de pcat i denimic altceva, în timp ce la jertfa pentru vin, vina st pe prim plan. Sunt doulucruri strâns legate unul de altul, dar care nu sunt aceleai. Cu ocaziacercetrii jertfei pentru pcat am vzut c este vorba de înclcarea poruncilorlui Dumnezeu, lucruri care sunt în contrast cu natura sfânt a lui Dumnezeui a locuirii Sale în mijlocul poporului. În Exod 29 am vzut c pe baza arderiide-totDumnezeu putea locui în mijlocul poporului i Aaron i fiii lui puteau ficonsacrai ca preoi ai Si. Îns când Dumnezeu locuiete în mijlocul poporuluiSu, ar trebui ca starea acestui popor i lucrurile care se petrec acolo s fiepotrivite cu natura Sa sfânt. Aceasta este subliniat prin textul din epistolactre Evrei: „i Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“ i „în aceia, care seapropie de Mine, vreau s fiu sfinit“. Acest caracter al pcatului cu privire lanatura sfânt a lui Dumnezeu l-am privit în capitolul 4 i 5.1-13. Nu estevorba acolo de un anumit pcat, ci în general de tot ce se ridic împotrivaporuncilor i rânduielilor Domnului i de aceea nu pot fi îngduite în prezenaSa, în timp ce Dumnezeu ine seama de capacitatea fiecruia. Un preot trebuias aduc o jertf mult mai mare decât cineva din popor.Vedem aici îns o alt parte a pcatului, care de cele mai multe ori, îns nutotdeauna, st în legtur cu jertfa pentru pcat. Este vorba de vina care reieseprin aceea c cineva pctuiete prin vinovia fa de Dumnezeu sau fa deaproapele. .Aproapele“ sunt fraii i surorile, aceia care i ei aparin poporuluilui Dumnezeu. Desigur, lucrurile nu se limiteaz aici, îns acest caz ne esteprezentat în primul rând. Se spune clar c este pcat, îns la aceasta seadaug c într-o vin fa de altul reiese i vina fa de Dumnezeu. Dac eusunt necredincios în ceva care aparine lui Dumnezeu sau nu-I dau ceva careeste un drept al Lui, atunci eu pctuiesc. Îns eu m încarc cu o vin, ccisustrag ceva de la Dumnezeu. i atunci când eu rein ceva unui frate, uneisurori sau unui om din lume, îi sunt cu ceva necredincios sau nu-i dau cevacare i se cuvine, atunci aceasta este pcat, îns în acelai timp i vin. Estechiar un pcat aa de mare, încît Dumnezeu privete acest caz - faptul c euam fost necredincios fa de un frate sau o sor sau nu le-am dat ceva, ca icum L-am furat pe El. Vom vedea aceasta i în a doua parte, unde se spune:„Când cineva va pctui i va svâri o nelegiuire fa de Domnul, tgduindaproapelui su un lucru încredinat...“ Jertfa pentru vin cerut în acest cazeste aceeai ca i cea în cazul când I-am fost necredincios sau I-am furat ceva.În legtur cu aceasta vedem ceva nou. Când prin pcatul meu cineva estepgubit - fie Dumnezeu, fie oamenii - atunci nu este suficient ca eu s mjudec în lumina lui Dumnezeu. Într-adevr, i aceasta este necesar, ca eu sm reîntorc înapoi la cruce ca s recunosc cât de îngrozitor este pcatulînfptuit, prin aceea c eu vd cât de mult a trebuit Domnul s sufere pentru1/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinaceasta, îns i cât de desvârit de suficient a fost lucrarea însi pentruacest pcat. Îns în acelai timp eu trebuie nu numai s recunosc c amfptuit o greeal, ci eu trebuie i s repar ceea ce am fcut greit. De îndat ceeste vorba despre vin, cârmuirea lui Dumnezeu intr în aciune i sub aceastcârmuire trebuie reparat orice greeal. Vedem aici principiile date deDumnezeu în aceast privin. Sunt convins c dac ne inem de acesteprincipii, relaiile dintre credincioi ar fi mult mai bune, atunci nu va rmânenici o problem nerezolvat, ci toate vor fi ordonate potrivit unei contiineduhovniceti. Dumnezeu Însui ne-a dat exemplul, cum trebuie s fie pusetoate în ordine potrivit gândurilor Sale - sau mai bine, c Domnul Isus ne-a datexemplul la cruce. El nu a reparat numai ceea ce omul a stricat (El Se plângeîn Psalmul 69: „Trebuie s dau înapoi ceea ce n-am luat“), ci El a pltit înapoimai mult decât noi am rpit. în modul de exprimare al jertfei pentru vin sespune: El a adugat a cincea parte. Vedem aceasta în Ioan 13.31: „Acum FiulOmului este slvit (la cruce) i Dumnezeu este slvit în El“. Acolo El adescoperit pe Dumnezeu în toat slava Sa, aa c slvirea lui Dumnezeu lacruce a fost mai mare decât dezonorarea Sa prin pcat. În arderea-de-tot, undene este prezentat lucrul acesta, am vzut rezultatul. Toate binecuvântrile pecare le avem sunt un rezultat al faptului c Dumnezeu este pe deplin satisfcuti ne-a fcut plcui în Cel Preaiubit, încît noi suntem acum mult mai plcuiîn ochii Si, decât a fost Adam înainte de cderea în pcat.Dac i noi ne-am comporta aa unii cu alii, în mod sigur problemele vor firezolvate. Când fratele pe care l-am nedreptit vede c din pricina aceasta eum smeresc i îi mrturisesc deschis c am pctuit, fr s îndreptesc cevai îi dau înapoi ceea ce i-am luat i mai adaug douzeci de procente, atunciharul, care iese la iveal din comportarea mea i din smerirea mea debunvoie, îi va înclzi inima. Aceasta va face ca el s aib o prere mai înaltdespre mine, decât aceea pe care a avut-o mai înainte, pentru c el vede înmine harul lui Dumnezeu. El m va preui i m va iubi, aa cum n-a fcut-oniciodat mai înainte.Dac în mijlocul nostru se gsesc aa de multe probleme de genul acestanerezolvate, aceasta este consecina faptului c noi sau nu cunoatem aceastrânduial sau nu o lum în seam. Cât de importante sunt ele, se vede dinfaptul c Dumnezeu d dou noi descoperiri cu privire la jertfa pentru vin. Totcapitolul 4 i primele 13 versete din capitolul 5 alctuiesc o descoperire a luiDumnezeu ctre Moise. Îns în capitolul 5.14 unde începe jertfa pentru vin,citim: „i Domnul a vorbit ctre Moise i a zis“. Aceast expresie este înPentateuh, cele cinci cri ale lui Moise, totdeauna o dovad c începe o nouseciune a crii. În afar de aceasta se mai gsete în capitolul 6.1, unde estetratat partea a doua a jertfei pentru vin: „i Domnul a vorbit lui Moise i i-azis“. În prima parte se vorbete de faptul c noi am pctuit fa de Dumnezeu.Când, dup aceea, este vorba de pctuirea fa de frai sau fa de surori,Dumnezeu consider aceasta atât de important, încît El d o nou descoperireîn privina aceasta. Aceast realitate ar trebui s ne vorbeasc foarte serios, cai noi s vedem ce înseamn când pctuim unii împotriva altora. DumnezeuSe face una cu ai Si. În Faptele Apostolilor 9 vedem c Domnul Isus vede cevacare s-a îndreptat împotriva unuia din ai Si, în aa fel ca i cum I s-ar fi fcutLui Însui. El spune lui Saul: „Saule, Saule, pentru ce M prigoneti?“ El însa spus: „Cine eti Tu, Doamne?“ Rspunsul este: „Eu sunt Isus, pe care-Lprigoneti“. Saul nu prigonea pe Isus cel slvit, cci aceasta era imposibil, ci peai Si care erau aici pe pmânt. Îns ceea ce fcea el pe pmânt alor Si,Domnul simte ca i cum Lui însui I s-ar face, cci ei sunt trupul Lui, Îiaparin. Acesta este marele principiu pe care îl vedem aici.2/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinMai întâi citim cuvintele: „Când cineva se poart în mod necinstit ipctuiete fr s tie fa de lucrurile sfinte ale Domnului ...“ (Levitic 5.15)Asta înseamn deci c noi am luat ceva de la Dumnezeu, care era pus deopartepentru El, cci „sfânt“ înseamn pus deoparte pentru Dumnezeu. Deci noi amluat de la Dumnezeu ceva care Îi aparinea. Este o întrebare important pentrunoi, dac ne-am gândit vreodat în aceast privin i este întiprit în inima iîn contiina noastr ce este proprietate a lui Dumnezeu i asupra creia El aredreptul.Marele principiu îl vedem în 1 Corinteni 6.20: „Voi ai fost cumprai cu unpre“. Deci noi nu ne aparinem, ci suntem proprietate a Sa. Dac eu suntproprietate a Domnului Isus, atunci tot ceea ce sunt eu, trupul meu iaptitudinile lor, ca i tot ce eu am din bunurile pmânteti, nu aparinDomnului Isus? Când toate acestea eu le folosesc pentru mine însumi i leprivesc ca pe o proprietate a mea, nu fur eu ceva ce Îi aparine i este pusdeoparte pentru El? La Israel, aceasta ne este pus foarte clar înainte, înLevitic 25.23: „Cci ara este a Mea, iar voi suntei ca nite strini i ca niteoaspei ai Mei“. În alt parte Dumnezeu spune c poporul trebuie s posedeara ca motenire, îns ca administratori ai Si, care trebuiau s-o lucreze i s-opzeasc. Tot aa a dat Dumnezeu lui Adam, în Geneza 2, misiunea ca slucreze i s pzeasc grdina. Când eu trebuie s lucrez i s pzesc cevapentru Dumnezeu, atunci aceasta înseamn c eu sunt administratorul Su ic tot ceea ce mi s-a încredinat este proprietate a Sa.La acest principiu se refer Domnul Isus în pilda cu administratorulnecredincios din Luca 16. Aceasta este o imagine a omului în general i a luiIsrael în special. Omul a primit ca administrator de la Dumnezeu bunurilepmânteti ca s le pzeasc i s le administreze, îns el a întrebuinatpentru sine aceste lucruri ale Domnului su. De aceea Dumnezeu spuneomului: „Tu nu mai poi fi administrator“. Puin mai departe Domnul Isusspune: „Dac nu ai fost credincioi în lucrul altuia, cine v va da ce este alvostru?“ „Al vostru“ sunt bunurile duhovniceti, pe care Domnul ni le-acâtigat i pe care Tatl ni le d ca unor copii ai Si. Ca simbol al acestora,Israel trebuia s dea a zecea parte din tot ceea ce primea, din animale, dinrecolt etc. Ultimele versete din Levitic vorbesc despre zeciuial. În rest, totcapitolul 27 trateaz lucrurile care stau în legtur cu jertfa pentru vin, adiclucrurile care sunt consacrate Domnului, acelea pe care Dttorul le primeteînapoi. El trebuie atunci s plteasc preul vânzrii, i pe deasupra a cinceaparte. Dac noi lum ceva care aparine Domnului, ar trebui s pltim i sadugm pe deasupra 20 la sut, aa cum am citit i în legtur cu jertfapentru vin.În Levitic 27.30-33 se spune mai departe: „Orice zeciuial din ogor, fie dinroadele pmântului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este sfântDomnului. Dac cineva vrea s rscumpere ceva din zeciuial lui, s maiadauge o cincime. Orice zeciuial din cirezi i turme, din tot ce trece sub toiag,s fie o zeciuial sfinit Domnului. S nu se cerceteze dac animalul este bunsau ru i s nu se schimbe; dac se înlocuiete unul cu altul, i unul icellalt va fi sfânt i nu vor putea fi rscumprai“.Vedem deci aici principiul. Ca urmare a faptului c totul aparineaDomnului, ei trebuiau s dea a zecea parte. În timpul foametei din Egipt, Iosifd grâu egiptenilor în numele lui Faraon i prin aceasta cumpr ara lor.Începând din acest moment, egiptenii trebuiau s dea lui Faraon 20 la sut, acincea parte din recolt. Prin aceasta ei recunoteau c atât ara, cât i ei erauproprietate a lui Faraon, cci prin grâul acela, el i-a cumprat i pe ei. Acesta3/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vineste deci marele principiu care este prezentat aici contiinei noastre: am fostnoi credincioi în cele ce aparin lui Dumnezeu i am dat noi lui Dumnezeu ceera al Lui sau am luat ceva pentru noi înine din ce aparinea lui Dumnezeu?Este vorba aici de „lucrurile sfinte ale Domnului“. Sfânt înseamn: pusdeoparte pentru Dumnezeu. Despre aceasta vorbete de exemplu capitolul 27.Eu însumi pot s m sfinesc, s sfinesc casa mea, un ogor sau un animal.Dac mai târziu eu îmi revendic dreptul asupra lor, atunci eu pctuiesc înceva „sfânt“, adic privitor la lucrurile puse deoparte pentru Dumnezeu, pecare eu le-am închinat odinioar Domnului prin devotamentul inimii. Începândcu versetul 25 este vorba îns de lucrurile asupra crora Domnul aretotdeauna dreptul i anume întâiul-nscut i zeciuial. Eu pctuiesc, deci,prin aceea c folosesc ceva din ceea ce Dumnezeu are întotdeauna dreptul deîntâietate, de exemplu întâiul-nscut - i acesta sunt eu însumi, cci aparinde „adunarea celor întâi-nscui, care sunt scrii în ceruri“ (Evrei 12.23) saufolosesc pentru mine însumi zeciuial i în felul acesta nu recunosc în modpractic dreptul lui Dumnezeu. Acesta este un gând foarte serios! Cine dintrenoi îndrznete s spun c nu a fcut aa? Cine dintre noi este astzi vinovatprin faptul c a pctuit în lucrurile sfinte ale Domnului?Într-adevr, Domnul înelege c noi am fcut aa în mod incontient, adicnu cu intenie. La toate jertfele pentru pcat am vzut c Dumnezeu nuîngduie ca cineva din poporul Su s calce de bunvoie vreuna din poruncileSale sau s fure ceva care Îi aparine. i nici noi nu putem îngdui, dac amcunoscut harul i dragostea lui Dumnezeu i a Domnului Isus, care a dat totce a avut El, ca s ne fac bogai. „Cunoatei harul Domnului nostru IsusHristos. El, mcar c era bogat, S-a fcut srac pentru voi, pentru ca, prinsrcia Lui, voi s v îmbogii“ (2 Corinteni 8.9). Vedem aceasta i în Matei13, în pilda negustorului care cuta mrgritare frumoase i care a vândut totce a avut ca s posede mrgritarul. De aceea Domnul Isus a mers la cruce ia dat torul, chiar viaa Sa i dup aceea S-a fcut rob pentru totdeauna(compar cu Exod 21.5-6), ca astfel noi s obinem plintatea binecuvântrilor,care erau partea Sa în casa Tatlui. Nici o creatur - nici mcar arhangheliiMihail i Gabriel -n-a avut vreodat parte de acestea, îns nou El a vrut s nile dea! în lumina acestui har, cine poate s-I rpeasc ceva în mod contientsau refuz s-I dea ce este dreptul Lui? Dac privim la harul Domnului Isus,nu putem crede c cineva care Îl cunoate ca Mântuitor, ar fi în stare de aaceva. Chiar cu privire la semenii notri, ne vine greu s ne aezm în situaiaaltora i s înelegem starea, nevoile i sentimentele lor.Aa este i cu privire la Dumnezeu. Nu sunt strângerile noastre laolalt deduminic dimineaa, care ar trebui s fie totui ore de adorare, dovad cinimile noastre sunt egoiste? Nu este aa c noi, acolo unde Domnul Isus neinvit la Sine i ne roag: „Face-i aceasta în amintirea Mea“, deseori n-o facemspre amintirea Sa i a lucrrii Sale, ci ne strângem pentru amintirea mântuiriinoastre? Nu ne gândim noi deseori aproape exclusiv numai la rezultatele pecare le-a adus lucrarea Sa pentru noi? În ce msur ne ocupm cu dragosteaSa i cu slava Persoanei Sale, aa cum se arat ea pe cruce, i cu suferinele imoartea Sa? Rugmintea Sa este: „S facei aceasta în amintirea Mea“. Nu esteadevrat c noi aa de repede ne întoarcem spre ceea ce noi am primit, aceastafiind o dovad a egoismului inimii noastre? Nu este practic aa, c în viaanoastr deseori ne preocupm cu ceea ce am primit, cu ceea ce dorim sau cuceea ce considerm necesar i rugm pe Dumnezeu pentru aceasta, în timp cene gândim puin la ceea ce El are ca un drept al Su.Înainte cu câiva ani am întrebat pe un tânr cu prilejul înmormântrii4/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vintatlui su, dac îl cunoate pe Domnul Isus. El a rspuns c tie c estemântuit. Îns El a adugat: „Nu trebuie s vorbeti cu alii totdeauna despreDomnul Isus sau despre Evanghelie. Nu trebuie neaprat s vesteti vecinuluiEvanghelia, aa cum face fratele meu“. I-am rspuns: „Trebuie s tragconcluzia din aceasta c tu ai primit cu plcere din mâna Domnului mântuireata venic, îns în afar de aceasta tu nu mai vrei nimic. Tu vrei cu plcere sfii legat de Domnul Isus, atâta timp cât este vorba de propriul tu interes, nuîns când tu, din aceast cauz, vei fi poate batjocorit sau dac vecinul tu nuar mai fi aa de prietenos cu tine“. Nu este aceasta deseori starea inimiinoastre? Dumnezeu ne prezint aici aceasta înaintea ochilor notri. El neamintete c are anumite drepturi i c El, chiar dac este nemrginit deîndurtor, trebuie s intervin în cârmuirea Sa, dac aceste drepturi suntdispreuite.Pentru înelegerea omeneasc, harul acesta este într-adevr nemrginit, însharul Su are totui un sfârit, pentru c nici harul i nici dragostea luiDumnezeu nu vor putea vreodat s stea în opoziie cu sfinenia i dreptateaSa. Cu toate c hotarele harului i ale dragostei lui Dumnezeu întrec multînelegerea noastr, ele sunt totui prezente. Oricine a cunoscut câtui depuin harul i dragostea Sa este mereu copleit de bogia lor. Dac facem voiaSa i trim în prtie cu El, obinem cele mai bogate binecuvântri. Nu existbinecuvântare mai mare decât atunci când ne gsim în prezena Sa. Dac Eltrebuie s Se preocupe de noi numai în dragoste i har, atunci estebinecuvântare din belug; practic, noi posedm cerul pe pmânt. O parteesenial a acestora, pe care noi le vom cunoate în casa Tatlui, pot s fie dejaaici pe pmânt partea noastr, dac ne predm cu adevrat Lui în totalitate,facem numai ceea ce învm din prtia cu El i privim totul cu ochii Si ile judecm aa cum le judec El. Dac nu facem aa, noi înine avem pagubdin aceasta.Gândul acesta este valabil i pentru strângerile noastre laolalt de duminicdimineaa. Dac ne preocupm aproape tot timpul cu noi înine, cubinecuvântrile noastre i cu mântuirea noastr, atunci noi însui suferim ceamai mare pagub. Îns i Domnul Isus va fi micorat, pentru c noi nu facemceea ce dorete El i anume s ne gândim la El i la moartea Sa. Dumnezeueste lipsit de ceva, pentru c noi nu-I dm ceea ce El dorete: „Tatl cautastfel de adoratori ... aceia care se închin Lui în Duh i în adevr“; i nu estenici o adorare dac noi spunem: noi suntem mântuii prin harul Su.În cele din urm i noi suntem lipsii, pentru c Dumnezeu nu lasnerspltit pe acela care Îi d ceva. Cine d ceva lui Dumnezeu, el însuiprimete, ca odinioar împrteasa din Seba. Ea a dat lui Solomon un cadou,din mirodeniile care niciodat n-au fost în cantiti aa de mari în Ierusalim.Îns împratul Solomon i-a dat tot ce a dorit ea i, în afar de aceasta, el i-adat dup posibilitile lui. Cu toate c ea i-a dat aa de multe, ea s-a întorsînapoi mult mai bogat decât venise. Dumnezeu nu a primit nimic de la vreunom, ca s nu-i fi dat înapoi însutit. Poate c nu i s-a dat imediat, îns i s-a datcel puin însutit sau mai bine-zis înmiit, cci msura este nelimitat.Dumnezeu d dup posibilitile Sale, i cine poate msura bogia Sa?Aici îns se trateaz partea opus, adic realitatea c noi am reinut penedrept ceva de la Dumnezeu, asupra cruia El are dreptul Su. Am citit deja:„Când cineva se poart în mod necinstit i pctuiete fr s tie fa delucrurile sfinte ale Domnului“. Am citat i versetele din 1 Corinteni 6: „Voi aifost cumprai cu un pre; slvii deci pe Dumnezeu în trupurile voastre“.Cunoatem i primele versete din Romani 12, unde se spune c noi trebuie s5/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinprezentm trupurile noastre ca pe o jertf vie, sfânt, care este plcut luiDumnezeu i trebuie s cercetm care este voia lui Dumnezeu cea bun,plcut i desvârit. Se pune totui întrebarea: am fcut eu aceasta? Amprivit eu trupul meu ca pe o proprietate a Domnului Isus i l-am pus ladispoziia Lui, aa ca El s-l poat folosi la ceea ce El vrea? Am pus eu ladispoziia Lui aptitudinile mele, priceperea mea, puterea mea de lucru, poateputerea trupului meu, da, toate capacitile mele, pentru c El prin sângeleSu a câtigat dreptul asupra mea? Am pus eu la dispoziia Lui tot ceea ce amdin bunurile pmânteti? Dac eu sunt proprietate a Lui, atunci i acestelucruri sunt proprietate a Lui! Nu ne-a fcut El administratori i ai acestorlucruri pmânteti?A vrea s amintesc ce mi-a povestit fratele Johannes Meminga, despreprinii si. Tatl su era un muncitor simplu în Jengum, EAST Friesland.Sâmbt seara, când venea acas cu salariul, se aeza la mas cu soia sa.Atunci, mai întâi era pus deoparte o anumit sum pentru Domnul. Apoireflectau asupra a ceea ce trebuiau s cumpere sptmâna viitoare iîmpreau în mod corespunztor banii rmai. Dup aceea verificau înc odat fiecare sum a lor, dac nu cumva se mai poate trage ceva care s poat fiadugat la suma anumit pentru Domnul. Aa fceau ei în fiecare sptmân.Ei erau contieni c erau administratori ai Domnului i c aveau voie sfoloseasc pentru ei înii numai ceea ce Domnul le ddea în acest scop.Am întrebuinat eu cu adevrat în slujba Sa darurile duhovniceti pe care Elmi le-a dat sau le-am întrebuinat pentru mine însumi? Am întrebuinat eu înslujba Sa, cunotina i înelegerea gândurilor lui Dumnezeu, pe care mi le-adat Dumnezeu Duhul Sfânt? Am recunoscut eu c acestea vin de la El i c eule pot întrebuina numai ca administrator al Su? Sau le-am întrebuinatpentru mine însumi, ca s posed ceva, c poate în felul acesta s strlucescsau prin acestea s devin bogat? Prin aceasta îneleg, desigur, a fi bogat înochii oamenilor, ca i cum eu a fi ceva sau a poseda ceva - nu bogat înDomnul Isus, cci acesta este scopul pentru care El îmi d ceva.Dumnezeu dorete ca fiecare dintre noi s se aeze în lumina Sa, ca s secerceteze dac a dat totdeauna Tatlui ceea ce era al Su i dac a adustotdeauna Domnului Isus ceea ce era al Su. Dac nu este aa, atunci „saduc Domnului ca jertf pentru vin un berbec fr cusur din turm, duppreuirea ta, în sicli de argint, dup siclul sfântului loca“ (Levitic 5.15). Primuleste un berbec fr cusur ca jertf pentru vin. Pe lâng aceasta, aa cum s-aspus, nu se face nici o difereniere cu privire la poziia pe care o ocup fiecare,ci jertfa este aceeai pentru toi, cci este vorba de o vin fa de Dumnezeu.Dumnezeu hotrte care este pedeapsa potrivit pentru aceasta, adevratapocin: un berbec fr cusur. Numai recunoaterea vinei i smerirea celuicare a vzut ce a însemnat pentru Dumnezeu lucrarea Domnului Isus la cruceîn legtur cu sine, numai cel ce a vzut cum Domnul, cu energie brbteasc,a pltit acolo lui Dumnezeu vina noastr i prin aceasta a recunoscut cât degroaznic este fapta sa, numai acela a adus o adevrat jertf pentru vin.Numai pe aceast baz poate Tatl s ierte acest pcat (1 Ioan 1.9).Un berbec este o oaie de parte brbteasc. Oaia este o imagine a DomnuluiIsus în smerenia Sa, îns berbecul vorbete de maturitate, de creterea deplini în acelai timp despre puterea brbteasc, prin care se realizeaz poziia.„Berbecul fr cusur ca jertf pentru vin“ ne arat deci energia duhovniceascprin care Domnul Isus a adeverit poziia Sa de smerenie i în care El a mers cuadevrat ca un miel la mcelrie i a devenit pentru Dumnezeu o jertf pentruvin. El strig în Psalmul 40.12: „M-au ajuns frdelegile Mele, sunt mai multe6/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vindecât perii capului Meu“. Aici vedem vina - frdelegile noastre, pe care El le-aluat asupra Lui. În Psalmul 69.4 El spune: „Trebuie s dau înapoi ce n-amfurat“. El nu a rpit nimic, cci noi eram cei vinovai, îns El a trebuit splteasc totul. El a mers tcut pe drumul Su, ca o oaie care era dus latiere. Îns, în acelai timp El a mers fr s fie influenat, în energiedumnezeiasc pe acest drum al smereniei. Nu sunt inimile noastreimpresionate când Îl vedem pe Domnul Isus înaintea judectorilor, a mareluipreot i a lui Pilat, c El nu spune nici mcar un cuvânt pentru dezvinovireaSa i nu se împotrivete deloc învinuirilor false? Numai când El este obligatprintr-un jurmânt, El d rspuns, cci Cuvântul lui Dumnezeu spune ctrebuie s se rspund când cineva este întrebat de autoriti prin jurmânt.Vedem la cruce cât de îngrozitor este când lui Dumnezeu I se rpete ceva. Nueste ceva îngrozitor când o creatur mic, neînsemnat, retine lucruri de laDumnezeul Cel Preaînalt, cruia Îi aparin? În cartea profetului Maleahi vedemcum Dumnezeu judec aceasta. El spune acolo: „Un fiu cinstete pe tatl sui un servitor pe stpânul su. Dac sunt Tat, unde este cinstea care Mi secuvine? Dac sunt Stpân, unde este teama de Mine? zice Domnul otirilorctre voi, preoilor, care nesocotii Numele Meu i care zicei: „Cu ce amnesocotit noi Numele Tu?“ Prin faptul c aducei pe altarul Meu pâinenecurat!“ i voi zicei: „Cu ce Te-am pângrit?“ „Prin faptul c ai zis: „MasaDomnului este de dispreuit“. Când aducei ca jertf o vit oarb, nu este rulucrul acesta? Când aducei una chioap sau beteag, nu este ru lucrulacesta? Ia adu-o guvernatorului tu! Va fi el mulumit cu tine? Te va primi elcu plcere?“ zice Domnul otirilor. i acum, v rog, cerei lui Dumnezeu saib mil de noi! V va primi El cu bunvoin, când mâinile voastre fac astfelde lucruri? zice Domnul otirilor. „Cine din voi va închide porile, ca s n-aprindei degeaba focul pe altarul Meu? N-am nici o plcere de voi, ziceDomnul otirilor i darurile de mâncare din mâna voastr nu-Mi sunt plcute!Cci de la rsritul soarelui pân la asfinit, Numele Meu va fi mare întrepopoare i pretutindeni se va arde tmâie în cinstea Numelui Meu i se voraduce daruri de mâncare curate; cci Numele Meu va fi mare între popoare,zice Domnul otirilor. Dar voi Îl profanai, prin faptul c zicei: „MasaDomnului este pângrit i ce aduce ea este o mâncare de dispreuit!“ ApoiDumnezeu continu: „Blestemat s fie îneltorul, care are un animal în turmalui i fgduiete i jertfete Domnului unul cu defect! Cci Eu sunt unÎmprat mare“, zice Domnul otirilor, „i Numele Meu este înfricotor printrepopoare“ (Maleahi 1.6-14).Vedem aici cum judec Dumnezeu, când oamenii Îi rein ceva i nu-I dau ceeste ca drept al Su. Acest Dumnezeu mare este Tatl nostru. El nu estenumai Creatorul, ci Rscumprtorul nostru, Dumnezeu Mântuitorul nostru,aa cum este El numit în epistolele ctre Timotei i Tit, care a dat pe singurulLui Fiu ca s ne mântuiasc. El are drept asupra noastr nu numai pentru ceste Creator, ci i ca Salvator, cci El a pltit preul cel mare pentru salvareanoastr. Cât de des este atins nu numai slava Sa, ci i inima Sa plin dedragoste, când El vede c noi Îi lum pe nedrept ceea ce este un drept al Lui.Atunci El indic spre Domnul Isus i spune: „Acesta este El i aa a pltit Elceea ce voi ai rpit“. El a pltit înapoi cu energie brbteasc. Totodat vedemc Dumnezeu Însui, pe care noi L-am jignit i L-am furat, a dat jertfa, pentruca El, în dreptatea Sa, s nu ne pedepseasc venic din pricina vinei noastre.Ceea ce noi am luat de la Dumnezeu, a pltit singurul Su Fiu. Numai cândnoi recunoatem enormitatea pcatului, privim desvârirea Domnului Isus iharul lui Dumnezeu care a dat pe Fiul Su i pentru acest pcat, ajungem laadevrata judecat de sine i la o adevrat mrturisire înaintea Lui, cu privirela ceea ce am fcut.7/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinVedem îns apoi, c pentru jertfa pentru vin este nevoie de ceva mai mult.Se spune: „... s aduc Domnului ca jertf pentru vin un berbec fr cusurdin turm, dup preuirea ta, în sicii de argint, dup siclul Sfântului Loca“(Levitic 5.15). Ce înseamn „dup preuirea ta“? Nu este preuirea celui care apctuit, cci aceste cuvinte sunt adresate lui Moise! Este vorba deci depreuirea fcut de Moise. Moise stabilea ce trebuie pltit. Moise este o imaginea Domnului Isus ca mare învtor, care vorbete cu autoritate. Îns aceastaeste în legtur cu Evrei 3, unde citim c El este Fiu peste casa Sa (Evrei 3.6).El stabilete ce despgubire se cuvine lui Dumnezeu. Când eu, de exemplu, amdat prea puin pentru lucrarea Domnului, atunci Domnul nu m las shotrsc cât de mult trebuie s dau ca s fiu iari bine. Eu trebuie s-L întrebi El Îmi va spune care este preuirea Sa. Preuirea const din „siclul de argint,dup siclul Sfântului Loca“. Aa cum tim, siclul vorbete în Exod 20 i 38despre preul care este pltit pentru rscumprare, cci peste aceia pentrucare s-a pltit o jumtate de siclu de argint, nu venea judecata lui Dumnezeu.Aceasta ne conduce la sângele Domnului Isus, la suferinele Sale pe cruce, ladragostea Sa, care L-a fcut s plteasc de bunvoie acest pre. Aceasta o iaDomnul Isus ca msur pentru stabilirea a ceea ce noi ar trebui s pltim luiDumnezeu. Nu este o msur omeneasc, ci „dup siclul Sfântului Loca“,adic dup msura care corespunde sfineniei, locuinei lui Dumnezeu. Daceste vorba de vin, nu ajunge msura noastr, ci trebuie s fie msura careeste valabil în Locul Sfânt. Aceasta este un siclu de argint stabilit dup preulpe care Domnul Isus l-a pltit pentru rscumprarea noastr, în concordancu dragostea Sa.Este desigur de remarcat c nu citim aici nimic despre faptul c pe bazajertfei pentru vin are loc iertarea; altceva este pentru aceasta. În continuarevom vedea chiar c la pctuirea fa de lucrurile aproapelui trebuie mai întâis se dea înapoi partea luat pe nedrept la care s-a adugat a cincea parte,înainte ca s poat fi adus berbecul ca jertf pentru vin. Aici, unde este vorbadespre Dumnezeu, gsim mai întâi berbecul, deci mai întâi mrturisirea vinei,îns dup aceea i ceea ce noi ar trebui s pltim înapoi lui Dumnezeu. Aicieste amintit mai întâi berbecul, apoi se spune: „S mai adauge a cincea partela preul lucrului sfânt fa de care a pctuit i s-l dea preotului. i preotuls fac ispire pentru el cu berbecul adus ca jertf pentru vin i i se va ierta“(Levitic 5.16). Acesta este marele principiu: noi nu trebuie s ne recunoatemnumai vina noastr, ci i s pltim înapoi ceea ce am luat pe nedrept de laDumnezeu sau am ascuns i s adugm la aceasta a cincea parte. DomnulIsus a fcut aceasta la cruce. Ceea ce noi am luat pe nedrept de la Dumnezeu,El a pltit înapoi lui Dumnezeu; îns El a pltit mult mai mult. La legea jertfeipentru vin vom vedea c dup prevederile lui Dumnezeu, jertfa pentru vintrebuia adus pe locul unde se aducea arderea-de-tot. Acest loc indic spre acincea parte pe care Domnul Isus a pltit-o mai mult. Da, noi putem spunedespre El c El a pltit mult mai mult. Aici ni se spune: douzeci de procente,adic o cincime mai mult.Noi nu putem plti înapoi în aceeai msur bogat, aa cum a fcut-oDomnul Isus pentru noi. Îns lucrul acesta ne este prezentat, ca noi sînvm de la El, cum trebuie s ne comportm când trebuie s dm luiDumnezeu ceva înapoi. Dac pân acum viaa mea nu I-a fost predat întotalitate, atunci aceasta înseamn c în viitor eu trebuie s-I închin viaa întromsur mai mare decât cea obinuit. Vedem aceasta de exemplu la Ioan zisi Marcu. Dup ce el la început a plecat în lucrare cu Pavel i cu Barnaba, laun timp s-a retras. Greutile îi preau prea mari. S-a întors pentru c preul îiera prea mare, cu toate c el i-a pus viaa în slujba Domnului. Vedem înscum mai târziu, în viaa sa, el pltete înapoi lui Dumnezeu ceea ce I-a reinut8/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinpe nedrept i cum adaug la aceasta „a cincea parte“. El conduce pe Pavel nunumai în toate greutile, ci merge cu el în închisoare. Desigur, era cu multmai ru s fii împreun cu Pavel într-o temni roman, decât s-l însoeti pedrum, chiar dac anumite pericole erau de întâmpinat. El a pltit vina sa i pedeasupra a cincea parte.Acesta este pentru noi un principiu important. Dac noi, ca oamenicredincioi, ne cercetm viaa în lumina acestui Cuvânt al lui Dumnezeu i neîntrebm dac viaa noastr a fost predat Lui, dac toate aptitudinile noastrei tot ceea ce suntem noi au fost predate Lui i dac dup aceea trebuie srecunoatem c nu am fcut i nu I-am dat ce era cu drept al lui, chiar i înceea ce privete banii notri, avuia noastr, timpul nostru, atunci ajungem larecunoaterea c începând de acum încolo trebuie s-I dm chiar mai multdecât msura obinuit i anume a cincea parte pe deasupra, aa încîtDumnezeu câtig ceva la aceasta. Dac ajungem la aceast recunoatere,atunci vedem ce rezultate are o asemenea restaurare. Un rezultat minunat!Când s-a adus jertfa pentru vin i s-a pltit preul, atunci Dumnezeu are uncâtig, cci El a primit jertfa pentru vin, i înc 20 de procente peste ceea ce Is-a reinut pe nedrept, iar eu am un câtig, cci numai prin aceasta am ajunsaa departe, s vd aa de mult din mreia lucrrii Domnului Isus. Am trecutprin exerciii duhovniceti care m-au adus mai aproape de Domnul i au lucratîn mine o stare duhovniceasc mai bun. În viitor eu voi ti mai bine ceînseamn s m predau Lui i voi experimenta binecuvântarea nemrginitcare este legat de aceasta, dac eu m predau cu adevrat Lui i Îi slujesc cutoat inima i cu toate aptitudinile mele.Ajungem acum la cel de-al doilea caz: „Când va pctui cineva, fcândîmpotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie fcute, chiardac n-a tiut, se va face vinovat, purtându-i astfel vina“ (Levitic 5.17). Aicieste vorba, deci, de lucrurile care se fac i care sunt interzise în Cuvântul luiDumnezeu. La aceasta constatm în primul rund c nimeni prin netiin nuva fi considerat nevinovat. În viaa zilnic, oricine înelege c aa trebuie s fie.Orice cetean este privit ca i cum ar cunoate legile, cci acestea sunt datepublicitii. De aceea oricine se poate informa cu privire la ele. Când îns estevorba de legile lui Dumnezeu, omul i chiar câte un credincios nu vor s lerecunoasc. Îns noi avem Cuvântul lui Dumnezeu în mân. Dac l-am studiacu râvn, am ti ce ar trebui s facem dup voia lui Dumnezeu i ce nu artrebui s facem. Îns dac eu n-am putut înc s citesc tot Cuvântul luiDumnezeu, cci nu sunt credincios de mult sau din alte motive, atunci tiu,dac am cu adevrat prtie cu Domnul, dac este ceva împotriva voii Sale.În 1 Ioan 2.20 i 27 este vorba de copilaii în Hristos, care tocmai au crezutEvanghelia i au fost uni i pecetluii cu Duhul Sfânt: „Dar voi avei ungereadin partea Celui Sfânt i tii toate“. Asta nu înseamn c aceti tinericredincioi cunosc toate lucrurile rele! Tocmai aceasta nu vrea Dumnezeu. Deaceea în Romani 16.19 se spunea: „Eu vreau îns s fii înelepi în ce privetebinele i nevinovai în ce privete rul“. Este o minciun a Satanei c noitrebuie s cercetm toate, ca s tim dac ceva este bun sau ru. Într-adevr,se spune în 1 Tesaloniceni 5.29: „Cercetai toate lucrurile i pstrai ce estebun“, îns aici este vorba de prorociile în timpul strângerilor laolalt, în careDuhul Sfânt poate lucra liber. Noi trebuie s cercetm tot ceea ce auzim sauvedem în strângerile laolalt, dac totul este în concordan cu Cuvântul luiDumnezeu i de aceea dac este bun. Ceea ce st în opoziie cu Cuvântul luiDumnezeu, trebuie s lepdm. „i ceilali s judece“ (1 Corinteni 14.29). Noitrebuie s ne preocupm mereu cu binele, iar cu rul numai când nu se poateevita, ceea ce din nefericire se petrece deseori în aceast lume pctoas.9/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinDac am prtie cu Domnul, voi constata de îndat dac cel care-mivorbete este vocea Pstorului Celui bun. „Oile Mele ascult glasul Meu... i elevin dup Mine“, spune Domnul în Ioan 10.27. Dac eu n-am nici un sentimentpentru glasul Lui, aceasta este dovada c eu nu sunt destul de aproape deDomnul i inima mea nu ascult în mod necondiionat. „Dac voiete cineva sfac voia Lui, va recunoate despre învtura aceasta dac este de laDumnezeu sau dac Eu vorbesc de la Mine Însumi“ (Ioan 7.17). Cu privire ladesele plângeri, c este aa de greu s recunoti voia Domnului în anumitecazuri concrete, aceasta este un principiu important. Cei mai muli credincioi,fie tineri fie btrâni, se plâng în aceast privin. În mod obinuit cauza constîn aceea c se vrea urmrirea drumului propriu ales dup propria voin saudup dorinele proprii. La aceia care doresc s asculte cu adevrat de Domnul,pricina const în faptul c ei sunt prea puin obinuii s asculte de Domnul ide aceea în practic ei cunosc prea puin vocea Pstorului. Desigur, vorbescacum numai de cazurile unde în viaa practic a credinciosului nu esteprezent nici o neascultare vdit sau ascuns, adic pcate descoperite. Dacacesta este cazul, Domnul nu d nici un rspuns, ca s-l trezeasc dinindolen sau ca s descopere ce este prezent în inima acestui credincios.Vedem aceasta de exemplu la împratul Saul, în 1 Samuel 13.8-14 i 6-19.Cât de des vedem ceva de felul acesta în viaa practic a credincioilor! Eispun atunci: „Nu-mi dau seama de lucrul acesta“ sau: „Aceasta poate sînsemne totui i altceva“ sau aceasta se potrivete pentru timpurile de atunci,îns nu pentru timpul i împrejurrile în care noi trim“. Prin aceasta seconsider a fi liber s triasc dup dorinele propriei firi. Îns aici spune:„Chiar dac n-a tiut, se va face vinovat i îi va purta vina“. Dac nu înelegvreuna din hotrârile Cuvântului lui Dumnezeu sau nu vreau s le îneleg,prin aceasta eu nu sunt scuzat. Prtia cu Tatl este întrerupt i nu va firefcut înainte ca eu s aduc jertfa mea pentru vin i s pltesc vina mea.Atâta timp cât eu îmi port frdelegea, Dumnezeu în cârmuirea Sa îmi va staîmpotriv.„S aduc preotului ca jertf pentru vin un berbec fr cusur, luat dinturm, dup preuirea ta. i preotul s fac pentru el ispirea greelii pe carea fcut-o fr s tie; i i se va ierta. Aceasta este o jertf pentru vin. Omulacesta se fcuse vinovat fa de Domnul“ (Levitic 5.18).Ce mare pagub duhovniceasc este pentru mine, dac spun despre cevacare este în Biblie: „Aceasta eu o îneleg altfel“ sau dac nu vreau s-o îneleg idevin vinovat fa de Dumnezeu, pentru c prin aceasta Îi rein ceva penedrept. Dumnezeu în cârmuirea Sa nu-mi va ierta fapta aceasta, ci m vajudeca pentru ea. Ce ruine este un asemenea mod de comportare fa de Tatlnostru, de Dumnezeu - Mântuitorul, care la cruce a judecat pentru mine pesingurul Su Fiu, ca prin aceasta El s m cureasc de toate pcatele i smipoat da ce poate s dea un Dumnezeu atotputernic!Ajungem acum la al treilea caz, unde este vorba de pcatul fa de aproapele.Este frapant c aici nu este vorba de netiin sau greeal, ca în pasajulanterior. Nu este aceasta o mrturie trist despre purtarea oamenilor - i acredinciosului - fa de Dumnezeu? Noi ne facem mai multe gânduri cu privirela îndatoririle noastre i pcatele noastre fa de semenii notri, decât fa deDumnezeu. Noi devenim mai repede contieni de faptul c am pctuit fa deun om decât fa de Dumnezeu.„Când cineva va pctui i se va purta cu necredincioie fa de Domnul,tgduind aproapelui su un lucru încredinat lui sau dat în pstrarea lui, sau10/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinva fura sau va înela pe aproapele lui, tgduind c a gsit un lucru pierdutsau fcând un jurmânt strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care îl faceomul i pctuiete“... (Levitic 6.2-3).În primul rând este izbitor faptul c Dumnezeu spune c noi svârimnecredincioie fa de El, când pctuim fa de aproapele nostru. Dumnezeui Domnul Isus privesc nedreptatea înfptuit fa de un frate sau fa de osor, ca îndreptat împotriva lui Dumnezeu! În cârmuirea Sa, Dumnezeu vajudeca i va pedepsi aceasta, ca i când noi am fi înfptuit nedreptateaîmpotriva Lui. De aceea i în acest caz jertfa pentru vin i despgubirea esteaceeai, ca i în cazul când noi am reinut lui Dumnezeu ceva pe nedrept.Acest principiu îl gsim i în Faptele Apostolilor 9.4, unde Domnul spune luiSaul: „Saule, Saule, pentru ce M prigoneti?“ pe când Saul prigonea pecredincioi. Noi suntem mdulare ale trupului Su i fcui una cu El. Noisuntem de asemenea copii ai Tatlui, aa c El simte rul fcut nou ca i cums-ar fi fcut Lui. Ce lumin serioas arunc aceasta asupra pcatelor igreelilor noastre fa de credincioi!Cum pctuiesc eu fa de un frate sau o sor sau fa de toi credincioiiîmpreun? În versetele urmtoare este vorba de lucrurile materiale i deacestea poate fi vorba i la noi. Toate prevederile legii sunt pentru noi nitesimboluri ale lucrurilor duhovniceti. Israel era o adunare pmânteasc, creiacineva îi aparinea prin natere. i binecuvântrile ei erau pmânteti, aacum arat clar Deuteronom 28. Adunarea, trupul lui Hristos este totui ocomunitate duhovniceasc, din care fac parte cei care au fost câtigai, caredup ce au crezut toat Evanghelia, au primit Duhul Sfânt. Noi suntembinecuvântai cu toate binecuvântrile duhovniceti (Efeseni 1.13). Relaianoastr unii cu alii ca oameni credincioi este deci duhovniceasc, deideseori pot fi prezente i legturi pmânteti, materiale, pentru c noi locuimînc pe pmânt.În Deuteronom 15 ne sunt prezentate diferite lucruri care ne arat în ce modputem reine ceva pe nedrept de la frai i surori, îns i cum le putem da ceva.Când de exemplu o sor vine regulat duminica dimineaa la ora de închinarecu inima goal, pentru c ea a neglijat în timpul sptmânii s se ocupe cuDomnul, ea reine atunci pe nedrept ceva nu numai de la Domnul, ci i de lafraii prezeni. În inima ei nu este nimic prezent, pe care Duhul Sfânt s-lpoat folosi, ca împreun cu adorarea din inim a celorlali s se ridice spreDumnezeu ca o lucrarea de un miros plcut. Tot aa poate fi i la un frate.Dac Duhul Sfânt vrea s m foloseasc în strângerile noastre laolalt ca gura Adunrii în rugciune sau în închinare sau ca gur a Domnului la lucrareaîn Cuvânt, atunci eu rein ceva pe nedrept nu numai de la Domnul, ci i de lafrai, dac nu m las folosit. Cuvântul lui Dumnezeu spune c eu trebuie siubesc pe frai i pe surori. Nu le rein eu ceva pe nedrept din ceea ce este undrept al lor? Este adevrat ce a spus odat un frate: „Singurul asupra cruianoi avem un drept, este locul în iad, cci pe acesta l-am câtigat noi. Îns noiavem privilegii infinite, care pot fi obinute numai prin har“.Nu mint eu pe fratele meu, când ceea ce el mi-a istorisit confidenial, eu spunaltora, abuzez sau dispreuiesc ceea ce mi-a povestit? Sau, dac eu nu spunadevrul cu privire la ce tiu de la el sau ceea ce mi-a povestit el? Nu-lnedreptesc eu, când tgduiesc sau micorez aptitudinile sau darurileduhovniceti pe care el le-a primit? Dac eu nu dau unui frate sau unei suroricinstea care li se cuvine, datorit strii lor duhovniceti - cci unui cretin i secuvine cinste, potrivit umblrii sale cu Domnul i strii lui duhovniceti - nu leiau eu atunci ceva din ce li se cuvine? Când eu aud c se spune ceva despre11/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vinun frate, despre care tiu c nu este adevrat, iar eu nu m împotrivescacestuia i nu spun c eu pot dovedi c nu este adevrat, nu rpesc eu cinsteafratelui? Noi putem numra înc multe alte situaii asemntoare chiarreferitor la lucrurile materiale, ca bani sau altceva. Probabil c eu datorez baniunui frate i nu-i dau înapoi pentru c el a uitat sau din alt motiv. Sau poateam împrumutat o carte de la el i nu i-o mai dau înapoi. Sunt atât de multelucruri pe care noi le putem reine de la fraii notri, cu toate c ei au dreptasupra lor sau, mai bine zis, noi le suntem datori în privina aceasta. Vedem cespune Dumnezeu în privina aceasta:„...când va pctui astfel i se va face vinovat, s dea înapoi lucrul luat prinjaf sau luat prin înelciune, sau încredinat lui, sau lucrul pierdut pe care l-agsit, sau lucrul pentru care a fcut un jurmânt fals, s-l dea înapoi întreg,s mai adauge a cincea parte din preul lui i s-l dea în mâna stpânului lui,în ziua când îi va aduce jertfa pentru vin. Iar ca jertf pentru vin, s aducDomnului pentru pcatul lui un berbec fr cusur, luat din turm, duppreuirea ta i s-l dea preotului. i preotul va face pentru el ispirea înainteaDomnului i i se va ierta, oricare ar fi fost lucrurile care l-au fcut vinovat“(Levitic 6.4-7).Am observat noi ordinea din versetele 5 i 6? Dumnezeu spune c în acestcaz trebuia mai întâi dat despgubirea, înainte de aducerea jertfei pentruvin. Numai dup ce a fost dat despgubirea, la care s-a adugat a cinceaparte i apoi s-a adus jertfa pentru vin, urmeaz iertarea din partea luiDumnezeu. Dac este vorba de lucruri între credincioi, atunci Dumnezeudorete ca noi s dm mai întâi celuilalt, pentru paguba pe care i-am fcut-o,despgubirea i 20 de procente mai mult decât i-am luat ceva pe nedrept. Daceu am artat prea puin dragoste unui frate, trebuie mai întâi s recunoscaceasta înaintea lui i s-l iubesc cu 20 de procente mai mult. Dac eu amcinstit prea puin pe un frate, atunci eu trebuie s-l cinstesc cu 20 de procentemai mult decât ar fi fost normal. Când el vede ce a lucrat harul lui Dumnezeuîn mine, inima sa va fi satisfcut, aa încît el se va întoarce liber i deschisspre mine i problema va fi rezolvat. Acest gând este foarte serios. Nu amexperimentat noi deja c cineva spunea: „Am mrturisit înaintea luiDumnezeu, de aceea acum sunt curat“ i prerea lui era c nu mai avea nimicde fcut fa de persoana aceea sau cel mult s spun: „Nu trebuia s fac aa“i nimic mai mult? Dac noi ne purtm aa, nu avem nimic înapoi din ceea ceam luat pe nedrept i nici cele 20 de procente. Numai când recunoatem pedeplin c am pctuit i am fcut nedreptate, înapoiem ceea ce am luat penedrept. Atunci nu mai avem nevoie de dezvinovirea acestea: „Ah, nu m-amgândit chiar aa“ sau „Asta nu trebuie s-o interpretezi aa“, ci noi dm totul iadugm 20 de procente la aceasta. Aa am vzut i la celelalte jertfe pentrupcat. Mai trebuie s depunem înaintea lui Dumnezeu i a aproapelui omrturie deplin i apoi s dm a cincea parte mai mult, aa încît cel care asuferit paguba s devin acum mai bogat decât a fost mai înainte. El a primitatunci înapoi ceea ce eu i-am rpit sau reinut i acum obine înc 20 deprocente pe deasupra. Prin aceasta el a devenit mai bogat i problema nu lasînapoi nici o amrciune în inima lui, ca el s poat spune: „Mi-a fcutnedreptate“, ci atunci va fi bucurie în inima Sa, pentru c a devenit mai bogat,cci am rezolvat problema cu adevrat.Când eu am fcut aceasta, Dumnezeu spune: „Dup ce tu ai rezolvatproblemele cu fraii i cu surorile, vino cu mrturisirea vinei tale la Mine“.Dumnezeu vrea ca noi s rezolvm mai întâi problemele dintre noi, înainte canoi s venim la El. Înainte de a face acestea, El nu primete jertfa noastrpentru vin. Când, dup aceea noi venim la El cu judecata noastr de sine,12/13

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopJertfa pentru vincitim c preotul face ispire pentru noi i ni se va ierta. În acest mod vreaDomnul Isus, Marele Preot, s îndeprteze rul.Nu credem c toate problemele vechi se vor rezolva dac noi ne-am purtadup aceste principii, ca nici un lucru vechi s nu rmân „rni vechi“, careniciodat n-au fost curite cu adevrat în modul descris aici? Îns a fi în starepentru aceasta, trebuie s fii bogat duhovnicete. Un srac duhovniceteniciodat nu va putea s înltura pe deplin, conform gândurilor lui Dumnezeu,vina fa de un frate sau fa de o sor. Consecina acesteia este c relaiilesale cu fratele sau cu sora niciodat nu vor putea fi restaurate pe deplin i elnu va avea niciodat prtie deplin cu Tatl i cu Domnul Isus. Nu poate fiaceasta cauza c aa de multe inimi sunt înstrinate una de alta? Numaiprivirea la Domnul Isus, care pe cruce a pltit pe deplin nu numai datorianoastr fa de Dumnezeu, ci a dat i o a cincea parte mai mult, încît harul luiDumnezeu i dragostea Sa pot face inima noastr suficient de bogat, ne poateface s pim pe drumul restabilirii care ne este artat aici de ctre Dumnezeu.Este singurul drum! În acest caz Dumnezeu nu spune: „Dac tu eti preasrac, Eu sunt mulumit cu mai puin, cu o capr, o pereche de turturele saucu a zecea parte dintr-o ef de fin“. În cile Sale de cârmuire Dumnezeutrebuie s pretind aici preul întreg. Numai aa este posibil restabilirea. Câtde serios ne vorbete aceasta! Sunt inimile noastre suficient de bogate ca speasc totdeauna pe acest drum? Dac nu este aa, aceasta nu depinde deDumnezeu. El ne-a prezentat mai întâi arderea-de-tot la care noi am vzut cDomnul Isus a pltit mult mai mult decât noi datoram, pentru ca astfel tot ceera între noi i Dumnezeu s poat fi îndeprtat, ca prin aceasta Dumnezeu spoat acum s ne fac nespus de bogai, ceea ce a i fcut. Apoi El ne-a artatîn jertfa de mâncare toat slava personal a Domnului Isus, ca astfel noi, capreoi, s ne putem hrni din ea i prin aceasta s devenim practic asemeneaLui. În cele din urm El ne-a adus la masa Sa cu jertfa de mulumire, ca acoloîmpreun cu Tatl i cu Fiul s avem parte de masa minunat - s ne hrnimdin toat slava lucrrii minunate de pe cruce a Domnului Isus. Dac noi amvzut lucrul acesta cu adevrat i l-am luat în inima noastr, suntem atât debogai încît s putem plti pe deplin datoria noastr fa de frai sau fa desurori i cu uurtate s putem s le dm în plus „a cincea parte“ i s dorimaceasta. S ne druiasc Domnul har, ca aa s fie.13/13