Covorul moldovenesc, în dificultate - Akademos

Akademos130 de covoare erau din raionul Edineţ, 123 – dinraionul Drochia, 110 din raionul Donduşeni, 49– din raionul Râşcani etc. Sistemul de colectare acovoarelor manuale moldoveneşti este „pus binepe roate”, cu mult mai reuşit decât activitatea uneiinstituţii de stat de cercetare şi identificare a valorilorpatrimoniale.În vederea exportului covoarelor moldoveneştise deschid firme cu reprezentanţi străini, care decurând au scos 518 covoare, unele familii din satedându-le câte 7 covoare, 11 familii câte 5 covoare,20 persoane câte 4 covoare, 43 câte 3 covoare, 100persoane câte 2 covoare, restul – câte 1 covor. Uncetăţean din s. Corlăteni, raionul Râşcani, a dat toatămoştenirea sa de 10 covoare (de cate 10 m 2 , 9,80 +9,80+8,50+10,25+7,90 m 2 ...) în total 81 m 2 . Dacăcalculezi câte femei/zi s-a lucrat la ele (echivalentula1350 zile), poţi calcula şi câte zile de sărbătoare, deodihnă, câţi ani lucraţi au fost schimbaţi pe bani denimic, deoarece în loc de circa 80 mii lei (preţul fiindde 1100 lei/1 m 2 ) persoana respectivă a primit nicia zecea parte. Nu-i înşelare? Nu ne dăruim muncaşi sănătatea, bunurile de nepreţuit celor care nici nune cunosc? Cine înţelege acest fenomen distructiv alartei populare a Moldovei? Cui îi pasă că va trebui sărăspundem în faţa copiilor, nepoţilor pentru trădareade tradiţii, de zestrea neamului? Aici învinuiescfemeile, care şi-au dat munca şi zestrea din casă, ca săfie „vânturată” nu se ştie pe unde, nu se ştie pe la cineşi pentru ce? Din unele informaţii, se află că undevadeparte aceste covoare sunt sacrificate, tăiate pentrufelurite confecţii, incluse în muzeele de familie alestrăinilor, procurate de colecţionari care ţin la artanoastră mai mult decât noi.Cercetând motivele acestei înstrăinări în masăa covoarelor moldoveneşti, de mai multe ori amascultat spusele gospodinelor: că „nu-s la modă”;că „le mănâncă molia”, că „tineretul astăzi nu le vorîn casă, ei cumpără de cele pufoase”, că „zestreaazi nu joacă rolul cel de cândva”, că „azi totul poţicumpăra”. Da, poţi cumpăra, dar tradiţiile nu se vândşi nu se cumpără, ce ai dat îi bun dat şi în loc rămâneo goliciune morală.Constatarea este unică şi regretabilă – covoarelemoldoveneşti sunt în mare dificultate cauzatăde nepăsarea noastră faţă de valorile moştenitede la strămoşi, de lipsă de demnitate şi mândriepentru etnicitatea valorilor spirituale. Degradareadomeniului nu este altceva decât trădarea spiritualăa băştinaşilor noştri.Muzeografii, etnografii, mai cu seamă cercetătoriide la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală,nu numai că efectuează cercetări ştiinţifice de teren şicolectează informaţii despre toate valorile culturaleale comunităţilor rurale, dar şi inventariază, descriu,documentează, formează baze de date, de fotografii,procură, adună colecţii preţioase de piese manuale,inclusiv covoare, pe care nu le ţin în depozit, darle promovează, le expun publicului larg pentrucunoaşterea şi valorificarea lor. De ce femeile careconştientizează rolul covoarelor, dar le scot din casăpentru că „le distrug moliile”, nu vin la Muzeu sădăruiască câte un covor cu valoare etnică, pentru căaici se va păstra numele şi fapta lor bună – în Ladade zestre a neamului?!Unele concluzii şi recomandăriMă îngrijorează faptul că arta populară,procesul de creare a valorilor naţionale pierde terenşi gândurile mele se îndreaptă spre tineri – cum şice va fi mai departe, dacă noi nu mai preţuim, nu neîngrijim de păstrarea continuităţii dezvoltării arteipopulare? De ce nu conştientizăm că în afară delibertate şi drepturi fiecare are şi unele datorii nobile– de a promova etnicitatea naţională prin valori decultură materială şi spirituală. Să nu apelăm defiecare dată la muzeu, ci să ne organizăm nişte spaţiiîn casă, câte o odaie în stil naţional cu relicve alefamiliei, nişte colecţii aşa cum le au mulţi în ţărilecivilizate şi unii din Moldova.Covorul manual, costumul popular, prosopulmoldovenesc sunt testamente ale strămoşilor pentruurmaşi. Încercaţi să le descifraţi, să comunicaţi cucei care le-au creat şi au plecat lăsându-vă ţesuteanumite mesaje de dor şi speranţe. Preţuiţi tradiţiilelăsate de strămoşi şi încredinţate vouă dreptcontinuatori ai viitorului neamului. Descoperiţi înele preţioase cunoştinţe tehnologice, matematice,biologice, estetice şi etice, legi şi norme ale arteipopulare etc.Imaginaţi-vă câtă dragoste şi iscusinţă audemonstrat femeile din mediul rural pentru arealiza un covor: începând cu obţinerea materieiprime – a lânii, urmată de îngrijire şi spălare, uscareşi scărmănare, toarcere, măsurarea pe râşchitormergându-se zeci de kilometri, vopsitul şi depănatulîn gheme, urzitul pe gard, perete, sau pe război,aşezatul la ales în vârstat sau în stative, socotire fircu fir, alesul pe pătrăţele mici pe o pereche de fire delână vopsite în culori diferite etc. Acesta-i un drumlung şi complicat de însuşit, este ca şi un programultrasofisticat de calculator, dar pe care l-au mânuitde minune părinţii şi bunicii noştri, creând adevărateopere de artă, asemenea unor icoane sfinte. În pofidafaptului că fiecare femeie îşi confecţiona lucrareadupă gustul propriu, ea o aducea în armonie cu118 - nr. 4(23), decembrie 2011